Această carte aparține lui . . . . . . . ..............................................
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 1
19/04/2018 15:38
Editori: Magdalena Mărculescu Vasile Dem. Zamfirescu Silviu Dragomir Fondator: Ion Mărculescu, 1994 Redactor: Domnica Drumea Corectură: Mădălina Geambașu Elena Bițu Director producție: Cristian Claudiu Coban DTP: Faber Studio Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României NORDQVIST, SVEN Când Findus era mic și a dispărut / Sven Nordqvist ; trad. din suedeză de Gabriella Eftimie. București : Pandora Publishing, 2018
Titlul original: När Findus var liten och försvann Autor: Sven Nordqvist Copyright © Sven Nordqvist, 2001 Originally published by Bokförlaget Opal AB Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă, transmisă, difuzată sau păstrată cu ajutorul unui sistem de stocare, în nicio formă și în niciun mod, grafic, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare și multiplicare, fără acordul prealabil scris al editorului. Copyright © Pandora Publishing, 2018 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 Fax: +4 0372 25 20 20 www.pandoram.ro Pandora M face parte din Grupul Editorial Trei.
ISBN 978-973-1989-93-8
I. Eftimie, Gabriella (trad.) 821.113.6
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 2
19/04/2018 15:38
când findus era mic și a dispărut Sven Nordqvist
Traducere din suedeză de Gabriella Eftimie
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 3
19/04/2018 15:38
Moș Pettson stătea pe lavița din bucătărie și dezlega un rebus, cu motanul Findus pe genunchi. — Povestește‑mi cum a fost când am dispărut, spuse Findus. — Cum adică „ai dispărut“? Doar ești aici, spuse Pettson. — Nu. Când eram mic. — Aaah. Dar p‑asta o știi deja. Ți‑am spus‑o de o sută de ori. — Nu contează, mai spune‑mi‑o o dată. — Bine, fie, spuse Pettson și lăsă deoparte rebusul. Vrei toată povestea sau doar partea în care ai dispărut? — Spune‑o pe toată, ceru motanul cu un aer satisfăcut și se făcu comod în brațele lui. — Atunci ți‑o spun pe toată, spuse moșul. Uite cum a fost:
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 4
19/04/2018 15:38
A fost odată ca niciodată un moș pe nume Pettson. El locuia într‑o căsuță la țară și avea aproape tot ce‑și putea dori un bătrân. Singura problemă era că, uneori, se simțea cam singur. E drept c‑avea câțiva vecini cu care putea să schimbe câte‑o vorbă, dacă musai simțea nevoia, dar și vecinii le‑aveau pe‑ale lor. Mai avea și câteva găini care îi mai țineau de urât, cât de cât. Dar găinile astea ale lui erau destul de zăpăcite. Când îi era lumea mai dragă și discuta de zor cu ele, se trezea c‑o luau la sănătoasa, pentru că vreuna dintre ele găsea vreo râmă sau ceva asemănător. De vreo discuție mai serioasă nici nu putea fi vorba. Când se însera și găinile se duceau la culcare, căsuța îi părea dintr‑odată goală. I se încuiau urechile de atâta liniște și totul îi părea trist.
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 5
19/04/2018 15:38
Într‑o zi, pe moș Pettson l‑a vizitat Beda Andersson, să‑i dea binețe și să stea puțin la taclale. Îi aduse melci cu scorțișoară, așa că Pettson a invitat‑o la cafea. Dar prea multe n‑a zis. Beda Andersson își dădu seama că moșul nu era deloc în toane bune. — Ție ți‑ar trebui o nevastă, să te mai înveselească puțin! spuse ea. — Neeeh, spuse Pettson. Dacă mi‑ar fi trebuit, aș fi făcut rost de o nevastă demult. Acum sunt prea bătrân, m‑am obișnuit să mă descurc și singur. Nu i‑aș face față unei muieri în toată firea. Neeeh… n‑am eu nevoie de nimeni… — Nici măcar o amărâtă de mâță n‑ai. — Nu, spuse Pettson și căzu pe gânduri. O pisică n‑ar fi așa mare bătaie de cap. Poate c‑ar trebui să‑mi iau o pisică…
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 6
19/04/2018 15:38
Săptămâna următoare, Beda Andersson îl vizită din nou. De data asta aducea o cutie de carton. — Uite, ca să‑ți țină de urât, spuse ea și‑i înmână cutia lui Pettson. — Ce‑i asta? întrebă moșul și citi inscripția de pe cutie. „Findus. Mazăre verde“. Chițăie. Deschise cutia și în ea, pe o bucățică de pânză cu dungi verzi, văzu un motănel. Puiul de pisică îl privea pe Pettson drept în ochi și mieuna. — Salut, Findus‑mazăre‑verde, spuse Pettson și avu impresia că tocmai ridicase jaluzelele într‑o dimineață de vară și razele calde ale soarelui se revărsau asupra lui. Pe mine mă cheamă Pettson și asta‑i bucătăria mea. De‑acum încolo o să stai aici, dacă vrei. Nu dorești niște cafea?
PND - Cand Findus era mic_interior.indd 7
19/04/2018 15:38