Page 1

COLECÞIE COORDONATÃ DE

Magdalena Mãrculescu


Arnaldur Indridason

Vocile Traducere de Monica Vlad


Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mãrculescu Coperta colecþiei: Faber Studio (Sivia Olteanu ºi Magda Radu) Foto copertã: © Guliver/Getty Images/John Lamb Director producþie: Cristian Claudiu Coban Redactor: Alina Purcaru Dtp: Eugenia Ursu Corecturã: Cãtãlina Ioancea, Elena Biþu Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Indridason, Arnaldur Vocile / Arnaldur Indridason ; trad.: Monica Vlad. – Bucureºti : Editura Trei, 2011 ISBN 978-973-707-535-2 I. Vlad, Monica (trad.) 821.113.3-312.4=135.1 Titlul original: RÖDDIN Autor: Arnaldur Indridason Copyright © Arnaldur Indridason, 2002 Published by arrangement with Forlagið, www.forlagid.is Ediþie publicatã prin acord cu Ediura Forlagið, www.forlagid.is. Copyright © Editura Trei, 2011 pentru prezenta ediþie C. P. 27-0490, Bucureºti Tel. /Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: comenzi@edituratrei.ro, www.edituratrei.ro ISBN 978-973-707-535-2


Dar când vine iarna, unde voi mai gãsi florile, lumina soarelui, umbrele pãmântului? Zidurile rãmân mute ºi reci giruetele zornãie în vânt. Din „La mijlocul vieþii“ de Fiedrich Hölderlin1

1 Friedrich Hölderlin (n. 20 martie 1770 – d. 6 iunie 1843), poet german, unul dintre principalii reprezentanþi ai romantismului în literatura europeanã. (N.red.)


Sosi, în cele din urmã, momentul. Cortina se ridicã, sala ieºi la ivealã; se simþea minunat la vederea tuturor acelor oameni care îl priveau ºi sfiala îi dispãru într-o clipã. Îi vãzu pe unii dintre colegii de ºcoalã ºi pe unii dintre profesori, îl zãri ºi pe director, care pãrea sã dea aprobator din cap înspre el. Însã mare parte din public îi era necunoscutã. Toþi aceºti oameni veniserã sã-i asculte vocea frumoasã, care fusese remarcatã chiar ºi în afara graniþelor Islandei. Murmurul din salã se stinse încetul cu încetul ºi toþi ochii se îndreptarã înspre el, într-o aºteptare mutã. Îl vãzu pe tatãl lui în mijlocul primului rând, cu ochelarii sãi negri cu ramã de baga, stând picior peste picior ºi þinându-ºi pãlãria pe genunchi. Îi observã privirea prin ramele groase ale ochelarilor ºi zâmbetul încurajator; acesta era marele moment al vieþii lor. De acum înainte, nimic nu va mai fi la fel. Dirijorul corului îºi ridicã braþele. În salã se aºternu tãcerea. ªi începu sã cânte cu acea voce limpede ºi încântãtoare pe care tatãl sãu o descrisese drept divinã. 7


Prima zi


1

Elínborg îi aºtepta la hotel. În hol se afla un brad mare ºi pretutindeni erau decoraþiuni, ramuri de brad ºi globuri strãlucitoare. Colindul „Noapte de vis“2 se auzea parcã în niºte boxe invizibile. Un autocar era parcat în faþa hotelului ºi un grup se apropia de biroul de la recepþie. Erau turiºti care intenþionau sã-ºi petreacã ºi Crãciunul, ºi Anul Nou în Islanda, deoarece li se pãrea o þarã provocatoare ºi captivantã. Deºi tocmai aterizaserã, se pare cã mulþi îºi cumpãraserã deja tradiþionalele pulovere islandeze ºi începuserã sã cerceteze patria exoticã a iernii. Erlendur îºi ºterse lapoviþa de pe impermeabil. Sigurdur Óli, care se afla ºi el în holul hotelului, se uitã în jurul sãu ºi o zãri pe Elínborg lângã lifturi. Îl trase de mânecã pe Erlendur ºi se îndreptarã amândoi spre ea. Femeia cercetase deja scena crimei. Primii ofiþeri de poliþie care ajunseserã acolo se asiguraserã ca locul respectiv sã rãmânã totuºi neatins. Directorul hotelului îi rugase sã nu facã prea mare tam-tam. Folosise exact acea expresie atunci când dãduse 2 Silent Night = colind popular de Crãciun. (N.red.) 11


Arnaldur Indridason

telefon la poliþie. Acesta era un hotel, iar hotelurile au o reputaþie de apãrat, aºa cã îi rugase sã aibã în vedere acest lucru. În consecinþã, afarã nu se auzea nicio sirenã, ºi nici n-au fost vãzuþi ofiþeri de poliþie în uniformã care sã dea buzna în holul hotelului. Directorul le spusese cã trebuiau sã evite cu orice preþ sã stârneascã frica printre oaspeþi. Islanda nu trebuie sã fie prea captivantã, prea provocatoare. Acum stãtea lângã Elínborg ºi îi întâmpinã pe Erlendur ºi pe Sigurdur Óli cu o strângere de mânã. Era atât de gras, încât costumul abia dacã îi cuprindea trupul. Sacoul era încheiat peste burtã cu un singur nasture gata-gata sã cedeze. Betelia pantalonilor era ascunsã sub un burdihan care se revãrsa afarã din sacou, ºi bãrbatul transpira atât de abundent, încât nu putea sã lase din mânã batista mare ºi albã cu care îºi ºtergea fruntea ºi ceafa la intervale regulate. Gulerul alb al cãmãºii era ud leoarcã de transpiraþie. Erlendur îi strânse mâna lipicioasã. — Mulþumesc, zise directorul, suflând ca o balenã. În cei douãzeci de ani de când se afla la conducerea hotelului nu mai întâlnise niciodatã ceva de felul ãsta. — ªi tocmai în toiul pregãtirilor de Crãciun, spuse el oftând. Nu înþeleg cum de s-a putut întâmpla aºa ceva! Cum s-a putut întâmpla? repetã el, lãsându-i sã vadã cât de nãucit era. — E sus sau jos? întrebã Erlendur. — Sus sau jos? pufãi directorul cel gras. Vreþi sã spuneþi dacã s-a dus sau nu în rai? — Da, zise Erlendur. E exact ceea ce trebuie sã aflãm… — Luãm liftul sã mergem la etaj? întrebã Sigurdur Óli. 12 fiction connection


Vocile

— Nu, zise directorul, aruncându-i lui Erlendur o privire iritatã. E jos, la subsol. Are o cãmãruþã acolo. Nu am vrut sã-l dãm afarã. ªi uite ce primeºti în schimb pentru eforturile pe care le faci. — ªi de ce aþi fi vrut sã-l daþi afarã? întrebã Erlendur. Directorul se uitã la el, însã nu-i rãspunse. O luarã încet pe scãrile de lângã lift, cu directorul înaintea lor. Coborârea era un efort foarte mare pentru el, ºi Erlendur se întrebã cum o sã le urce la întoarcere. Cu excepþia lui Erlendur, toþi fuseserã de acord sã arate un anumit respect ºi sã încerce sã vinã la hotel cât mai discret posibil. Trei maºini de poliþie erau parcate în spatele clãdirii, lângã o ambulanþã. Ofiþerii de poliþie ºi paramedicii intraserã pe uºa din spate. Medicul legist era în drum spre hotel. Urma sã constate moartea ºi apoi sã cearã ca trupul sã fie transportat cu o furgonetã. Merserã de-a lungul unui coridor lung, în frunte cu directorul, care respira greu. Îi întâmpinarã niºte poliþiºti în civil. Coridorul se întuneca ºi mai mult pe mãsurã ce înaintau, din cauzã cã becurile din tavan se arseserã ºi nimeni nu se sinchisise sã le înlocuiascã. În cele din urmã, pe întuneric, ajunserã la o uºã care dãdea cãtre o cãmãruþã. Era mai degrabã un spaþiu de depozitare decât o camerã de locuit, însã înãuntru se afla un pat îngust, un mic birou ºi un covor zdrenþãros pe dalele pardoselii murdare. Era ºi o fereastrã micã, sus, aproape de tavan. Bãrbatul stãtea aºezat pe pat, sprijinit de perete. Purta un costum roºu-deschis de Moº Crãciun, cu o cãciuliþã care îi alunecase peste ochi. O barbã mare ºi artificialã îi ascundea faþa. κi desfãcuse cureaua latã din jurul taliei ºi se descheiase la nasturii jachetei. Sub acea jachetã purta doar un maiou alb. În zona inimii avea o ranã 13


Arnaldur Indridason

mortalã. Cu toate cã erau ºi alte semne pe trup, înjunghierea în inimã fusese cauza morþii. Mâinile aveau urme de tãieturi, de parcã încercase sã-i opunã rezistenþã atacatorului. Avea pantalonii cãzuþi în vine. Un prezervativ îi atârna de penis. — Rudolf, renul cu nas roºu, cântã Sigurdur Óli, privind în jos spre cadavru. Elínborg îi fãcu semn sã tacã. În camerã se afla un ºifonier micuþ cu uºa deschisã, în care erau perechi de pantaloni ºi pulovere împãturite, cãmãºi cãlcate, lenjerie de corp ºi ºosete. O uniformã atârna pe un umeraº, era bleumarin cu epoleþi aurii ºi nasturi strãlucitori de alamã. O pereche de pantofi bine lustruiþi din piele neagrã se afla lângã ºifonier. Ziare ºi reviste zãceau împrãºtiate pe podea. Lângã pat se aflau o mãsuþã ºi o veiozã. Pe mãsuþã era o singurã carte: Povestea corului de bãieþi din Viena. — Bãrbatul acesta locuia aici? întrebã Erlendur în timp ce examina locul crimei. El ºi Elínborg intraserã în camerã. Sigurdur Óli ºi directorul stãteau afarã, pe coridor. Era prea micã sã încapã toþi în ea. — L-am lãsat sã stea aici, zise directorul stânjenit, ºtergându-ºi sudoarea de pe frunte. Lucra pentru noi de foarte mulþi ani. Chiar de dinainte de a veni eu aici. Era portar. — Uºa era deschisã când a fost gãsit? întrebã Sigurdur Óli, încercând sã parã oficial, de parcã voia sã compenseze gafa cu cântecelul de mai înainte. — I-am cerut sã vã aºtepte, zise directorul. Fetei care l-a gãsit. Se aflã în cafeneaua personalului. S-a speriat destul de tare, biata de ea, dupã cum vã puteþi închipui. Directorul evita sã priveascã în camerã. 14 fiction connection


Vocile

Erlendur se duse pânã la cadavru ºi se uitã la rana din dreptul inimii. N-avea idee ce fel de lamã îl omorâse pe bãrbatul acela. Ridicã privirea. Deasupra patului se afla un poster vechi ºi ºters dintr-un film cu Shirley Temple, lipit la colþuri cu scotch. Erlendur nu cunoºtea filmul. Se numea Mica prinþesã. Posterul era singurul obiect de decoraþiune din camerã. — Cine e? întrebã Sigurdur Óli din pragul uºii, când vãzu posterul. — Scrie pe el, zise Erlendur. Shirley Temple. — ªi cine e? E moartã? — Cine e Shirley Temple? Elínborg era uimitã de ignoranþa lui Sigurdur Óli. Nu ºtii cine a fost? N-ai studiat în America? — A fost vreo vedetã de la Hollywood? întrebã Sigurdur Óli, privind în continuare posterul. — A fost un copil-vedetã, zise Erlendur scurt. Deci, într-un anumit sens, e moartã oricum. — Cum? fãcu Sigurdur Óli, nereuºind sã prindã remarca respectivã. — Un copil-vedetã, zise Elínborg. Cred cã e încã în viaþã. Nu-mi amintesc. Cred cã e ceva pe la Naþiunile Unite. Erlendur îºi dãdu seama cã în camerã nu mai erau alte bunuri personale. Se uitã în jur, însã nu vãzu niciun raft de cãrþi, CD-uri sau vreun computer, vreun aparat de radio sau vreun televizor. Doar un birou, un scaun, un dulap ºi un pat cu o pernã ºifonatã ºi o pilotã murdarã. Cãmãruþa asta îi amintea de o celulã de închisoare. Ieºi pe coridor ºi privi în întuneric pânã în capãtul celãlalt, simþind un uºor miros de ars, de parcã cineva se jucase cu chibriturile acolo sau probabil încercase sã-ºi lumineze drumul. 15


Arnaldur Indridason

— Ce e acolo? îl întrebã pe director. — Nimic, rãspunse acesta ºi privi în sus spre tavan. Doar capãtul coridorului. S-au ars niºte becuri. O sã cer sã fie înlocuite. — De cât timp locuia aici acest bãrbat? întrebã Erlendur în timp ce se întorcea în camerã. — Nu ºtiu, de dinainte sã vin eu. — Deci, era aici când aþi devenit director? — Da. — Vreþi sã spuneþi cã a locuit în vãgãuna asta timp de douãzeci de ani? — Da. Elínborg se uitã la prezervativ. — Cel puþin fãcea sex protejat, zise ea. — Nu suficient de protejat, spuse Sigurdur Óli. Chiar în acel moment sosi medicul legist, însoþit de un membru al personalului hotelului care se întoarse înapoi pe coridor. Legistul era ºi el foarte gras, însã nu îl întrecea nici pe departe pe directorul hotelului. În momentul în care acesta se strecurã în camerã, Elínborg se retrase pe coridor ca sã ia o gurã de aer. — Bunã, Erlendur, zise legistul. — Ce pãrere ai? îl întrebã Erlendur. — Atac de cord, dar trebuie sã mã uit mai bine, rãspunse legistul, care era cunoscut pentru umorul sãu sinistru. Erlendur aruncã o privire afarã, pe coridor, la Sigurdur Óli ºi Elínborg, care rânjeau cu gura pânã la urechi. — ªtii cumva când s-a întâmplat? îl întrebã Erlendur. — Nu de foarte mult timp. Undeva în aceste ultime douã ore. Nu prea a apucat sã se rãceascã. I-aþi localizat renul? 16 fiction connection


Vocile

Erlendur mormãi ceva. Legistul luã mâna de pe cadavru. — O sã semnez certificatul de deces, zise el. Tu trimite-l la morgã ºi acolo îl vor deschide ei. Se spune cã orgasmul e o clipã asemãnãtoare cu moartea, adãugã el, privind în jos la cadavru. Înseamnã cã a avut parte de unul dublu. — Unul dublu? se mirã Erlendur neînþelegând. — Orgasm, vreau sã spun, zise legistul. O sã faceþi fotografii, da? — Da, zise Erlendur. — Or sã arate drãguþ în albumul lui de familie. — Se pare cã n-are familie, spuse Erlendur ºi se uitã din nou în jurul lui, prin camerã. Deci, ai terminat deocamdatã? întrebã el, dorind sã punã capãt vorbelor de duh ale legistului. Acesta încuviinþã, se strecurã afarã din camerã ºi o porni de-a lungul coridorului. — Va trebui sã închidem hotelul? întrebã Elínborg, ºi observã cã directorul trase aer în piept în momentul în care ea puse acea întrebare. Sã oprim aceastã mulþime de oameni care vin ºi pleacã, sã-i interogãm pe toþi cei care stau aici ºi tot personalul? Sã închidem aeroporturile. Sã oprim vapoarele care pleacã din port… — Pentru numele lui Dumnezeu, spuse directorul, gemând ºi strângându-ºi batista în mânã, cu o privire imploratoare înspre Erlendur. E vorba doar despre portar! Mariei ºi lui Iosif nu li s-ar fi dat niciodatã o camerã aici, gândi Erlendur în sinea lui. — Aceastã… aceastã… mizerie n-are nimic de-a face cu oaspeþii mei, bolborosi directorul plin de indignare. Sunt turiºti, aproape toþi, ºi oameni din provincie, oameni de afaceri, ºi aºa mai departe. Nimeni n-are nimic de-a face 17


Arnaldur Indridason

cu portarul. Nimeni. Acesta este unul dintre cele mai mari hoteluri din Reykjavík. E arhiplin de sãrbãtori. Nu puteþi sã-l închideþi pur ºi simplu! Pur ºi simplu, nu puteþi! — Am putea, dar n-o s-o facem, zise Erlendur, încercând sã-l calmeze pe director. Va trebui sã-i interogãm pe unii dintre oaspeþi ºi majoritatea personalului, cred. — Slavã Domnului, oftã directorul, recãpãtându-ºi sângele rece. — Care era numele bãrbatului? — Gudlaugur, zise directorul. Cred cã are în jur de cincizeci de ani. ªi aveþi dreptate în legãturã cu familia, nu cred cã are una. — Cine îl vizita? — N-am nici cea mai vagã idee, pufãi directorul. — S-a întâmplat ceva neobiºnuit la hotel, ceva în care sã fi fost implicat acest bãrbat? — Nu. — Vreun furt? — Nu. Nu s-a întâmplat nimic. — Au existat vreodatã reclamaþii în legãturã cu el? — Nu. — N-a fost implicat în nimic care ar putea sã explice acest incident? — Nu, din câte ºtiu eu. — A fost implicat în vreun conflict cu cineva din acest hotel? — Nu, din câte ºtiu eu. — Din afara hotelului? — Nu, din câte ºtiu, dar nu-l cunosc foarte bine. Nu-l cunoºteam, se corectã directorul. — Nici mãcar dupã douãzeci de ani? 18 fiction connection


Vocile

— Nu, nu prea. Nu era foarte sociabil, cred. Era cât se poate de retras. — Credeþi cã hotelul era un loc potrivit pentru un bãrbat ca el? — Eu? Nu ºtiu… Era întotdeauna foarte politicos ºi n-au prea fost reclamaþii în legãturã cu el. — N-au prea fost? — Nu, n-au fost niciodatã reclamaþii în legãturã cu el. Chiar nu era un angajat problemã. — Unde este cafeneaua personalului? întrebã Erlendur. — O sã vã arãt. Directorul hotelului îºi ºterse fruntea, uºurat cã poliþia n-o sã închidã hotelul. — Avea oaspeþi? întrebã Erlendur. — Poftim? zise directorul. — Oaspeþi, repetã Erlendur. Se pare cã cineva care îl cunoºtea bine a fost aici, nu-i aºa? Directorul se uitã la cadavru ºi ochii sãi zãbovirã asupra prezervativului. — Nu ºtiu nimic în legãturã cu iubitele lui, zise el. Absolut nimic. — Nu prea ºtiþi multe lucruri despre acest bãrbat, zise Erlendur. — A fost portar aici, spuse directorul, ºi simþi cã Erlendur ar trebui sã accepte aceastã explicaþie în lipsa alteia. Pãrãsirã camera amândoi. Echipa de la medicinã legalã intrã apoi în camerã, cu echipament cu tot, ºi mai mulþi ofiþeri de poliþie îi urmarã. Le era greu tuturor sã se strecoare pe lângã director. Erlendur le ceru sã examineze cu atenþie coridorul ºi niºa întunecatã care se afla ceva mai departe, în capãtul holului. Sigurdur Óli ºi Elínborg rãmaserã în cãmãruþã, examinând cadavrul. 19


Arnaldur Indridason

— Nu mi-ar plãcea sã fiu gãsit aºa, zise Sigurdur Óli. — Pe el nu îl mai intereseazã acest lucru, spuse Elínborg. — Nu, probabil cã nu, zise Sigurdur Óli. — E ceva în el? întrebã Elínborg, în timp ce scotea din buzunar o punguþã de arahide sãrate. Ronþãia întotdeauna câte ceva. Sigurdur Óli credea cã era din cauza nervilor. — În el? fãcu Sigurdur Óli. Ea arãtã cu capul înspre cadavru. Dupã ce se uitã fix la ea pentru o clipã, Sigurdur îºi dãdu seama la ce se referea. Ezitã, apoi îngenunche lângã cadavru ºi se uitã la prezervativ. — Nu, zise el. E gol. — Deci, ea l-a omorât înainte de orgasm, zise Elínborg. Doctorul credea... — Ea? zise Sigurdur Óli. — Da, nu e evident? replicã Elínborg, aruncându-ºi un pumn de arahide în gurã. Îi oferi câteva ºi lui Sigurdur Óli, dar el refuzã. — N-o fi ceva legat de vreo prostituatã? A primit o femeie aici, zise ea. Nu-i aºa? — Asta e cea mai simplã teorie, rãspunse Sigurdur Óli, ridicându-se în picioare. — Nu crezi c-ar putea fi asta? întrebã Elínborg. — Nu ºtiu. N-am nici cea mai vagã idee.

20 fiction connection

Profile for Editura Trei TREI

Vocile  

The first pages from the book and the table of contents. Copyright © Editura TREI 2011. www.edituratrei.ro

Vocile  

The first pages from the book and the table of contents. Copyright © Editura TREI 2011. www.edituratrei.ro

Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded