__MAIN_TEXT__
feature-image

Page 1

ColecĹŁie coordonată de Simona Reghintovschi


Jody Messler Davies Mary Gail Frawley

Terapia supraviețuitoarelor adulte ale abuzurilor sexuale din copilărie O perspectivă psihanalitică Tra­du­ce­re din engleză de Oana Maria Nica


Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Redactor: MANUELA-SOFIA NICOLAE Coperta: FABER STUDIO Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Dtp: GABRIELA CHIRCEA Corectură: RODICA PETCU DUȘA UDREA-BOBOREL MĂDĂLINA GEAMBAȘU Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DAVIES, JODY MESSLER Terapia supravieţuitoarelor adulte ale abuzurilor sexuale din copilărie: o perspectivă psihanalitică / Jody Messler Davies, Mary Gail Frawley; trad.: Oana Maria Nica. - Bucureşti: Editura Trei, 2017 Conţine bibliografie ISBN 978-606-719-827-0 I. Frawley, Mary Gail II. Nica, Oana Maria (trad.) 615.851 Titlul original: Treating the Adult Survivor of Childhood Sexual Abuse: A Psychoanalytic Perspective Autori: Jody Messler Davies și Mary Gail Frawley Copyright © 1994 by Basic Books Publicat în Statele Unite de Basic Books, membru al Perseus Books Ediția în limba română publicată prin acord cu Agenția Literară Livia Stoia Copyright © Editura Trei, 2017 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN: 978-606-719-827-0


Această carte este dedicată bunicii mele, Ida Wallach, și amintirii dragi a Celiei Messler, a lui Samuel J. Wallach și a lui Ned Messler — J. M. D.

În memoria Marthei Kivlan Quinn

— M. G. F.


Cuprins 9

Mulțumiri

15

Introducere

33 Capitolul 1. Trauma și abuzul sexual din copilărie din perspectivă psihanalitică 59 Capitolul 2. Consecințele pe termen lung și diagnosticul abuzului sexual din copilărie 88 Capitolul 3. Un model integrativ al abuzului sexual din copilărie 119

Capitolul 4. Disocierea

160

Capitolul 5. Dezvăluirea și recuperarea amintirilor

189

Capitolul 6. Testarea realității și problema validării

234 Capitolul 7. Expunerea la pericol, erotizarea fricii și abuzul de sine compulsiv 268 Capitolul 8. Impactul traumei asupra transferului și contratransferului 299

Capitolul 9. Opt poziții de transfer–contratransfer

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Cuprins


8

331

Capitolul 10. Transfer și contratransfer:

un studiu de caz

349

Capitolul 11. Considerații tehnice în terapie

380

Capitolul 12. Reflecții finale: implicații teoretice

414

și reconsiderări

Bibliografie

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


Mulțumiri Am avut norocul de a beneficia de sprijinul multor persoane de‑a lungul elaborării acestei lucrări. Deși există o oarecare suprapunere între noi în ce‑i privește pe cei cărora dorim să le mulțumim, în cea mai mare parte a lucrului la acest proiect ne‑am adresat unor colegi și prieteni diferiți și astfel am decis să ne exprimăm recunoștința separat. Vom începe, totuși, cu cei pe care îi avem în comun. Wendy Greenspun este cea care a catalizat această colaborare, motiv pentru care ori o blestemam, ori o binecuvântam, în funcție de felul în care mergea scrisul la un moment dat. Cel mai mult dorim să‑i mulțumim că ne‑a adus laolaltă. Le mulțumim și lui Jo Ann Miller și Stephen Francoeur de la Basic Books. Jo Ann ne‑a întâmpinat cu căldură în calitate de noi autori și a crezut din start în valoarea lucrării noastre. Stephen a adăugat umor, constanță și echilibru luptei noastre de a da acestei cărți o formă publicabilă. Jody Messler Davies: Ocazia de a mulțumi tuturor celor care au contribuit la versiunea finală a acestei cărți cu generozitatea, cunoștințele și sprijinul lor este, într‑adevăr, nu numai o sarcină formidabilă, ci și un privilegiu și o plăcere îndelung așteptate.

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Mulţumiri


10

Aș vrea să încep cu pacientele, ale căror curaj și tenacitate în fața unor circumstanțe de viață copleșitoare au reprezentat o sursă constantă de inspirație și de speranță. Poveștile lor, credința lor și încrederea lor mi‑au schimbat viața și au influențat profund ceea ce știam despre procesul psihanalitic. Multor altora care au sprijinit acest proiect în diferite momente pe parcurs, oferind cu mare generozitate și entuziasm din timpul lor prețios: George Stricker, Elena Skolnick, Lewis Aron, Robert Mendelsohn, Lawrence Epstein și Jerry Rittigstein. Au citit lungi fragmente din carte, în unele cazuri întregul manuscris, și ne‑au oferit cu onestitate, candoare și tact criticile și comentariile lor. Acelor colegi împreună cu care m‑am luptat să înțeleg sarcina dificilă, și pentru mine provocatoare, a lucrului cu adulții supraviețuitori. Mi‑au împărtășit gândurile, scrierile și cele mai personale momente de triumf și de îndoială: Sue Shapiro, Madelyn Miller, Sue Grand, Richard Gartner, Wendy Greenspun, Judith Alpert, Michelle Price. Membrilor grupului meu de studiu, pentru că au conti­nuat să ofere un loc „suficient de sigur“ pentru a învăța, a pune întrebări, a nu fi de acord și, în cele din urmă, a genera idei noi. Aprecierea și afecțiunea mea se îndreaptă către Susan Katz Flinn, Patricia Kennedy, Susan Shimmerlik, Linda Pasternack și Carolyn Clement. Lui Neil Skolnick, împreună cu care am reflectat pentru prima dată la ideea de a‑mi așterne gândurile pe hârtie. Această carte nu ar fi putut fi scrisă fără colaborarea noastră anterioară. Lui Jonathan Slavin, care a purtat acest manuscris prin jumătate de lume și s‑a dăruit pe sine, ideile și spiritul său, iar și iar, de câte ori a fost nevoie și neîntârziat. Mulțumiri din inimă

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


pentru entuziasmul, sprijinul și, în cele din urmă, pentru prietenia lui. Lui Stephen Mitchell, un profesor deosebit, care a transmis cu atâta elocvență și respect ideile trecutului și ale prezentului, păstrându-și mereu curiozitatea față de noile moduri de gândire și conceptualizare a procesului analitic. Opera lui ne‑a servit drept un model de calitate, demnitate și deschidere creatoare. Mulțumirile mele sincere pentru generozitatea cu care s‑a dăruit. Coautoarei mele, Mary Gail Frawley, pentru experiența unei colaborări generative în cel mai autentic sens al cuvântului, precum și creative, pline de respect și delectare pe tot parcursul ei. În ultimii trei ani am muncit, ne‑am luptat și ne‑am jucat. În sfârșit, mi‑ar fi fost imposibil să‑mi imaginez această întreprindere fără climatul cu adevărat sigur oferit de prezența ei. În cele din urmă mă adresez familiei mele, fără de ale cărei dragoste, entuziasm și susținere emoțională această carte n‑ar fi putut fi scrisă. Părinților mei, Mark și Sandra Messler, care mi‑au dăruit iubirea, încrederea și sprijinul, precum și atât de multe weekenduri de „extra“ baby‑sitting. Cu toată dragostea, fiicelor mele, Jocelyn și Shelby, care au rămas mândre de mama lor și interesate de munca ei, în ciuda numeroaselor ocazii când aceasta a atentat la timpul petrecut împreună cu ele. „Gata, fetelor, în sfârșit am terminat.“ Și, în primul și în primul rând, mă întorc, ca întotdeauna, către Lee, a cărui credință îmi dă putere, a cărui energie mă susține și pentru a cărui dragoste îi sunt recunoscătoare mai mult decât pot exprima în cuvinte.

11

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Mulţumiri


12

Mary Gail Frawley: Jody și cu mine de‑abia ne cunoșteam atunci când s‑a născut ideea acestei cărți. În ultimii trei ani am devenit bune prietene, precum și coautoare care au colaborat cu o ușurință remarcabilă. Am ajuns să‑i apreciez profund sclipirea intelectuală, umorul, generozitatea spiritului și sprijinul colegial. Ei îi spun: „Am reușit! Să continuăm!“ Institutul Derner de la Universitatea Adelphi mi‑a fost cămin intelectual, profesional și emoțional pentru aproape zece ani. Mulți dintre cei din familia de la Adelphi m‑au influențat, m‑au provocat și m‑au susținut, iar unii dintre ei merită să fie menționați în mod special. George Stricker mi‑a fost mentor, tată transferențial, coleg și prieten și mi‑a îndrumat ani de zile pașii în carieră. Încă de la începutul acestui proiect, George și‑a oferit cu generozitate timpul și știința. Când proiectul se apropia de sfârșit, a citit întregul manuscris și a oferit sugestii valoroase care au îmbunătățit varianta finală. Vreau să‑i transmit lui George respectul, recunoștința și afecțiunea mea. Într‑un moment solicitant, când își asumase funcția de decan interimar al Institutului Derner, Bob Mendelsohn a citit și a comentat pe marginea mai multor capitole cheie ale cărții. Pe lângă contribuția la acest proiect, Bob a avut o influență considerabilă asupra activității mele clinice; geniul și capacitatea lui ludică m‑au impresionat și m‑au emoționat. Larry Epstein și Jerry Ritigstein au citit întregul manuscris, lucru pentru care le sunt recunoscătoare. Ca doctorand, am fost fascinată de stăruința lui Irwin Hirsch ca terapeutul să devină partener deplin în călătoriile psihanalitice, să pună în scenă și să observe împreună cu pacientul configurații relaționale esențiale. Îi sunt recunoscătoare lui Irwin

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


pentru lectura capitolelor despre transfer și contratransfer și pentru discuția noastră cu privire la ideile mele despre disociere. Îndreptându‑mă către mai larga comunitate psihanalitică, doresc să‑mi exprim mulțumirile către Jonathan Slavin. Cu amabilitate și generozitate, Jonathan ne‑a dedicat întreaga sa sârguință în calitatea sa de critic și susținător profesional. Oricum, prietenia lui este la fel de importantă pentru noi ca și interesul lui pentru munca noastră. Jonathan mi‑a devenit prieten, o companie plăcută, iar bunătatea lui a însemnat mult pentru mine într‑un moment de mari schimbări în viața mea. Am fost mai mult decât norocoasă să am parte de sprijinul colegial a numeroși terapeuți experimentați din Rockland County. Steve Ratnow, Erica Wanderman, Gloria Stone, Ann Kuehner, Laura Woolis și David Friedman sunt profesioniști talentați și prieteni în egală măsură. Ei au contribuit, de‑a lungul anilor, la dezvoltarea mea în calitate de clinician și m‑au susținut cu căldură și încurajări în timpul scrierii acestei cărți. Familia și prietenii au dat dovadă de extrem de multă iubire și răbdare în timpul cât această carte a progresat de la idee la produsul final și au tolerat cu generozitate apelurile telefonice nereturnate, anularea angajamentelor și perioadele de concentrare care au eliminat ceea ce ar fi reprezentat o receptivitate de așteptat din partea mea. Recunoștința și dragostea mea merg către Martha Ann, Debbie, Kevin, Judy, Elizabeth și Gerritt, Michelle, Arlene, Tom (meșterul de fitinguri) și Joanne, Bob și Laurie, Jenny și Mary O’Hanlon. Călătoriile importante sunt adesea caracterizate de întorsături și schimbări neașteptate; sunt mai interesante și mai sigure atunci când ai alături un partener de încredere. Lynn mi‑a fost tovarăș de călătorie constant și vivace în același timp și

13

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Mulţumiri


14

mi‑a câștigat respectul, încrederea, dragostea și profunda recunoștință. Așa cum spunea odată un vechi prieten din facultate: „Nu știi niciodată de unde pândește dragostea“. Vreme de douăzeci și cinci de ani Dennis O’Dea a fost poetul sufletului meu. Când am încheiat scrierea acestei cărți, ne‑am regăsit, pentru a câta oară, și acum dragostea lui mă încălzește și mă împlinește. În sfârșit, le mulțumesc pacientelor mele, de la care am învățat enorm, însoțindu‑le în călătoriile lor spre vindecare și redobândirea speranței. Am fost mișcată și inspirată de curajul lor, de hotărârea lor de a se ridica deasupra abuzurilor, altădată inexprimabile, asupra trupurilor și minților lor, de disponibilitatea lor generoasă de a mă ajuta să le ajut. Sper din tot sufletul că aceste pagini le vor face vizibile creativitatea și perseverența.

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


Introducere Scrierea unei introduceri este, probabil, cea mai personală declarație a unui autor. Este un cadru prin care sperăm că cititorul va vedea și va interpreta ceea ce avem de oferit și este o ultimă încercare, paradoxal plasată la început, de a influența modul în care îi sunt receptate gândurile și, în cazul psihanalizei, activitatea clinică. Scriem această introducere la sfârșitul drumului, conștiente că numai ridicându‑ne noi înșine din încorsetarea acestui proiect putem spera să dobândim o privire de ansamblu asupra lui. Acum mai bine de trei ani, când am început să reflectăm la ideea acestui proiect, se scrisese sau se discutase puțin, din perspectivă psihanalitică, despre tratamentul adulților supraviețuitori ai abuzurilor sexuale din copilărie. Articolele de orientare psihanalitică pe care le‑am găsit nu integrau teoria psihanalitică în corpusul din ce în ce mai mare de observații empirice, clinice și teoretice disponibile în literatura de specialitate dedicată abuzului sexual și traumei psihice. La fel de neintegrate erau și progresele curente ale psihologiei cognitive care tratau diversitatea modurilor în care amintirile traumatice sunt simbolizate și codificate de către pacienți. Ba mai mult, chiar și în conversațiile particulare cu colegii noștri legate de problemele

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Introducere


16

inerente tratării supraviețuitorilor abuzului sexual, am întâmpinat neîncredere sau o atmosferă de ascundere tăcută și disconfort straniu, ca și cum atât discuția, cât și subiectul ar fi fost la fel de interzise. La vremea respectivă, amândouă aveam foarte multe paciente care fuseseră abuzate sexual în copilărie și cu care făceam psihanaliză sau psihoterapie de orientare psihanalitică. Amândouă am simțit o nevoie acută de a vorbi despre aspecte ale tratamentului care păreau paradigmatice pentru munca noastră și solicitante din punct de vedere relațional. Alți clinicieni de orientare analitică ce trataseră supraviețuitoare ale incestului sau abuzului sexual ne‑au mărturisit că se cufundau adesea în îndoială, chiar rușine, în legătură cu ceea ce ei considerau tratamente oarecum neconvenționale și zbuciumate. Aveau foarte mare nevoie de confirmare, îndrumare și validare. În același timp, ne întâlneam cu alți colegi care își exprimau îndoiala și rezerva cu privire la întreaga chestiune a traumei sexuale timpurii, a urmărilor sale și a locului central care ar trebui să i se acorde în terapie. Spre marea noastră surprindere, în decursul celor trei ani cât am scris această carte, am observat o explozie a interesului massmediei față de abuzul sexual al copiilor și consecințele sale. În cel mai fericit caz, aceste prezentări publice și uneori duse în senzațional încurajează victimele incestului și abuzului sexual să solicite tratament pentru vindecarea rănilor psihice. În cel mai rău caz, circul mediatic creat în jurul subiectului amenință să trivializeze suferința îndelungată a multor supraviețuitori sau să‑i îndepărteze pe clinicienii nefamiliarizați cu consecințele traumei sexuale din copilărie, care ar putea privi dezvăluirile pacienților despre abuzurile sexuale suferite drept o conformare la cel mai recent moft național. Ca martore ale atenției din ce în ce mai

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


mari acordate abuzului sexual din copilărie, am simțit cu și mai multă tărie că specialiștii de orientare psihanalitică trebuie să se implice într‑un dialog critic amplu cu privire la consecințele traumei sexuale timpurii și tratamentul adulților supraviețuitori. Două linii distincte de investigație au servit drept punct și contrapunct într‑o dezbatere, adesea acerbă, în rândul analiștilor și între psihanaliști și alți specialiști clinicieni. O direcție susține că realitatea evenimentului traumatic, la care se adaugă reala copleșire a funcțiilor Eului și a capacităților de simbolizare, este ceea ce perturbă în esență funcționarea adaptativă și necesită, prin urmare atenție clinică serioasă. Cealaltă direcție susține că este mai importantă înțelegerea modului în care evenimentele traumatice ajung să fie încorporate de fantasmele inconștiente, în special de cea sadomasochistă. Unii autori psihanalitici vorbesc cu elocvență despre eșecurile de dezvoltare pe termen lung și oscilaţiile specifice ale fantasmei inconștiente prezente la adulții supraviețuitori, dar nu reușesc să integreze în teoria lor literatura din ce în ce mai vastă pe tema stresului traumatic și a reacțiilor specifice stresului posttraumatic, frecvente la adulții supraviețuitori. Alții scriu emoționant despre efectul evenimentelor traumatice reale asupra pacienților lor, dar par să sugereze că o retrăire abreactivă detaliată a acestor evenimente va debloca de la sine procesele de dezvoltare, va reelabora realitatea patologică ce distorsionează/conservă apărările utilizate de supraviețuitorul traumatizat și va reformula sistemul internalizat de matrice relaționale abuzive care continuă să îi influențeze relațiile interpersonale prezente. Convingerea noastră intimă, chiar acel raison d’être pentru scrierea acestei cărți, s‑a transformat în prezentarea credinței noastre comune că această controversă a devenit ea însăși

17

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Introducere


18

periculos de înșelătoare. A condus clinicieni de orientare analitică într‑o dispută suprapolemizată, care a favorizat ideea că, din punct de vedere clinic, trebuie să alegem între a ne ocupa de realitățile abuzului din copilărie sau de elaborările fantasmate internalizate ale acestora. Considerăm că această alegere este inutilă și suntem de părere că ea contribuie mult prea des la bine-cunoscutele eșecuri terapeutice din acest domeniu al practicii clinice. Atât realitatea abuzului sexual din copilărie, cât și elaborările fantasmate ale acestor evenimente traumatice se întrețes în tapiseria lumilor sinelui și a obiectelor interne ale adultului supraviețuitor și ambelor trebuie să li se acorde importanță și atenție în terapie. Numai prin fecundarea încrucişată a ariilor de interes clinic, rămase, în mod surprinzător, disparate, am ajuns să înțelegem pe deplin fenomenele specifice care apar în terapia psihanalitică a acestei categorii de pacienți.

Modelul terapeutic relațional Din fericire, gândirea psihanalitică contemporană nu ne mai obligă să alegem între a încerca reconstrucția traumelor din trecut și a ajunge să evaluăm elaborarea unor astfel de traume în aspecte fantasmate ale relațiilor cu obiectul internalizat. Tratarea adulților supraviețuitori ai abuzurilor sexuale din copilărie în cadrul unui model relațional implică, așadar, co-crearea unui spațiu tranzițional, în care pacientul și terapeutul împreună, sunt liberi să repună în scenă, să genereze context și semnificație și, în cele din urmă, să recreeze, în forme complet reconfigurate, matricele relaționale structurante, centrale, ale vieții timpurii a pacientului. Aici, istoria unică, sistemele de identificări și fantasmele proprii fiecărui participant la dialogul terapeutic

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


definesc modul în care acea persoană percepe terapia și, în același timp, influențează felul în care celălalt înțelege și structurează semnificația. În acest model terapeutic, nu ne facem nicio iluzie cu privire la „neutralitatea“ terapeutei și ne așteptăm în totalitate ca, datorită presiunilor transferențiale ale pacientei și propriilor sale reacții contratransferențiale în fața materialului clinic, terapeuta să fie atrasă în repuneri în scenă permanente și în continuă schimbare. Aceste repuneri în scenă nu sunt „erori clinice“, ci esența materialului care trebuie analizat în terapie. Astfel de fenomene implică recrearea inconștientă, în cadrul terapeutic, a unor aspecte imperceptibile, disociate, ale reprezentărilor sinelui și obiectelor interne — aspecte care nu pot fi verbalizate, dar care, prin intermediul mecanismelor proiectiv‑introiective, în special prin identificarea proiectivă, pot circula încolo și încoace între pacientă și terapeută în reconstrucții uluitoare ale traumei timpurii, elaborarea lor în fantasmă și infiltrarea lor, în cele din urmă, în relațiile interpersonale din prezent. În cadrul acestui model, repunerile în scenă sunt cruciale, iar procesul perlaborării nu face decât să deschidă drumul pentru altele și altele. Neutralitatea terapeutică, în această abordare, stă în capacitatea clinicienilor de a menține aceste repuneri în scenă fluide și în continuă schimbare, în abilitatea lor de a împiedica reacțiile contratransferențiale de a încorseta terapia în repunerea în scenă cu obstinație a unei singure relații internalizate cu sinele şi cu obiectul, în detrimentul tuturor celorlalte. De asemenea, înțelegem noțiunea clasică de „abstinență“ ca o menținere a deschiderii și a maleabilității în interiorul spațiului potențial al procesului terapeutic, adică încercarea de a evita, în aceste repuneri în scenă, tipurile de gratificări

19

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Introducere


20

concrete care ar provoca o prăbușire a tranziționalității. În acest cadru ne putem confrunta cu nevoile pacientelor noastre, nu cu teama aproape fobică încurajată de teoriile mai rigide despre participarea clinicianului la relația terapeutică, ci conștienți că gratificarea simbolică și iluzorie a anumitor nevoi și dorințe se va produce odată cu trezirea proceselor de dezvoltare întrerupte prematur. Subliniem cu această ocazie că atât participarea, cât și observarea sunt vitale în terapie. Prin acest gest subscriem teoriilor lui Winnicott (1947, 1955, 1960a, 1971), Khan (1960, 1969, 1971a, 1971b), Gill (1972), Mitchell (1988), Greenberg (1991), Hoffman (1991) și Bromberg (1991), printre alții, care cu toții au subliniat că terapeutul nu este doar observator, ci și participant la viața relațională a pacientului, repunând în scenă activ, împreună cu pacientul, paradigme relaționale timpurii. Suntem de acord cu viziunea lui Fairbairn (1943) că intensitatea atașamentelor față de obiectele abuzive „rele“ este extrem de persistentă. Adulții supraviețuitori ai abuzului sexual din copilărie, cu legăturile lor intense față de ceilalți, abuzivi, îl atrag pe terapeut, în mod activ și cu mare hotărâre și disperare, în repunerea în scenă a relațiilor lor timpurii haotice. Succesul terapiei depinde, astfel, de abilitatea terapeutului de a se implica liber în aceste repuneri în scenă în transfer–contratransfer, pentru ca apoi să se detașeze suficient pentru a observa, conține și elabora împreună cu pacientul ce s‑a întâmplat în interacțiunea dintre ei. Terapia este în pericol atât atunci când terapeutul se opune participării, cât și atunci când este atât de implicat încât își pierde capacitatea de a observa. Modelul nostru terapeutic se bazează, așadar, pe o pendulare continuă între repunerea în scenă regresivă și interpretarea a ceea ce este readus la viață prin constelațiile transferențiale și

JODY MESSLER DAVIES, MARY GAIL FRAWLEY


contratransferențiale care se ivesc și prin dezvăluirea progresivă a unei noi relații cu obiectul, care are loc între pacient și terapeut în timpul terapiei. Repunerea în scenă, contrabalansată de interpretare, care să conducă la un tip tot mai nou de experiență interpersonală, este obiectivul final. Cea mai mare parte a lucrului nostru terapeutic cu adulții supraviețuitori se petrece într‑o perspectivă mai largă a unei matrice transfer–contratransfer (Ogden, 1986). Această conceptualizare a transferului include toate aspectele terapiei care anterior au fost definite ca alianță terapeutică, relația „reală“ dintre pacient și analist și sistemul internalizat, generat dinamic, al așteptărilor și fantasmelor relaționale, care cuprinde definiții mai tradiționale. Includem apoi ideea lui Greenberg (1991) că reacțiile transferențiale ale pacientului întruchipează procesarea conștientă și inconștientă a caracteristicilor și dinamicilor conștiente și inconștiente ale terapeutului și încurajează tipul de investigare, descris de Aron (1991), a așteptărilor și fantasmelor pacientului în legătură cu subiectivitatea analistului. Concepția noastră despre contratransfer cuprinde o perspectivă la fel de largă. Noi considerăm procesul contratransferențial ca pe un corespondent de fiecare clipă, concordant și complementar cu transferul, inextricabil legat de acesta (Racker, 1968). Această definiție a contratransferului include aspecte ale terapiei care fuseseră anterior conceptualizate ca fiind contribuția clinicianului la alianța terapeutică: sentimentele reale percepute de terapeut față de pacient — gânduri, sentimente, fantasme, identificări proiective etc. care se dezvoltă ca răspuns la comunicările conștiente și inconștiente, verbale și nonverbale ale pacientului și răspunsurile provenite cu precădere din conflictele și fantasmele structurate dinamic ale terapeutului.

21

Terapia supraviețuitoarelor adulte… § Introducere

Profile for Editura Trei TREI

Terapia supravietuitoarelor adulte  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2018. www.edituratrei.ro

Terapia supravietuitoarelor adulte  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2018. www.edituratrei.ro

Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded