Page 1


Dr. William Dikel

Sănătatea mentală a elevului Ghid pentru personalul didactic Traducere din engleză de Daniela Andronache


Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Redactor: MANUELA SOFIA NICOLAE Coperta: DANIEL TOMA Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Dtp: FLORIN PARASCHIV Corectură: TUDORIŢA ŞOLDĂNESCU DUŞA UDREA MIHAIL NACU

Titlul original: The Teacher’s Guide to Student Mental Health Autor: Dr. William Dikel Copyright © 2014 by William Dikel Copyright © Editura Trei, 2015 O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN: 978-606-719-377-0


Cuprins 7

Mulţumiri

9

Partea I: De ce vorbim despre sănătatea mentală a elevului?

11 22

Capitolul 1. Capitolul 2:

47

Partea a II‑a: Amploarea tulburărilor de sănătate mentală care îi afectează pe copii şi adolescenţi

49

Capitolul 3:

67 96 107

Capitolul 4: Capitolul 5: Capitolul 6:

129 151

Capitolul 7: Capitolul 8:

164 173

Capitolul 9: Capitolul 10:

Introducere Spectrul clinic‑comportamental

Introducere generală în sănătatea mentală a copiilor Tulburările afective Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie Tulburări anxioase, tulburarea obsesivo‑compulsivă şi stresul posttraumatic Tulburarea uzului de substanţe Tulburarea opoziționism provocator și tulburarea de conduită Tulburarea de spectru autist Tulburări psihotice

Sănătatea mentală a elevului n Cuprins


6

179

Capitolul 11:

235

Partea a III‑a: Școala — un cadru pentru sănătatea mentală

237

Capitolul 12:

288 304

Capitolul 13: Capitolul 14:

331

Capitolul 15:

335

Anexe

337

Anexa 1:

347 367

Anexa 2: Anexa 3:

373 380

Anexa 4: Anexa 5:

395 398

Referințe Lecturi recomandate

WILLIAM DIKEL

 trategii eficiente de predare S pentru elevii cu probleme emoţionale sau de comportament

 ucrul cu elevii cu tulburări L de sănătate mentală Educaţia generală, educaţia specială Cum abordează şcolile provocările legate de sănătatea elevilor Sumar

 ine pune diagnosticul și tratează C tulburările psihiatrice ale copilului și adolescentului? Evaluări complexe de sănătate mentală Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM) Psihoterapia pentru copii și adolescenți Utilizarea rațională a medicamentelor psihotrope


Mulţumiri Această carte nu ar fi putut fi scrisă fără ajutorul multor profe‑ sionişti de excepţie a căror muncă susţine activităţile din domeniul sănătăţii mentale a elevilor. Întâi de toate şi în mod special, vreau să le mulţumesc învăţătorilor pe care i‑am intervievat, unii din‑ tre ei cerându‑mi să rămână anonimi. Debra Goodlaxon, Donna Harris, Nancy Kurtzman şi Cindy Ralston mi‑au împărtăşit din cunoştinţele vaste acumulate în munca lor de ani de zile cu elevi cu tulburări de sănătate mentală. Mark Weist, Nancy Lever şi Sharon Hoover Stephan, foşti şi actuali directori ai Centrului de Sănătate Mentală Școlară, precum şi Howard Adelman şi Linda Taylor de la Proiectul de Sănătate Mentală Școlară al UCLA1 au deschis calea promovării activităţilor de sănătate mentală în şcoală. Jan Mohr şi Charlene Myklebust, administratori ai programe‑ lor Cadrului pentru elevii cu perturbări emoţionale, au coordonat echipe ale autorităţilor publice ce s‑au preocupat să vină în întâmpi‑ narea nevoilor de sănătate mentală ale acestor elevi cu risc crescut.

1

Universitatea din California, Los Angeles. (N. red.)

Sănătatea mentală a elevului n Mulţumiri


8

Renelle Nelson de la organizaţia PACER mi‑a dezvăluit perspec‑ tiva părinţilor asupra sănătăţii mentale şcolare, iar Katy Perry de la Education Minnesota mi‑a împărtăşit perspectiva personalului didactic asupra subiectului. Mark Anderson, de la Fundaţia Barbara Schneider, ne‑a furnizat informaţii esenţiale despre prevenirea violenţei. Mark Sander mi‑a împărtăşit din bogata sa experienţă în supervizarea programelor de sănătate mentală şcolară în Inspectoratul Hennepin, Minne‑ sota. Beth Freeman a asistat autorităţi şcolare din Statele Unite în crearea de programe sustenabile de sănătate mentală şcolară. Gordy Wrobel a lucrat la includerea sănătăţii mentale şcolare în programele de sănătate şcolară şi a susţinut creşterea rolului psi‑ hologilor şcolari în sănătatea mentală. Kelly Stern a implementat cu succes câteva programe de sănătate mentală în Inspectoratul Școlar Hawaii, în urma revizuirii făcute de mine a componentelor programului inspectoratului. Sheldon Braaten de la Institutul Com‑ portamentalist pentru Copii şi Adolescenţi mi‑a furnizat informaţii importante cu privire la rolul sistemului educaţional în abordarea problemelor comportamentale ale elevilor în şcoală. Joanne Cash‑ man, din cadrul parteneriatului IDEA, a introdus activităţile de sănătate mentală şcolară în contextul comunităţilor profesionale care adună diferitele părţi interesate în jurul scopului comun de a acorda asistenţă elevilor cu risc. Jan Ostrum, psiholog certificat şi analist comportamental, a furnizat un sprijin valoros în crearea unui cadru conceptual care să umple golul dintre perspectivele comportamentale şi cele clinice, şi a participat alături de mine la crearea conceptului de Spectru Clinic‑Comportamental. Cel mai mult vreau să le mulţumesc nenumăraţilor dascăli, din întreaga ţară, dedicaţi educaţiei elevilor lor şi pregătirii acestora pentru a depăşi obstacolele şi a trăi vieţi împlinite.

WILLIAM DIKEL


Partea I De ce vorbim despre sănătatea mentală a elevului?


CAPITOLUL 1

Introducere Se spune că spărgătorul de bănci Willie Sutton, întrebat fiind de ce a jefuit bănci, ar fi răspuns: „Pentru că acolo sunt banii“. În mod similar, când cineva se întreabă de ce ar fi şcoala cadrul ideal în care să ne ocupăm de sănătatea mentală a tinerilor, putem răspunde: „Pentru că acolo sunt copiii“. Într‑adevăr, şcoala este principalul loc în care, în mod obişnuit, tinerii cu tulburări de sănătate mentală primesc asistenţă (de exemplu, consiliere şcolară) (25%), pe locul următor situându‑se cabinetele specialiştilor în sănătate mentală (24%), ale furnizorilor de asistenţă medicală generală (11%), ser‑ viciile de asistenţă socială (7%), de medi­cină alternativă (5%) şi sistemul de justiţie juvenilă (5%) (Garland et al., 2011). Astfel, şcolile sunt adesea cei mai importanţi furnizori de ser‑ vicii pentru copiii şi adolescenţii cu tulburări de sănătate mentală. Ele sunt, de asemenea, porţi către serviciile de specialitate, acce‑ sate ulterior identificării respectivelor tulburări de către personalul educaţional. Comisia prezidenţială Freedom pentru Sănătate Men‑ tală, Institutul de Medicină şi Departamentul Statelor Unite pentru Sănătate şi Servicii Sociale încurajează şcolile să adopte proceduri de identificare timpurie a unor asemenea tulburări. Este clar că identifi‑ carea timpurie a acestor probleme, urmată de acordarea de servicii

Sănătatea mentală a elevului n Introducere


12

specializate de sănătate mentală, are un impact pozitiv însemnat asupra evoluţiei atât psihiatrice, cât şi educaţionale a celor afectaţi. Personalul educaţional joacă un rol de pivot în ceea ce priveşte urmărirea şi asigurarea sănătăţii mentale a copiilor. Având în vedere rata de prevalenţă a tulburărilor de sănătate mentală la copii şi adolescenţi, există probabilitatea ca în fiecare clasă din America să fie cel puţin un elev cu o tulburare de sănătate mentală, iar mulţi dintre aceşti elevi prezintă perturbări emoţionale severe. Succesul şcolar este un predictor‑cheie pentru succesul ulterior în viaţă, iar elevii cu tulburări de sănătate mentală se află într‑un dezavantaj important în ceea ce priveşte succesul şcolar, dacă nu primesc asis‑ tenţa adecvată. Îmbogăţindu‑şi cunoştinţele despre sănătatea men‑ tală, profesorii vor putea fi mai eficienţi în lucrul cu aceşti elevi şi cu familiile lor, pentru a le putea asigura succesul şcolar. Această carte se doreşte a fi un ghid practic pentru educatori, învăţători, profesori, şi nu numai, punându‑le la dispoziţie informa‑ ţii care să le îmbogăţească baza de cunoştinţe privitoare la diferitele aspecte ale sănătăţii mentale a copiilor în mediul şcolar. Volumul oferă o privire generală asupra naturii diferitelor tulburări de sănă‑ tate mentală ce‑i afectează pe copii şi adolescenţi şi descrie modul cum sunt diagnosticate şi tratate aceste tulburări, cum se manifestă ele în şcoală, precum şi intervenţiile ce pot fi făcute în clasă (adap‑ tări, amenajări şi modificări), care au cele mai mari şanse de a fi eficiente pentru aceşti elevi. Cartea schiţează atât aspecte relevante pentru educaţia generală, cât şi pentru educaţia specială a acestor tineri, ilustrează de ce intervenţiile educaţionale eşuează adeseori şi propune perspective alternative care cresc ratele de succes. Este descris spectrul dificultăţilor de conduită ale elevilor, pornind de la cele exclusiv comportamentale (comportamentul planificat, voit, care are în mod clar o anumită motivaţie) până la cele exclusiv

WILLIAM DIKEL


clinice (în care tulburarea de sănătate mentală este cauza subia‑ centă a comportamentului), cu toate gradaţiile dintre aceste două extreme. Volumul clarifică rolul profesorilor, educatorilor, dar şi al consilierilor şcolari, asistenţilor sociali, psihologilor, al personalu‑ lui medical, directorilor şi managerilor şcolari, cu scopul de a crea un sistem neimprovizat de specialişti care să conlucreze pentru a veni în întâmpinarea nevoilor elevilor cu tulburări de sănătate men‑ tală. În sfârşit, ghidul descrie programe de succes, furnizate atât de autorităţi şcolare, cât şi în colaborare cu asociaţiile profesionale din domeniul sănătăţii şi al sănătăţii mentale, programe ce au avut ca rezultat performanţe şcolare îmbunătăţite, au redus incidentele comportamentale şi au dus la aranjamente mai puţin restrictive pentru elevii cu perturbări emoţionale sau comportamentale. Profesorii joacă un rol esenţial în asistarea copiilor şi adoles‑ cenţilor cu tulburări de sănătate mentală. Ei pot identifica şi se pot ocupa de acele arii unde apar dificultăţi de învăţare sau unde dizabilităţile devin surse de frustrare, ce pot duce la dificultăţi emoţionale şi comportamentale. Ei îi pot ajuta pe elevi să înveţe abilităţi necesare în viaţa de zi cu zi, care au rămas nedezvoltate ca efect al tulburării de sănătate mentală. Pot identifica semne şi simp‑ tome ale tulburărilor de sănătate mentală, pe care le pot comunica părinţilor şi celor în măsură să le trateze, pentru a ajuta procesul de diagnosticare şi de tratare a acestora. Pot contribui cu informaţii şi opinii în cadrul echipelor educaţionale care stabilesc strategiile şi metodele de asistenţă a elevilor cu probleme emoţionale sau de comportament şi pot implementa intervenţii de susţinere în cadrul clasei pentru a‑i ajuta pe aceşti elevi să dea rezultate. Profesorii pot fi de ajutor în coordonarea serviciilor de asistenţă educaţională cu cele furnizate de asistenţii sociali, psihologi, consilieri şcolari şi asistenţi medicali, precum şi cu cele ale medicilor şi specialiştilor

13

Sănătatea mentală a elevului n Introducere


14

în sănătatea mentală. Ei îi pot încuraja pe administratorii şcoli‑ lor să adopte regulamente şi proceduri privind intervenţiile de sănătate mentală, care să clarifice aspectele privitoare la rolul per‑ sonalului şcolar, intervenţiile în caz de criză şi metodele de evalu‑ are a elevilor cu tulburări de sănătate mentală. Pot forma echipe împreună cu părinţii, pentru a crea planuri eficiente de intervenţie comportamentală, care să asigure concordanţa intervenţiilor între mediul şcolar şi cel familial. Dar, mai ales, având această bază de cunoştinţe, profesorii pot avea mai mult succes ca pedagogi, iar elevii lor cu tulburări de sănătate mentală îşi pot îmbunătăţi com‑ petenţele şcolare, pot întâmpina dificultăţi comportamentale mai mici, pot obţine o atitudine mai bună faţă de şcoală şi o stimă de sine crescută, ca urmare a succesului obţinut în clasă. Profesorii joacă, astfel, un rol vital în domeniul sănătăţii mentale a copiilor şi se poate spune că o educaţie eficientă este o adevărată terapie pentru aceşti elevi. Dacă profesorii sunt atenţi la natura dificultă‑ ţilor de sănătate mentală ale elevului şi sunt capabili să‑l separe pe elev de tulburarea în sine, susţinerea şi compasiunea pe care le vor manifesta drept rezultat vor avea un rol esenţial în a‑l face pe elev să perceapă şcoala ca pe un loc primitor pentru el. Factorii de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de sănătate men‑ tală sunt complecşi şi diferă de la o tulburare la alta. Influenţele mediului contează chiar şi în cazul tulburărilor cu componente gene‑ tice puternice. De exemplu, dacă un geamăn identic are schizofrenie, există o probabilitate de doar aproximativ 50% ca şi celălalt copil, care are o structură genetică identică, să dezvolte schizofrenie. Acesta este un indicator al faptului că şi alţi factori contribuie la dezvoltarea acestei tulburări. Factorii de mediu, cum sunt abuzul asupra copi‑ lului, sărăcia, un mediu familial haotic, pot creşte riscul dezvoltă‑ rii tulburărilor de sănătate mentală. Pe de altă parte, tot factorii de

WILLIAM DIKEL


mediu pot fi şi protectivi. Una dintre cele mai puternice influenţe protective din mediul de viaţă este o relaţie puternic pozitivă cu un adult. Acesta poate fi un membru al familiei, un adult implicat din cadrul comunităţii sau un profesor. O relaţie cu un profesor, care se arată implicat şi care poate genera stabilitate, structură şi îngrijire, îl poate ajuta pe un copil sau pe un adolescent să‑şi dezvolte rezilienţa şi capacitatea de a face faţă cu succes cerinţelor vieţii. Mulţi dascăli cu experienţă povestesc că sunt vizitaţi de foştii lor elevi care le spun că ei, profesorii lor, au fost cei care au avut cea mai mare contribuţie la dezvoltarea capacităţii lor de a reuşi în viaţă. O relaţie educaţională de succes poate ajuta la prevenirea problemelor de sănătate mentală.

15

Nevoia de educaţie privind sănătatea mentală Din păcate, mulţi profesori au primit o instrucţie minimă cu privire la sănătatea mentală a copiilor. Unii nu au primit niciun fel de informaţii, iar altora formatorii lor le‑au spus chiar că dia‑ gnosticul de sănătate mentală este irelevant, întrucât treaba lor ca pedagogi este să se axeze pe comportamentele observabile, şi nu pe etichetări subiective. În ciuda impactului tulburărilor de sănătate mentală asupra mediului educaţional, mulţi profesori şi administratori de şcoli nu deţin nici informaţiile de bază privind natura tulburărilor de sănătate mentală ale copiilor şi adolescenţilor, metodele de tratare şi diagnosticare a acestora, manifestările acestora în mediul şcolar şi tipurile de intervenţii de bază din şcoală, ce pot avea cea mai mare rată de succes în cazul elevilor afectaţi. În Statele Unite există variaţii largi, în ceea ce priveşte meto‑ dele de abordare a elevilor cu tulburări de sănătate mentală, de la

Sănătatea mentală a elevului n Introducere


16

o autoritate şcolară la alta. Chiar şi în aria de jurisdicţie a aceleiaşi autorităţi şcolare există diferenţe majore de la o şcoală la alta. Unele inspectorate şcolare au programe de instruire intensivă privind sănătatea mentală, în timp ce altele au prea puţine sau chiar deloc. Unele şcoli consideră tratarea sănătăţii mentale ca fiind un serviciu legat de Programele de Educaţie Individualizată (PEI) pentru mulţi dintre elevii cuprinşi în programe de educaţie specială, în timp ce altele nu iau în considerare decât rareori sau chiar niciodată aceste aspecte. Unele autorităţi şcolare asigură servicii de diagnosticare şi tratare a sănătăţii mentale in situ, prin specialişti angajaţi direct de către şcoală sau prin colaborări cu furnizori locali de servicii de sănătate şi de sănătate mentală, în timp ce altele nu pun la dispo‑ ziţie niciun fel de serviciu de sănătate mentală. Unele inspectorate au stabilit proceduri şi instrucţiuni clare privind sănătatea men‑ tală, în timp ce altele nu au de niciun fel. Unele inspectorate încu‑ rajează perspectiva clinică asupra tulburărilor de sănătate mentală a elevilor, în timp ce altele menţin cu fermitate o abordare limitată strict la comportamente observabile, în interpretarea problemelor elevilor şi în stabilirea intervenţiilor ulterioare apariţiei acestora. După părerea mea, trei factori majori contribuie la faptul că autorităţile şcolare nu acordă o atenţie adecvată aspectelor legate de sănătatea mentală a elevilor. Primul este lipsa cunoştinţelor privind tulburările de sănătate mentală şi impactul acestora asupra elevilor şi a şcolii. Mulţi profesori au primit o instrucţie sumară privind sănătatea mentală a elevului în programele de formare iniţială sau, ulterior, în programele de formare continuă pe care le‑au parcurs. În al doilea rând, unele şcoli au o tendinţă împotriva modelului medical de diagnostic şi în favoarea modelului bazat pe compor‑ tament. Această tendinţă este, la rândul ei, rezultatul mai multor factori. Cei mai mulţi dintre elevii cu tulburări de sănătate mentală

WILLIAM DIKEL


nu sunt niciodată diagnosticaţi, iar observarea comportamentelor lor este singura metodă pe care se pot baza profesorii pentru a înţelege natura incapacităţii elevului. În unele cazuri, copilul sau adolescentul a primit deja diverse diagnostice, puse de diverşi spe‑ cialişti în medicină şi în sănătate mentală. Dat fiind gradul mic de încredere în aceste diagnostice, profesorii s‑au văzut nevoiţi să se bazeze pe observarea comportamentelor. Cel de‑al treilea factor major se datorează potenţialei expuneri financiare a autorităţilor şcolare legate de identificarea şi trimite‑ rea către serviciile de specialitate, pentru tratament, a unui elev cu o tulburare de sănătate mentală, dacă acesta este beneficiarul unui serviciu de educaţie specială. Conform Legii privind edu‑ caţia persoanelor cu dizabilităţi1 (IDEA), şcolile sunt stipulate, ca ultimă resursă, drept plătitori ai serviciilor necesare pentru sus‑ ţinerea educaţiei unui elev. Deşi inspectoratele şcolare sunt scu‑ tite de la plata tratamentelor medicale furnizate de medici, şcolile pot fi totuşi obligate, în ultimă instanţă, să achite tratamentele de sănătate mentală. Această situa­ţie reprezintă un factor financiar puternic demotivant pentru şcoli, în ceea ce priveşte interesul lor faţă de aspectele de sănătate mentală. Imaginaţi‑vă o lume în care meningita ar fi cauza principală a dificultăţilor emoţionale şi comportamentale ale elevilor în şcoli. O lume în care profesorii ar primi o instrucţie sumară pentru a recunoaşte semnele meningitei şi pentru a şti ce să facă atunci când le întâlnesc. În această lume imaginară, diagnosticarea meningi‑ tei nu s‑ar face pe scară largă prin programări de rutină la medic, iar medicii ar avea cunoştinţe limitate de diagnosticare şi tratare a acestei boli. Această lume ar duce lipsă, deci, de specia­lişti în

17

Individuals With Disabilities Education Act (IDEA). (N.t.)

1

Sănătatea mentală a elevului n Introducere


18

diagnosticarea şi tratarea meningitei, iar şcolile ar fi supuse unor repercusiuni financiare însemnate dacă ar recomanda părinţilor să îşi supună copilul unor analize de depistare a meningitei, pentru că, astfel, şcoala ar putea ajunge să fie plătitorul, chiar şi de ultimă resursă, al diagnosticării şi, ulterior, al tratamentului foarte costisi‑ tor. În această lume, comportamentul elevului, consecinţă directă a meningitei, ar fi adesea greşit calificat drept comportament voit, iar elevii ar fi demoralizaţi când s‑ar simţi blamaţi pentru compor‑ tamente pe care doar cu mare greutate reuşesc să le controleze. În această lume, programele educaţionale specializate pentru aceşti elevi ar fi costisitoare şi ar avea rezultate, în general, foarte slabe. Acum înlocuiţi cuvântul „meningită“ cu sintagma „tulburări de sănătate mentală“ şi analizaţi implicaţiile acestei situaţii nefericite. Tulburările de sănătate mentală sunt o problemă majoră de sănătate publică pentru copii, adolescenţi şi adulţi. Într‑o lume ideală, aceste tulburări ar fi identificate în cadrul vizitelor de rutină la medic, toţi părinţii ar fi motivaţi să caute tratamente eficiente pentru copiii lor, ar fi disponibil un număr corespunzător de spe‑ cialişti competenţi pentru a‑i trata pe aceşti copii, iar profesorii ar fi bine instruiţi cum să recunoască şi cum să abordeze manifestările de sănătate mentală ale acestor tulburări. Cartea de faţă este menită să vină în întâmpinarea acestui din urmă aspect — educarea personalului educaţional cu privire la natura tulburărilor de sănătate mentală, la modul de diagnosti‑ care şi tratare a acestora, la felul în care se manifestă în sălile de clasă, la intervenţiile eficiente pe care le pot face profesorii, precum şi la modul cum pot fi furnizate serviciile de sănătate mentală în cadrul şcolii. În general, modelul educaţional nu este un model clinic, medi‑ cal. Acesta se axează pe ajutorul acordat elevilor în procesul de

WILLIAM DIKEL


învăţare şi se ocupă de problemele de conduită ale elevilor cu predilecţie într‑un cadru axat pe abordarea comportamentelor. Se bazează în principal pe cuantificarea comportamentelor observa‑ bile, pe identificarea funcţiilor acestora şi iniţierea intervenţiilor la nivel comportamental, în încercarea de a descuraja comporta‑ mentele indezirabile şi a le încuraja, dimpotrivă, pe cele dezira‑ bile. Această abordare poate avea un succes important în lucrul cu elevii ale căror dificultăţi de conduită au surse şi funcţii clare. Din păcate, acest model este adesea ineficient în cazul multor elevi cu tulburări de sănătate mentală. Provocarea, pentru profesori, constă în a recunoaşte faptul că şcolile sunt doar instituţii educaţionale, şi nu clinice, şi că misiunea lor este aceea de a‑i educa pe elevi. Totuşi, este esenţial ca persona‑ lul şcolar să poată recunoaşte şi să admită că uneori apar în proce‑ sul de învăţare impedimente cauzate de tulburări mentale şi să îşi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe despre tulburările de sănătate mentală ale elevilor pentru a putea fi educatori mai competenţi. Hipocrat le‑a spus medicilor: „Înainte de toate, să nu faceţi rău“. Acelaşi lucru poate fi spus şi profesorilor. Din păcate, lipsa cunoş‑ tinţelor despre tulburările de sănătate mentală ale elevilor, în cazul unui dascăl, poate duce la prejudecăţi despre cauzele dificultăţilor întâmpinate de elevi. Dacă un profesor sau învăţător bănuieşte că un comportament care este cauzat predominant de o tulburare de sănătate mentală este unul voit şi intenţionat opoziţional şi dacă împărtăşeşte această părere a sa elevului, atunci acel elev va avea două probleme. Prima problemă este tulburarea însăşi, iar cea de‑a doua este provocată de intervenţiile profesorului în cadrul clasei, care sunt greşit direcţionate şi ineficiente. Pe de altă parte, dacă un profesor crede că tulburările de sănătate mentală sunt singura cauză a dificultăţilor de comportament, intervenţiile sale vor eşua în cazul

19

Sănătatea mentală a elevului n Introducere


20

elevilor care au totuşi un control suficient asupra propriului compor‑ tament, chiar dacă au şi dificultăţi importante de sănătate mentală. În mod clar, aceasta este o problemă complexă, care face necesară înţelegerea şi cunoaşterea aprofundată de către profesori a tulbură‑ rilor de sănătate mentală ale elevilor. Această carte doreşte să vină în ajutorul dascălilor, astfel ca aceştia să fie parte integrantă a soluţiilor educaţionale adecvate pentru elevii cu tulburări de sănătate mentală. Mesajul central al acestei cărţi este acela că tulburările de sănă‑ tate mentală la copii şi adolescenţi sunt reale, că pot fi identificate şi diagnosticate corect şi pot fi tratate cu succes, şi că profesorii pot juca un rol major în asigurarea succesului în viaţă al elevilor cu astfel de tulburări. Obstacolele ce stau în calea educatorilor care doresc să facă acest lucru sunt numeroase. Mulţi dintre elevii în cauză nu au fost nicio‑ dată diagnosticaţi şi continuă să manifeste simptome importante de tulburare mentală, cu impact asupra experienţelor lor educaţionale. Alţii, deşi trataţi în trecut, au întrerupt tratamentul din cauza lipsei banilor, a efectelor secundare ale medicamentelor, a rezistenţei la terapie sau din alte motive. Unii elevi au fost greşit diagnosticaţi şi sunt trataţi, de exemplu, pentru tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie (ADHD), problema lor reală fiind, de fapt, o depresie majoră. Unii sunt diagnosticaţi şi trataţi corect, dar, din cauza tul‑ burării de care suferă (de exemplu, tulburare de spectru autist), continuă să prezinte simptome importante. Unii elevi prezintă simptome atât de evidente, încât atât personalul didactic, cât şi cole‑ gii lor de clasă sunt conştienţi de tulburările de sănătate mentală ale acestora, în timp ce alţii au simptome ce sunt complet ascunse celor de‑o vârstă cu ei, profesorilor, prietenilor şi chiar părinţilor lor. Această carte schiţează câteva metode pe care profesorii le pot folosi în lucrul cu elevii lor în fiecare dintre aceste situaţii.

WILLIAM DIKEL


Dascălii se află într‑o poziţie unică, sunt ca axul unei roţi, ce conectează diferiţii specialişti (de exemplu, administratori şcolari, asistenţi sociali, psihologi, consilieri, asistenţi medicali) şi îi uneşte pe toţi în procesul stabilirii de proceduri şi metode eficiente pentru abordarea aspectelor de sănătate mentală a elevilor. De la inter‑ venţiile preventive aplicate în cazul elevilor cu risc din sistemul de educaţie generală, la serviciile intensive pentru elevii cu tulburări severe ce beneficiază de educaţie specială, profesorii joacă un rol vital în activităţile de asistenţă acordată elevilor cu tulburări de sănătate mentală în obţinerea succesului şcolar. În cei peste 25 de ani de activitate, m‑am specializat în sănăta‑ tea mentală a elevilor, lucrând atât la nivel local (în Minnesota), cât şi naţional, cu diferite inspectorate şcolare şi departamente de stat pentru sănătate mentală şi educaţie. La începutul carie‑ rei mele, în unele regiuni era aproape tabu utilizarea cuvintelor „şcoală“ şi „sănătate mentală“ în aceeaşi propoziţie. De‑a lungul anilor, a avut loc o schimbare majoră de paradigmă, iar şcolile au devenit tot mai conştiente de nevoia de a lua în considerare aspec‑ tele de sănătate mentală. Acord consultanţă atât pentru cazuri individuale, cât şi pentru sisteme educaţio­nale luate ca întreg, pentru realizarea şi dezvoltarea de programe la nivelul inspec‑ toratelor şcolare. Pornind de la experienţele mele personale, am creat exemple complexe de studii de caz ce sunt prezentate în cuprinsul acestei cărţi, pentru a ilustra natura şi tipurile de pro‑ bleme şi de soluţii pe care le putem întâlni, sub aspectul sănătăţii mentale, în cadrul şcolilor. Această carte a fost scrisă cu speranţa că dascălii vor putea folosi informaţiile prezentate aici pentru a‑şi îmbunătăţi metodele de predare şi pentru a lucra eficient, în colaborare cu specialiştii în sănătate mentală din şcoală, dar şi din afara şcolii.

21

Sănătatea mentală a elevului n Introducere

Sanatatea mentala a elevului 21 de pagini  
Sanatatea mentala a elevului 21 de pagini  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2016. www.edituratrei.ro

Advertisement