Skepsis
Take Vafiades, scãpat ca prin minune. A fost sfãtuit sã nu se întoarcã în arest, pentru cã nu o sã mai aibã un aºa noroc. Dintre toate descrierile pe care le avem astãzi — presã, arhive — dupã un secol de la acele întîmplãri minunate, reþinem doar amintirile lui Ephraim Mîrza, publicate postum*. Afli cã distinsul gazetar a supravieþuit arestãrii, dar ºi-a pierdut memoria ºi nu a lãsat nimic scris. Ajunsese în aºa hal încît cînd vedea drapelul saluta cu degetele la tîmplã. Cînd vedea un poliþai, bãtea cãlcîiele. Oare sã-l fi inspirat Take Vafiades pe comisar, cu plãcerea lui nebunã de a-ºi pleca urechea la ce zice lumea prin localuri rãu-famate!? Nu prea ºtim, presupunem doar cã Ephraim Mîrza datoreazã naturii lui sceptice relatarea exactã a faptelor. Nu s-a lãsat purtat de zvonuri, speculaþii ºi fantasmagorii precum acel gazetar prea celebru, obligat sã înflãcãreze închipuirea cititorilor ca sã vîndã tiraje. De aici i s-a ºi tras pocinogul. Le-a înflorit pînã a ajuns la beci. Comisarul a notat simplu tot ce a vãzut în acea noapte, cînd nimeni nu credea sã mai apuce ceasul de apoi. Stãtea în grãdinã cu nevastã-sa, Arara. Trecuse de miezul nopþii. Abia terminase de reparat un ceas, marea lui pasiune. I-l dãduse un vecin, dupã ce îi cãzuse în apã. Era fericit dacã te duceai la el cu ceasul ºi îi ziceai — Mîrza efendi, fã-i ceva, nu reuºesc sã dorm dacã nu îl aud. Acum stãtea cu cadranul la ureche ºi asculta mulþumit ticãitul surd. S-a uitat spre cer, de unde trebuia sã aparã cometa sã ne facã terci. κi imagina cum va fi ultima clipã. Pe Bosfor pluteau vase cu felinarele aprinse… Un miros
* Ephraim Mîrza, Amintirile unui fost comisar de poliþie, Ed. Franj, Trieste,1995; pp. 56–58. 17