Intimitatea si cuplul preview192

Page 1

COLECลขIE COORDONATฤ DE

Vasile Dem. Zamfirescu



Cum să fim fericiţi în cuplu INTIMITATE, SENZUALITATE ŞI SEXUALITATE Dr. GÉRARD LELEU Traducere din franceză și postfață de Valentin Protopopescu


EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu DIRECTOR EDITORIAL: Magdalena Mărculescu REDACTOR: Aliza Ardeleanu DESIGN: Faber Studio DIRECTOR PRODUCŢIE: Cristian Claudiu Coban

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LELEU, GÉRARD Cum să fim fericiți în cuplu : intimitate, senzualitate și sexualitate / dr. Gérard Leleu ; trad.: și postf.: Valentin Protopopescu. Ed. a 2-a. - București : Editura Trei, 2015 Bibliogr. ISBN 978-606-719-542-2 I. Protopopescu, Valentin (trad. ; postf.) 159.922.1 Titlul original: L’INTIMITÉ & LE COUPLE Autor: Dr. Gérard Leleu Copyright © 2001 Albert Ellis Institute Copyright © Editura Trei, 2003 pentru prezenta ediţie O.P. 16, GHIȘEUL 1, C.P. 0490, BUCUREȘTI Tel.: +4 021 300 60 90; FAX: +4 0372 25 20 20 E‑mail: COMENZI@EDITURATREI.RO www.edituratrei.ro


„Intimitatea este locul de muncă al iubirii, cel în care aceasta crește, în care dospește, după cum se spune despre coca din care este făcută pâinea. Ea este ecologia cuplului, această atmosferă care, potrivit atenției care i se acordă, conștiinței pe care o avem despre importanța sa, despre subtilitatea și fragilitatea echilibrelor sale, determină înflorirea sau, dimpotrivă, stingerea cuplului. Căci, fără intimitate, cuplul dispare sau se transformă într-un parteneriat între un bărbat și o femeie care asigură gestionarea cotidianului.“ Perla Servan-Schreiber



Cuprins Introducere ...............................................................................................9 Definiţia intimităţii ............................................................................12 Capitolul 1 Intimitatea fizică: fericirile sferei.................................13 Minunata viziune...............................................................................14 Fermecătoare mirosuri ........................................................................17 Irezistibile contacte .............................................................................22 Capitolul 2 Intimitatea fizică: beţia profunzimilor .......................29 Porţile dorinţei....................................................................................29 Calea regală.........................................................................................31 Sexualitate și intimitate .....................................................................31 Intimitate și promiscuitate .................................................................35 Intimitate fără sexualitate ..................................................................35 Capitolul 3 Dorinţă, plăcere și intimitate ........................................37 Dorinţa ...............................................................................................37 Parametrii dorinţei .............................................................................38 Plăcerea ...............................................................................................39 Corpul intimităţii ...............................................................................41 Capitolul 4 Intimitatea psihică...........................................................43 Ce-i de spus?.......................................................................................43 Să spui adevărul .................................................................................43 Oare trebuie spus totul?.....................................................................44 Tăcere și intimitate .............................................................................48 Diferite modalităţi de intimitate psihică ............................................50 Capitolul 5 Intimitatea de-a lungul vremii......................................52 Starea amoroasă ..................................................................................52 Criza ...................................................................................................54 Clădirea adevăratei iubiri ...................................................................60 Capitolul 6 Rădăcinile intimităţii......................................................65 Rădăcinile mitice ................................................................................65 Rădăcinile oceanice .............................................................................67 Rădăcinile preistorice..........................................................................67 Rădăcinile materne .............................................................................68 Capitolul 7 Obstacolele intimităţii fizice și tratamentele lor ......75 Un miros corporal...............................................................................75 Un neplăcut miros al gurii.................................................................76


8

Dr. Gérard Leleu

O „urâţenie“ sau ceva care este resimţit astfel de către partener sau de dvs. înșivă..........................................77 O senzualitate scăzută........................................................................82 Capitolul 8 Obstacolele intimităţii psihice și tratamentele lor ...85 O sensibilitate redusă .........................................................................85 Dificultăţi sexuale ..............................................................................86 Temeri .................................................................................................87 Fantasmele ..........................................................................................92 O comunicare nereușită......................................................................93 Despre ostilitate ..................................................................................96 Dominaţia ...........................................................................................99 Capitolul 9 Uzura dorinţei ................................................................106 Diminuarea sentimentelor................................................................106 Relaţia devine fadă............................................................................107 Banalizarea trupurilor ......................................................................110 Căsătoria, aliată a dorinţei................................................................115 Capitolul 10 Condiţiile intimităţii ...................................................117 A ne întări personalitatea .................................................................117 Cunoașterea de sine ..........................................................................117 Să ne dezvoltăm încrederea în sine...................................................118 Să ne lăsăm anima să se-mplinească ................................................118 Să știm să trăim aici și acum............................................................119 Acordaţi-vă mijloacele de a accede la intimitate ..............................121 Să creăm ambianţa............................................................................122 Capitolul 11 Intimitatea cu sine însuși...........................................124 Când nu ne iubim pe noi înșine .......................................................124 Să învăţăm să ne iubim: la început stă cunoașterea de sine ....................................................127 Să ne iubim .......................................................................................132 Capitolul 12 Femeia, bărbatul și intimitatea .................................137 Trecutul: portrete clasice...................................................................138 Prezentul: o tranziţie........................................................................149 Viitorul: o imensă speranţă pentru intimitate .................................151 Epilog Reflecţie asupra intimităţii și iubirii Într-un act și nouă tablouri ...............................................................153 Bibliografie...........................................................................................183 Postfaţă. O carte despre noi înșine, Valentin Protopopescu........185


Introducere

S

ă existe oare fericire mai mare decât a putea să vorbești din adâncul inimii și a reuși astfel să fii înţeles, iar apoi, la rându-ţi, să poţi să asculţi ceea ce altul îţi mărturisește? Mai cu seamă atunci când așa ceva se trăiește în căldura trupurilor înlănţuite, a mirosurilor amestecate, a respiraţiilor îmbrăţișate, a vibraţiilor întreţesute, a contopirii totale. Această scenă, blândă și puternică deopotrivă, în care se întâlnesc într-un caz fericit aceia care se caută la nesfârșit, femeia și bărbatul, această scenă conturează intimitatea în întreaga ei plenitudine. Semn al timpurilor, fiinţele din vremea noastră aspiră mai mult decât oricând la intimitate, la acest schimb în care inima — adică sufletul — contează mai mult decât pulsiunea, în care senzualitatea domină sexualitatea. Se întâmplă că ne simţim sătui de „sex“ până la indigestie; de acest sex omniprezent, violent, violator, care este etalat pe ecrane, pagini, panouri. Acest sex banalizat e demn de plâns, e mecanizat până la urlet. Golit de sens, acest sex, o dată trecute zguduirile orgasmului, deschide asupra vidului și deziluziei. Nu-i adevărat că intimitatea exclude sexualitatea, dimpotrivă, ea îi poate fi trambulina sau fericita prelungire, așa cum o să vedem. Dar în acest caz sexualitatea se află în slujba intimităţii: nu constituie decât o etapă a ei, facultativă, de altfel, și menită să adune încă mai mult laolaltă fiinţele, unindu-le în cele mai vii profunzimi ale acestora, într-o plăcere vecină cu sacrul. Saturaţiei i se adaugă frica: spectrul maladiilor cu transmitere sexuală planează de-acum asupra consumerismului sexual și asupra iubirilor întâmplătoare. Astfel, ajungem să evităm


10

Dr. Gérard Leleu

asemenea dispersie și să ne concentrăm asupra partenerului–partenerei obișnuit(e); a priori, el — ea — prezintă mai puţine riscuri. Atunci ne dăm seama că un astfel de exerciţiu de înţelepciune, chiar de resemnare, se poate dezvălui ca o aventură fabuloasă. Căci descoperim că relaţia nu este chiar atât de uzată pe cât bănuiam și că partenerul, pe care credeam că-l cunoaștem pe dinafară, mai are încă multe cu care să ne surprindă. Influenţaţi de ambianţa reductibilă la formula „consumă și aruncă după folosire“, ne-am mulţumit să survolăm contururile unei relaţii. De-acum înainte, o vom explora încă și mai mult, o vom aprofunda, o vom lărgi. Pe scurt, relaţia abia acum va începe cu-adevărat. Cât îl privește pe partener, trebuie spus că abia dacă i-am atins suprafaţa, pentru că nu l-am ascultat cu adevărat, nu ne-am interesat într-adevăr de el, mulţumindu-ne să-i primim rămășiţele și să aruncăm asupră-i propriile noastre proiecţii. Dar ce știm oare despre multiplele lui straturi, ce știm despre epicentrul său? Și ce oare i-am dăruit din nenumăratele noastre bogăţii și din miezul nostru cel mai adânc? Intimitatea cultivată ne va permite să aprofundăm cunoașterea celuilalt. Alt factor care invită la intimitate: duritatea sistemului economic. Legea pieţei îi obligă pe manageri să se transforme în tigrii, iar presiunea exercitată de productivitate îi metamorfozează pe lucrători în automate. Societatea este crudă și oamenii, stresaţi. Iată de ce familia, cuplul și casa care îi adăpostește trec drept un port în care se poate ancora pentru a beneficia de relaxare și odihnă. Pe deasupra tuturor acestora, a intervenit criza economică și nefericitele sale consecinţe: pierderea locurilor de muncă, sărăcire, nesiguranţă; iar ele incită — atunci când nu forţează de-a dreptul — la refugierea în binecuvântatul port. În sfârșit, violenţa care irumpe în spaţiul public — pe străzi, în școli, la locul de muncă, pe stadioane etc. — îi împinge pe oameni să se retragă în cotlonul lor privat. În orice caz, revenirea la „vatră“ apropie fiinţele și ar trebui să fie în măsură să le determine să-și dezvolte intimitatea, această grădină a blândeţii, înţelegerii și întrajutorării. Rarefierea relaţiilor interpersonale, adevărate, accesibile, călduroase reprezintă deopotrivă un element care provoacă la căutarea intimităţii; căci făpturi omenești, noi suntem în chip fundamental fiinţe ale comunicării. Or, ceea ce ne oferă „era


Introducere

11

comunicării“ — telefon, televiziune, Minitel, Internet etc. — nu ne poate satisface. În primul rând, după cum o indică și numele („tele“ înseamnă „departe“), cei cu care comunicăm prin intermediul acestor instrumente sunt îndepărtaţi de noi și cel mai adesea necunoscuţi, străini de viaţa noastră — sunt imateriali, virtuali. În al doilea rând, ceea ce ni se comunică, până la saturaţie, sunt informaţii, chiar dezinformaţii, care nu ne privesc neapărat, și anunţuri publicitare. Comunicarea așa cum o așteptăm noi este cea care ne pune în relaţie intimă cu o altă persoană iar tehnologia nu e câtuși de puţin în stare să ne-o ofere. Dar, îmi veţi spune, această eră ne-a adus și „tehnicile de comunicare“. Vai, atâta vreme cât aceste tehnologii vor avea drept scop să-l înveţe pe omul politic cum să-l atragă pe elector, pe vânzător cum anume să-l înșele pe client, iar pe un șef de „resurse umane“ să-l concedieze „fără dureri“ pe un angajat, ele nu vor fi decât forme de manipulare. Doar din clipa în care ele îi vor învăţa pe părinţi să se adreseze copiilor și să-i asculte, dar și pe îndrăgostiţi să se înţeleagă în toate sensurile cuvântului etc., abia atunci aceste tehnologii vor determina progresul înţelegerii între fiinţe și al nivelului de conștiinţă al fiecăruia. E lesne de observat că progresul înregistrat de tehnică nu folosește comunicării intime; dacă răsturnăm perspectiva, putem constata că modernismul transformă comunicarea într-un deșert, izolând fiinţele în nenumărate feluri: izolate în cutiile de oţel ale mașinilor, izolate în celulele de beton ale imobilelor în care locuiesc, clădiri inaccesibile căci porţile lor sunt codate, izolate, în chip paradoxal, în rândul mulţimilor anonime aflate în mijloacele de transport în comun, în care aceste făpturi se înghesuie în toate sensurile termenului și în care se închid în ele însele. Izolate și în promiscuitatea discotecilor, acolo unde zidul sunetului excesiv le desparte de-a dreptul. Asemenea dificultate de a se întâlni, de a-și vorbi cu-adevărat explică faptul că există atâtea milioane și milioane de femei singure, de bărbaţi solitari dintre care unii nu vor vedea altă ieșire din singurătatea lor decât recursul la agenţiile matrimoniale, care, de altfel, sunt în continuă expansiune numerică. Cât despre aceia care au norocul de a trăi în cuplu sau în familie, ei sunt în măsură să aprecieze din ce în ce mai mult asemenea șansă, fiind gata să-i sporească intimitatea. Vom vorbi tocmai despre intimitatea între femeie și bărbat. Dar de ce am face așa ceva? Pentru că ne interesează o astfel


12

Dr. Gérard Leleu

de temă, atunci hai să nu o ocolim! Într-adevăr, lucrurile nu sunt deloc simple: putem să iubim imens, dar să nu fim în stare nici să ne comunicăm iubirea, nici să o trăim. A-ţi împărtăși emoţiile, a-ţi dezvălui simţirile, a-ţi încredinţa gândurile, a te abandona celuilalt nu este întotdeauna ușor. Toată lumea visează la intimitate — chiar și cei care o denigrează —, dar foarte puţini îndrăznesc să se bucure de ea sau, dacă ajung să o facă, nu știu să extragă din ea întreaga fericire posibilă. Poate că acest tratat vă va ajuta să o faceţi.

DEFINIŢIA INTIMITĂŢII Așa cum o indică etimologia — latinescul „intimus“ este superlativul lui „interior“ —, intimitatea desemnează tot ce este cu-adevărat profunzime a interiorului fiinţei, străfundurile inimii, chiar abisul sufletului sau, altfel spus, secretul și esenţa acestuia. „Viaţa intimă“ este partea cea mai profundă a întregii noastre existenţe, cea pe care o ţinem ascunsă de alţii; ea mai este numită și „personală“ sau „privată“, în opoziţie cu sintagma „viaţă publică“. Viaţa intimă se referă la sentimentele, gândurile și propria noastră sexualitate. „Să fii intim“ cu cineva înseamnă să te apropii de ceea ce are el mai profund și mai secret; ceea ce presupune o încredere absolută și o puternică legătură. „Părţile intime“ sunt acele părţi din trupul nostru care ne privesc numai pe noi înșine și care nu trebuie dezvăluite unui terţ. Prin urmare, am putea să definim intimitatea amoroasă ca pe relaţia privilegiată pe care o stabilesc între ele două fiinţe, relaţie a cărei caracteristică este de a fi foarte strânsă și foarte profundă atât în plan corporal, cât și în planul conștiinţei, și al cărei rezultat constă în a realiza o legătură strânsă între parteneri. Intimitatea amoroasă comportă deci două aspecte: unul fizic, care include intimitatea senzuală și intimitatea sexuală, precum și un aspect psihic, constituit la rându-i din intimitatea afectivă, din intimitatea intelectuală și din intimitatea spirituală.


CAPITOLUL 1

Intimitatea fizică: fericirile sferei

C

omunicarea între fiinţe se realizează prin intermediul semnalelor emise de diverse părţi ale corpului și care sunt captate de organele de simţ. Urechea percepe vocea și suflul respiraţiei, vederea captează gesturile, atitudinile, mimicile, privirea, mișcările respiratorii și modificările epidermei (culoarea, temperatura, reacţia de teamă), mirosul detectează odorurile, iar pielea, în fine, apreciază atingerile. Eficienţa fiecăruia dintre cele cinci simţuri diferă potrivit distanţei care separă fiinţele. Să intri în intimitate fizică cu iubita (iubitul) înseamnă să diminuezi distanţa care ne desparte de ea (el), să te apropii până ce-i atingi trupul. Într-o manieră generală, constatăm că distanţele care se stabilesc între persoanele aflate în comunicare depind de gradul lor de intimitate. Potrivit opiniei lui Edward Hall1*, trebuie să distingem: 1. Distanţa publică, distanţă care se oprește la 360 cm de subiectul receptor. Este distanţa care îl separă pe conferenţiar sau pe profesor de auditoriu. Aici, vocea — care se integrează într-un registru puternic —, precum și detectorul ei, urechea, sunt cele care joacă un rol predominant. Totuși, văzul, care observă gesturile și atitudinile, joacă și el un rol. 2. Distanţa socială, care merge de la 360 la 120 cm: e distanţa specifică relaţiilor profesionale. În acest caz, vocea, într-un registru mai temperat, rămâne predominantă; văzul care, în această împrejurare, este în măsură să sesizeze mimicile, capătă o importanţă sporită; mirosul începe deja să intre în joc. * Notele trimit la bibliografia aflată la sfârșitul lucrării (N. t.).


14

Dr. Gérard Leleu

3. Distanţa personală, care măsoară de la 120 până la 40 cm. Este distanţa la care mâinile se pot atinge. Prin urmare, este tocmai distanţa relaţiilor privilegiate, de la prietenie la iubire. Aici, vocea, pe un ton încă și mai scăzut, își păstrează rolul. Dar văzul e cel care contează mai mult, căci poate desluși cele mai fine schimbări ale feţei și tot ceea ce conţine privirea. Atingerea, la rândul ei, intră în scenă. 4. Distanţa intimă, care merge de la 40 la 0 cm. Este distanţa lecturii, e mai ales spaţiul iubirii — al iubirii materne și al iubirii dintre îndrăgostiţi. Vocea, șoptită, își păstrează frumosul rol. Văzul își pierde importanţa. Acum, atingerea și mirosul sunt cele care contează. Putem considera că fiecare persoană este înconjurată de o „sferă“ a cărei periferie se află la 40 cm de piele și a cărei faţă profundă e constituită de epiderma însăși. Este partea cea mai intimă a teritoriului nostru, un spaţiu privat și interzis. Nu sunt autorizaţi să pătrundă acolo decât cei pe care-i îndrăgim — copii, părinţi, prieteni, iubiţi — sau cei care se ocupă de îngrijirea noastră — medici, infirmieri, coafori, chirurgi plasticieni. Cu excepţia, desigur, a mulţimii cu care venim în contact în mijloacele de transport în comun și în ascensor. Și vai, tocmai acolo suntem nevoiţi să-i îndurăm pe cei brutali și pe toţi aceia care ne violează intimitatea. Să existe oare vreo încântare mai mare decât cea de a intra în sfera iubitei (iubitului)? Abia de este săvârșită mișcarea de pătrundere și o fremătare de bucurie ne cuprinde, bucuria de a fi acceptaţi, chiar aleși, în acest loc interzis. Apoi se instalează fericirea, care se amplifică, se înalţă, se multiplică până ajunge să se înrudească cu beţia și cu beatitudinea. Căci, într-adevăr, acest loc este o grădină plină de farmec: impresie de déjà vu, deja simţit: amintiri din vremuri imemoriale, pe când această grădină se numea paradis? Remanenţă a anilor de tinereţe? Magie a memoriei…

MINUNATA VIZIUNE Să determine oare priveliștea atât de aproape a iubitei, reactualizarea acestor scene paradisiace? Oare nu tocmai frumuseţea atât de apropiată a ochilor, buzelor și sânilor acesteia este


Intimitatea fizică: fericirile sferei

15

mai degrabă cea care ne farmecă? Iar această transportare nu este doar de ordin estetic: de la nivelul acestor părţi ale trupului ei pulsează, irezistibile, semnale sexuale. • În centrul ochilor se află gaura neagră a pupilelor; știam despre acestea că sunt diafragme care se deschid și se închid în funcţie de intensitatea luminii; știm astăzi că variază și în funcţie de intensitatea dorinţei: atunci când dorinţa crește, pupilele se dilată, iar această midriază* trezește la rându-i, inconștient, dorinţa celuilalt; astfel, din midriaze în midriaze, ca într-un joc al oglinzilor, dorinţa se multiplică. Rolul midriazei a fost demonstrat, printre alte experimente, și printr-un joc de fotografii. Au fost prezentate unui anumit număr de femei și bărbaţi serii de clișee, dintre care unele fuseseră retușate: pupilele personajelor fotografiate fuseseră dilatate. Or, tocmai din rândul acestora subiecţii experimentului au ales tipul de femeie sau de bărbat pe care îl preferau. Într-o altă experienţă, s-a constatat că proiectarea de fotografii cu nuduri determina o midriază la spectatori. • Buzele constituie și ele un mesaj de ordin sexual. Forma, carnaţia, culoarea lor nu evocă oare marile nimfe pe care le numim tot așa, buzele mari? Potrivit opiniei lui Desmond Morris2, acest lucru nu se datorează întâmplării: atunci când fiinţele omenești au parvenit la staţiunea verticală, ele au fost obligate să practice diferit actul sexual, trecând de la posterioritate la anterioritate, și pentru ca această nouă postură să fie mai atrăgătoare, natura a inscripţionat în zona facială feminină o replică a marilor nimfe, buzele. De altfel, cât îi privește pe strămoșii noștri, maimuţele, cu excepţia speciei Bonono, aceștia continuă să practice coitul posterior, având buze bucale insignifiante — simple margini cărnoase lipsite de grosime și culoare; în schimb, nimfele lor genitale sunt splendid tivite și rubiconde. • În fine, sânii, prilejuiesc un apel sexual deosebit de sofisticat și eficient mai ales atunci când sunt priviţi de aproape. * Midriază înseamnă, potrivit Dicţionarului Larousse de medicină, o dilataţie a pupilei. Dacă midriaza este provocată de cauze patologice, atunci subiectul suferind vede înceţoșat și este foarte zăpăcit. Desigur, nu la acest gen de midriază se referă autorul (N. t.).


16

Dr. Gérard Leleu

Să fie oare rotunjimile sânilor în sine niște semnale? Dacă e să-l credem pe Desmond Morris, mai mereu; ele ar reprezenta replica anterioară a feselor, căzute în desuetudine de când omul a început să facă amor prin faţă. Pe de altă parte, asamblarea celor trei cercuri concentrice — globul sânului, areola mamară și mamelonul —, având diametre descrescătoare, culori progresive și reliefuri succesive, figurează o ţintă de o atractivitate perfectă. De altfel, la toate celelalte mamifere, mamelele, dacă exceptăm perioada de lactaţie, nu sunt decât niște sărmane și flasce tetine. Observăm, așadar, în ce măsură abordarea sexuală prin faţă a permis o mai bună aprofundare și personalizare a intimităţii: mai mult chiar, a contribuit la nașterea iubirii omenești. „Pentru ca dragostea să se poată naște, nu e suficient ca atracţia exercitată de bărbat asupra femeii, dar și reciproc, să crească. Nici a încorona întâlnirea acestora printr-o plăcere extrem de vie. Mai este nevoie și ca atracţia să fie electivă: adică, un anumit individ să vrea să cunoască plăcerea îndeosebi în compania unui anume partener. A iubi înseamnă a alege. Semnalele maimuţelor femele, risipite în toate zările, sunt adresate tuturor masculilor: «Sunt în călduri», strigă ele ca la licitaţie. Semnalele femelelor umanoide sunt însă mult mai personalizate. Fiecare individ emite semnale care îi sunt proprii, fiecare subiect nu este receptiv decât la un anumit gen de emisie: «Doar tu mă exciţi, numai pe tine te iubesc», își spun îndrăgostiţii. Pentru ca așa ceva să fie posibil, fiecare fiinţă se va diferenţia de celelalte printr-o mulţime de nuanţe. Fiecăruia un farmec anume? Un fapt care avea să contribuie decisiv la personalizarea schimbului amoros este trecerea, cât privește coitul, de la poziţia posterioară la cea anterioară. Nimic nu seamănă mai mult cu o pereche de fese decât o altă pereche de fese. Dimpotrivă, un chip oferă posibilităţi infinite de particularităţi: forma, trăsăturile, expresia privirii, culoarea ochilor, singularităţile pielii etc. O faţă permite și comunicarea prin privire, ca și mimicile, sunetele și cuvintele emise foarte aproape de ureche. Atunci când facem dragoste faţă în faţă, știm cu cine săvârșim actul amorului. Și, pe măsură ce plăcerea crește, se ţes oare legături speciale între fiinţe? Se păstrează, așadar, în acea activitate un fel de recunoștinţă care îi unește pe unul cu celălalt. Iar gesturile noi, simetrice și reciproce, îngăduite de poziţia


Intimitatea fizică: fericirile sferei

17

anterioară, reprezintă nu numai noi posibilităţi de juisanţă*, dar și admirabile mijloace de schimb9. În sfera intimităţii, vocea capătă un ton mai dulce, mai confidenţial. Neîndoielnic că ea contribuie la instaurarea straniei stări de bine care îi cucerește pe parteneri. Căci această voce este tulburătoare, nu-i așa? Iar murmurele și șoaptele care alternează se adaugă acestei tulburări. Totuși, privirea și vocea nu ar fi suficiente să ne introducă în această frumoasă stare de fericire. E nevoie de mai mult: ceea ce ne procură o atât de dulce beţie încă de la intrarea în sferă este atmosfera acesteia, care evocă o seră pe timp de primăvară sau o subpădure tropicală. O căldură puţintel jilavă ne învăluie și ne impregnează, în vreme ce o cascadă de mirosuri ne „înalţă“ și ne pătrunde. Căldură și parfumuri se îngemănează: căldura e cea care infuzează și exaltă aromele pe care le exală pielea.

FERMECĂTOARE MIROSURI Nu vom putea descrie niciodată îndeajuns magia exercitată de parfumuri. Pielea este un mozaic de multiple mirosuri. De pe toată suprafaţa cutanată se înalţă molecule odoriferante, feromonii, dintre care moscul este cel mai cunoscut; ele provin din pielea împăroșată și din firele de păr, din areola sânilor, din dosul mâinilor; ele provin îndeosebi din anumite locuri specializate, adevărate cădelniţe: subsuorile, pubisul, perineul. Acestea sunt secretate de glandele sudoripare, glandele sebacee și glandele apocrine. Sunt mesagere ale sexualităţii, menite să trezească dorinţa celuilalt; atunci când vin în contact cu nările partenerului, ele provoacă influxuri nervoase care ajung direct în hipotalamus, această zonă a creierului arhaic unde se află pulsiunea sexuală. Dorinţa gata trezită poate fi imperioasă și se poate * Autorul folosește termenul juisanţă în înţeles lacanian, acesta desemnând deopotrivă plăcerea fizică, sufletească și spirituală a actului amoros, un fel de intensă bucurie indefinită, de fericire totală pentru care nu există un termen potrivit de aproximare, pe scurt, misterul orgasmului (N. t.).


18

Dr. Gérard Leleu

precipita în actul iubirii; de asemenea, ea se poate menţine în suspans, la fel ca o delicioasă promisiune; dar voi, care sunteţi alchimiști ai amorului, știţi să o transmutaţi într-o fericire prelungită. Rolurile afrodiziace și relaţionale jucate de către mirosuri sunt mai importante la animale decât la oameni, dar faptul acesta nu înseamnă că sunt mai puţin eficiente în cazul fiinţelor umane. În orice caz, impactul lor afectiv rămâne foarte important. Într-adevăr, orice miros trezește în noi o emoţie, cel mai adeseori profundă. Acest lucru se explică prin faptul că rinencefalul — care este centrul cerebral al olfacţiei, acolo unde ajung influxurile nervoase provenite din nările stimulate — se inserează și el în sistemul limbic, care este centrul integrării emoţiilor. De aici rezultă că nici un miros nu este neutru: ele sunt, cumva maniheist, agreabile sau dezagreabile. Mirosurile legate de proximitatea cu mama sau cu iubita sunt, fără excepţie, plăcute. Asemenea parfumuri și fericirea care le este asociată au fost memorizate de amigdala limbică, o zonă a sistemului limbic care înregistrează amintirile. Iată de ce, încă din clipa în care intrăm în aromele specifice sferei intimităţii fizice, memoria noastră olfactivă ne restituie un sentiment de fericire2. Da, dacă un astfel de miros vă impresionează fără să fiţi în stare să vă explicaţi de ce, o asemenea împrejurare se datorează faptului că aţi pierdut amintirea evenimentului, dar amigdala limbică a conservat urma amintirii și asocierea care, în cea mai îndepărtată copilărie, s-a stabilit de mii de ori între percepţiile olfactive și emoţiile fericite sau nefericite ale momentului. Această condiţionare ne este gravată pe viaţă în creier. Să luăm clipele fericite: știm ce fericire îi provoacă pruncului contactul cu trupul matern — este sfârșitul singurătăţii, al angoasei, al foamei și al atâtor alte impresii neplăcute; mai mult, este un aport de tandreţe, de căldură, de hrană și alte senzaţii agreabile. Or, în vreme ce bebelușul plutește în această stare de bine, el se îmbăiază și într-un mozaic de mirosuri; cele ale pielii materne, sânilor, subsuorilor, părului și chiar sexului mamei. Iar acest lucru se va prelungi timp îndelungat, căci micuţul va trăi până la vârsta de șapte ani în intimitatea mamei sale, adică în braţele ei sau agăţat de picioarele acesteia, cu nările la înălţimea pubisului. Cum am putea crede că mica făptură va uita vreodată toa-


Intimitatea fizică: fericirile sferei

19

te acestea? Să nu ne mirăm atunci că la douăzeci de ani sau la optzeci de ani mirosul corpului celuilalt, odorurile sexului său, între altele, ne bulversează atâta și ne trezesc impulsuri de fericire. Ca și cum, dintr-o dată, porţile paradisului s-ar întredeschide, paradis pierdut al copilăriei, în iubirea actuală, fără limite de această dată, și pe care o sperăm fără sfârșit, pe măsura fantasmelor și la înălţimea așteptărilor noastre. Cu toate acestea, credem că mirosul nostru, îndeosebi în relaţiile cu semenii, este un simţ depășit, fiind oricum unul mai puţin important decât la animale. Este adevărat că deja mirosul strămoșilor noștri, maimuţele, după ce au părăsit solul pentru a-și afla domiciliu în copaci, fusese periclitat, în timp ce privirea căpăta mai multă importanţă; și deja, în creierul lor, structurile olfactive se reduseseră, în vreme ce acelea vizuale se dezvoltau. Mai târziu, când, în Rift Valley răvășită de secetă, pădurile se răreau înainte de a dispărea pentru a face loc savanei, primatele au trebuit să se înalţe pe labele din urmă pentru a privi în depărtare, pe deasupra ierburilor. Departe de sol, departe de mirosuri; hotărât lucru, din ce în ce mai mult, era necesar ca ele să se încreadă mai mult în ochi decât în nas; cu atât mai mult cu cât din făpturi nocturne, îndepărtaţii noștri strămoși deveniseră diurni. Înălţate, cu privirea mai ageră, cu mirosul diminuat, cu membrele anterioare eliberate, maimuţele deveniseră australopiteci, cei dintâi dintre hominieni. La această scădere a acuităţii olfacţiei noastre s-a adăugat dispreţul pe care i-l arătăm astăzi. Pentru omul deplin, ce mândrie să domine toate aceste mamifere care trăiesc la nivelul pământului, aplecate deasupra acestuia, aservite lui, și pe care, de-a lungul vremii, îl adulmecă băgându-și nasul pretutindeni. Ce fericire de a se fi desprins de toate mizerabilele mirosuri pe care le exală pământul. Omul a ajuns până acolo, încât nu-și mai poate simţi congenerii sau, încă și mai rău, nici măcar pe sine. Există mirosuri care amintesc prea mult de sălbăticie și altele care, respirând păcatul, îl aţâţă pentru o clipă. Vade retro, satanas! Repede, apa, peria, săpunul, și trei-patru pulverizări ale deodorantului. În realitate, sensibilitatea nărilor noastre e mai mare decât se crede. Acest lucru este bine știut de serviciile de securitate ale Statelor Unite, care continuă să folosească mai degrabă „ași ai mirosului“ decât aparate pentru a detecta scurgerile de gaz,


20

Dr. Gérard Leleu

precum și de FDA*, care utilizează „super nasuri“ pentru a depista alimentele și băuturile deteriorate. Cât despre „nasurile“ industriei noastre de parfum, ele sunt capabile să distingă șase mii de nuanţe; iar degustătorii noștri de vin și gustătorii de apă ne surprind prin succesele lor. Să amintim că degustarea se face, în esenţă, prin mucoasa olfactivă, limba neputând decela decât patru gusturi (dulcele, săratul, amarul și acrul). Iată pricina pentru care la omul contemporan mirosurile păstrează încă un rol important. Pe nou-născut, a cărui privire și al cărui auz sunt încă vagi, feromonii sânului matern îl ajută „să se regăsească“ în acesta. Mirosurile mamei îi permit copilului să o identifice — și deci să se liniștească —, la fel ca și faptul de a o vedea. Indiferent de vârstă, mirosurile pe care le emitem sunt în măsură să stabilească o comunicare între noi și ceilalţi; ele plac sau displac, atrag sau resping. Și fără îndoială că acest limbaj misterios ţine de natura afinităţilor și a repulsiilor noastre. Oare nu acest lucru îl subînţelegem atunci când afirmăm: „N-am cum să-l miros pe acela“ sau „îl am încă în nări“ sau „Femeia aceea mă atrage, e o chestie fizică“? Cercetări recente au confirmat existenţa și rolul social și sexual pe care-l îndeplinesc feromonii în cazul speciei omenești. Ele au arătat, de pildă, că mirosurile corporale variază conform stării de spirit, modului de viaţă, regimului alimentar, stării de boală (însă medicii de altădată știau prea bine acest lucru, făcând din el un element al diagnosticului). Să ne amintim că la animale, îndeosebi la maimuţele superioare, secreţiile vaginale emise de femele în clipa estrului (faza ovulaţiei și deci a fecundităţii) sunt cele care declanșează rutul masculului și secretarea de către acesta a feromonilor care, la rândul lor, intensifică apetitul sexual al femelelor. Or, cercetătorii au izbutit să identifice în vaginul maimuţei substanţa care declanșează înflăcărarea masculului: e vorba despre un acid volatil, copulina. Mai mult, ei au constatat că această copulină de maimuţă provoca și la bărbat dorinţa sexuală. În sfârșit, savanţii au descoperit în secreţiile femeii compuși asemănători copulinei. De notat că pilula și ovarectomia diminuează secretarea substanţelor afrodiziace emise de femeie, după cum precizează Ruth Wiener12. * Organism naţional francez abilitat să controleze calitatea produselor alimentare (N. t.).


Intimitatea fizică: fericirile sferei

21

Alţi cercetători au descoperit că o substanţă, androsterona 124, care se găsește în secreţiile sexuale ale porcului, se regăsea și în sudoarea axială și în urina bărbatului. Or, această substanţă este mai mult percepută de femeie decât de bărbat. Un asemenea fenomen de percepţie se intensifică dacă femeia se află la ovulaţie. Să subliniem că femeia care și-a luat pilula nu mai este capabilă să perceapă androsterona 124; la fel ca și bărbatul căruia i-au fost injectaţi estrogeni. În fine, mai există și o substanţă cu miros de pește, trimetilamina, care are capacitatea de a excita dorinţa sexuală a mamiferelor, incluzându-l și pe om. Neîndoielnic că ea există în secreţiile vaginale feminine — care au o atât de plăcută mireasmă marină. În orice caz, găsim această substanţă în sângele menstrual care, lucru știut, are capacitatea de a atrage animalele de sex masculin; o găsim, de asemenea, într-o plantă numită „vulvara“ sau „buna femeie“ (Chenopodium vulvaria), plantă care atrage câinii. Încă un cuvânt despre cercetările recente: sensibilitatea olfactivă a femeii variază o dată cu ciclul său menstrual; la ovulaţie, ea este de la 100 până la 100 000 de ori mai ascuţită decât la menstruaţie. Oricât ne-am dispreţui mirosurile corporale, natura e întotdeauna mai puternică: impactul acestor mirosuri, la fel ca și al altor percepţii, este, fără știrea noastră, după cum afirmă Ruth Winter, așa de mare, încât: „Oamenii sunt manipulaţi de mirosuri în aceeași măsură ca și un fluture“. Să se bucure oare mirosurile de anumite virtuţi terapeutice? Practicile medicale orientale pretindeau acest lucru, afirmând că unele mirosuri reîncărcau „energia subtilă“, după cum altele izbuteau să liniștească inima. Din punctul de vedere al medicinei occidentale, aceasta utilizează pe scară largă remediile odoriferante — rășinile, elixirele și celelalte esenţe aromatice. Studii recente au demonstrat că anumite arome provoacă efecte fiziologice, îndeosebi în cazul oboselii și al depresiei. Oricum, orice miros agreabil este în măsură a-și face datoria: să producă plăcere și o stare de bine3. Așadar, să ne înfruptăm mai ales din delicioasele și adeseori îmbătătoarele mirosuri naturale ale fiinţei iubite, regalându-ne astfel fără rezerve. „Interacţiunea reciprocă a acestor mirosuri constituie esenţa iubirii […] A adulmeca reprezintă gestul esenţial al oricărei vieţi amoroase“, scrie Ruth Winter. Prin urmare, realizaţi adevărate inhalaţii conștiente, prelungite, însoţite de parfumurile și de celelalte arome pe care vi le oferă


Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.