Page 1

COLECŢIE COORDONATĂ DE

Magdalena Mărculescu

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 1

8/20/2017 10:57:18 PM


controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 2

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

Controlul gândurilor Traducere din engleză de Mihaela Doagă

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 3

8/20/2017 10:57:18 PM


Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Redactor: Domnica Drumea Coperta colecţiei: Faber Studio Foto copertă: Guliver/Getty Images/ © Colin Anderson Director producţie: Cristian Claudiu Coban Dtp: Gabriela Chircea Corectură: Ana Maria Tamaș Roxana Nacu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DASHNER, JAMES (1972) Cu ochii minţii / James Dashner; trad.: Mihaela Doagă. - Bucureşti: Editura Trei, 2016 3 vol. ISBN: 978-606-719-814-0 Vol. 2.: Controlul gândurilor. - 2017. - ISBN 978-606-40-0115-3 I. Doagă, Mihaela (trad.) 821.111 Titlul original: The Rule of Thoughts Autor: James Dashner Copyright © 2014 by James Dashner

Copyright © Editura Trei, 2017 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978-606-40-0115-3

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 4

8/20/2017 10:57:18 PM


Pentru #ArmataDashner. Luptăm cot la cot.

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 5

8/20/2017 10:57:18 PM


controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 6

8/20/2017 10:57:18 PM


Capitolul 1 Un străin în propria casă

1 Michael nu mai era el însuşi. Era întins în patul unui necunoscut, uitându‑se ţintă la un tavan pe care‑l văzuse pentru prima dată doar cu o zi în urmă. Se simţise dezorientat toată noaptea şi‑i fusese greaţă, astfel că avusese parte de un somn agitat, în re‑ prize, bântuit de coşmaruri. Viaţa îi fusese dată peste cap; simţea că‑şi pierde minţile. Tot ceea ce‑l înconjura — ca‑ mera necunoscută, patul străin — îi amintea implacabil de această nouă viaţă înfricoşătoare. Era copleșit de frică. Şi mai era şi familia lui. Ce se întâmplase cu familia lui? De fiecare dată când şi‑i închipuia, se simțea și mai lipsit de puteri. Fereastra cu storurile trase scânteia straniu în primele sclipiri ale zorilor — o lumină palidă, mohorâtă. Sicriul străjuia tăcut şi întunecat lângă pat, având un aer la fel de sumbru ca un coşciug scos din groapă. Aproape că şi‑l imagina: lemnul putred şi crăpat pe alocuri, oseminte revărsându‑se din el. Nu mai ştia cum să se uite la obiec‑ tele din jurul lui. La obiecte reale. Nici măcar nu mai 7

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 7

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

înţelegea cuvântul „real“. Era ca şi cum îi trăsese cineva de sub picioare tot ce ştia despre lume, ca pe un preş. Creierul lui nu reuşea să cuprindă totul. Creierul... lui. Fu cât pe‑aci să izbucnească în râs, dar râsul nici mă‑ car nu‑i ajunse pe buze. Michael căpătase un creier fizic, concret, cu doar do‑ uăsprezece ore în urmă. Nu trecuse nici măcar o zi, își dădu seama brusc, şi golul pe care‑l simțea în stomac se făcu mai mare. Oare era cu putinţă ca totul să fie adevărat? Chiar era cu putinţă? Tot ce ştia el se datora inteligenţei artificiale. Unor date şi amintiri fabricate. Unor tehnologii de programare. Trăia o viaţă creată de altcineva. Ar fi putut s‑o ţină tot aşa, fiecare descriere fiind cumva şi mai rea decât cea de dinainte. Nu era nimic adevărat la el şi totuşi, iată‑l, purtat prin VirtNet şi prin programul Doctrina Mortală şi transformat acum într‑o fiinţă umană în carne şi oase. Un organism viu, care respira. O viaţă furată. Ca să poată deveni ceva ce nici măcar nu înţelegea. Concepţia lui asupra lumii fusese spulberată. Complet. Mai ales pentru că nu era sigur dacă să creadă sau nu toată povestea. După câte ştia el, putea la fel de bine să fie într‑un alt program, la un alt nivel din Trup şi Suflet: În Adâncuri. Cum putea să mai aibă încredere vreodată că poate deosebi ce e adevărat şi ce nu e? Incertitudinea avea să‑l scoată din minţi. Se răsuci în pat şi ţipă cu faţa în pernă. Îl durea ca‑ pul — capul furat, necunoscut — de la sumedenia de gânduri care‑i zvâcneau în tâmple, întrecându‑se să‑i atragă atenţia. Întrecându‑se să fie procesate şi înţelese. 8 fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 8

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

Şi senzaţia de durere aici nu se deosebea cu nimic de durerea pe care o simţise ca Tangent. Ceea ce nu făcea decât să‑l zăpăcească şi mai tare. Nu putea să accepte că până aseară fusese doar un program, un şir dintr‑un limbaj. Aduna lucrurile şi‑i dădea cu virgulă. Imaginea asta chiar îl făcu să râdă şi durerea de cap se înteţi, răs‑ pândindu‑i-se în tot corpul, coborându‑i pe gât şi um‑ plându‑i coşul pieptului. Ţipă din nou, ceea ce nu‑l ajută prea mult, apoi se sili să se dea jos din pat, ridicându‑se în capul oaselor. Atinse cu tălpile podeaua rece de lemn, care‑i reaminti că acum se afla într‑o lume necunoscută. În apartamentul pe care‑l cunoscuse dintotdeauna, care părea mai primi‑ tor, mai cald, sigur, păşea pe covoare moi. Suprafeţele nu erau dure şi reci. Îşi dorea să stea de vorbă cu Helga, dădaca lui. Voia la părinţii lui. Şi gândurile astea aproape că‑i puneau capac. Încer‑ case să le ignore, să le înece în vârtejul miilor de gânduri care‑i dădeau târcoale, dar nu se dădeau duse. Ieşeau în faţă şi cereau să fie băgate în seamă. Helga. Părinţii lui. Dacă era adevărat ce‑i spusese Kaine, atunci erau nişte plăsmuiri la fel de artificiale ca unghiile virtuale ale lui Michael. Până şi amintirile lui. N‑avea să ştie ni‑ ciodată care dintre ele făceau parte din profilul lui de inteligenţă artificială şi pe care le trăise efectiv în cadrul jocului, în Trup şi Suflet: În Adâncuri. Nici măcar nu ştia de cât timp exista — care era vârsta lui reală. Putea să aibă două luni, sau trei ani, sau o sută. Şi‑i imagină pe părinţii lui şi pe Helga ca fiind fabri‑ caţi, duşi pe veci sau morţi, sau poate inexistenţi. Pur şi simplu n‑avea nicio noimă. 9

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 9

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

Durerea care i se furişase în piept îi cuprinse inima şi se simţi copleşit de jale. Se lăsă să cadă la loc în pat şi se răsuci pe o parte, ascunzându‑şi faţa în pernă. Pentru prima dată în viaţă, Michael plânse ca o fiinţă umană în carne şi oase. Dar lacrimile nu i se părură cu nimic diferite de cele pe care le vărsase în alte dăţi.

2 Depăşi momentul mai repede decât se aşteptase. Chiar când credea că deznădejdea o să‑l înghită cu to‑ tul, sentimentul se estompă, lăsându‑l să‑şi tragă puțin sufletul. Poate că era datorită lacrimilor. Pe vremea când era Tangent, nu plângea prea des. Probabil că nu mai plânsese din copilărie. Pur şi simplu nu era genul care să plângă, asta‑şi spunea întotdeauna. Şi acum regreta lucrul ăsta, pentru că era limpede că plânsul părea să‑ţi aline durerea. Mai făcu o încercare să se scoale din pat şi de data asta reuşi. Simţind podeaua tare şi rece sub tălpi, ţi‑ nându‑şi emoţiile în frâu. Era momentul să facă ce nu se simţise în stare să facă în ajun: să‑şi dea seama cine naiba devenise. Cum nimeni nu dăduse fuga când începuse să ţipe, ştia că era singur, probabil. Dădu roată apartamentului, aprinzând luminile şi ridicând storurile, ca să lase să intre lumina zorilor. Voia să vadă în cele mai mici detalii acest loc straniu care‑i devenise cămin şi să decidă dacă putea şi dacă trebuia să rămână aici. Oraşul care se vedea afară nu era cel pe care‑l privise odinioară din fostul lui apartament. Dar măcar era un oraş, un spațiu familiar care‑i aduse un strop de alinare. 10 fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 10

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

Clădiri înalte, înghesuite unele în altele, maşini care‑şi croiau drum pe străzi în zig‑zag, smogul omniprezent care‑ţi înceţoşa privirea. Vedea de sus oameni care mer‑ geau zoriţi de colo‑colo, fiecare cu treburile lui. Niciun nor pe cerul de un albastru spălăcit, care îndemna la melancolie. Începu căutarea. Nimic ieşit din comun în dormitoare. Haine, mo‑ bilă, fotografii care se derulau pe WallScreen. O vreme, Michael rămase uitându‑se la ecranul uriaş din dormi‑ torul mare, urmărind diversele fotografii de familie — mama, tata, fiul şi fiica — proiectate pe rând acolo. Îşi amintea vag cum arăta el acum şi era nespus de straniu să‑l vadă pe băiatul ăla în atât de multe situaţii care n‑aveau absolut nicio semnificaţie pentru Michael: un portret de familie, având în fundal un pârâu mărginit de stejari uriaşi și cerul însorit. Copiii erau încă mici, băiatul stătea în braţele tatălui. Un alt portret, mult mai recent, făcut într‑un atelier foto, pe un fundal gri marmorat. Michael își studiase îndelung noul lui chip în oglindă şi era ciudat să vadă acelaşi chip privindu‑l de pe perete. Erau şi alte imagini, mai relaxate. Băiatul la un meci de baseball, pregătindu‑se să lovească mingea. Fata ju‑ cându‑se cu nişte cuburi argintii pe podea, zâmbindu‑i persoanei care făcea poza. Toată familia la picnic. Într‑o piscină. La restaurant. Jucând tot felul de jocuri. Într‑un final, Michael îşi feri privirea. Era dureros să vadă o asemenea familie fericită, când era posibil ca el să fi pierdut pe veci aşa ceva. Intră posomorât în camera alăturată, care era în mod evident camera fetei. Pe ecra‑ nul de‑aici nu era nici măcar o fotografie de familie, doar 11

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 11

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

poze cu vedetele şi formaţiile ei preferate — Michael le ştia pe toate din Trup şi Suflet. Pe noptiera de lângă patul ei roz era o fotografie palpabilă, pe hârtie, într‑o ramă de modă veche. Fata cu fratele ei — adică el —, rânjind amândoi ca nişte tonţi. Fata părea să fie cu vreo doi ani mai mare decât băiatul. Michael se simțea și mai rău din cauza fotografiilor, aşa că începu să scotocească prin sertare, căutând orice indiciu legat de cine erau oamenii ăştia. Nu găsi prea multe, dar reuşi să descopere că numele lor de familie era Porter şi că pe fată o chema Emileah — ciudat mod de a‑i scrie numele. Apoi îşi făcu în sfârşit curaj să se întoarcă în camera băiatului. În camera lui. Cu cearşafurile boţite, Sicriul şi podeaua tare şi rece. Şi‑apoi văzu lucrul pe care‑l căutase şi de care se temuse deopotrivă: numele băiatului. Băiatul a cărui viaţă o furase. Era scris pe o felicitare așezată pe comodă. Jackson. Jackson Porter. Felicitarea propriu‑zisă era plină de inimioare roşii, desenate de mână, o chestie retro. Ceva drăguţ. Înăuntru era un mesaj de la o fată pe nume Gabriela, care‑şi declara dragostea eternă pentru Jackson, ameninţându‑l c‑o să‑l lase fără bijuterii dacă-i permite altcuiva să citească feli‑ citarea. Cu o feţişoară zâmbitoare după, desigur. Hârtia era un pic deformată jos de tot, ca şi cum i‑ar fi picurat o lacrimă acolo, imediat după ce pomenise ceva de o ani‑ versare. Michael aruncă felicitarea din mână, simţindu‑se vinovat, ca şi cum trăsese cu ochiul într‑o cameră unde n‑avea voie să intre. Jackson Porter. 12 fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 12

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

Michael nu se putu abţine. Se întoarse în dormitorul mare şi se uită din nou la ecran. Doar că acum avea o cu totul altă senzaţie. Cumva, faptul că ştia cum îl cheamă pe băiat schimba totul. Asta îl făcu să nu se mai gân‑ dească la sine pentru un răstimp. Văzu chipul şi trupul care erau ale lui acum, în toiul celor mai felurite activi‑ tăţi — alerga, râdea, o stropea pe sora lui cu un furtun, mânca. Părea un tip fericit. Şi‑acum dispăruse fără urmă. Viaţa îi fusese răpită. Fusese smuls de lângă familie şi de lângă prietenă. O viaţă căreia îi era asociat un nume. Jackson Porter. În mod surprinzător, Michael simţea nu atât vinovăţie, cât tristeţe. La urma urmelor, nu fusese alegerea lui, nu provocase el asta. Dar chiar şi‑aşa, îl co‑ pleşi un val de deznădejde care nu se compara cu niciun alt sentiment de până atunci. Îşi luă ochii de la ecran şi continuă să caute prin apartament.

3 Michael răscoli, rând pe rând, fiecare sertar până când decise că nu prea mai avea ce găsi. Poate că răspun‑ surile de care avea nevoie nu puteau fi găsite în aparta‑ ment. Era momentul să facă ceva care ar fi trebuit să fie primul lucru de pe listă, dar care era ultima chestie pe care îşi dorea s‑o facă. Trebuia să intre din nou pe net. Imediat după ce se trezise în acest nou trup, în ajun, îşi verificase mesajele — dar doar din cauză că primise indicaţii de la Kaine s‑o facă. Se conectase pe un ecran 13

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 13

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

aproape gol, unde nu văzuse decât acel mesaj de rău au‑ gur, care‑i dăduse viaţa peste cap, de la Kaine în persoană, care‑i dezvăluise cele petrecute. Însă Michael bănuia că operaţiunea lui Kaine de deturnare a prezenţei online a lui Jackson Porter pentru scopurile lui fusese doar tem‑ porară şi că între timp lucrurile reveniseră la normal. Nu trebuia decât să apese pe cască, şi probabil c‑ar fi putut să afle mai mult decât şi‑ar fi dorit să ştie vreodată despre puşti. Dintr‑un motiv obscur i se părea aiurea treaba asta, ceea ce n‑avea prea multă noimă. Michael îşi petrecuse o bună parte din viaţă spărgând codurile din VirtNet fără să simtă niciun strop de vinovăţie. Dar acum era altfel. Nu era nevoie să spargă sau să rescrie vreun cod. Era de‑ajuns să dea click sau să tasteze pe un ecran. Furase viaţa cuiva şi, cumva, să‑i fure şi viaţa virtuală părea prea mult. Michael cântări lucrurile şi își dădu seama că n‑avea de ales. Poate că Jackson Porter — esenţa personalităţii lui — pierise pe veci. Dacă voia să meargă înainte, Mi‑ chael trebuia să se resemneze cu gândul ăsta. Şi, dacă Jackson nu pierise pe veci, dacă mai exista vreo posibi‑ litate de a‑i reuni sufletul şi trupul, Michael n‑avea cum s‑o descopere dacă nu revenea în arenă. Găsi un scaun — un scaun obişnuit, plicticos, nu jilţul fabulos, pufos ca un norişor, pe care‑l avusese odi‑ nioară, în viaţa lui de dinainte — şi se aşeză în dreptul unei ferestre, trăgând jaluzelele ca să nu‑i bată prea tare lumina în ochi. Aruncă o ultimă privire, printre storuri, spre orașul cuprins de agitaţia vieţii de zi cu zi. Pe undeva îi invidia pe oamenii ăştia, care habar n‑aveau că un pro‑ gram de calculator care o luase razna era în stare să le fure trupurile. Sau că era ceva în neregulă cu lumea. 14 fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 14

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

Michael închise ochii şi trase aer în piept, apoi îi deschise. Ridică mâna şi apăsă casca. Un firicel de lu‑ mină ţâşni din ea şi închipui un ecran mare de proiecţie, plutind la aproape un metru în faţa lui. Era exact aşa cum bănuise. Viaţa personală a lui Jack‑ son Porter în mediul online revenise la normal după ce fusese deturnată de Kaine şi ecranul luminos era plin de o sumedenie de iconiţe — de toate, de la locşoare de socializare la jocuri și la materiale pentru şcoală. Michael era uşurat, dar şovăi. Habar n‑avea ce să facă. Oare să se dea drept Jackson? Să fugă în lume şi să încerce să se ascundă de Kaine? Să caute pe cineva de la VNS, VirtNet Security? Nici nu ştia de unde să înceapă. Dar, orice ar fi hotărât, urma să aibă nevoie de informaţii. De o grămadă de informaţii. Şi, pe cât se putea, trebuia să‑şi facă plinul de informaţii până să se întoarcă restul lumii acasă. Şi asta îl readucea la lista de întrebări: Unde erau părinţii lui Jackson? Unde era sora lui? Michael simţi o strângere de inimă la gândul că, într‑un fel sau altul, Kaine scăpase de ei, întocmai cum jurase că le făcuse părinţilor lui Michael. După ce parcurse rapid câteva reţele de socializare fără vreun rezultat, descoperi o pagină personală de chat şi trecu în revistă mesajele. Erau mai multe de la prietena băiatului, de la Gabriela; trei primite chiar în această dimineaţă. Cu inima îndoită, Michael îl deschise pe ultimul. Jax, Ăă, ai alunecat la duş şi te‑ai lovit la cap? Acum zaci într‑o baltă cu spumă și faci bale la gură? 15

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 15

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

Desigur, ai fi adorabil chiar şi‑atunci. Mi‑e dor de tine. Grăbeşte‑te, bine? Sunt la a doua ceaşcă de cafea deja, şi la masa de alături e un măgar care se tot bagă în seamă. Vinde acţiuni, sau companii, sau organe prelevate de la morţi, ceva de genul. Te rog, vino să mă salvezi. S‑ar putea să te alegi şi cu un sărut cu aromă de cafea. Grăbeşte‑te! Gabriela

Îi ataşase şi‑o poză, o imagine neclară cu cineva care, presupuse Michael, era Gabriela — un ten smead, părul negru, frumuşică — bosumflându‑se și urmărind cu de‑ getul o lacrimă imaginară pe obraz. Cu ochii căprui lăsaţi în jos, prefăcându‑se abătută. Cu o strângere de inimă, Michael închise mesajul şi continuă să parcurgă mesajele din căsuţă.

4 N‑avu prea mult de căutat. I se lămuriră mai multe lucruri când descoperi un mesaj de la tatăl lui Jackson, trimis chiar în dimineaţa aceea: Jax, Sper că totul e în regulă, amice. Sunt sigur că te‑ai trezit şi te‑ai pus pe treabă, deja. Este? ESTE? J Noi am ajuns cu bine. Puerto Rico e superb. Pentru a ’jdemia oară, ne pare rău că n‑ai putut 16 fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 16

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

să vii şi tu. Dar ştiu că se întâmplă chestii majore săptămâna asta, aşa c‑o să fim cu gândul la tine. Ţine‑ne la curent şi ai grijă când intri pe conturile noastre. Vezi să ne protejezi codurile! (Asta e de la maică‑ta.) Ne vedem săptămâna viitoare. Gabby e în continuare la tatăl ei? Salut‑o din partea noastră. Deja ne e dor de tine. Tata

Aşadar, în mod sigur Jackson Porter fusese teafăr şi nevătămat când familia plecase în vacanţă. Asta însemna că viaţa lui nu atârna deja de un firicel, nu era în moarte cerebrală, ca atâţia alţi risipiţi prin lume. Oare acelea fu‑ seseră un soi de experimente? se întrebă Michael. Oare Kaine perfecţionase, de fapt, procesul de implemen‑ tare a Doctrinei Mortale înainte de a‑l aplica asupra lui Michael? Sau Michael era primul la care funcţionase? Ambele variante erau la fel de sinistre. Dacă părea că atacurile se opriseră, nimeni n‑avea să‑și mai facă griji în privinţa VirtNetului. Kaine putea să acţioneze netul‑ burat şi să dezlănţuie o armată de Tangenţi asupra lumii întregi, fără vreun avertisment. Dar Michael avea o problemă mai presantă — ce să facă în legătură cu Jackson Porter. Acum că citise acel me‑ saj, era convins de un lucru: era imposibil să se dea drept altcineva. Ideea c‑ar putea să adopte identitatea acestui necunoscut faţă de prietenii şi familia acestuia i se părea ridicolă acum, mai ales dacă îşi făcea apariţia Gabriela şi începea să‑i murmure şoapte drăgăstoase la ureche. Aşadar, ce putea face? 17

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 17

8/20/2017 10:57:18 PM


James Dashner

Închise NetScreen‑ul şi se prăbuși la loc în scaun. Trebuia să iasă de‑aici. Putea să lase un bilet care să ofere un soi de explicaţie. O să le frângă inimile rudelor lui Jackson, dar măcar aşa vor şti că n‑a murit. Putea chiar să corespondeze în continuare cu ei, să le întreţină ilu‑ zia. De bună seamă tot era mai bine decât să afle că un program de calculator îi ştersese mintea fiului lor şi‑o înlocuise cu alta. Dar mai era şi problema banilor... Ceva se izbi violent de uşa apartamentului, făcându‑l să tresară. Se întoarse spre locul de unde venea zgomotul. Zbang. Zbang. Zbang. Iarăşi se auzea. O bufnitură surdă, ca la contactul dintre metal şi lemn. Se mai auzi o dată, şi încă o dată. Michael sări de pe scaun şi o luă la fugă pe hol, tre‑ când prin bucătărie şi oprindu‑se în dreptul uşii de la intrare. Se mai auziră încă două bătăi, ca şi cum cineva legăna un obiect masiv înainte şi înap… Uşa de metal sări din loc, cu o bubuitură asurzitoare. Michael se lăsă pe vine, ridicându‑şi braţele ca să se apere când uşa se prăbuşi la pământ, ratându‑l la mustaţă. Cu inima în gât, îşi ridică privirea să vadă cine era în prag. Doi bărbaţi. Erau amândoi îmbrăcaţi în blugi şi că‑ măşi de flanelă în culori șterse şi ţineau în mâini un fel de berbec de lemn ca pe vremuri. Amândoi erau masivi şi musculoşi, doar că unul era brunet, şi celălalt blond. Amândoi erau neraşi de câteva zile şi aveau expresii încordate. Şi, dacă Michael nu se înşela cumva, părea să se citească şi o undă de surprindere pe feţele lor. Lă‑ sară obiectul de lemn din mână şi se îndreptară spre Michael. 18 fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 18

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

El se trase imediat înapoi, mergând cu spatele, până când se lovi de bufet şi se dezechilibră, căzând la podea. Bărbaţii se opriră la nici un metru distanţă, privindu‑l cu rânjete aidoma. — Mai e nevoie să întreb? îngăimă Michael. Voia s‑o facă pe curajosul — să fie curajos —, dar îl izbi deodată cât de vulnerabil era trupul lui omenesc. Era un lucru la care nu se gândise niciodată în Trup şi Suflet: În Adâncuri. Lumea lui se putea sfârşi oricând. Cei doi bărbaţi nu‑i răspunseră; se uitară unul la altul cu expresii intrigate, aşa că Michael continuă. — S‑ar părea că e nevoie, murmură. Cine sunteţi? Îl priviră amândoi. — Am fost trimişi de Kaine, îi spuse tipul brunet. S‑au schimbat multe într‑o zi–două. Am fost trimişi să te... convocăm la o întâlnire. Are planuri măreţe pentru tine, băiete. Michael simţi o strângere de inimă. Sperase să aibă mai mult timp la dispoziţie. I se învârteau o sumedenie de gânduri în minte, dar de pe buze îi ţâşni o replică stupidă. — Păi, puteaţi să bateţi pur şi simplu la uşă.

19

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 19

8/20/2017 10:57:18 PM


Capitolul 2 Lumea mare și rea

1 Bărbaţii chiar îl ajutară să se ridice — blondul îl şi scutură de praf. Dar, ciudat lucru, amândoi păstrară tă‑ cerea şi toată situaţia începea să pară oarecum absurdă. — Deci, începu Michael, aveţi de gând să‑mi spuneţi ceva despre voi? Cum vă cheamă, măcar? Simţea un calm straniu în timp ce vorbea, ca şi cum pericolul imediat fusese înlăturat de bărbatul care‑i scu‑ tura acum praful de pe pantaloni. Brunetul se îndreptă de spate şi‑şi încrucişă braţele. Îi răspunse având pe chip o expresie impasibilă. — Pe mine mă cheamă Kinto, zise, apoi arătă din cap spre tovarăşul lui. El e Douglas. Aveam impresia că eşti încă în Sicriu şi că nu s‑a încheiat transferul Doctrinei. — S‑ar părea c‑am fost... informaţi greşit, adăugă Douglas, cu o voce joasă şi aspră. — Mda, încuviinţă Kinto. Aşa s‑ar părea. Michael era în continuare nedumerit, dar mai pu‑ ţin. Măcar bărbaţii ştiau despre Kaine şi despre Doctrina Mortală. 20

fiction connection

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 20

8/20/2017 10:57:18 PM


Controlul gândurilor

— Asta înseamnă că şi‑a găsit şi Kaine un trup omenesc? Câţi Tangenţi au făcut chestia asta? Nici nu termină de vorbit şi Kinto ridică o mână să‑i închidă gura. — Taci, îi zise, cu o expresie foarte hotărâtă. Dacă vrea Kaine să ştii un lucru, o să se asigure că‑l afli. — Ţi s‑a oferit un dar, îi completă Douglas spusele. Viaţa. Deocamdată fii fericit cu asta şi fă ce ţi se spune. — N‑am obiecţii, răspunse Michael. Înăuntrul lui se dezlănţuise o furtună în toată re‑ gula — tunete şi fulgere, lapoviţă, rafale de vânt, tot tacâ‑ mul —, dar încercă să pară calm. În ultimul timp avusese parte de prea multe experienţe care se încheiaseră cu a fi luat pe sus şi voia, pe cât posibil, să evite experienţe similare. O să meargă cu indivizii ăştia până ce‑o să i se ofere vreo ocazie să evadeze sau până când o să aibă vreo revelaţie legat de ce‑ar trebui să facă. — N‑ai obiecţii? repetă Douglas, vădit surprins de răs‑ punsul simplu şi la obiect. — N‑am obiecţii, zise Michael, înghiţind în sec. Va trebui să se abţină, pe cât posibil, de la comenta‑ riile de prisos şi să le facă jocul până când găsea un plan mai bun. Kinto arătă spre uşă. — Atunci hai să ne urnim. Nu cred că e cazul să‑ţi spun să nu încerci vreo manevră. Douglas o s‑o ia înainte, apoi ieşi tu şi eu la urmă. Frumos, ca la carte. — E cum nu se poate mai simplu, spuse Douglas pe un ton ţâfnos, cu toate că îşi ieşi din rol şi schiţă un zâmbet. Tu te ţii după mine, Kinto se ţine după tine. Şi toate vi‑ sele tale se vor împlini. 21

controlul gandurilor_20 august2017_BT.indd 21

8/20/2017 10:57:19 PM

Controlul gandurilor  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2017. www.edituratrei.ro

Advertisement