Issuu on Google+

Introducere

În dimineaţa de 30 octombrie 1918, colonelul Thomas Edward Lawrence1 a fost convocat la Palatul Buckingham. Regele solicitase prezenţa lui. Starea de spirit colectivă din Londra în acea zi era euforică. În ultimii patru ani şi trei luni, Marea Britanie şi o bună parte din restul lumii fuseseră devorate de cel mai sângeros conflict consemnat de istorie, în care îşi pierduseră viaţa aproximativ şaisprezece milioane de oameni, pe cuprinsul a trei continente. Acum, cu o viteză greu de imaginat în urmă cu doar câteva săptămâni, totul se apropia de sfârşit. În aceeaşi zi, unul dintre cei trei duşmani principali ai Marii Britanii, Imperiul Otoman, accepta condiţiile de pace, iar ceilalţi doi, Germania şi Austro‑Ungaria, aveau să urmeze aceeaşi cale în scurt timp. Contribuţia colonelului Lawrence la acel efort de război fusese în teatrul de operaţiuni din Orientul Mijlociu, iar acum era luat prin surprindere şi el de această încheiere rapidă. La începutul acelei luni, se aflase încă pe câmpul de luptă, participând la cucerirea Damascului, un eveniment care vestea colapsul armatei otomane. Întors în Anglia de nici o săptămână, Lawrence se consulta deja cu demnitarii şi generalii britanici însărcinaţi cu trasarea graniţelor postbelice ale Orientului Mijlociu, un demers cândva fantezist, dar care devenise acum de‑a dreptul urgent. Lawrence avea impresia, probabil, că rostul audienţei lui la regele George al V‑lea, în acea dimineaţă, era de a discuta despre aceste deliberări în curs de desfăşurare. Dar se înşela. Odată ajuns la palat, colonelul de treizeci de ani a fost condus într‑o sală de bal unde, flancaţi de şase demnitari şi o coterie de curteni în costume de gală, regele şi regina şi‑au făcut intrarea curând. Un taburet tapiţat fusese plasat exact în faţa podiumului înălţat al regelui, în timp ce, imediat în dreapta monarhului, şambelanul curţii ţinea o pernă de catifea, pe care erau etalate diverse medalii. După prezentările protocolare, George al V‑lea l‑a fixat pe oaspetele său cu un zâmbet: „Am câteva daruri pentru dumneata.“2 Fiind un bun cunoscător al istoriei britanice, colonelul Lawrence ştia exact ce urma să se petreacă. Piedestalul simbolic era un scăunel de învestitură, pe care el trebuia să îngenuncheze, în timp ce regele îndeplinea complicata ceremonie străveche — conferirea unei eşarfe şi a medaliilor de pe pernă,


Lawrence în Arabia