Page 29

sugerează că punctul de vedere al lui Horney fusese luat în serios. În „Despre sexualitatea feminină“ (1931) Freud spunea, referindu‑se la stadiul pre‑odipian din dezvoltarea fetiţei: „Tot ceea ce ţine de această primă legătură maternă mi se pare atât de greu de interpretat psihanalitic… Pare verosimil ca analiştii de sex feminin, ca Jeanne Lampl‑de‑Groot şi Helene Deutsch, să fi putut observa această stare de lucruri mai uşor şi mai clar pentru că le venea în ajutor, în cazul persoanelor cu care lucrau, transferul asupra unui substitut matern adecvat“. Dar, referindu‑se la substitutul matern descoperit de Karen Horney (1923) „în situaţia transferenţială“, Freud a spus că nu coincidea pe deplin cu viziunea sa. „La mulţi autori se manifestă tendinţa de a reduce importanţa primelor mişcări libidinale originare ale copilului în favoarea proceselor ulterioare de dezvoltare, astfel încât primelor le rămâne doar rolul – în extrem – de a indica anumite direcţii, în timp ce intensităţile care o apucă pe această cale vor fi contestate de regresiunile şi formaţiunile reacţionale ulterioare. Astfel se întâmplă, de exemplu, când K. Horney (1926) crede că invidia de penis primară a fetei este mult supraestimată de noi, în timp ce intensitatea tendinţei către masculinitate, dezvoltate ulterior, trebuie atribuită unei invidii de penis secundare care va fi utilizată pentru apărarea faţă de impulsurile feminine, în special faţă de legătura feminină cu tatăl. Aceasta nu corespunde impresiilor mele.“* Un răspuns atât de amplu şi de sever sugerează importanţa pe care Freud a acordat‑o ideilor lui Horney. Chiar şi cu o virulenţă atenuată a discursului său – prin folosirea sintagmei „în extrem“ – consider că două dintre afirmaţiile lui Freud sunt discutabile. Horney nu „a redus * Sigmund Freud, „Despre sexualitatea feminină“ (1931), Opere Esenţiale, vol. 5, Editura Trei, Bucureşti, 2010, pp. 340–341.

29

Profile for Editura Trei TREI

Psihologia femeii  

editura trei

Psihologia femeii  

editura trei

Advertisement