Issuu on Google+

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr.9/2014 (29) Serie nouă


12.12.2013. Sediul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi”. Membrii Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi împreună cu grupul de elevi şi profesori de la Şcoala Gimnazială Rediu, locaţia Dumbrăviţa.

15.12.2013 Membrii Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi invitaţi le sediul Comunităţii Evreilor din Iaşi pentru un recital de epigrame şi poeme ironice. Recită prof. Mihai Haivas.


M-am întâlnit cu iarna la Copou (după I. Minulescu) M-am întâlnit cu iarna la Copou; Întârziase şi mi-a zis: „Pardon”, Dar cum vom merge la Revelion M-am dichisit, c-odată-i Anul Nou! O aşteptasem c-un buchet de flori De… gheaţă, ce le-am scos de pe un geam (Era crăpat şi nu-l mai foloseam!) Când m-a cuprins în braţe… ce fiori M-au străbătut şi tremuram mereu, Iar ea, gingaş-atunci m-a alintat; Dar cum eu sunt timid de felul meu, Rapid de tot m-am şi îmbujorat! S-a îmbrăcat apoi pentru serată Cu o rochiţă albă, minunată, Din fulgii ce cădeau din cer; La gât s-a-mpodobit c-un colier Din ţurţuri cristalini. Şi foarte fini; Dar cum obrajii i s-au înroşit S-a învelit, aşa, în joacă, Într-un mantou de promoroacă…

Eugen Deutsch „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Cipru), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

Tbmb.curs@yahoo.comTH; HTmihai_haivas@yahoo.coom H

http://alpi.iasi1.ro/logo/logo.png Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcanu, Nicolae Viziteu, Eugen Marinescu, Edy Mattes şi Radu Bercea

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor


Joc de iarnă de Ionel Teodoreanu din volumul La porţile nopţii (1970)

La Porţile Nopţii Am ajuns? Mi-s tălpile sânge De-atâta pustie de cale, Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale. Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare. Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale? O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi: Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?

Oraşul era acelaşi Exact Halucinant de intact Vitrinele toate, Gălbui luminate, La fel desuete şi decolorate Pe străzile goale Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale Alene ningea, Dar cădea cu vechimi noua nea, Turbure, sură, deasă, Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă Din ea. Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă. Copii Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii. Lunar Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar. De ce Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie? Ai cui sunt? Ai mei? Genunchii aceştia grei? Iată-mă alb ca o navă în ceaţă, Ivit în oglindă, faţă în faţă. Cine e omul acesta nins? M-am scuturat de omăt, Dar nimic nu cădea fumuriu De pe fiinţa nălucă, pe pragul pustiu Eram eu nu nins Singur, bătrân, învins. Neauzit de încet, Moartea clădise din mine un om de omăt.


MAREA SECETĂ PERIODICĂ Sfârşitul lunii mai intră în casele oamenilor cu ceva temperaturi de peste treizeci de grade, aşa cum se întâmplă, de regulă, cam în fiecare an. Numai că, acum, nefiind perioadă de scandaluri, nici măcar în guvern, este mare plictiseală... Prin urmare, situaţia este exploatată corespunzător de televiziuni. Pseudo-meteorologii din studiouri îşi iau moacele de parastas şi predicţionează, pentru anul în curs, o secetă cumplită. Imediat reporterii de teren, după cum ştim, cele mai inteligente fiinţe de pe suprafaţa planetei, îşi iau echipele şi pornesc o cruciadă a cunoaşterii. Unde? Evident în lumea satului cea binecunoscută şi ea ca fiind una populată numai de înţelepţi. Aceştia, înţelepţii deci, sunt reperaţi imediat la bufetul satului. Interviurile curg fluviu (of course!)… Sătenii cei plini de informaţie de tip iniţiatic se uită în microfon, dau să-l înghită şi, până la urmă, recunosc: - Da! Aşa o secetă nu s-a mai pomenit nici pe vremea moşilor şi strămoşilor noştri. - Da! Culturile sunt total compromise aşa că, mai stăm şi noi aici la o bere, că pe vipia asta... - Şi da! Guvernul ar trebui să facă ceva pentru noi ţăranii, cei care suntem talpa ţării şi, precum bine se ştie (tot din moşi-strămoşi), fără noi… Hăhăăă! Apar şi nişte babe care întreabă când se dă pământul înapoi, iar referitor la secetă spun şi ele, aşa, mai printre lacrimi, că da, uite cum ne bate ăl de sus pentru păcatele noastre şi: „treci acasă, măi, beţâvule, iar te-ai înhăitat cu toţi puturoşii!” Sus-numitul beţâv, adică distinsul soţ, se ridică agale şi, total lipsit de motivaţie, pleacă. Pe drum, ca să se mai răcorească, îi dă nevestei nişte grijanii însoţite de discrete mustrări cu pumnul. Următorii pe ecrane sunt domnii fermieri, formaţi de regulă mai mult din burţi şi fălci. Ei bine, aceştia ne atrag atenţia că dacă nici acum, în al doisprezecelea ceas, guvernul nu dă subvenţiile promise în campania electorală, grâul va ajunge să coste cât aurul, iar pâinea se va distribui precum drogurile, în biluţe şi va fi trasă pe nas, ori dată la venă. Desigur, nu chiar acestea sunt cuvintele lor, dar sensul este foarte clar: Huo, guvernul! Apoi urmează oltenii, cătrăniţi din pricini genetice, dar şi din cauza deşertificării sudului patriei lor scumpe. Spun şi ei: - Da, deci grâul şi porumbul sunt arse de secetă la fel ca în toţi anii din urmă, şiii, aici-i-aici, din nou, guvernul nu face nimic!


Programele de ştiri despre catastrofala secetă continuă în studiouri cu interviuri acordate de specialiştii din minister şi de nelipsiţii vizionari futurologi. Primii, la costum şi cravată, ne dau asigurări că nu este nimic adevărat, că producţia este una record şi că deja guvernul a luat cele mai bune măsuri pentru a încuraja cultivarea smochinelor, a bananelor şi a boababilor în zonele secetoase. În consecinţă, oltenii vor deveni exportatori de fructe exotice către celelalte regiuni ale ţării şi, de ce nu, spre alte pieţe ale Europei. Se profilează, indubitabil, o fericire fără precedent, însă cu o singură condiţie. Guvernul să fie lăsat să lucreze, aşa cum ştie el, pe baze ştiinţifice. Spre deosebire de aceşti băieţi simpatici şi optimişti, vizionarii futurologi afişează figuri triste şi dau veşti proaste. Deci, aşa cum scrie în tratatele de alchimie ale anticilor, citite numai de ei, adică numai de hermeneuţi, în scurt timp planeta se va usca, totul va fi un mare deşert, iar oamenii, însă numai cei cu posibilităţi şi puteri psi, se vor transforma în cămile sau, ca alternativă, vor muri. Spusele lor sunt imediat confirmate de realitate, deoarece nişte bătrânei octogenari, considerând, pe baza experienţei, că nu au puteri psi, mor împăcaţi. Sunt însă victime colaterale, deci complet neinteresante. Prin urmare, acum suntem bine informaţi asupra viitorului, şi putem pleca liniştiţi în vacanţe deoarece, pe litoral, vremea va fi numai bună de plajă. Prezentatoarele ne surâd ispititor de parcă ar fi câştigat naţionala de fotbal. Numai că, Dumnezeu, or că n-avea ochelarii de distanţă, or că-l ţineau, ca de obicei, ocupat cei din Orientul Apropiat cu prostiile lor, sau poate, cine ştie, i s-o fi făcut milă de bieţii olteni, a luat hotărârea să intervină. În consecinţă, se pornesc nişte ploi de mai mare dragul, planificate să ţină cam toată luna iunie. Prilej de mare bucurie în studiouri deoarece inundaţiile sunt la fel de profitabile precum seceta. Pe uşile larg deschise ţâşnesc din nou reporterii de teren, la fel de inteligenţi ca şi în urmă cu două săptămâni. Camerele de luat vederi ne aduc în case puhoaie, ruperi de nori, râuri revărsate, inundaţii, poduri rupte, grindină cât oul de struţ şi, evident, babe cu basmaua-n gură, plus ţărani sfătoşi. Cam aceiaşi de data trecută. Ei ne asigură că aşa ceva nu au mai văzut de la potopul lui Noe, făcând astfel dovada unei memorii total ieşite din comun. Apoi, amărâţi, se întorc la halbele părăsite pentru o clipă, nu înainte de a adresa amarnice reproşuri guvernului, care nici de data asta nu a făcut nimic. Adică nu a curăţat gunoiul din albia pâraielor, nici şanţuri de scurgere nu a făcut şi nici măcar nu a văruit gardurile. Nu că ar fi folosit la ceva, dar, oricum, măcar aşa, de formă, că uite, se mai şi filmează uneori! Revin în studiouri specialiştii care recomandă trecerea de urgenţă la cultivarea orezului, dar şi vizionarii care ne dau sfatul să consumăm alge şi să ne transformăm, treptat desigur, în rechini, cele mai inteligente fiinţe acvatice, sau, alternativa... Aceeaşi! Se constată, destul de rapid, că alţi octogenari se declară inapţi de transformare, însă, ceva curios, unii oameni, numai dintre cei cu posibilităţi, sunt deja declaraţi rechini. În context însă, apare şi plevuşca, perfect adaptată, dar şi foarte tupeistă, zgomotoasă şi plină de importanţa ei în contextul echilibrului ecologic.


Dar, cum toate au un sfârşit, încetează şi ploile. Jale! Ştirile devin anemice, cu bază tot în gafele aleşilor neamului. Puţin, foarte puţin! Se elaborează o nouă strategie! Pe micile ecrane apar din nou figurile îndoliate ale prezentatorilor rubricii meteo, care ne anunţă că, deşi a plouat cu găleata o lună, seceta continuă să-şi arate colţii deoarece este o secetă de profunzime, iar apa de ploaie nu a reuşit să refacă umiditatea din sol şi nici rezervele din pânza freatică. În consecinţă... Ciclul se reia de unde fusese lăsat cu ceva vreme în urmă. Cotele de audienţă se menţin... Atotputernicul îşi dă un pumn în cap şi-l convoacă pe unul din fiii săi: - Lucică, dragul meu, mai ai tu planurile alea cu potopul? Alea care ne-au scăpat data trecută, pentru câteva milenii, de mofturile şi incoerenţele rebuturilor ăstora care se cred făcuţi după chipul şi asemănarea Mea? Că, drept să-ţi spun, mă cam roade un gând... SONETUL VÂNTULUI

SONETUL GERULUI

Speranţe-adie-n vânt de primăvară Că s-or ivi, timid, iar ghioceii, Că-n piaţă se vor ieftini şi mieii, Iar ciorile-au plecat în altă ţară.

Eu sunt divinul ce-a-ntrerupt istorii Schimbând cu forţa mea planetei faţa, Decid ce este moartea ori viaţa Iar vizitele-mi sunt, în timp, notorii.

Vedea-vom vaci bălţate cu viţeii Ieşiţi din grajduri pe tăpşan, afară, Să pască iarbă crudă, vag amară, Şi veseli să îşi sune clopoţeii...

Şi-au vrut să mă silească promotorii De arme, să îmi folosească gheaţa; Deci fiica mea ce o numesc isteaţa, S-arunce în uitare muritorii…

Femei visând o dulce-abandonare, Ce numai din priviri pot să te tune Şi de infarct rapid provocatoare...

O, voi, netrebnici de recentă dată, Nu ştiţi că universu-mi este tată? Suflarea mea contractă şi atomii!

Dar cred că voi vedea şi lăcrămioare Diseară când iubitei îi voi spune Ce tare-mi bate vântu-n buzunare!

Doar gura ta mă spurcă, gura Tomii, Că n-ar fi gerurile de-altă dată Când vezi că preţurile se dilată… Mihai Batog-Bujeniţă


REVISTE DE UMOR CARE AU PUBLICAT EPIGRAME (3) Continuăm şi în acest număr al revistei, o selecţie a epigramelor sau catrenelor cu pretenţie de epigrame, publicate în revista GLUMA, indicând autorii, iar în paranteze, numărul revistei în care au apărut. AMABILITATE (54) La aniversarea unui an de la apariţia ,,Glumei"

Un Domn, se înţelege cult, Se minuna la un chiolhan, Că ,,Gluma” ţine de un an Şi totuşi n-a durat prea mult. Păstorel GASTRONOMICĂ (54) Amicului G.Storin

Conchidea la o agapă, Bunul meu amic Storin: Peştele înoată-n apă, Ca să se înece-n vin. Păstorel UNUI CURTEZAN GELOS (54) Ca un Seigneur din Evul mediu Ce încuia plecând centura, Soţiei i-aplică cenzura, Vecinei, starea de asediu. Păstorel SOŢ VĂZUT DE O INTENDENTĂ (58) Să nu mă-nşele cu vreo fee, Atât de mult îl gelozesc, Încât îi ţin sub aspră cheie Întreg... avântul său bănesc! I.D. Cassandru COMPARAŢIE (59) E-o stare-atât de neplăcută, Că nu mai face să te-nsori Când o femeie costă-o sută Şi o găină... de cinci ori! Mr. Quint ÎN CIŞMIGIU (62) Acelaş lac, aceleaşi flori, Acelaş nuc, înaltul. Dar scumpa care-mi da fiori, E azi la braţ cu altul! I.Ionescu Quintus

BANILOR (61) Necazul meu pe bani i-atâta De ne-mblânzit şi de adânc, Încât de i-aş avea în mână Aş fi în stare să-i mănânc. Radu D. Rosetti DANIEL ÎN GROAPA LEILOR (62) Profetul fulgera scântei... Stăteau în groază, blânzi ca meii Profetul domina pe lei... Pe dânsul-îl domină leii. Cocoş UNUI BĂUTOR CELEBRU (63) Ţânţarul l-a muşcat de burtă Şi, deci, ţânţarul repede muri. Dar fericit! Fiindcă mai întâi, Din muşcătură se-mbătase turtă! Al. Banez FLĂMÂND (63) Că n-a mâncat de-o săptămână-mi pare, S-a plâns la doctorul cel prea bogat, Iar doctorul deştept şi învăţat I-a dat ceva de poftă de mâncare... D. Teleor MEDICILOR (63) Omul e ferice numai După moarte, cum s-ar zice... Voi, ştiind această vorbă, Ne grăbiţi de-a fi ferice. Ascanio UNUI PICTOR (63) Pictezi acum pe Magdalena Cea mult îndurerată Şi nu te uiţi ce-adânc se roagă S-o laşi neterminată! Toma Florescu

Selecţie de M. Haivas


PAR … RODII DOAMNA CU SONETUL de HORIA ZILIERU

de EUGEN DEUTSCH

SONET DE DOAMNE-AJUTĂ parodie la Horia Zilieru

Subt candelă un spaţiu alb tresare. Respir râvnitul mit. Până la Styx e un secol alternând în forme fixe nadirul şi zenitul / stâlpi de sare.

Poetul prinde-n spaţii goale sare crezând că-n felu-acesta pân’ la Styx e infinitatea unor puncte fixe stând imobile globul când tresare.

Deasupra surpă formele prolixe picturi arhaice în descărnare arta vorbirii palidei Fecioare cu Celălalt întors în crucifixe.

Se-adună-n file vorbele prolixe într-un tablou aflat în descărnare cu doamne ce-au uitat c-au fost fecioare iar pentru ele-amorul doar un chix e.

S-a dus şi loja mea în gravitaţii s-a stins banchetul şi aştept afetul de tun să trec spre mutele plantaţii

Căzând din loja lor în gravitaţii nu au uitat să-şi pună marafetul la treabă-n ale hăului plantaţii

de cruci. Ce scurtă-i noaptea cu poetul cât urcă încă-n magmă şi-n rotaţii se stinge-ncet înmărmurind sonetul.

sperând că vor convinge iar poetul cel ameţit de-acele iuţi rotaţii rămas înmărmurit dospind sonetul.

DOR DE PĂDURE de ELIS RÂPEANU

DOR DE EPIGRAMĂ parodie la Elis Râpeanu

În suflet o mare de nuferi se-adună În palma secundei mai cântă pământul Şi pâlpâie-n candeli de rouă cuvântul Sub dealul de-acasă un clopot mă sună

În file o mare de poante se-adună Dând palme acelor ce-ncurcă pământul Lovind în năravuri se-ascute cuvântul Şi rimele par clopoţei ce tot sună

Mă cheamă pădurea şoptind legământul Stejarii din doină se mută pe lună Şi muzici de taină în suflet răsună Torente de frunze se-ngână cu vântul

Mă cheamă catrenul şoptind legământul Să scriu epigrame odată pe lună Iar ritmul şăgalnic ce-n joacă răsună Se-avântă spre ţinte odată cu vântul

Mă-nvăluie gându-n lumină şi ploaie Neliniştea-adoarme pe-un ram de mălin Şi dorul meu curge purtat de pâraie

Dar gându-mi se zbate-n lumină şi ploaie Iar poanta adoarme pe versul străin Şi se diluează în zeci de pâraie

Dar versul mă poartă spre ţărmul străin Destinul cel verde se schimbă de straie Pe ramuri apasă azi timpul hain…

N-apare prin zare vreun ram de măslin Şi nici porumbeii în falnice straie Căci orişice juriu îmi pare hain…


GHEORGHE BĂLĂCEANU FĂTUCA DE LA ŢARĂ La seceră maestră ani de ani Şi-n Europa azi câştigă banul Cinstit, uimindu-i şi pe barosani, Că mânuieşte bine şi ciocanul! PROMISIUNE ELECTORALĂ Cum n-aveţi bani tractorul să-l plătiţi, Un bou la plug v-ar prinde foarte bine; Aceia care boul vi-l doriţi, Îl veţi avea... de mă votaţi pe mine! REPLICA MOŞULUI (la promisiunea candidatului) Noi te-nţelegem că te dai erou Acuma cînd eşti ditai candidat; Ca mine însă-s mulţi la noi în sat Şi nu ne-ajunge doar un singur bou! LA ŢARĂ TREABA MERGE BINE De oi e plin, cornute-s mai puţine Şi chiar de-n Europa multe pleacă, La vite sporul totuşi merge bine… Că orice bou plecat, se-ntoarce... vacă. CONVINGERE Prin votul liber, neîncrâncenaţi, Suntem convinşi că şi la noi se poate S-ajungă-n frunte şi adevăraţi Deschizători de drumuri... înfundate! ŞANSĂ În drumul lor spre vârf, adeseori Au nesperata şansă chiar să zboare, Doar cei ce au o scară de valori Şi urcă ferm... călcându-le-n picioare!

MULŢUMIREA ŢĂRANILOR Vedem şi noi la ţară an de an, Şi-n Parlament cum câte unul vine Şi spune cu mândrie că-i ţăran... Probabil... să ne facă de ruşine! PENTRU PETELE FOŞTILOR De-ar curge şampoane şiroaie, La astfel de pete, constaţi Că nu-i decât... apă de ploaie... Iar noi ni-i dorim... curăţaţi! CĂLDURA DE SUS De Sus când şi momentul vine, Ne-aduc din soare raze, sfinţii Şi ne-ncălzesc atât de bine... Încât ne clănţăne şi dinţii!


IACTA ALEA EST Totul părea o scenă de teatru, într-o magazie părăsită, cu grinzi putrede. - Băi, dacă încerci să te spânzuri, ești un om mort!! strigă aproape fioros agentul de pază Cezărel Calbreaz, cu arma din dotare îndreptată amenințător către împricinat. Scotocise prin memorie după niște expresii latinești potrivite cu care să-și intimideze adversarul, dar în afară de “coitus interruptus” nu-i prea venea nimic pe limbă... Bietul om, prins în flagrant, într-o mână strângea corpus delicti, adică laţul funiei cam destrămate, iar cealaltă mână o ţinea pe frunte, vrând parcă să-și oprească sprâncenele pornite-n sus, către o perplexitate de bun-simț. Trupa de comando, reprezentată momentan de susnumitul Cezărică, de la firma „Kamikaze Sictirity”, fusese antrenată îndelung pentru asemenea tip de ambuscadă și nu putea să dea greș (deși, la drept vorbind, în felul acesta i se încălca omului libertatea de a-și alege moartea). Însă, culmea probabilităților, amărâtul care tocmai voia să-și curme zilele nu era fitecine, ci însuși oratorul boschetar titrat Demostene Gogoneață, sătul de viața asta făcută din vorbe. Așa că replica veni resemnată: - Ave Caesar, morituri te salutant! „Bă, de unde-o ști ăsta cum mă cheamă, dacă-s incognito? Poate era mai eficient totuși un dres 100 den...”, își zise în gând Cezărel, întinzându-și cagula improvizată pe fățău. „Mai bine mă fac că spun că n-am auzit și nu pun botul la diversiune”. Presupunea el că asta era o condiție sine qua non a reușitei în comando. Așadar, după ce înjură de alma mater, schimbă repede macazul: - Hai, bă, carpe diem! Că viața trebuie trăită... adăugă victorios, mândru că-și amintise brusc sentința latinească însușită la cursurile pentru brigada antitero de amatori, cu frecvență redusă, absolvite magna cum laude. Mintea lui nu era chiar tabula rasa. - O vita, misero longa, felici brevis! oftă oratorul din rărunchi. - Lasă, bă, că cică mărimea nu contează! Ia zi, mai bine, de ce voiai să-ți întrerupi curriculum vitae? (Se vede treaba că domnul Cezărel exersa cu brio tehnicile de negociere și pe cele psihologice învățate la curs). Pentru credibilitate, își ridică ciorapul de pe față. Gogoneață se destăinui: - Of, la omul sărac numai păduchii trag. Iaca, testimonium pauperitas (zicând aceasta, se scărpină sugestiv în creștetul capului, punct de regrupare pentru toți acei cavaleri ai ordinului sărăciei). Nu de moarte mi-e teamă, ci de mizeria vieții. Mortem timere crudelius est quam mori. - Ai?... Aaa, păi da, memento mori. Dacă ai ținere de minte; dacă nu, trăiești bine mersi... - La ce bun să mai trăiești? Mors ultima ratio. - Știi ceva? Că tot ai adus vorba de rație, mie mi-e cam foame... - Idem, bre. - Bănuiam eu. Hai, bă, că habemus papam!... zise râzând Calbreaz și scoase ad hoc dintr-un buzunar al salopetei de camuflaj o ceapă de apă și un pachețel învelit într-o hârtie de ziar pătată de grăsime. Ochii lui Demostene străluciră plini respect şi de recunoștință, chiar ca la vederea Sanctității Sale. - Divide et impera! zise și sparse ceapa în pumn. Apoi începură amândoi să înfulece feliile de salam tăiate grosolan cu briceagul. - Aut vincere, aut mori, spuse molfăind cel mai flămând dintre oratori. - Păi da, că era să fie un „out” direct pe lumea ailaltă. Viața e un meci, bă!... Acum vezi că pierdeai scorul? - Deh, erare humanum est. Primum vivere, deinde philosophari. Dar deocamdată, festina lente!


- Mhm, festin, festin, da’ parc-ar merge și ceva udeală, nu? - Non multa, sed multum! - Ei, nu mult, da’ un pic n-ar strica... - Ehe, in vino veritas, da’ asta-i rara avis, bre, zise Demostene, mulțumindu-se să-și sugă măselele. - Mda. Plus că sunt în timpul misiunii și e cam interdictus. Este că te-a mai optimizat oleacă haleala? - Îhî. Și conversația... Gaudeamus igitur, bre! răspunse înviorat Gogoneață. - Hă, hă, veni, vidi, vici! - Auzi, daʼ văd că o rupi un pic pe latineşte. Cum se face asta? - Păi, bă, am făcut la cursurile de dezvoltare multilaterală! Cum altfel să devii „latin-lavăr” dacă nu bungheşti ceva limbi de-astea? În plus, „lavăr” vine le la „lavă”, adică pasiune, pricepi? E o… asta... un stil de figură, bă! - Mhm, încuviinţă Gogoneaţă, deşi pentru el nici „focul ei de sărăcie” nu era o figură de stil, ci un stil de viaţă... - Acu’ ce zici, te fac o tablă? Calbreaz cotrobăi într-un ungher și scoase de sub niște lăzi o cutie roasă, înăuntrul căreia se auzeau zăngănind piesele și zarurile. - Hai, iacta alea est! Într-o magazie părăsită, cu grinzi putrede, printre nişte lăzi păzite cu responsabilitate, răsunară zarurile. Şi astfel, soarta unui sărman sinucigaș fu pecetluită prin întoarcerea la cele ale vieții, cu albe și cu negre. Acta est fabula!

Violeta Urdă UN SONET DE AL. O. TEODOREANU (PĂSTOREL) PE RIME DE EUGEN JEBELEANU

În anul 1934 s-a sărbătorit la Iaşi, în celebrul local „Hanul Ancuţei” , premiul anual pentru literatură care a încununat frunţile scriitorilor Cicerone Theodorescu şi Emil Botta. La această festivitate au fost prezenţi Al.O. Teodoreanu (Păstorel), sculptorul Oscar Han, comandorul Stubey, colonelul (ajuns mai târziu general) Argeşeanu, M. Kogălniceanu-fiul, Eugen Jebeleanu, Maria Tănase, regizorul Ion Sava şi alţii. În toiul petrecerii a curs vinul, dar şi inspiraţia lirică, precum şi acest sonet al lui Păstorel, cu rime date de Eugen Jebeleanu: Eu dacă ţi-aş servi de Cicerone În bezna de la hrubele Ancuţii, S-ar vesteji de jale găgăuţii Precum în toamnă roşii anemone. Dar dacă curiozitatea nu ţi-i Să circule cu noi prin aste zone, Vom bea atunci de vin mai multe tone, Aşa cum beau beţivii şi tăcuţii. Şi dacă domnul comandor Stubey, Îţi cere să ciocneşti de vrei nu vrei, Cu bătăiosul sculptor Oscar Han, Ce-a pus în bronz pe M.Kogălniceanu, Nu-mi pasă ce va spune Argeşeanu, Dar premii nu mai dăm în acest an. Preluat din revista Urzica ( 4 aprilie, 1981) de către Mihai Haivas.


CONJUGALE ŞI POLITICE CU MIHAI HAIVAS ROMÂNUL ÎN PARLAMENT Ajuns românu-n Parlament Atât de mult la scaun ţine, Încât, aproape-n mod frecvent, Nu trage apa în latrine. INEFICIENŢĂ POLITICĂ (proverbială) Din Parlament ies legi tot mai puţine, Cu-această opoziţie de pleavă: Mulţi deputaţi dau cinstea pe ruşine Iar senatorii, pacea pe gâlceavă. VISARE BAHICĂ (bacoviană) ,,Barbar cânta acea femeie” Şi-n zgomot dulce de pahare, Visam, mereu, o Dulcinee Capabilă de clipe rare! PĂCĂLEALĂ (minulesciană) Pentru clipe de iubire, ,,Cheia ce mi-ai dat aseară” , Pe furiş, la despărţire... Este falsă, domnişoară! SADISM CONJUGAL Cum leneşă s-a-ntins pe canapea, Domniţa suferea, căci a simţit Un arc rebel, discret montat sub ea De soţ, s-o ,,activeze” la iubit! INDECISUL Un bărbat puţin fudul, Dominat doar de prudenţă, Oscilând ca un pendul Între sex şi abstinenţă. FEMEILE SE CUCERESC CU TRUDĂ ,,Ad augusta per angusta”, Dacă-i vorba de-o femeie Care nu-şi dezbracă fusta Şi nici bluza nu-şi descheie! GEOMETRIE CONJUGALĂ Soţul, fire excitantă, Duce-o viaţă divergentă: Cu nevasta-i doar tangentă Iar cu-amantele... secantă!

UNUI PARLAMENTAR MINCINOS (anapest) Cocoţat pe-al Senatului dâmb I-a uitat şi pe cei ce-au votat, Când observi că el judecă strâmb Şi încalcă mereu ce-a jurat. NOI TAXE ŞI IMPOZITE Ar spune harnicul popor Că are scumpa Românie O guvernare ,,din topor”, Căci ,,taie şi în carne vie”! EFECTUL PERVERS AL SCUMPIRII BENZINEI Când totu-i haos şi declin, Sporind la unii disperarea, Făcându-i doar un singur plin, Maşinii îi dublezi valoarea. SCADE NIVELUL DE TRAI Guvernul nou, ce tura-vura, A învârtit de-o vreme roata: Salariu-l dă cu picătura, În schimb ia taxe cu găleata!

Mihai Haivas


DUETUL GREILOR

SPAŢIUL SCHENGHEN Harnici suntem şi cuminţi, Dar o spun pe aia dreaptă: Dacă ne mai credem sfinţi Vom intra la Sfântuʼ Aşteaptă!

BIBLIA ÎN VERSURI Când făcut-a Universul, De puţin greşi Prea-Sfântul: La-nceput n-a fost Cuvântul... Fost-a ...versul!

AMENDAMENT Din tribună, cu năduf, Tună un ministru critic: Spaţiul Schengen e un bluf, Noi vrem spaţiul mioritic!

AUTORULUI VOLUMULUI ,,HAŞMIŞURI UMORISTICE" Acid, otravă, dulci haşişuri, Săgeţi, morală, spini, cuţite, Găseşti cu sutele-n ,,Haşmişuri" , Dar numai două-s reuşite!

DORINŢĂ FIREASCĂ Dorinţa mea apăsătoare Voi rezolva-o de îndată, De cum ajung la Baia Mare... Că baia mică-i ocupată. PARLAMENTAR ÎN DELEGAŢIE Mult prea scump îl costă zborul, Dar nu este nici un bai: Ia cu dânsul şi ,,amorul” Că îi place în Dubai! TATĂ ŞANTAJAT DE FIU Mi-a propus, trăgând din pipă, Demonstrând că n-are trac: - Nu te-ntreb nimic de tipă Dacă nu mă-ntrebi de Bac! Nicolae Stancu

UNEI ANUMITE DOAMNE Ai şi card şi fard şi Ford, Aur, platină, valută... Toate-mi plac şi-aş fi de-acord, De n-ai fi atât de slută! PĂSTOREL (Bacoviană) De-atâta vreme văd că plouă; Cum totu-i ud, cu apă plin, Am o-ntrebare, nu prea nouă: De ce nu ar ploua... cu vin?! Val Andreescu


SENIORI AI UMORULUI

În viața asta ce m-a ros, În rând cu omul mai sărac, Credeam ca sunt un inimos, Dar nu-s decât un… cardiac.

ŞTIRI IN NEŞTIRE *La licitaţia de tampoane, organizată de C.F.R., a fost declarată câştigătoare firma TAMPAX. *La incendiul care a avut loc aseară în cartierul Ferentari, mai mulţi pompieri au ars de nerăbdare să ajungă mai repede acasă. Era doar sâmbătă seara... *Duminică dimineaţa, în pădurea Cernica au fost împuşcaţi doi iepuri. De către un pluton de execuţie format din vânători amatori. De băuturi spirtoase... *De Ziua Armatei, preşedintele ţării, Traian Băsescu, i-a chemat la Cotroceni pe unii ofiţeri la ordine şi pe alţii numai la medalii. * La Urgenţe a fost adus un sătean înjunghiat... Se avea la cuţite cu un vecin. * Degeaba se plâng scriitorii şi editurile. Conform datelor puse la dispoziţie de către Direcţia Naţională de Statistică, anul trecut a crescut cu 17% numărul de cititori. De carduri! *Parchetul de la Înalta Curte de Casaţie a costat mai mult decât dacă s-ar fi pus o duşumea obişnuită. *Nevasta lui Sebastian Zmârc i-a născut un copil care nu semăna deloc cu el. Nici măcar la sex. La protestele lui, medicii l-au asigurat că nu mai e nimic de făcut şi l-au sfătuit să mai încerce... *Din groaznicul accident de circulaţie care a avut loc aseară pe DN 1, au scăpat nevătămaţi doar 5 pasageri. Poliţia rutieră le-a urat ca data viitoare să aibă mai mult noroc! *Aspecte ale perioadei de criză: cunoscutul şi recunoscutul spărgător, Pantelimon Sculeanu, a deschis într-o singură noapte trei case de bani, care erau goale. Prins de către organele de poliţie şi-a exprimat nedumerirea: de ce, dacă erau goale, proprietarii le ţineau închise?! *Nu s-a adeverit ştirea cum că sportivul Vasile Caftangiu a bătut două recorduri, ci, în realitate, a bătut două recordmene (la agăţat bărbaţi), care l-au înfuriat la discotecă. Drept care n-a ajuns pe podiumul de premiere, ci în arestul poliţiei. *Soacra unui vecin din Bariera Vergului a murit, de curând, la spital. O mulţime de bărbaţi însuraţi din cartier s-au interesat de adresa acestei instituţii medicale, care s-a dovedit demnă de toată încrederea. *Asociaţia pentru Protecţia Animalelor din România a decis să intenteze un proces Sfântului Gheorghe pentru rele tratamente aplicate balaurului. *Guvernul României a alocat pentru cercetare fonduri infime, bazându-se pe principiul: CREDE ŞI NU CERCETA! Ioan Marinescu-Puiu


DUETUL DOAMNELOR

VARZA Bună doar de pus în oală, şade varza înfoiată şi iluzia îţi lasă că sub foi ascunde-n poală o comoară preţioasă. Eu încep cu nerăbdare să rup foaie după foaie, s-ajung miezul mult dorit; căutând în goana mare, timpul alerga smintit şi când cred că am găsit piatra mea filozofală după care am fugit, gol de frunze-mi râde-n faţă, un cocean de varză creaţă.

PLOUĂ-N MOINEŞTI În oraşul meu nu plouă de trei ori pe săptămână cum în „clasica română” Topârceanu a lăsat versuri pline de umor până azi de neuitat. Plouă în oraş de zor chiar ca la Ecuator şi de-atâta apăraie inspiraţia îmi seacă; Muza cât e de vitează, în final se diluează şi depresia o-neacă. Iară eu, de dor de voi, ameţit de superdoză şi de ploi, cred că mă apuc de proză.

Madeleine Davidson

UNUI ELEV CARE COPIE Zece-ar vrea el negreşit La lucrări dar şi la teze, Căci mereu s-a străduit Cât mai mult să copieze!

ÎNGRIJORARE Amanţi ea are doi sau trei C-acesta-i obiceiul ei; Dar ea va şti şi cui să ceară O pensie alimentară?

ELAN INUTIL Te-ntreci în fapte, Faci tot ce-ţi cer Şi de cu noapte Te scoli... şomer.

APROVIZIONARE Ca gospodină Tot vrei să ai... Cămara-i plină... De mucegai.

PROVERBIALĂ ,,Calul bun din grajd se vinde” Şi-o idee se desprinde: Numai lucrul de valoare Are mare căutare!

Georgeta Paula Dimitriu


Filme noi după romane clasice DAMA FĂRĂ CĂMILE după Al. Dumas-fiul

CONTUL LUI MONTE-CRISTO după Al. Dumas-tatăl

O damă din pustiu-apropiat Primise-n dar o turmă de cămile Pe care un şeic, pe căi subtile, O câştigase la ruletă-n sat.

Un căpitan de cursă foarte scurtă, Făcând şi pe postaşul clandestin, E denunţat de un amic hain Dorind să-şi tragă spuza pe-a ui turtă.

Ea turma iute şi-o amanetase Spre-a întreţine-un sexy beduin Ce-i oferise-un orgiac festin Pe când în oaza sa o invitase.

Făr-a avea şi parte de-un proces, Pe-o stâncă neagră, într-un vechi castel. E deportat… şi-amicu-i plin de zel Devine posesor de… Mercedes!

Cei doi trăiră-o viaţă ca în basme, Fix nouă săptămâni şi jumătate, Când fondurile fură terminate Şi-n viitor se profilau fantasme.

În subterana din Castelul IF Eroul întâlneşte-un fost corsar Ce-i dă adresa unui cod bancar Codificat în vechiu-i catastif.

Şeicul, ce pândea la cotitură, Descoperise-al oazei vechi stăpân Şi-l convinsese iute pe jupân Să i-o cedeze lui printr-o procură.

Corsaru-având şi atestat de vraci Îl dirijează spre un nou destin Şi-l scapă, meşterind un submarin Lansat în mare izolat în saci.

Disputa se sfârşi printr-un duel, Şeicu-având drept armă-un suplu joker Cu care câştigase şi la poker, Din cărţi de joc, un valoros castel.

Printr-un tertip ştiut de noul val Eroul îşi valorizează pontul Scoţând comoara cea ascunsă-n contul Off-shore din vechiul paradis fiscal. Ajuns astfel un brav capitalist, o Grozavă răzbunare pregăteşte Şi-n vechea-i urbe mândru poposeşte Uzând pseudonimul MONTE-CRISTO. Reglări de… conturi deci urmează-ndată Şi cum eroul nostru nu dă greş Cei vinovaţi plătesc, desigur cash, Lipsiţi de şansa de-a sări vreo rată.

Iar dama – astăzi fără de cămile – Ce-i părăsi pe toţi cântând manele E-acum vedetă de telenovele Sponsorizată de-un emir cu pile.

Întreaga sumă care întră-n cont e Canalizată spre un nobil scop: Să-l urce pe amicul nostru-n top Ca să obţină un brevet de conte. Eugen Deutsch


CANDIDATUL DIN CUTIA POŞTALĂ A ALEGĂTORULUI Când şi când, în cutia poştală ne mai răsar, precum ştirul prin brazde, scrisori ale candidaţilor la diverse onorabile Instituţii, ba chiar felicitări de Paşti, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiaşi onorabili candidaţi, care se folosesc până şi de Învierea Domnului şi sacrificiul său pentru gloata de nesăbuiţi, pentru a-şi mai atrage vreo câţiva drept-credincioşi, pe post de alegători cinstiţi. E! Cinstiţi – necinstiţi, alegători să fie! Şi să ne voteze pe „noi”. Câţi dintre noi le iau în seamă, sau măcar în mână până la uşa casei? De cele mai multe ori, ne descotorosim de ele ca pisica de pureci, fiecare după propria inspiraţie: fie le plasăm discret în cutia vecinului (să-i moară capra de două ori!), fie le facem avioane şi aruncăm cu ele prin scara blocului sau prin curte – după posibilităţi, coane– ori pur şi simplu le lăsăm acolo unde le-am găsit, să le onoreze – pardon! – muştele, cu ce au de prisos şi ele. O astfel de scrisoare (deschisă!) primise şi Istrate Afumatu din comuna S. Şi nu doar că o primise, dar chiar avu chef s-o citească (să se mai „cultiveze” şi el) şi chiar să poarte conversaţie cu stimabila doamnă candidat la Primăria comunei. Iată, aşadar, conversaţia lor, de aleasă ţinută electorală, cum şade bine unei conversaţii candidat – alegător: „Dragi locuitori ai comunei S., ” Ţi-s la fel de drag eu ţie, cum mi-e mie vaca lu` nea Foamete de peste drum, care când să porneşte-a zbiera, nu mai poate omu` să se odihnească-n ograda lui sau să citească o scrisoare de la muieri d-astea care să bagă-n nădragi şi colindă satele zbierând cât le ţine gura „Votaţi-mă pe mine!”. Da`, pesemne cum nu mă poci io lipsi de vaca-asta (că doar îmi mai scapă şi mie stăpână-su câte-o sticlă cu lapte, că tot n-are ce face cu el şi i se acreşte), tot aşa nici tu nu te poţi lipsi de mine, cucoană! „M-aţi votat în noiembrie, pentru a vă reprezenta la Bruxelles şi vă mulţumesc!” Iaca scârţ! Şi de unde ştii mata că te-am votat? Că nu mai ştiu nici io pă care l-am pocnit cu ştampila, de beat ce eram. Da`, dacă crezi că te-am votat, nu-i rău. Dac-oi ajunge primăreasă, o să păstrez scrisoarea-asta să ţi-o arăt; că cine ştie ce nevoie-oi avea? Şi, dacai zis, nu mai poţi să dai înapoi. Ai zis,ai zis! „Eforturile mele pot servi României, dar nu pot schimba viaţa noastră de zi cu zi.” Asta s-o crezi matale, cucoană! Dă-mi voie aci să te contrez! Ba io cre` că, dacă teai servi de eforturile tale să te opinteşti în sapă-n locul meu, viaţa mea de zi cu zi s-ar schimba, şi-ncă cum! Care va să zică, tu ai munci, iar io mi-aş pune palma-n vorba ceea şi m-aş vântura pân’ lume pă banii proştilor care sapă. Da` mă rog… „Nu putem mişca lucrurile din loc cât timp administraţia locală – aceeaşi de 18 ani – nu are proiecte şi se complace în mediocritate.”


În ce? Aşa să zice pă la voi pă la Bruxel la „căcat”? Aşa s-o fi zicând. Şi cum îmi spui tu mie că nu pot mişca lucrurile din loc? Adică, dacă io vreau să mut grebla asta mai încolo, nu pot? Iaca pot! Da` tu n-oi fi putând, ce să zic? Şi-atunci ce vii la poarta mea? „Vă anunţ candidatura mea la Primăria comunei S.” Gândesc că puteam să rămâi şi neanunţat. „Schimb fără regrete postul de la Bruxelles cu cel de primar la S., fiindcă îmi pasă de această comună.” Cum îmi pasă mie de soacră-mea! Şi ce te dai fără regrete? Cred şi io că n-ai ce regreta! Că pă la ăia nu se găseşte mare lucru, înafară de varză d-aia... „Nu mai avem timp de pierdut!” Asta să i-o spui lu` Mutu! E timp, cucoană, e destul! Timpu` şi sărăcia nu să termină niciodată, asta s-o ştii de la mine. „Aduc cu mine o echipă puternică de candidaţi la primării, consilii locale şi consiliul judeţean. Domnul M.C. a intrat în lupta pentru şefia Consiliului Judeţean.” Apăi, dacă-i aşa zmeu, de ce nu intră-n lupta corp la corp cu mine? Şi-am mai vorbi noi atuncea de şefie! „Oamenii sfinţesc locurile!” Şi popii bisericile. Zi-mi ceva ce nu ştiu! „Vin la primărie să vă dau, să muncesc, nu să iau.” Apăi ce sărăcia să mai iei! N-aţi luat destul? Ori vă gândiţi să ne luaţi şi pieile, să le faceţi săpun, să le vindeţi la igzport? „Am fost toată viaţa un om modest, care are alte valori decât banii.” Hă, hă! Şi io am fost Regele Carol I, da` n-am spus la nimeni. Hă, hă! „Este pariul meu cu dumneavoastră, locuitorii comunei S., a cărei fiică sunt şi căreia am datoria să-i întorc şansa pe care mi-a dat-o, de a deveni un om cunoscut şi respectat, în ţară şi în afara ei.” Pui pariu cu mine că, până s-apuci să-i întorci şansa, ai să-i întorci dosu`, cum a mai făcut şi alţii-naintea ta? „Ne întâlnim la vot.” E dreptul tău să crezi asta! Da`, spre binele tău, cucoană, ar fi mai bine să nu-mi tai calea! „Cu respect şi sinceritate, N.C.” Asemenea. Şi vorba-ceea: „Astă bucurie şi la voi să fie!”. Hai mai bine să nentâlnim pă brazdă, cucoană, că ţara-asta nu să hrăneşte cu voturi! Am zis! Florentina Loredana Dalian VOLUMUL AMALGAM, AL D-NEI GEORGETA PAULA DIMITRIU STÎRNEŞTE REPLICI

LAUDATIO Citind volumul mă gândeam Că a muncit precum un faur, De-a reuşit un Amalgam Chiar făr-a pune-n el şi aur!

MOTTO: Nu aruncaţi în calea oricui mărgăritare!

De-ai fi tu Cyrano cu-adevărat, Ai şti că nu doar auru-i valoare... Ai preţui atunci mărgăritare Pe care-n calea ta le-am aruncat. Cyrano Georgeta Paula Dimitriu


CARICATURA BOOKLOOK-AŞĂ

Desen de Radu Bercea


SCRIITORII ŞI EPIGRAMA Epigrama Proporţiile unei epigrame Nu sunt o scuză ci o exigenţă; Pe terezie trage două grame Dar gramele acelea sunt esenţă! În epigrame În epigrame-mi vărs prea-plinul Când de obsesii vreau să scap; E drept, în coadă e veninul Dar de mustit, musteşte-n cap!

Autoepitaf Iertat să fie cel ce la mânie Mi-a împlântat cuţitul pân’ la os! Dar neuitat şi neiertat să fie Cel care-a râs de gându-mi bătăios!

Nicolae Labiş

Definiţia epigramei Epigrama (cea cu har) E o spadă de hârtie, Marcel Breslaşu Care-ţi face rană doar Când se-nfige în prostie!

Stelian Filip

Crez Poeţii trebuie să ştie Să lupte şi să sângere Căci libertatea-n poezie E-o straşnică… constrângere!

Prieteni la nevoie Necazurile când or să te pască, Prietenii zadarnic i-ai chema Să-ţi stea alături la nevoia ta. O, cât umor e-n spiţa românească! … Prieteni la nevoie vin destui, Dar fiecare la nevoia lui!

Cicerone Theodorescu

George Lesnea Unui cenaclu de epigramişti Adevăru-i evident: În acest râvnit cenaclu Intră unii cu şperaclu, Dar rămân cei cu talent.

Nicolae Ţaţomir Unui veşnic nemulţumit Toţi la soare se răsfaţă Numai tu, c-o mină sumbră: „Ce folos că arde-n faţă Dacă-n spate face umbră?!”

Eugen Frunză

Pentru tinerii epigramişti Lupta-n epigrame n-are Arme noi şi nucleare Ci doar arcuri de la Geţi; Deci „ucideţi” cu săgeţi!

Tudor Muşatescu


ESTE GREU A SCRIE VERSURI, CÂND... După ce am câştigat campionatul european de mâncători de şoric (record absolut: 150 cm. pătraţi, în 6 ore!), am fost sfătuit să dovedesc şi-n scris, că-s mare amator de şorici: mi s-a cerut, de către Asociaţia hăpăitorilor de epidermă porcină, să trec proba supremă – adică, să-nchin o odă porcului. Premiu? 1 metru pătrat. Tentant, nu? M-am aşezat în faţa colii imaculate. Am deschis stiloul (aşa încep cam 80% din proze, atunci când autorii vor să deducem că n-au talent). Am scris titlul. Şi... rău am făcut! Că orice vers aşternut, ori mi se părea stupid, ori plagiat. Vă dau câteva exemple, ruşinat de propria-mi bicisnicie, dar mândru că măcar pot fi sincer. „O, porc ce-mi bucuri Ignatul/eşti gustos cum nu e vreun altul!...”: e desuet acel „O”. Şi-apoi, Ignat se numeşte socrul meu. „Ce-mi placi tu mie, animal de companie!”: ce companie? Poate-n farfurie! (na, că-mi ies rime, când nu-mi propun!). Plus că fidela-mi căţeluşă deja se uită chiorîş, la mine... Să-ncerc ceva istoric, solemn: „Porcule, Măria ta, tu în coteţ nu mai sta!” – sună cunoscut însă, nu?! Poate chiar impietant... ”Porcuşor cu coadă creaţă/ce-mi furi raţa din coteaţă?”: am mai auzit o variantă, asemănătoare... ”De rupi din porc, cât de-o pingea, ce-i pasă lui Ghiţuş de ea? De un` ştii cât colesterol, zace în ea?”: nu, şchioapătă prozodic... „Efemeridă cu şoric, ascultă-mi oda ce-ţi dedic!”: da’ ce, parcă el înţelege româneşte?! „Purceluş, purcel pitic, ninge peste tine/hai, la mine în cuptor, unde-i cald şi bine!”: e cinică! În plus, o ştiu din copilărie... Am vrut să-mi numesc oda „Un porc între oameni”, dar ceva asemănător a scris Camil Petrescu. Ori, „Laudă porcului!”, dar mă trimitea la Arghezi. „Porcul pe acoperiş fierbinte” aducea a Tennessee Williams... „Şase porcine în căutarea unui abator”: n-o avea şi Pirandello? „Pe porcul liniştit” scrisese Şolohov... „O scroafă furtunoasă” – mirosea a Caragiale... „Trei purcei”: nu, a scris-o Cehov... „Porcine bolnave” – Breban, toată ziua! Morala: geaba ai cultură, dacă-ţi lipseşte inspiraţia!...

REVENIRE ASUPRA FALSIFICĂRII GROSOLANE A POEZIOARELOR & CÎNTECELELOR CARE NE-AU BUCURAT COPILĂRIA Cine n-a cîntat, în primii ani de viaţă, inocentul mini-song „Am pierdut o batistuţă/mă bate mămica!/Cine-o are să mi-o deie/că-i sărut guriţa!”. Nu mai revin asupra raptului literar (ideea fiind împrumutată din capodopera lui Shakespeare, Othello); nu pun în discuţie nici posibilitatea debilă a bătăii (pentru o batistă, nici un părinte nearghirofil nu-şi pocneşte copilul!), dar deranjează la culme lipsa rimei, zău aşa! Ar trebui modificată la modul „mă bate mamiţa”, să rimeze, în fine, cu „guriţa”. Sau „că-i sărut bunica”, rimă la „mămica”. Iar „deie”, ce să ne ascundem după degete, nu rimează cu nimic! Geaba le vorbim, în şcoală, elevilor despre rimă, dacă în pre-şcolariat îi lăsăm să lălăie melodii cu versuri tîmpite... Şi-apoi, nu vi se pare că melodia era doar un pretext de atras îucăieli, al micilor nimfomane? Revin ăi la populara poezioară Căţeluşcu părul creţ (care a terorizat cohorte de musafiri, în


secolul trecut: eu evitam vizitele la familii cu copii mici, fiindcă nu mai suportam să aud a suta oară, poezia; şi-apoi să spun şi că micuţul e genial, şi trebuie neapărat, dat la Institutul de teatru). Faptul că părul cotarlei era creţ, ar putea fi privit azi, de către anumite popoare, mai ...cîrlionţate, ca o insultă. Propun, deci, variante nejignitoare - şi posibile modificări ale versului următor:„Căţeluş cu părul lins/peste tine-azi noapte-a nins!”,ori „căţeluş pilozitat/spaima-n babe a băgat!” sau „căţeluş cu păr vîlvoi/toată ziua-i prin zăvoi!”. Apoi, să privim olecuţă şi chestiunea plauzibilităţii unei situaţii din strofa întîi: ”El se jură că nu fură/dar l-am prins cu raţa-n gură!”. Ia încercaţi să faceţi un jurămînt, ţinînd în gură o raţă – se va înţelege ceva din ce spuneţ? Şi-aşa animalele se exprimă mai greu, le mai oferim şi situţii imposibile, numai ca să ne iasă rima. Nu-i etic, zău! Protecţia animalelor n-are nimic de zis? Aud?... Cît despre celebrul dialog dintre Mircea şi Baiazid (învăţat, într-o vreme, de elevii premianţi, plus toţi candidaţii la admitere, facultatea de teatru)... să fim serioşi! Nu ştia turcul limba română, atît de bine! Eminescu a fost forţat de potentaţii vremii să fie galant cu sultanul, pentru a nu înrăutăţi relaţiile dintre cele două ţări, şi-aţa nu prea diplomatice (vezi războiul din 1877).

SFATUL (INUTIL AL) NUTRIŢIONISTULUI Urmărind presa scrisă, emisiunile tv şi internetul, am ajuns mai debusolat decît un papuaş care ar fi invitat la decernarea Oscarurilor ! Fiindcă, de la o zi la alta, specialiştii se contrazic, iar consumatorii nu mai ştiu pe cine să creadă, ridicînd rata depresiilor naţionale, an de an. Cîteva exemple: „beţi minimum doi litri de apă, zilnic!” ni se recomandă la tv; da, dar apa are clor şi ne otrăvim, lent & sigur, organismul; apoi, se recomandă apa plată, ca fiind mai uşoară stomahului; însă cea gazoasă are minerale, atît de necesare organismului...; „alcoolul dăunează grav sănătăţii!”; poate, numai că francezii beau, zilnic, trei-patru pahare de vin roşu, pentru inimă; şi au un prag ridicat al longevităţii; iar un bătrîn din Tibet, la împlinirea frumoasei vîrste de 115 ani, a declarat că ...rachiul şi tutunul l-au ţinut în viaţă!; „pîinea îngraşă!”; dar fără pîine, cică nu se produce corect digestia; „ardeiul iute distruge ficatul!”; poate, dar omoară paraziţii intestinali şi mai ajută şi la slăbit; „brînza cu mucegai este inadmisibil de grasă!”; însă, consumată moderat nu cred să facă rău; n-am auzit de inşi internaţi fiindcă au hăpăit fromage bleu!...; „dulciurile strică dinţii şi duc la diabet!”; explicaţi asta, convingător, unui copil de 5-6 ani...; „caviarul este minunat!”; dar 50 de grame conţin tot atîtea calorii cît un porc de 80 de kile; şi colesterolul se face praf! (da cine are atîţia bani să mănînce 50 de grame de icre negre?!; la mine, spre exemplu, asta-i raţia pe doi ani!...); „iaurtul are calciu!”; însă, cercetări recente au demascat organele dubioase ale animalelor din care se recoltează bacteriile (mi-e jenă să vi le comunic!); „ouăle sunt indispensabile micului dejun!”; or fi, da umflă ficatul; iar alea de raţă, dacă nu-s bine fierte, sunt periculoase; iar prea fierte, n-au niciun gust...; „grepfruitul este un excelent antioxidant!”; dar dacă iei antibiotic, anulează efectul medicamentului... Un singur lucru ne rămîne de făcut: să ignorăm orice sfat al nutriţioniştilor. Fiindcă eu cred că e şi-o doză de sadism în avertizările lor schimbătoare! Numai ei să mănînce bine, ai naibii!... Fac un împrumut la Bancă şi-mi cumpăr un sfert de kil de caviar, o sută de grame de trufe, o bucată de brînză roquefort, o langustă, o sticlă de whisky de 18 ani şi trag un chef monstru, să moară medicii de necaz!... Ceea ce vă doresc şi vouă, derutaţi lectori! Că ăi de-mi citesc confesiunile, merită să mănînce tot ce-i mai bun pe lume, indiferent ce-ar zice Mencinicopschi & comp.... Bogdan Ulmu


TUŞE ACIDULATE

Desen de Costel Pătrăşcanu


UN CD SCANDALOS Pe vecinul meu, Ioanide Pârpâr, zis Lordul, l-am considerat întotdeauna un om serios. Este sobru, politicos, nu face politică (doar merge la vot), plăteşte la timp întreţinerea, e un om aşezat. Doar fiul lui mai face, uneori, scandal în apartament. Nu totdeauna ce naşte din pisică... Ieri a venit soacră-mea la mine. M-am dus la vecin, să-mi dea un CD, ceva, să-i pun un film, mai ales că am cumpărat DVD Player, să vadă socrela ce bun gospodar şi bun familist sunt. Grăbit să plece la serviciu, domnul Ioanide îmi dă un CD, pe care nu-l văzuse, că abia i l-a adus fiul. Scria pe el „O, yes!” M-am gândit că trebuie să fie un film bun, eventual o comedie. Şi, Doamne, ce comedie a ieşit! Scot DVD-ul, abia cumpărat, dibuiesc cum funcţionează, bag CD-ul, îi dau drumul şi fug la baie, spre a urmări apoi, liniştit, filmul. Deodată, aud un strigăt disperat şi-mi dau seama, după ani de conveţuire, că numai ea, colega mea de apartament trebuie să fie! „Bărbate, vino, vino repede!”, ţipă nevastă-mea. De emoţie, uit că mai am şi nasturi la pantaloni, mai ales că aud în sufragerie un glas de femeie, care tot repeta: „O, yes! O, yes! Yes, yes, yes!” Ies din baie, intru în cameră, soacră-mea mă priveşte cu ochii ieşiţi din orbite, depăşind cu puţin lungul nasului. Mă măsoară de sus până aproape jos şi leşină cu hotărâre. Când mă uit pe ecran, Doamne, ce văd? Două doamne, ca să zic aşa, abia se zăreau, sub trei masculi feroce, toţi goi şi fără adăpost. Una din femei se tot frământa şi rostea „O, yes! O, yes!” că cealaltă nici nu putea vorbi! În timp ce căutam, precipitat, telecomanda, soacra zăcea în nesimţire, iar nevastă-mea era cu ochii pironiţi în ecran cu atâta forţă, că mi-era să nu-l spargă. Apăs pe ce buton apuc, imaginea începe s-o ia la fugă, într-o derulare rapidă. Apar doi, unu şi una, într-o mişcare drăcească. Mă minunez, aşa ceva nu se poate, dar rămân perplex, când o aud pe nevastă-mea: „Vezi, bărbate? Vezi că se poate?” Până îmi vine în minte să scot aparatul din priză, mă trezesc cu fiul cel mare, trezit şi el, probabil de larmă. Deschide uşa, priveşte o clipă la televizor şi rosteşte: „A, ăsta e CD-ul cu <O, yes!>” ... Bravo, tinere! Vecine, mi-o făcuşi! Acum, nu mai ştiu ce să zic. Pe de-o parte sunt supărat pe el, pe de alta i-aş mulţumi, pentru că, de cum şi-a revenit, soacră-mea s-a jurat că nu-mi mai calcă în casă, de-a pururea în veci. Şi dusă a fost! Cu toate că nu-s vinovat de cele întâmplate, vorbesc frumos cu nevastă-mea, şi cu... mama ei, care a făcut-o, dar, de câte ori o rog ceva, îmi răspunde, prelung: „O, yes!”...

Ananie GAGNIUC


IN VINO VERITAS MUNTELE Cel ce te-a creat pe tine S-a-nălţat din noapte-adâncă Şi topind ceva din Sine Pus-a stâncă peste stâncă. Mângâiat te-ai vrut întruna... Sărutat mereu de raze, Le-ai cules la braţ cu Luna În a sufletului vaze.

CRIZANTEMA Ce-ar vrea omul ca să vadă Din oceanul vieţii scos, Toamna face o paradă Cu ce are mai frumos. Iar pe globuri ce par astre Duhul Mare-şi etalează Ce-a turnat cu mâini măiastre De când lumea o creează... Răspândite-n mii de pieţe, Azi în prag de sărbători, Toamna vrea să ne răsfeţe Cu-o pleiadă de culori. Încercând să-ţi laşi privirea Să se scalde-n vraja lor, Simţi cum ţi se prinde firea Într-un dans ameţitor. Simţi acele mici petale Ca pe-cântătoare clape, Muzica Măriei Sale Vrând pe toţi să ne adape. Din iubirea Sa cea mare A creat o diademă, Inefabilă splendoare Ce-a numit-o CRIZANTEMĂ!

Câţi n-au vrut, la fel ca tine, Să-şi ridice fruntea-n Cer, Şi în haine smaraldine, Să pătrund-al Lui mister! Tu eşti mâna ridicată A acestui sfânt Pământ, Şi din bolta luminată Strângi azi boabe de Cuvânt. Ne înveţi s-avem privirea Înspre porţile de Sus, Căutând nemărginirea... Despre MUNTE-i... tot ce-am spus! RONDELUL POLITICIANULUI MINCINOS A promis doar bunăstare, La popor să-i poarte grija, Dar ajunse cum e tija, Nefăcând măcar o floare. Vorba lui, precum e schija, Ne răneşte şi ne doare, A promis doar bunăstare, La popor să-i poarte grija. La alegeri, iar stupoare: Pe la urne joacă mija Şi semeţ precum Perija*, În Senat ajunge mare... C-a promis doar bunăstare! *Culme muntoasă din nordul Anzilor

Constantin Profir


ÎN PREMIERĂ LA BOOKLOOK ARHEOLOGICĂ Eu sunt un sâmbure arheologic Ce s-a-ncrezut într-o iubire vampă, Abandonat în evul mitologic Înlănţuit ca fluturii pe lampă. Aştept să mă descopere urmaşii Pietrificat în birt cu pana-n mână, Cu-n manuscris în care-au scris incaşii, Citit doar la sfârşit de săptămână.

ESENŢA EPIGRAMEI Zic şi eu, nu fac o crimă Dacă-mi spun a mea părere, Că umorul fără rimă E ca vinul după bere. EPITAF PENTRU UN VITEZOMAN Zace-aici vitezomanul Înrăit, pe nume Gică, Fericit c-a rupt volanul Şi că n-a murit de frică. UNEI MUZE... Ai promis, ți-ai dat cuvântul Că mă-nveți să scriu o stanță, Ai omis doar amănuntul: Fără bon, fără chitanță. UNUI ŞOFER CĂRUIA ÎI PLACE? Hotărât să fac-o pană Spre-a scăpa de supărări, Între service și-o dugheană A ajuns pe trei cărări! UNUI ÎNCEPĂTOR Prea avântat de-un veșnic început Și hotărât de-a nu mai fi dator, A lichidat frustrarea la barbut... Venitul mamei de nevăzător.

Din toate băuturile rupestre Fosile prin uitatele pahare, Să nu gustaţi iubirea de neveste Cu soţi încorporaţi în Carul Mare. Şi dacă de pe fruntea-mi de statuie Va curge-o picătură de aramă, Să ştiţi că timpul a fugit şi nu e Decât o amintire pusă-n ramă. TOAMNĂ BAHICĂ Aşa cum stau eu toamna în hamac Şi de mi-e frig mă învelesc cu frunze, Văzduhu-i plin de afrodisiac Şi cu scrisori primite de la muze. Mă simt bătrân în cifre cu bacşiş Dar îmi ignor creanţa mea stelară, Îngădui viaţă prinsă pe furiş Să fie calmă, să nu dea pe-afară. De frunze moarte-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să păşesc pe ele, De aş putea le-aş umezi în vin Şi-aş savura şampania de stele.

Florin Stratulat


CORESPONDENŢĂ DE PESTE OCEAN INTELIGENŢĂ EXTRATERESTRĂ Cu-atât de multe presupuneri Ştiinţa, nene, a venit Cu teorii - de vrei, le numeri Cǎ-n Universul infinit Ar fi „ceva” inteligenţǎ, Fiinţe, zic, raţionale Şi chiar de n-am eu vreo licenţǎ Pe bune spun că-s vorbe goale. EVOLUŢIE Sǎracu’ Darwin! a avut dreptate: Că doar privind maimuţele în pom, Gǎsim cǎ sunt la fel organizate Precum se vede bine şi la om, Cǎci fiecare e la un nivel Pe ramuri, însǎ foarte diferite, Şi de vreuna a mişcat niţel, În vârf devin deja neliniştite, Iar cele de mai sus privind în jos, Zǎresc mereu doar feţe zâmbitoare Ce râd adeseori, chiar copios, Cǎ-n sus privind vǎd numai funduri goale, Şi de vreuna vrea să se ridice Pe-o ramurǎ mai sus, fǎrǎ sǎ-i pese, Îşi face loc, cum regula ne zice, Uşor, doar sǎrutând… câteva fese! CONTRAZICERE Se spune că de mergi pe jos, (De doctori mari şi reputaţi) E chiar util şi sănătos, Da’ io nu cred, nici să mă baţi! La şaiş’cinci de ani şi-un pic, Bunica îşi făcuse normă: Cinci kilometri, ca nimic, Mereu mergea, să fie-n formă. Dar pentru mine, după fapte, Nu-i mersul bun, şi ştiţi de ce? Că are-acuma nouăş’şapte Şi nu ştiu unde dracu’ e!

Privind cum am evoluat De mii de ani pe-acest Pǎmânt, În Univers, necontestat, Inteligenţi au fost şi sânt, Cǎci asta-i simplu demonstrat Şi fǎr-a face paranteze, De faptul cǎ n-au încercat Vreodată sǎ… ne contacteze! ETERNUL PĂCAT Ne este teamă de păcat, De iad, de cazne, dar e scris, Că prima dată s-a-ntâmplat Greşeala chiar în paradis. Din pomul care-a fost oprit Şi doar din curiozitate, Un măr în doi au împărţit Voind să ştie ei de toate. Apoi când iute şi-au ascuns Ruşinea sub o frunză, poate Păcatu-n lume a pătruns Aşa... din curiozitate!

Valeriu Cercel


UMOR DIN BUCOVINA MULTINOMINAL Am vrea să întrebăm intrusul Ce vrea ca musai să-l votăm: Din ce pădure este ursul A cărui piele cumpărăm? GENEALOGICĂ Erau bunicii mei ţărani Cu sapa-n mână până ieri, Dar nu s-au pricopsit cu bani Şi nu ştiau că-s fermieri. VINICOLĂ C-au intrat în beciul plin Şi paharele le seacă, E normal, aici e „vin” De-aia nimeni nu mai „pleacă”.

DEPLASARE INUTILĂ Mulţi se află azi în treabă Şi cum e-n tranziţie, Unii dau în gropi din grabă Alţii... din tradiţie.

SPERANŢĂ INCERTĂ Despre mine... ce să zic... Nu vorbesc cu voce tare Sunt cam mic, nu spun nimic Până când voi fi mai mare.

CHIBIŢII DE VOCAŢIE Genii ce pe margini stând Critică pe toţi şi toate, Nu-i conving nici fapte când Cred că au doar ei dreptate.

SIMBIOZA Ei doar munceau, Iar tu mimai Şi când tăceau, Tu avansai.

BÂTA Bâta este o unealtă Folosită diferit: Bună pentru oierit, Dar şi de izbit în baltă.

FOSTULUI ŞEF Ce mi-ai spus cât şef mi-ai fost, Ştiu şi-acuma pe de rost; Aş fi vrut ca prin cuvinte Să pricep că ai şi minte.

SOLUŢIA ETERNĂ Fiecare guvernare (Nu ca-n toate ţările) Vrea venitul ţării mare, Doar scumpind ţigările.

CONJUGALĂ DE TOAMNĂ E mare lucru-n doi să fii Când bătrâneţea te găseşte Şi rufe speli şi farfurii Şi mai şi taci când ea vorbeşte.

ÎNCĂ SE POARTĂ Dând din coate nemilos, Avansează cu folos Şi odată avansat, Crede că a meritat.

Ioan Mugurel Sasu


SENIORI AI UMORULUI VERSIFICAT RONDELUL VINULUI VECHI Prefer vin vechi, că-i mai robust,

La o friptură sau iahnie Şi, de-oi trăi o veşnicie, Eu altceva n-am să degust. Nici nu mă uit cu ironie La ce beau alţii – cum e just, Prefer vin vechi, că-i mai robust, La o friptură sau iahnie.

RONDELUL PĂRERII DE RĂU Ajungi din tânăr om bătrân,

Cu vii culori, arome, gust, Doar vinul vechi e simfonie, Însă novicele nu ştie Şi cere totdeauna must,

Că viaţa repede se trece Şi fiecare mai petrece

Nu vinul vechi, ce-i mai robust.

De e creştin, de e păgân.

Şi cel ateu, dar şi creştinul Pe la bodegă fac sălaş

În cârciumioară, la jupân, Nicicând butoiul n-o să sece Şi-ajungi din tânăr om bătrân, Că viaţa repede se trece. Şi eu regret, ca bun român – Aflat în chef la Bolta Rece – Că totdeauna vinul trece Şi doar paharele rămân ...Şi-ajung din tânăr om bătrân. RONDELUL PROIECŢIEI BAHICE În luni de toamnă, mai târzii, Când noaptea-i pură, cristalină, Pe drum merg oameni ce se-înclină, Dar nu-s decât nişte cheflii.

RONDELUL UNEI MARI SUPĂRĂRI

Când vor să beie-un aldămaş Sau, să-i scuzaţi, să facă plinul. În locu-acesta buclucaş Ei îşi aprind mai tare chinul,

Şi cel ateu, dar şi creştinul Ce la bodegă fac sălaş. Nu că aş face pe cretinul, Nici că aş fi un cârcotaş, Dar cârciumarul e tot naş – El mai mereu botează... vinul Ce-l bea ateul şi creştinul.

Au feţe cam trandafirii, C-au tot cinstit din cupa plină, În luni de toamnă, mai târzii, Când noaptea-i pură, cristalină. Urcând spre crama dintre vii, E drumul drept, iar panta lină, Dar dinspre ea, să mi te ţii, Acelaşi drum li-i serpentină …În luni de toamnă, mai târzii.

Mihai Sălcuţan


LĂCOMIE STRATEGICĂ Dezideriu Troscăţel se află la a treia farfurie cu sarmale; înfulecă metodic, rar, precis, scăpând la răstimpuri mici râgâieli de care nu se sfieşte, le ignoră, aşa cum o face şi cu comesenii săi stupefiaţi. - O fi bulimic, săracu'! şopteşte unul dintre convivi. Dezideriu, aflat într-o stare de surescitare gastronomică, are şi celelalte simţuri la pândă. Răspunde, fără a ridica ochii din farfurie: - Nu mai contează dacă sunt sărac, sau bogat, ori bolnav de mâncare: vreau să prind sfârşitul lumii cu burta plină! - Da' ce, s-a anunţat pentru azi, ori pentru mâine? se interesează zâmbitor cel din capul mesei. - Cu lucrurile astea nu te joci, amice! - răbufneşte Dezideriu, după ce s-a şters la gură cu miez de pâine. Vreau să intru în Rai cu foiosul plin! - Şi de unde ştii că tu ai să ajungi în Rai? Cel care a întrebat, fumător înrăit, stinge a treia ţigară în zece minute, într-un pahar cu apă. - N-am păcate, domnule! - I-auzi! Vezi să nu-ţi ungi aripioarele cu grăsimea din farfurie - vine replica de pe o margine. - Că bine zici, zâmbeşte Dezideriu! Adu-mi te rog nişte aripioare de pui cu smântână şi cartofi prăjiţi! - Ai preacurvit, Dezideriu? - se interesează fumătorul, trăgând cu sete din a patra ţigară. - Adică, dacă mi-am înşelat nevasta? Da, domnule mi-am înşelat nevasta cu soţia... se uită triumfător în jur, ceilalţi se privesc cu ochi rotunzi. Adică m-am culcat cu a doua mea soţie! - Bigam? - Divorţat! Şi dacă-aş fi bigam, ce mare deosebire e, decât o chestiune de număr, căci problemele-s aceleaşi! Plus că ai o soacră în plus... Dezideriu se uită triumfător în jur, apoi continuă, profitând de neputinţa celorlalţi de a-şi găsi al doilea sistem de semnalizare, viul grai: - Prima mea soacră, aia era bulimică! Suferea de bulimie conjugală, îmi mânca zilele, mai ales noaptea, când mai întârziam şi eu cu prietenii, sau mă culcam îmbrăcat... Cel din capul mesei, şeful celorlalţi, bea cu sete din paharul cu bere, apoi rosteşte grav: - Soacrele... a mea a venit la noi în vizită, într-o sâmbătă după-amiază şi n-a mai plecat trei ani, numai atunci când Dumnezeu a chemat-o pe neaşteptate... Dezideriu Troscăţel primeşte farfuria cu comanda de pui. Priveşte atent, apoi se adresează patroanei-chelneriţă: - Doamnă, cartofii să-i prăjeşti mai tare! Apoi îi arată destinaţia farfuriei. Femeia, care nu în fiecare zi se bucura de-un asemenea client nesătul, cu un zâmbet larg şi otrăvit, îi ia farfuria din faţă şi dispare cu ea în bucătărie. Dezideriu se ridică niţel, îşi slăbeşte cureaua şi strigă: - Doamnă, înainte de prăjeală, fă-mă cu un whisky, din ce ai mai bun! Patroana izbeşte uşa bucătăriei şi se avântă la raftul cu băuturi, de unde aduce o sticlă prăfuită:


- Ăsta e bun? - se interesează ea, desfăcând deja dopul lucitor şi turnându-i în paharul gol, cel de apă. Dezideriu se uită la sticlă, şterge praful de pe etichetă şi bolboroseşte ceva, parcă în engleză: - Mda, merge! Apoi celorlalţi, explicit, româneşte şi fonetic: - Jack Daniels, old teneşii number cinci! - Ce teneşi, domnule? Fumătorul ia sticla, priveşte eticheta şi îl lămureşte pe curios: „Tenessee, o regiune, mă, şi numărul 5, să fie de la mă-sa de pomană!” Dezideriu bea paharul dintr-o înghiţitură, sub privirile admiratoare ale celorlalţi patru comeseni. „Meserie!”, îşi exprimă admiraţia cel dintr-o lature, unul care chiar gustase din paharul cu tărie, aflat în faţa sa. Patroana reapare cu farfuria; un miros de cartofi prăjiţi se răspândeşte la masă, iar ceilalţi înghit în sec, zâmbind stingheriţi. Dezideriu conduce balul, e regina balului indiscutabil şi ceilalţi ar vrea ca mâncarea să-i stea în gât, dar slabă speranţă: acesta înfulecă metodic şi simetric, îşi mai umezeşte gâtlejul cu „teneşii number cinci”, şi uite-aşa se naşte un pui de ură colectivă, o dorinţă sinceră de a-l vedea dus cu Salvarea. Festinul se termină la jumătate, căci Dezideriu se declară înfrânt, dar nu şi învins: îi cere patroanei să-i pună restul de mâncare într-o casoletă, să adauge şi castraveţi muraţi, apoi îi comandă o cafea lungă, fără zahăr. Dom' Dezideriu, ai câştigat la 6 din 49? - se interesează fumătorul, cu ţigara, acum stinsă, în mână. E ceva bănet de pus pe masă, după masa asta... Dezideriu răspunde senin, sorbindu-şi delicat cafeaua, cu degetul mic de la mână ridicat sfidător, dar inoperant, pentru că îl încurcă vizibil la sorbitul cafelei, pe care îl face cu onomatopee generoase: - Lăsaţi, matale, că n-am eu baftă de noroc, la loto! Nici loc de muncă nu am momentan şi deodată, da' la toamnă intru şi eu în pită... Uşa cârciumii se deschide brusc şi năvăleşte un individ înalt, gras şi transpirat. Priveşte circular, dă mulţumit din cap, apoi îi face un semn patroanei: cât este consumaţia? Patroana îi murmură, aproape cu vinovăţie suma, iar individul scoate 400 de lei şi-i îndeasă în buzunarul de la piept. Aceasta se înclină adânc, ca un citat din serialele coreene de la televiziune, şi-l conduce cu temenele până la uşă. Cei patru, statui... doar genele bătând frenetic trădează faptul că sunt vii. Dezideriu se şterge tacticos la gură, se uită în ceaşcă, dar nu mai este nimic acolo, compensează cu o altă porţie de whisky, apoi pune dopul şi strecoară sticla într-o pungă de nailon pe care a scos-o din buzunarul pantalonilor. Îi salută printr-o mişcare de cap pe ceilalţi, apoi se-ndreaptă spre ieşire, însoţit ca o a doua umbră de patroană. Acolo, în uşă se opreşte şi explică binevoitor: „Ăştia din opoziţie m-au plătit, după cum aţi văzut, după dorinţă, dacă reuşesc să vă ţin pe voi, cei patru lideri locali de la putere, în crâşmă, până discută ei cu sătenii. Zis şi făcut, întâlnirea s-a consumat, eu am consumat, să vă fie de bine şi să trăiţi bine!” Clipitul genelor încetează; patroana clatină din cap nemulţumită: va trebui să se descurce singură cu scoaterea celor patru statui din local...

Cornel Udrea


HAI-HUI PRINTRE ZODII RUGĂCIUNEA E moşul trist, pe gânduri dus, Fiindcă baba-i stă să moară Şi se tot roagă la Iisus Ca să i-o lase... dar fecioară! ZODIA BERBECULUI CONFRUNTAREA În orice zodie-s mişei, Dar de-aş avea o confruntare, Prefer să-nfrunt chiar nişte lei, Decât berbeci cu capul tare!

ZODIA CAPRICORNULUI AMBIȚIE: Capricornul, promovat, Vrea ca lumea s-o răstoarne, Mai ales că e-nsurat Și o poate lua-n coarne! COMPATIBILITATE Capricornii, mi se pare, Au o căsnicie lungă, Căci le este teamă tare Între ei să se împungă. ZODIA PEŞTILOR IMAGINAŢIE Iisus găsise cu temei Că peştele-i simbol creştin; Iar mulţi peşti cred că pentru ei A preschimbat şi apa-n vin! SIMBIOZĂ Lucra o damă-n Bucureşti, La trotuar şi am aflat Că are ascendentu-n peşti, Şi toate zodiile-n pat! ZODIA FECIOAREI MIREASA FECIOARĂ La mire, când i-a spus în pat, Că dumneai l-a tras pe sfoară, Mireasa sincer i-a jurat Că ea a fost şi e fecioară!

ALEGERE NEFERICITĂ Am crezut că e bărbat Şi-am votat, cu mâna noastră, Un primar berbec în sat; Dar berbecu-i... oaie proastă! ZODIA SCORPIONULUI GHINION Din concediul de la mare I se trage ghinionul, C-a-nţepat-o scorpionul Şi-i acum cu burta mare. CONDIŢIE De-o să mă-nsor, n-o spun în dodii, Consoartei am să-i ţin ison, Chiar diferiţi de-om fi în zodii... Dar nu cu soacră scorpion! ZODIA RACULUI AVERTISMENT Ea e rac, e chiar frumoasă, Este tandră când iubeşte, Şi de vrei, faci bună casă, Însă nu uita... de cleşte! REGRESUL ŢĂRII Cu bugetul adunat De pe fundul sacului, Ţara a înaintat... Cam cu mersul racului!

Lică Pavel


SINCERE FELICITĂRI S-a întâmplat mai demult să primim invitaţii la două nunţi. Era vorba de nişte rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este că o nuntă era din partea familiei mele şi cealaltă din partea soţiei. Era cazul să ne ducem, ca să nu fie discuţii, şi chiar aşa am decis. Mai ales că evenimentele erau la interval de câteva zile. M-am interesat, bineînţeles, cam care e cursul zilei în materie, altfel spus cam cât de mare sau de potrivit să fie cecul, şi, în clipa în care am introdus cadoul în plic, m-am gândit că e firesc să adaug şi câteva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar ca să nu se creeze confuzii în legătură cu titularul donaţiei. Am făcut rost de hârtie velină şi am scris caligrafic: „Dorim multă fericire tinerei perechi...“ – Cred şi eu, m-a apostrofat soţia. Dorim fericire tinerei perechi! Dar cât de tânără e perechea, habar n-ai. Că mireasa e mai coptuţă şi că el e la a treia experienţă matrimonială nu te-ai gândit. Vrei să se interpreteze că umbli cu aluzii!? Nu-i bine. După câteva minute de gândire, am formulat: „Vă urăm fericire şi multă sănătate.“ – Dar ce, a ieşit din spital? A născut? Sau e un apropo că nu ar fi prea sănătoşi? – Atunci, numai „Vă dorim fericire“. – Prea scurt. – Bine, am acceptat. „În aceste momente deosebite din viaţa voastră, ne alăturăm cu gândul şi cu fapta...“ – Cum cu fapta?! m-a întrerupt cenzura. – În regulă, renunţ. Ce spui de: „Vă urăm ca toată viaţa să fiţi veseli şi fericiţi ca azi“. Original, nu? – Foarte... Nu e nuntă fără un original ca ăsta. Numai noi de câte ori am scris tâmpenia asta. – Ştii ceva? Mai adaug vreo zece la sută la cec şi nu scriu nimic. Parcă stă cineva să citească? Semnăm foarte citeţ şi gata! Aşa că am oferit plicul fără cuvinte, am servit un sfert de pui şi o cafea opărită, la zece seara eram acasă şi am considerat că am terminat cu prima nuntă. A doua zi am primit un telefon de la mama miresei care ne reproşa că nu am găsit de cuviinţă să facem o urare mirilor, le-am aruncat un cec, de parcă banii sunt totul în viaţă. Ei ar fi preferat de o mie de ori să ne ştie cu inima şi cu gândul alături, în aceste momente solemne şi înălţătoare în viaţa unor oameni care îşi unesc destinele la bine şi la rău, care pun bazele unei familii, pornind curajoşi pe oceanul învolburat al vieţii... Ne-am privit cu reproş reciproc, ne-am însuşit cu smerenie critica şi am valorificat textul la a doua nuntă. Aşa că am scris din toată inima: „În viaţă, nu banii sunt totul... Noi suntem cu inima şi cu gândul alături de miri, în aceste momente atât de înălţătoare în viaţa unor oameni care îşi unesc destinele la bine şi la rău, punând bazele unei familii fericite, pornind curajoşi pe oceanul atât de învolburat al vieţii.“ A ieşit foarte frumos, caligrafic şi fără nicio greşeală de ortografie. Şi semnăturile erau elegante, înflorite. Am făcut rost de un plic cu steluţe şi porumbei şi l-am oferit în seara nunţii cu un gest larg. Evident, nu am stricat impresia cu vreun cec, doar aveam experienţa nunţii precedente, nu era să-i jignim şi pe ăştia. De atunci au trecut vreo doi, trei ani. Cu personajele primei nunţi suntem în relaţii reci, dar corecte. Cât despre eroii nunţii numărul doi, ce să vă spun? Nici până astăzi nu am reuşit să aflu ce i-a învrăjbit în aşa măsură că nici la botezul primului lor copil nu ne-au invitat... Culmea este că tocmai pentru botez am eu o formulă de felicitare absolut imbatabilă. Dorel Schor


Comunism, despotism, nepotism, dictatură! Desfiinţare, Dărâmare, Demolare Dură! Suferinţă, umilinţă, şedinţă, congres! Taclale, Banale, Urale, Reales! (C)RIME Motto: „Si metrum non habet, non est poema” După război, feţe noi, de eroi, necunoscuţi! Păcălici, Bolşevici, Oameni mici şi incluţi! Comunişti, trombonişti, activişti de partid! Crezul lor: Incolor, Inodor, Insipid! Sovietizare, pauperizare, colectivizare forţată! Tiranie, Barbarie, Mojicie, Armată! Re Pe Re, Pe Me Re, secere şi ciocane! Calomnii, Colonii, Puşcării, Inumane!

Nemâncat, supărat, revoltat e poporul! Criticat, Acuzat, Demascat, Dictatorul! Mânios, vanitos, veninos e guvernul! Gândeşte, Mişeleşte, Şi porneşte Infernul! Maltrataţi, împuşcaţi, terminaţi-i pe grevişti! Fanatism, Banditism, Terorism, Securişti! Se plânge, cu sânge, dar învinge martirul! Capturat, Judecat, Împuşcat, E vampirul! *** După alt război, alte feţe noi de eroi necunoscuţi! Doi suspuşi, Trepăduşi, Mulţi intruşi, Restul... muţi! George Roca


POETUL DE DUZINĂ În legea lui scorneşte versuri, De bună seamă, când se scoală, Recomandate-n caz de boală, În insomnii, precum şi-n stresuri, El, după ce-a trecut prin şcoală, Importă vorbe, schimbă sensuri, În legea lui scorneşte versuri, De bună seamă, când se scoală.

BOUL Pedepsit prin extirparea Unei glande endocrine, Tolerează compararea Cu bipezi făr' de ruşine. CÂRCOTAŞII Minţi având întunecate Rol jucând de ,,pierde vară" , Se afirmă, din păcate, Prin părerea lor contrară. FEMEIA LA VÂRSTA A TREIA C-un anume gest îţi cere, De nevoie sau plăcere, Să-i oferi la bătrâneţe Ce-a poftit la tinereţe. DE DRAGUL SOACREI La soacra mea, când mă refer, Eu simt iubirea părintească Şi din iubire îi ofer... Un nepoţel să-l ocrotească! UNUI DIETECIAN AUTORIZAT Urmez regimul naturist Cu vegetale de mulţi ani, Iar dac-o fi să nu rezist, Îl recomand şi la duşmani!

Mai face-n caz extrem, demersuri, Ce-s redactate doar pe-o coală, Când i-a rămas punguţa goală Şi-n drum spre alte universuri... În legea lui scorneşte versuri. RONDEL PARLAMENTAR La noi a prins migraţiunea, Pamfletul, schisma, ignoranţa, Iar Parlamentul e instanţa Ce reprezintă naţiunea. Când se prezintă ordonanţa, Sau legea, dar şi moţiunea, La noi a prins migraţiunea, Pamfletul, schisma, ignoranţa. Dar când revine raţiunea, Îi preocupă doar vacanţa Pe cei de ,,sus” şi iar speranţa Li-e vie, dar în versiunea: La noi a prins migraţiunea!

Aurel Baican


M-am conformat... şi uite-aşa trecură Doi ani şi-un pic. Odată-l apelasem Pe „şeful mare”, însă mă-nşelasem, Căci n-a răspuns... c-avea cred prune-n gură! Dar ce să vezi, acum vreo două zile Mă sună o duduie de la „centru” Să mă invite şi pe mine pentru „O acţiune” – mă găsise-n grile. M-AM HOTĂRÂT, ACUM AŞTEPT CHINEZII! Mă puse dracu’, nu de multă vreme, Să fiu într-un partid. Nu-i altă cale Să «prinzi» un job când ai dureri de şale Şi-apare o mulţime de «probleme».

Să tot fi fost spre orele amiezii... Când i-am tăiat-o scurt: „Duduie dragă, De-al tău partid de astăzi mă dezleagă!” M-am hotărât, acum aştept chinezii! Georgeta Resteman

În universul existenţei tale – Prietenii mi-au spus de pretutindeni – Degeaba stai aici şi baţi din pinteni Ia dă din coate, că e pe nasoale!” I-am ascultat şi într-o zi de toamnă Păşind în rând cu alţii, cu-ndoială, Partidul m-a primit, nu-i o scofală. „Bine-aţi venit la noi, stimată doamnă!” Mi-a spus pe fugă-un membru important Părând grăbit şi-aglomerat de treburi Şi dus a fost, cu mâinile în jeburi Pe buze c-un surâs... terifiant! Cum mama m-a-nvăţat s-aştept, cuminte, Speram, sărmana, că voi fi chemată Să fiu şi eu la „Sediu” ascultată Că doar am studii şi un pic de minte.

Desen de Edy Mattes


UNUI EX-MINISTRU AL ENERGIEI Nu sunt fapte inedite Dacă vechi transformatoare, Devenite ciori vopsite, Îl împing spre închisoare.

POANTA În patru versuri și cu două rime Tu critici un defect sau o mulțime. Zadarnic, însă, ai trudit la text Când poanta nu rezultă din context. METODĂ DE AUTO-EVALUARE POETICĂ Pe o balanță pui o epigramă Și un catren (născut de-aceeași mamă). Dacă echilibrul nu se strică, Să ştii că epigrama-i... subțirică. RĂSPUNS LA PRIMIREA UNUI MĂRȚIȘOR Un mărţişor ce mi-ai trimis online, Aşa m-a bucurat, că-i foarte fain, Şi chiar mă atingea la sentiment... De-avea şi-un card bancar... ataşament!

MARKETING CONVENABIL Conceptul de ,,black Friday” , bine-ar fi De-acum să se aplice zi de zi. Astfel, puterea mea de cumpărare Îmi va asigura chiar bunăstare. INGREDIENTE PROZODICE FEMININE Uzând în versu-mi de-ale ei picioare Ce sunt superbe pân’ la absolut, Oricare critic va rămâne mut De admiraţie sau indignare. LINIE DE CREDITARE nu o am acasă O ridicare în eficienţă A unor capete conducătoare, Reclamă un transplant d-inteligenţă Făcut cu-o păguboasă finanţare. Mihai Stancu

Desen de Mihai Eugen Marinescu


LA CULIŢĂ, ÎN VÂRF DE PENIŢĂ *După divorţ au împărţit tot, mai puţin amintirile urâte. *Apa poluată provine de la spălatul rufelor în familia ecologiştilor. *Amprenta-buletinul de identitate al relelor. *Iubita bombardată cu declaraţii de dragoste, s-a predat goalăpuşcă. *A fost avansat fiindcă avea vocaţie să tacă. *Nimicul - ceea ce definim în cuvinte excesiv de multe. *Şi prostul e curios, dar nu ştie de ce. *Elev model: unul care nu a învăţat din greşelile lui, ci ale profului.

Nicolae Viziteu


EVENIMENT!

Ziua de 08.12.2013 a fost o zi fastă. Nu doar fiindcă o zi de iarnă ne inunda cu un soare strălucitor iar noi ne prefăceam că nu-i băgăm în seamă dinţii, ci şi pentru că, în sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” era foarte multă căldură, care izvora cu siguranţă din inimile invitaţilor Asociaţiei Literare „Păstorel”, cadre didactice şi elevi ai Şcolii Gimnaziale Rediu, din Dumbrăviţa, care, în cadrul evenimentului intitulat Stanţe de iarnă, au încântat asistenţa cu recitări din creaţiile lui Mihai Eminescu şi ale colegei noastre, poeta Georgeta Resteman. Un examen interpretativ dificil, trecut însă cu mult succes de interpreţi şi răsplătit cu ropotele de aplauze care, împreună cu mulţumirile noastre, s-au adresat şi doamnelor profesoare Petronela Angheluţă, Mirabela Alexandru, Geanina Alexandra Vasile şi Maria Pavel, care cu dăruire i-au îndrumat pentru a atinge nivelul de performanţă cu care ne-au încântat. Aşa cum era şi firesc la o întâlnire cu umoriştii, nu au lipsit nici replici ale acestora: Sunt generaţii în decor/ Şi-o spun cu multă competenţă:/ Copiii-s toţi în mintea lor/ Dar noi le facem concurenţă. (Mihai Batog Bujeniţă), sau: Punând în primul rând lectura/În cel secund calculatorul/Veţi şti, la timp, că-nvăţătura/ Vă rânduieşte viitorul. (Aurel Baican), ori: Privesc aceşti elevi de şcoală,/Rodind ca fructele din flori/Şi văd scoţându-i la iveală/Pe viitorii mari actori. (Mihai Haivas). Colegiul de redacţie


Pe data de 15.12.2013, la invitaţia preşedintelui Comunităţii Evreilor din Iaşi, domnul inginer diplomat Abraham Ghiltman, Membrii Asociaţiei au susţinut un recital de epigramă şi poezie ironică. Recitalul a adus în prim plan creaţiile unor autori evrei precum Izu Vaisman, Ion Pribeagu, Nelu Marian, Aurel Storin şi alţii. Lipseşte din fotografie, dar nu şi din inimile noastre, doamna ing. Martha Eşanu organizatoarea şi sufletul acestei manifestări, căreia îi adresăm alese mulţumiri. Colaborarea culturală între Asociaţie şi Comunitate a fost răsplătită prin acordarea Premiului de Excelenţă în colaborare de către Centrul de Zi YACHAD, aparţinând Comunităţii.

Colegiul de redacţie


LA PAS PRIN CLUBURILE DE UMOR MASA TĂCERII Această masă unde timpul Destinul pare să-l asculte, Misterioasă ca Olimpul, Deşi-i tăcută, spune multe. Ştefan Alexandru (Al Saşa)

PORTRET Corp frumos ce te îmbată, Păr bogat lăsat pe spate Şi un chip ce îţi arată Anotimpurile toate. Nicolae Munteanu

EGALITATE POSTUMĂ Când cu ani se umplu sacii, Dorm la fel, dosiţi de vânt, Şi bogaţii şi săracii La doi metri sub pământ. Ioan Maftei-Buhăieşti

CU OPTIMISM SPRE SCHENGEN Scăpaţi de starea monotonă Şi nu vă pierdeţi voi cu firea, Că vom intra-n această zonă Când alţii-or căuta ieşirea! Florina Dinescu

NEVASTA PĂDURARULUI Ea n-are frică de tâlhari, Colindă noaptea prin zăvoi, Mereu vânând senzaţii tari... Căci ale soţului sunt moi! Ion Diviza

CONDUCERE PREVENTIVĂ Iubito, când la mine vrei să vii, Condu cu grijă și îți spun motivul: E un panou "Atenție, copii!" Așa că nu uita prezervativul! Dan Norea

CUM SE-AUDE Peste tot auzi suspine, Nu mai eşti cu viaţa-n ton, Viitorul sună bine... Numai dacă eşti afon. Constantin Mândruţă

FEMEIA ÎNGER Ştia că-i bunătatea-ntruchipată Crezând că-i e sortită ca destin; Căsătoria l-a convins pe dată, Că îngerul, nu are feminin! Viorica Găinariu

LA NAŞTEREA UNOR GEMENI Felicitând-o pe lehuză, Buchet de flori i-am dus la pat Dar cel dintâi născut acuză, Că frate-su e-un "plagiat". Dan Căpruciu

JUSTIŢIA ROMÂNĂ Definită cu rigoare, Ca tot omul să priceapă: E colacul de salvare, Pentru cei intraţi la apă. Gheorghe Constantinescu

POLITICIENI ŞI ECONOMIŞTI Soluţia-n economie Acum, desigur, este grea, Că nu se ştie ce se vrea, Dar nu se vrea nici ce se ştie. Petre Gigea-Gorun

GAZUL METAN Dansul, toţi românii spun De la rege la supuşi, Este primul lucru bun Care vine de la ruşi. Ioan Fârte


CABA-lero redivivus Aleşilor ţării Acum, că anu-i terminat, Aleşii au găsit cu cale Că vremea e de semănat... Promisiuni electorale! Primului Ministru La noi de-ar vrea-n Academie, N-aş vrea să intre; plin de zel, Aşa cum toată lumea-l ştie, L-ar plagia pe Păstorel !

Apropos de Roşia Montană Situaţia e clară Şi-n zadar umblaţi cu şoalda: Ei scot aurul din ţară Şi ne lasă nouă halda! Variantă Ici, pe românescul plaur, O spun tot mai multe guri: Ei vor fi bogaţi în aur, Dar şi noi, doar în cianuri! Epigramistului Eugen Deutsch, la lansarea recentului volum: ˝ Arca lui Eugen ˝ Făcând din epigrame-o arcă, E clar că Deutsch nu a salvat Nimic, dar stă în ea de parcă, Ar fi ajuns pe Ararat! Mihai Caba


IN MEMORIAM – IOAN POP IOAN POP, membru fondator al Cenaclului SATIRICON (1979) şi al Uniunii Epigramiştilor din România. A propulsat SATIRICON-ul în lumea mare a epigramei româneşti, prin talent, dar şi prin funcţiile deţinute: secretar literar între 1989-2000 apoi preşedinte şi din ianuarie 2000, preşedinte de onoare. Un număr impresionant de premii l-au consacrat printre „clasicii” epigramei.

Epigrame de IOAN POP Concluzie Am învăţat, trecând prin ani, Zicala care-mi prinde bine: "Să nu dai cinstea pe ruşine!" Şi n-o mai dau decât pe bani.

Iubita Frumoasă şi suavă floare, Compus subtil şi plin de har Din fantezie, gust, culoare Şi-ntreg venitul meu lunar.

Consecinţă Epigrama, efemeră, Nu e de la Cincinat, Poantele ni le oferă Ce-am votat...

Epigramistul Printre atâţia îngeri muritori În răutatea veacului Şi dracul pare uneori Al dracului!

Recordul Piatră de-ncercare, Fapt recunoscut – Ca să fie mare, Trebuie bătut.

Explicaţie C-atâţia morţi sunt nu mă mir Şi soarta n-ai cum s-o împiedici, Când drumul către cimitir E presărat cu-atâţia medici.

Elită

Epitaf

Ne credem subtili, Deştepţi şi abili, De proşti ne ferim Să nu-i molipsim!

Era în plus, Ştia tot satul, De când s-a dus, E... regretatul.

Moartea Întuneric în context De micnicie, praf Şi pretext De epitaf.


5.01.2014 Şcoala Gimnazială „Ioanid Romanescu” din com. Româneşti jud. Iaşi. Membri ai ALPI invitaţi de oficialităţi pentru a participa la festivităţile Zilei Culturii Naţionale (comemorare Mihai Eminescu). Foto: Didina Sava.

23.01.2014Hârlău, veche cetate de scaun. La Muzeul Viei şi al Vinului a avut loc festivitatea închinată Unirii şi lansarea volumului Primarii, nişte oameni şi ei acolo, a colegului nostru prof. dr. Dumitru V. Marin. În fotografie, membri APLI împreună cu primarul oraşului şi directorul muzeului.


Miliardar european verific창ndu-[i conturile


Booklook nr.29