Issuu on Google+

Introducere

19

Printre ei se afla un aristocrat american scăpătat, la vreo douăzeci şi ceva de ani, care, fiind singurul agent de informaţii american din Orientul Mijlociu în timpul Primului Război Mondial, va influenţa puternic politica postbelică a naţiunii sale în regiune, continuând să rămână însă pe statul de plată al firmei Standard Oil din New York. Mai era acolo şi tânărul intelectual german care, adoptând camuflajul veşmintelor arăbeşti, va încerca să instige la un jihad islamic contra puterilor coloniale apusene şi care îşi va propulsa ideile „războiului prin revoluţie“ până în era nazistă. Împreună cu ei, era un om de ştiinţă evreu care, sub acoperirea de a lucra pentru guvernul otoman, va înfiinţa o reţea complexă de spionaj antiotoman şi va juca un rol crucial în crearea unei patrii a evreilor în Palestina. Chiar dacă astăzi uitarea i‑a învăluit aproape complet, oamenii aceştia au mai avut ceva în comun cu omologul lor britanic. Asemenea lui Lawrence, nu ei au fost generalii de rang înalt care au plănuit în detaliu campaniile pe fronturile de luptă din Orientul Mijlociu, şi nici demnitarii versaţi care au tras linii pe hărţi după încheierea războiului. În schimb, rolurile lor au fost, poate, mai profunde chiar: ei au fost cei care au creat pe teren condiţiile necesare înfăptuirii acelor campanii militare, cei care au făcut posibile acele politici şi hotare postbelice. Istoria este întotdeauna un efort realizat prin colaborare, iar în cazul Primului Război Mondial un efort care a implicat efectiv milioane de jucători, dar într‑o măsură surprinzător de mare, partida complexă şi subterană pe care au jucat‑o aceşti patru bărbaţi, lealităţile lor ascunse şi duelurile lor personale au contribuit la crearea Orientului Mijlociu modern şi, printr‑o inevitabilă extensiune, a lumii în care trăim astăzi. Însă în cazul acestei mici galaxii de personalităţi, există cel puţin două motive decisive pentru care T. E. Lawrence şi povestea lui trebuie să reprezinte punctul ei central. Orientul Mijlociu modern a fost creat în mare parte de către britanici. Ei au fost cei care au suportat efortul de război al Aliaţilor în regiune în timpul Primului Război Mondial şi cei care, la încheierea lui, au modelat cu precădere procesul de pace. Era o pace prevestită de porecla dată regiunii de către conducătorii cupizi ai Aliaţior în timpul războiului: „Marea Pradă“. Fiind unul dintre cei mai influenţi şi cei mai importanţi agenţi ai britanicilor în acea zonă geografică, Lawrence a fost legat profund de toate lucrurile, bune şi rele, ce aveau să vină. În al doilea rând, şi aşa cum atestă episodul de la Palatul Buckingham, această experienţă de viaţă l‑a schimbat complet, făcându‑l de nerecunoscut


Lawrence în Arabia