Page 1

COLECลขIE COORDONATฤ‚ DE Vasile Dem. Zamfirescu


Burnout Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler Traducere din germană de Doina Fischbach


EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu director editorial: Magdalena Mărculescu REDACTOR: Victor Popescu DESIGN: Faber Studio DIRECTOR PRODUCŢIE: Cristian Claudiu Coban DTP: Adrian Tiriblecea CORECTURĂ: Sînziana Doman Roxana Nacu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FENGLER, JÖRG Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale / Jörg Fengler; trad.: Doina Fischbach. Bucureşti: Editura Trei, 2016 Conţine bibliografie ISBN 978-606-719-647-4 I. Fischbach, Doina (trad.) 159.9 Titlul original: Das kleine Buch gegen Burnout. Die besten Strategien gegen Stress und Erschöpfung Autor: Jörg Fengler Copyright © 2013 Schwabenverlag AG, Patmos Verlag, Ostfildern Copyright © Editura Trei, 2016 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 E‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro


Cuprins Prefaţă 7 Introducere 9 Partea întâi Bazele prevenirii epuizării profesionale

11

CAPITOLUL 1. Cele şapte niveluri ale stresului 13 CAPITOLUL 2. Ce este epuizarea profesională (burnout)? 15 CAPITOLUL 3. Discuţii controversate privind conceptul de epuizare profesională (burnout) 17 CAPITOLUL 4. Experienţe cruciale privind epuizarea profesională 22 CAPITOLUL 5. Prevenţia epuizării profesionale 24 Partea a doua 25 de principii ale prevenţiei burnoutului 27 CAPITOLUL 1. Puterea şi claritatea de dimineaţă 29 CAPITOLUL 2. Calmarea respiraţiei 32 CAPITOLUL 3. Conştientizarea propriului corp şi a semnalelor sale 34 CAPITOLUL 4. Armonia mişcării 43 CAPITOLUL 5. Alimentaţie sănătoasă 46


6

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

CAPITOLUL 6. Moderaţie în obiective 53 CAPITOLUL 7. Conştientizarea deplină a prezentului (mindfulness) 59 CAPITOLUL 8. Centrarea asupra unui singur lucru 62 CAPITOLUL 9. Claritate în gândire 65 CAPITOLUL 10. Limbaj ponderat 75 CAPITOLUL 11. De la maxim la optim 83 CAPITOLUL 12. Prudenţă în acţiune 88 CAPITOLUL 13. Consimţirea acţiunii 90 CAPITOLUL 14. Multitaskingul ca excepţie 96 CAPITOLUL 15. Minipauze 99 CAPITOLUL 16. Constructivitate în cadrul relaţiilor 101 CAPITOLUL 17. Avantaj reciproc 111 CAPITOLUL 18. Credibilitatea în viaţa de zi cu zi 115 CAPITOLUL 19. Ritmarea timpului 118 CAPITOLUL 20. Spaţii pentru echilibrare 123 CAPITOLUL 21. Deschiderea faţă de micile bucurii 128 CAPITOLUL 22. Pacea din timpul serii 131 CAPITOLUL 23. O atitudine iubitoare 136 CAPITOLUL 24. O atitudine plină de bunătate 139 CAPITOLUL 25. O atitudine recunoscătoare 142 Observaţie finală 145 Bibliografie 146


Prefaţă Cu tema prevenirii epuizării profesionale (bournout) mă ocup de aproximativ 25 de ani. După publicarea anterioară a două cărţi de specialitate pe această temă, intitulate Helfen macht müde (A da ajutor te oboseşte) din 2012 şi Ausgebrannte Teams (Echipe epuizate) din acelaşi an, acest text este conceput acum pentru aplicarea tehnicilor de prevenire a epuizării profesionale în viaţa de zi cu zi. Impulsul de a scrie o carte despre prevenţie pentru persoanele periclitate şi pentru cele afectate de sindromul epuizării profesionale, precum şi pentru rudele lor mi l-a dat soţia mea, Andrea Patzer, psihoterapeut în Hamburg. Pentru aceasta, vreau să-i mulţumesc ei în primul rând. După o scurtă reflecţie, mi-am însuşit această idee, găsind-o din ce în ce mai atractivă. Am dezvoltat apoi câteva criterii care ar trebui luate în considerare în text: • limbaj clar, uşor de înţeles, • capitole scurte, • reflecţii şi exerciţii care pot fi aplicate în viaţa de zi cu zi, • abordarea diferitelor canale senzoriale, • experienţă proprie cu propuneri de exerciţii, • exerciţii care necesită puţin timp, • perspective de succes rapid. Sper că am reuşit să includ în text aceste criterii.


8

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

Doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de un număr mare de alte persoane. Diverşi colegi şi colege m-au impulsionat în cadrul discuţiilor şi al corespondenţei. Informaţiile din domeniul psihoterapiei, consilierii, supervizării şi coachingului m-au ajutat să-mi îndrept atenţia asupra resurselor şi competenţelor persoanelor periclitate de sindromul epuizării profesionale. Participanţii la seminarele şi cursurile mele mi-au relatat despre starea lor proastă şi despre practicile lor de prevenire. Maike Kühn şi Daniela Wiesmann au redactat prima versiune a textului în manuscris. Maximilian Rasche a gestionat în versiunea finală toate problemele prelucrării textului şi ale internetului. Oliver Reich m-a ajutat în munca privind corectura în şpalt. Toţi patru s-au implicat foarte mult, astfel încât, pe lângă eforturi, a existat şi o colaborare plăcută. Trebuie să le mulţumesc şi celor trei fiice ale mele Fiona, Filia şi Janne. Ele au însoţit proiectul, m-au invitat să-mi iau perioade de odihnă pentru prevenirea epuizării profesionale şi s-au bucurat împreună cu mine cu privire la progresul proiectului. Nu în ultimul rând îi mulţumesc doamnei dr. Christiane Neuen, redactorul Editurii Patmos. Ea m-a sfătuit ca un expert în timpul dezvoltării conceptului, mi-a dat mereu feedbackuri utile şi s-a implicat şi a însoţit în mod profesional toate etapele pregătirii manuscrisului. Le doresc tuturor cititorilor şi cititoarelor o lectură plăcută, înţelepciune cu privire la stilul lor de viaţă bazat pe o profilaxie a epuizării profesionale, precum şi prudenţă şi succes în cadrul autoîngrijirii active. Jörg Fengler Köln şi Bonn, august 2012


Introducere Spre deosebire de cărţile de specialitate de pe piaţă referitoare la sindromul burnout, acest ghid are scopul de a oferi o altă abordare: în primul rând, ia în considerare o obiecţie pe care am întâlnit-o mereu la conferinţe, seminarii şi discuţii pe tema prevenirii epuizării profesionale: La mine nu funcţionează nimic din toate acestea. Celui care spune acest lucru i s-ar putea obiecta faptul că opţiunile prezentate nu au fost examinate şi practicate suficient de serios. Dar nu este de competenţa noastră să dădăcim persoana afectată sau să-i dorim o suferinţă mai mare. De aceea, am prezentat aici 25 de măsuri, pe care orice om le poate practica aproape în orice loc, fără costuri şi cu foarte puţin efort, pentru a preîntâmpina riscul de a dezvolta o epuizare profesională. Sintagma cu foarte puţin efort trebuie subliniată, deoarece o altă obiecţie împotriva prevenirii epuizării profesionale este adesea: Nu am timp pentru asta. Deci, voi descrie aici procedeele care ne stau la dispoziţie indiferent dacă există alte persoane implicate, instrumente, locuri sau perioade de timp şi care pot exercita un amplu efect preventiv şi curativ. Concentrarea asupra unei singure persoane periclitate se loveşte de o altă obiecţie: sindromul burnout nu este un diagnostic de boală în sensul ICD-10, ci un risc în viaţa de zi cu zi, care ia naştere din motive individuale,


10

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

dar şi instituţionale. Este rezonabil să dezbatem doar măsurile corective individuale? Răspunsul este afirmativ dacă condiţiile-cadru instituţionale sunt şi ele vizibile şi dacă, în mod corespunzător, şi din partea instituţiei sunt luate măsuri pentru reducerea stresului. Totodată, cartea clarifică faptul că cea mai mare responsabilitate o are persoana însăşi: ea suferă şi trebuie să vorbească despre suferinţa ei. Ea are ocazia de a se interconecta. Ea poate înainta plângeri, cereri şi reclamaţii şi poate obţine discret sprijin pe mai multe niveluri. Dacă ţinem seama de acest lucru şi dacă această carte îl face vizibil, atunci, dincolo de întărirea fiecărui cititor şi a fiecărei cititoare, ea poate aduce chiar o contribuţie la prevenirea epuizării profesionale în mediul social.


Partea întâi Bazele prevenirii epuizării profesionale


CAPITOLUL 1 Cele şapte niveluri ale stresului În cercetarea sindromului de epuizare profesională (burnout) facem distincţie între factorii interni şi cei externi, care declanşează stresul la un om. Această distincţie, atunci când am întâlnit-o, am considerat-o încă de la început ca având nevoie de încă o diferenţiere. Fireşte că, pe de o parte, persoana însăşi constituie un bun punct de plecare pentru toate analizele privind stresul. Însă factorii de stres externi necesită o structurare în funcţie de contextele de viaţă în care trăieşte omul. De aceea, ca niveluri de diferenţiere a stresului uman am ales: l persoana însăşi, l contextele ei de viaţă privată, l contactele sale profesionale, l echipa şi cercul său de colegi, l legătura cu superiorii, l instituţia şi branşa ei, precum şi l condiţiile-cadru sociale. În cadrul unei prevenţii ample a epuizării profesionale trebuie luate în considerare toate aceste niveluri ale stresului. În dezbaterea actuală, epuizarea profesională


14

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

nu mai este considerată a fi doar un destin individual, doar o îmbolnăvire sau chiar o consecinţă a nechibzuinţei personale, ci este văzută ca un rezultat multifactorial al proceselor stresante complexe, care trebuie localizat la nivel individual, instituţional şi social.


CAPITOLUL 2 Ce este epuizarea profesională (burnout)? Dintre numeroasele definiţii ale epuizării profesionale, împărţirea în trei subaspecte continuă să fie cea mai pregnantă: aşadar, periclitată de dezvoltarea sindromului burnout este o persoană care 1) pe parcursul mai multor săptămâni observă la propria persoană senzaţii puternice de epuizare, 2) prezintă o diminuare considerabilă a performanţei şi 3) trăieşte experienţe de înstrăinare faţă de activitatea sa, faţă de colegi, precum şi faţă de instituţie (Maslach, 1986). O abordare mai nouă (Schaarschmidt & Fischer, 2008) descrie riscul de a dezvolta o epuizare profesională prin patru modele de reacţie în comportamentul de muncă (tab. 1). Tabelul 1. Modele de reacţie profesională (Schaarschmidt & Fischer, 2008)

crescută scăzută

Capacitate de distanţare

Implicare în muncă crescută

scăzută

satisfacţie profesională mare

satisfacţie profesională relativă

sănătos nu este necesară o intervenţie referitoare la sănătate suprasolicitarea propriei persoane este necesară o intervenţie referitoare la sănătate

este de dorit o clarificare a motivaţiei resemnare este necesară o intervenţie referitoare la sănătate


16

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

Prezentarea lui Schaarschmidt şi Fischer se bazează pe chestionarul validat AVEM (Arbeitsbezogenes Verhaltensund Erlebensmuster = Modelul comportamental şi experienţial referitor la muncă) şi tratează tema epuizării profesionale mai degrabă la nivelul comportamentului decât sub forma unor criterii rigide. Ea face distincţie între oamenii din câmpul muncii care manifestă o implicare crescută, respectiv scăzută, care se pot retrage din acest câmp în orice moment, cu succes şi în mod consecvent — sau nu. Autorii apreciază ca fiind expuse riscului de a dezvolta o epuizare profesională acele persoane care nu reuşesc să aibă această distanţare. Alţi autori se întreabă dacă conceptul de epuizare profesională este de fapt elocvent (de exemplu, Burisch, 2006), subiect pe care îl voi detalia mai mult în capitolul următor. În orice caz, termenul de „epuizare profesională“ sau „burnout“ a intrat fără îndoială în limbajul societăţii. Mulţi oameni se descriu cu cuvintele: Mă simt epuizat! Sau: M-am îmbolnăvit de burnout!


CAPITOLUL 3 Discuţii controversate privind conceptul de epuizare profesională (burnout) În ultimii ani au fost exprimate îndoieli cu privire la valabilitatea şi elocvenţa conceptului de „epuizare profesională“. În cele ce urmează doresc să iau atitudine împotriva câtorva dintre aceste obiecţii.

1. Epuizarea profesională este un diagnostic la modă. Acest argument trebuie luat în serios. Termenii noi îi atrag pe unii oameni ca un magnet atunci când ei se simt atinşi personal şi descrişi în mod adecvat de aceştia. Consensul larg de care se bucură în prezent conceptul de burnout trebuie privit în mod corespunzător cu foarte mare atenţie. Pe de altă parte, cercetarea în acest domeniu indică faptul că pare să existe măcar parţial o înrudire între epuizarea profesională şi diagnosticele clinice — în ciuda unor obiecţii


18

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

teoretice justificate. Consensul larg cu privire la acest concept diagnostic poate fi şi un indiciu despre faptul că oamenii se simt recunoscuţi în suferinţa lor şi sunt dispuşi să accepte necondiţionat oferte de clarificare şi de sprijin.

2. Înainte nu a existat termenul de burnout. Acest argument nu este cu adevărat valabil. Pe vremea romanilor nu existau, de asemenea, nici infarctul miocardic şi nici şocul insulinic. Însă acest lucru înseamnă doar că pe atunci încă nu existau aceste tipuri de diagnostice. Probabil că şi la acea vreme au murit oameni de aceste boli. Aşadar, trimiterea la trecut ar bloca orice inovaţie în domeniul cercetării, în cadrul căreia păşim pe un teren necunoscut.

3. În SUA nimeni nu vorbeşte de burnout. Nici acest argument nu este valabil. Din el putem înţelege cel mult că cercetarea nu este niciodată cercetare pură, ci că este permisă sau chiar împiedicată în contexte sociale şi pe baza deciziilor politice. Dacă cercetarea s-ar baza în întregime pe faptul că în străinătate se fac sau nu cercetări cu privire la acest lucru, s-ar ajunge la un blocaj inacceptabil al cercetării.

4. Burnoutul nu este altceva decât o depresie mascată. Este bine cunoscut faptul că epuizarea profesională şi depresia sunt strâns legate între ele. Însă foarte multe diagnostice din ICD-10 (clasificarea tulburărilor psihice


19

după Organizaţia Mondială a Sănătăţii), capitolul F, adică cel al tulburărilor psihice, sunt strâns legate între ele, de exemplu anxietatea, depresia, panica, tulburările somatoforme etc. Cu toate acestea, din motive de utilitate şi practicabilitate, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decis să le considere diagnostice distincte. Astfel, epuizarea profesională (burnout) este desemnată în mod explicit ca fiind o suferinţă neclinică, care, în mod corespunzător, nu ar trebui abordată prin psihoterapie, ci prin consiliere psihologică. Următoarea sarcină a cercetării în acest domeniu va avea, în mod corespunzător, scopul de a realiza cu adevărat distincţii convingătoare privind diagnosticul diferenţial între epuizarea profesională şi depresie. În cazul acesta se aplică gluma medicală: „Pacientul poate avea şi păduchi şi purici“. În sens figurat, acest lucru înseamnă că epuizarea profesională nu trebuie considerată în sine o subformă a depresiei, ci reprezintă o suferinţă specifică şi un risc de boală specific ale persoanei.

5. Burnoutul duce la o bagatelizare a depresiei. Asemenea fenomene nu pot fi excluse complet. Diagnosticul depresiei ar trebui, bineînţeles, păstrat în forma sa actuală a descrierii din ICD-10. Ea este clar definită şi prin finanţarea de către casele de sănătate a psihoterapiilor şi tratamentelor psihiatrice. Pentru epuizarea profesională trebuie elaborate măsuri de intervenţie de sine stătătoare, care au o acţiune preventivă şi corectivă, dar care, desigur, nu trebuie transferate cu uşurinţă asupra tabloului clinic al depresiei.


20

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale Jörg Fengler

6. Burnoutul este încă complet necercetat. Într-adevăr, în domeniul cercetării burnoutului nu există încă un consens deplin cu privire la un posibil mod de abordare a epuizării profesionale şi la delimitarea simptomelor sale. Dar acesta este destinul tuturor noilor idei, astfel încât mai întâi au loc abordări ale problemei, se fac ipoteze şi verificări ale ipotezelor, apoi se întreprind alte demarări, iar la finalul îndelungatelor procese de cercetare există, în sfârşit, decizii, care sunt susţinute de o majoritate a comunităţii ştiinţifice. În această privinţă, în prezent suntem martorii unui asemenea proces de cercetare, care este dedicat temei prevenirii epuizării profesionale.

7. Oamenii care cred că suferă de burnout habar nu au despre ce vorbesc. Din păcate, acest lucru nu poate fi exclus, dar nu se opune faptului că, în ciuda lipsei de cunoştinţe, uneori ei au supoziţii diagnostice corecte. De fapt, avem o influenţă limitată asupra termenilor pe care noi, în calitate de oameni de ştiinţă, îi folosim şi îi răspândim. Mai degrabă, fiecare dintre aceşti termeni dezvoltă de-a lungul anilor o dinamică proprie. Asta înseamnă: sensuri pe care le-am dat iniţial vor fi retrase din spaţiul public, altele, dimpotrivă, vor fi adăugate. Acest lucru este valabil pentru toate terminologiile medicale, psihologice, pedagogice, sociologice şi ale ştiinţelor naturii, dar nu-i împiedică pe oameni să participe la discursul public cu privire la aceşti termeni.


21

Pe lângă această discuţie controversată, prevenirea epuizării profesionale s-a impus între timp în multe domenii ale vieţii profesionale ca o componentă solidă a prevenţiei pentru sănătate la locul de muncă (Amann & Wipplinger, 1998; Kerr, Weitkunat & Moretti, 2007; Lauterbach, 2008).

Burnout strategii impotriva epuizarii profesionale 1 21  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2016. www.edituratrei.ro

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you