Sfaturi de viaţă
cine a trimis vederea. A aruncat‑o. Totuşi, am fost foarte atentă. Nu şi‑a schimbat comportamentul. Nu a mai plecat la Philadelphia, nimic suspicios. M‑am convins că nu mă înşelase. Dar apoi nu am putut să nu observ tinerele care îi sorbeau cuvintele la petreceri şi vernisaje şi‑l contemplau cu ochi dulci. Aşa cum făcusem şi eu când aveam 25 de ani şi mersesem să‑i văd vernisajul din Chelsea. Hugh Walker: Portrete din New York. Acesta era titlul expoziţiei. Pe atunci, Hugh era pe drumul cel bun spre a deveni un star în artă. Din biografia de la galerie, am aflat că avea 43 de ani, era din Virginia şi deja avea lucrări expuse la Muzeul de Artă Modernă. Portretele constau în reflexiile lui în diferite vitrine de magazine, din cele mai bogate şi cele mai sărace cartiere — din Tribeca, până în Harlemul de Est. Erau lucrate în ulei şi poleite cu diferite luciuri care creau un efect de ceaţă şi lumină. Mi s‑au părut geniale. Când Hugh a intrat în galerie, l‑am recunoscut din tablouri. Era înalt şi zvelt, purta pantaloni kaki şi o cămaşă polo albă, cu mânecile suflecate. Înainte să meargă spre recepţie pentru a vorbi cu personalul, mi‑a zâmbit ferme‑ cător şi ştrengăreşte şi în acea clipă îmi doream să mă fi îmbrăcat de dimineaţă cu nişte blugi mai sexy. Cu hainele lui, cu părul lui negru şi ondulat şi ochii căprui, aveam impresia că semăna cu Jack Kerouac, în reclama „Kerouac a purtat pantaloni kaki“ de la Gap. După ce şi‑a terminat treaba la recepţie, a venit fix spre mine. Mi‑a crescut pulsul. S‑a prezentat cu un accent sudic, dulce, şi a întins mâna. Ne‑am atins şi inima mi s‑a zbătut în piept. — Bună. Sunt Hugh Walker. Iar tu eşti…? — Nora Glasser. — Pot să te întreb ce părere ai de tablouri, Nora Glasser? 13
sfaturi de viata p6.indd 13
19.12.2018 00:50:13