Page 96

Ana-Cristina Popescu RĂTĂCIRI

şi puţinii copii rămaşi în viaţă, au luat de la spălătorie nişte halate albe şi s-au despărţit pierzându-se printre saloanele spitalului. În saloane era plin de oameni cobai. Erau oamenii Împăratului Negru. În fiecare salon trona atârnat pe câte un perete tabloul celui întunecat. Guverna şi prin imaginea azvârlită pe hârtie. Ochii lui aruncau flăcări şi sânge când cineva cuteza să-şi plângă soarta. Ascunzându-se printre bolnavi Edwina se pierdea pe coridoare, prin saloane şi căuta o ieşire. Geamurile saloanelor, ornate cu gratii, erau străjuite şi de oamenii întunericului. Acei oameni aveau haine negre: pantaloni, cămaşă şi pelerină. Erau înalţi, toţi de parte bărbătească şi purtau plete. Oricâtă frumuseţe ar fi avut cândva chipurile lor, aceasta a pierit sub povara unei cicatrici ce o aveau pe frunte. Cicatricea era imprimată ca o ştampilă, dezumanizându-i. Toţi aduceau laude întunericului ori de câte ori un bolnav-victimă, era sacrificat în cele mai grozave chinuri. Li se extrăgea pe viu măruntaiele şi inima în sala mare, sala operţilor-spectacol. Alergând prin labirintul suferinţei Edwina a găsit nişte scări. A încercat să le cobore, deşi ele păreau să se adâncească într-o prăpastie întunecată, fără fund. Spera să nu fie prăpastia aceea însuşi iadul. La un moment dat scările au început să urce la cer. Cu cât urcai mai repede păreau că nu se mai termină. Cu fiecare treaptă urcuşul devenea din ce în ce mai anevoios. Cu fiecare treaptă Edwina trecea şi o cumpănă, ferindu-se să nu cadă. Se agăţa cu disperare de câte un fir de ciment ... Cu greu a ajuns în vârf. Acolo s-au deschis în faţa-i două imagini, una a pâlniei de scări lăsate în urmă, iar a doua a grădinii cu statui de piatră, grădina unde a ajuns. - Ce caut eu de fapt? Caut inimi împietrite? Poate caut un univers mort? O statuie de piatră a prins viaţă. - Până nu vei înţelege ce cauţi, spuse statuia, nu vei scăpa de lumea haotică din jur, nu vei găsi fericirea pe care încă nu şti să o cauţi. Deodată a venit un vânt flămând ce îşi căuta hrana. Pentru a-şi 95

Romancontinutcdr  

rataciri - roman - ana-cristina popescu

Romancontinutcdr  

rataciri - roman - ana-cristina popescu

Advertisement