Issuu on Google+

— Ești un tip foarte norocos, Lewis, a murmurat în barbă când a trecut pe lângă prietenul lui. Pentru prima oară în viață, chiar te invidiez. Era exact lucrul pe care Lewis spera să‑l audă, din perspec‑ tiva scenariului său. La urma urmelor, știa că, dacă Edmund n‑o dorea pe Harriet, nimic nu se va întâmpla. Harriet nu era genul de persoană care să facă prima mișcare, mai ales în luna ei de miere, dar în același timp a simțit și o furie bruscă pe care s‑a grăbit s‑o înăbușe. — Pentru ce? a întrebat el fals mirat. Pentru faima mea? — Pentru soția ta, a zis Edmund scurt, iar Lewis se simți de‑a dreptul surprins de forța emoției din spatele acestor trei cuvinte. — Și eu am avut întotdeauna o slăbiciune pentru Noella, a replicat încet Lewis, dar Edmund de-abia a schițat un zâmbet. Era perfect conștient că Noella nu era deloc genul lui Lewis. De fapt, până la intrarea în peisaj a lui Harriet, Edmund credea că Lewis nu se va combina pe de‑a‑ntregul cu niciun gen de femeie. Vestea că Lewis se va căsători pentru a doua oară îl luase pe Edmund prin surprindere, dar după ce o cunoscuse pe Harriet înțelesese pe deplin dorința lui Lewis de a o face a lui. Singura problemă era că Edmund bănuia că Harriet era genul de femeie care nu aparținea niciodată cu totul nimănui. Sufrageria enormă era luminoasă și veselă. Piesele de mobilier nu se potriveau între ele, dar efectul total plăcea ochiului. Edmund s‑a așezat pe o sofa roșie de două locuri cu o veioză lângă ea și plină de perne roșii și negre. A fost nevoit să le arunce pe jos ca să poată sta comod. Noella a luat loc lângă el, cu fusta ei la fel de roșie ridicată până sus pe coapse, în vreme ce Harriet s‑a așezat într‑un scaun adânc, cu un spătar pătrățos. Și‑a vârât sub ea picioarele lungi și zvelte ca să stea mai comod. Picioarele îi erau mult mai acoperite decât ale Noellei, dar efectul lor asupra lui Edmund și Lewis era mult mai puternic. 18  Dorințe interzise


Dorinte interzise