150
MANUALUL BISERICII
credincioșii au trimis reprezentanţi la Ierusalim, unde problema a fost supusă judecăţii apostolilor și prezbiterilor. Credincioșii din Antiohia au acceptat decizia acestui consiliu cu bucurie, menţinându-se astfel unitatea și iubirea frăţească. Sfatul primit în legătură cu testarea noii lumini nu trebuie privit în niciun caz ca o piedică în calea studierii sârguincioase a Scripturii, ci, mai degrabă, ca o protecţie împotriva in iltrării în Biserică a teoriilor false și a doctrinelor greșite. Dumnezeu dorește ca toţi copiii Săi credincioși să cerceteze cu credincioșie Cuvântul Său pentru a primi lumină și adevăr, dar nu dorește ca ei să ie abătuţi de învăţături false. „Noi n-am văzut decât licăririle gloriei divine și ale cunoștinţei și înţelepciunii nemărginite, noi am lucrat – cum s-ar spune – la suprafaţa minei, în timp ce minereul bogat în aur se a lă în adâncime, ca răsplată a aceluia care va săpa până când îl va găsi. Abatajul trebuie coborât în mină la adâncime tot mai mare, iar rezultatul va i o comoară de slavă. Printr-o credinţă corectă, cunoștinţa divină va deveni cunoștinţa omenească.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 113) „Celui care se a lă într-o legătură vie cu Soarele neprihănirii i se descoperă mereu o nouă lumină din Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni să nu ajungă la concluzia că nu mai există niciun adevăr de descoperit. Cel care caută adevărul cu sârguinţă și cu rugăciune va găsi încă raze preţioase de lumină, care vor răzbate din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai există încă multe pietre preţioase risipite care așteaptă să ie adunate pentru a constitui proprietatea poporului rămășiţei lui Dumnezeu.” (Sfaturi pentru lucrarea Școlii de Sabat, pag. 34) Atunci când, de pe paginile s inte, strălucește o nouă lumină pentru a-l răsplăti pe căutătorul conștiincios al adevărului, această lumină nu o anulează pe cea veche. În schimb, ea se contopește cu cea veche, făcând-o să crească în putere și strălucire. Așadar, „cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând, până la miezul zilei”. (Prov. 4,18)