__MAIN_TEXT__

Page 1


LOUŸS

TRADUCERE DIN FRANCEZĂ ȘI PREFAŢĂ DE TRISTANA IR


Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Coperta: Faber Studio Foto copertă: © Fendis/Corbis Director Producţie: Cristian Claudiu Coban DTP: Corina Rezai Corectură: Lorina Chiţan Sînziana Doman Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LOUŸS, PIERRE Învăţături de bună-purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor ; Femeia şi paiaţa / Pierre Louÿs ; trad.: Tristana Ir. - Bucureşti : Editura Trei, 2015 ISBN 978-973-707-662-5 I. Ir, Tristana (trad.) 821.133.1-31=135.1 Titlul original: Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation ; La Femme et le Pantin Autor: Pierre Louÿs Copyright © Editura Trei, 2015 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 E‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro


Cuprins

Pierre Louÿs, scriitorul cu două opere Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor

Glosar 16 În cameră 18 Acasă 20 În cămară 22 La masă 24 Jocuri şi distracţii 27 În clasă 31 Daruri 35 La bal 37 În vizită 39 Superstiţii 42 La biserică 45 La spovedanie 48 La muzeu 50 Pe Champs Élysées 52 Pe stradă 54 În prăvălii 56 La teatru 58 La mare 61 La hotel, în călătorie 63 La ţară 58 Îndatoriri faţă de aproapele 67 Îndatoriri faţă de tatăl tău 69 Îndatoriri faţă de mama ta 72 Îndatoriri faţă de fratele tău 75 Îndatoriri faţă de sora ta 77 Îndatoriri faţă de Dumnezeu 80 Cu ibovnicul propriei mame 83 Rubrica specială pentru pierderea fecioriei 86 Cu un ibovnic 89 Cu servitorii 92 Cu domnul preşedinte al Republicii 95 Ca să iei muie 98 În pat cu o prietenă 101 În pat cu un domn bătrân 103 Nu spune... spune... 106

7

15


Femeia şi paiaţa

I

111

Cum un cuvânt scris pe o coajă de ou a ţinut, rând pe rând, loc de două răvaşe

II

116

În care cititorul află diminutivele prenumelui spaniol „Concepcion“

III

124

Cum şi din ce motive André nu s-a dus la întâlnirea cu Concha Perez

IV V

129

În care o copiliţă tuciurie se iveşte într-un peisaj îngheţat

140

În care aceeaşi persoană reapare într-un decor mai cunoscut

VI

149

În care Conchita se manifestă, bate în retragere şi dispare

VII

157

Care, în chip de vinietă, se termină cu nişte plete negre

VIII

168

În care cititorul începe să priceapă cine este paiaţa din această poveste

IX

174

În care Concha Perez suferă a treia metamorfoză

X

183

În care Mateo se pomeneşte că asistă la un spectacol neaşteptat

XI XII XIII

189

Cum pare să se lămurească totul

197

Scenă în spatele unui grilaj închis

204

Cum Mateo primeşte o vizită şi ce a mai urmat

XIV

210

În care Concha îşi schimbă viaţa, dar nu firea

XV

216

Care este şi epilogul, şi morala acestei povestiri

223


Pierre Louÿs, scriitorul cu două opere


În toată literatura franceză, nu există, în afară de Sade și de Louÿs, un alt scriitor pentru care erotismul să fie, cu o asemenea constanță, neostoită patimă și încrâncenată obsesie. Dar dacă întunecatul, cinicul și magistralul Sade (care, oricum, rămâne un caz aparte în toată literatura universală) și-a câștigat încă din timpul vieții renumele de scriitor infrecventabil, Pierre Louÿs avea să-și dezvăluie cealaltă față doar după moarte. În 1925, au început să fie publicate câteva dintre lucrările lui, în versuri sau în proză, în care temele-i de predilecție — copilele încă foarte fragede, safismul, scatologia și sodomia — nu mai apar în filigran, așa cum uneori nici măcar nu puteau fi bănuite în opera oficială, ci se dezvăluie în toată complexitatea și nuanțele lor, cu o vervă și-un umor ce se vor dovedi a fi caracteristica esențială a erotismului louÿsian. Prieten cu Gide și Valéry, Wilde și Débussy, desăvârșit dandy care ar fi putut să rivalizeze cu faimosul conte Robert de Montesquiou1, prețuit pentru erudiția sa, pentru finețea stilistică și delicatețea descrierilor 1

Sensibil la farmecul lui Louÿs care, lucru curios, nu a fost niciodată atras de homosexualitatea masculină, Oscar Wilde însuși ar fi spus că „este prea frumos pentru un bărbat. Teamă să-i fie de zei“ (citat de Jean-Paul Goujon în Pierre Louÿs, p. 180, Librairie Arthème Fayard, 2002).

8  Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor


Pierre Louÿs  9

din Cântecele lui Bilitis ori Afrodita, scriitorul s-a bucurat, după o fulminantă celebritate în timpul tinereții, de o constantă prețuire. Astfel că admiratorii săi au fost scandalizați de enorma diversitate, de cantitatea scrierilor erotice louÿsiene, încercând să le atribuie tinereții autorului, să le transforme în simple rătăciri ale unui prea-plin juvenil. În timp aveau să afle însă că opera secretă a lui Louÿs – poeme, romane, povestiri, teatru, dialoguri, monologuri, parodii etc. – nu numai că nu se reducea la perioada 1890–1901, ci era creația întregii sale vieți, și că erotismul diafan, eterat nu-i era defel caracteristic nu doar scriitorului Louÿs, dar nici măcar omului Louÿs care, cu câțiva ani înainte să moară, mărturisea într-o scrisoare că, nici mai mult, nici mai puțin, cunoscuse în sensul biblic al termenului peste două mii de femei. Colecția lui de fotografii, de cărți erotice rare, catalogul cronologic și descriptiv al femeilor din viața sa — de o meticuloasă diversitate: de la Marie și Louise de Heredia (celei dintâi i-a fost amant, celei de-a doua, soț), fiicele scriitorului José-Maria de Heredia, până la târfele boemei pariziene și curvele de cea mai joasă speță — sunt, toate, dovezi ale rolului jucat de erotism în viața lui Louÿs, defel marginal, defel episodic. Am reunit în acest volum două dintre cele mai reprezentative și reeditate scrieri louÿsiene, fiecare dintre ele fiind, în felul ei, o strălucită ilustrare a tipului de operă din care face parte. Astfel, Învățăturile de bună purtare…, o necruțătoare parodie a manualelor de tot soiul care infestau veacul al XIX-lea și a căror menire era să protejeze cu sfântă înverșunare virtutea, abundă de umorul, libertatea de expresie și imaginația dezlănțuită care sunt o constantă a operei secrete louÿsiene. Iar Femeia și paiața rămâne și astăzi romanul considerat de critică aproape în unanimitate capodopera lui Louÿs (din opera oficială, firește!, căci pentru, de pildă, Jean-Jacques Pauvert, „capodopera erotică a lui Pierre Louÿs, poate capodopera lui pur și simplu“1 este Trois filles de leur mère). 1

În prefața la Pierre Louÿs, Trois filles de leur mère. Douze douzains de dialogues. Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation, p. 5, La Musardine, Paris, 1998.


Distanța dintre cele două, opera oficială și opera secretă1, este uneori de-a dreptul tulburătoare și explică publicarea exclusiv postumă a scrierilor erotice louÿsiene. Există însă în opera oficială pasaje care o făceau pe una dintre prietenele lui Louÿs, doamna de Bonnières, să exclame: „Cum faceți de spuneți așa ceva fără ca nimeni să se poată simți ofensat!“2, așa cum există în opera-i secretă poeme a căror desăvârșită formă clasică este doar un pretext pentru un erotism dezlănțuit3. Louÿs nu a publicat foarte mult în timpul vieții, iar opera lui oficială nu este nici foarte vastă, nici foarte variată: după ce i-au apărut în 1894 Cântecele lui Bilitis și în 1894 Afrodita (moravuri antice), toată lumea se aștepta la o altă scriere cu un subiect din aceeași sferă. Femeia și paiața a constituit o relativă surpriză, căci tema centrală este tot curtezana. În schimb, atât de uluitor de diversă îi este opera erotică — rămasă încă în mare parte inedită —, încât, oricât de splendide ar fi Învățăturile de bună purtare…, tot par să nu oglindească îndeajuns umorul, verva, bogăția erotismului louÿsian. Pentru o imagine mai clară și mai justă, ar fi nevoie și de catrenele din ciclul Pybrac (o variantă în versuri a acelorași Învățături …, căci se voiau o replică la virtuoasele Quatrains moraux din 1574 ale magistratului și poetului Guy du Faur de Pibrac), ca, de pildă: Nu-mi place pe câmp să le văd stând ciuci Cu pizdoanca udă amândouă De pișatul șiroind bulbuci Numind ist joc: „Uită-te cum plouă!“ și de versurile din ironic intitulatele Poésies libres, ca inimitabilele: Un mâț grăsun, napolitan, Se aciuase, negru turbă, 1 2 3

Cel care le definește astfel este Jean-Paul Goujon în excelenta biografie deja citată. Citată de Jean-Paul Goujon în op. cit, p. 342. Vezi, de pildă, sonetele, transpuse de curând și în română de Șerban Foarță, din La Femme.

10  Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor


Pierre Louÿs  11

La o don’șoară, tam-nisam, Aș zice eu nițel cam curvă. Sălaș găsise-n durdulia poală. Blănița pântecele-i potopea, de smoală. și de umorul gros din Érotologie de la Marne, de genul: – Ca să i se aducă laudă unei fete cumpătate, care va fi o bună gospodină, se spune: „Se cacă pe bălegar“. și de savuroasele fragmente din Enculées (neverosimilă colecție de fișe autobiografice la care Louÿs a simțit nevoia să adauge și câteva fotografii, întru exemplificare): Paris, strada Jean-Jacques-Rousseau, I Lucienne Bretonă, mai degrabă durdulie. Șatenă. Față rotundă. Zâmbitoare. Cu țâțe și cur. Tipul de slujnicuță de han, fată bună. Probabil că este femeia pe care am futut-o cel mai des în cur (între 25 și 30 de ori). Nu mi se împotrivea defel. Era de la sine înțeles că i-o trăgeam mereu numai pe-acolo. Se lăsa pusă în toate pozițiile: în fața patului, în picioare, în genunchi pe pat, culcată pe spate și cu picioarele-n sus, întinsă pe-o parte etc. O dată, și-a vârât-o singură-n cur așezându-se cu spatele peste mine care eram culcat. Ajunsă ofticoasă, a murit în 1906. Și tot nu par să fie de ajuns… Iar acestea sunt încă traductibile. Dar mai sunt și acelea care, refuzându-se oricărei încercări de tălmăcire, ajung, asemenea unei rafinate curtezane, să se transforme nu după ibovnic, ci după limba în care sunt strămutate. Scrie Louÿs: Entre les bras de la bouchère Chère,


La petite Agnès dans son lit Lit Un livre cochon, car l’infâme Femme Montre à l’enfant son rubicond Con, Sa bouche obscène, sa bouffante Fente, Qui plus d’une fois te ravit, Vit!1 În română, la nesfârșit, poate să fie: De atâtea măgulele, Lele, Micuța Agnès cu plăcere Cere Ceaslovul plin de bacanale Ale Infamei pizde grase Rase Să cetească-n majuscule Scule Linse la – spurcoaie ! – Coaie. Sau, lăsând-o pe micuța Agnès să-și vadă de ale ei, dar păstrând, pe lângă model, toată savoarea limbajului erotic: Pizdoanca paparudă Udă 1

Toate fragmentele louÿsiene a căror tălmăcire am încercat-o în această prefață au fost preluate din Pierre Louÿs, Œuvre érotique, pp. 791, 674, 970, 904, 735, Robert Laffont, Paris, 2012.

12  Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor


Pierre Louÿs  11

Cu iz de scrumbie -mbie Să i se dea-n găoază – Oază De sloboz. De-un futai Ai Chef, pulă? Te răscoală, Scoală, Și dă-i a desfătare Tare. Sau încă, iarăși cu Agnès, dar pe un alt continent: De atâtea măgulele, Lele, Micuța Agnès cu plăcere Cere Să vadă în Lwapula Pula Să facă în Lwalaba Laba, Ca să priceapă singură -n gură Cum să sugă ca Ursula Sula. Mai românește de atâta nu se poate, dar cât de louÿsian este! Și așa mai departe, asemenea lui Louÿs care, până la sfârșitul vieții, a tot reluat, de pildă, catrenele din ciclul Pybrac, adăugându-le mereu altele noi. Tristana Ir Septembrie 2015, Umh., A.d.S.


Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor


Glosar


Pierre Louÿs  11

Ni s‑a părut că n‑are rost să lămurim cuvintele: pizdă, crăpătură, fofoloancă, floci, sulă, pulă, mădular, coi, a fute, futai, a scula, a masturba, a suge, a linge, muie, a coţăi, a cordi, a încăleca, a da la pulpe, a da la buci, a slobozi, pulă de jucărie, pidosnică, tribadă, şaizeci şi nouă, limbi, leorpăială, curvă, bordel. Aceste cuvinte le sunt bine cunoscute tuturor fetişcanelor.


În cameră


Pierre Louÿs  11

Dacă cineva te găseşte despuiată, acoperă‑ţi cu sfiiciune faţa cu o mână şi fofoloanca cu cealaltă; dar nu da cu tifla cu cea dintâi şi nu te masturba cu cea de‑a doua. Nu face pipi în calorifer1. Du‑te la toaletă. Nu agăţa vreo pulă de jucărie de agheasmatarul patului. Sculele acestea se pun la căpătâi, sub pernă.

1

Cum de era posibil, vezi, de pildă, în Louis Figuier, Les Merveilles de la science ou description populaire des inventions modernes, vol. IV, Librairie Furne, Éditeurs Jouvet et Cie, 1870. (N. t.)


Acasă


Pierre Louÿs  22

Nu ieşi pe balcon ca să scuipi trecătorii; mai ales dacă ai gura plină de sloboz. Nu te pişa pe treapta cea mai de sus a scării ca să faci cascade. Nu vârî o pulă de jucărie în gura unui bebeluş ca să‑i dai să sugă laptele rămas în coaiele de cauciuc, când nu eşti pe de‑a‑ntregul sigură că drăguţa ta n‑are sfrenţie.

Profile for Editura Trei TREI

Invataturi de buna purtare preview  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2016. www.edituratrei.ro

Invataturi de buna purtare preview  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2016. www.edituratrei.ro

Advertisement