__MAIN_TEXT__

Page 1

COLECลขIE COORDONATฤ‚ DE

Vasile Dem. Zamfirescu

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 1

06.10.2020 22:59:41


nu ne mai intelegem deloc p3.indd 2

06.10.2020 22:59:41


Isabelle Filliozat

Nu ne mai înțelegem deloc! Cum să trecem cu bine prin perioada uşilor trântite (de la 12 la 17 ani) Desene realizate de Anouk Dubois Traducere din franceză de Alina Popescu

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 3

09.10.2020 11:17:53


EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu DIRECTOR EDITORIAL: Magdalena Mărculescu REDACTARE: Liana Fâcă DESIGN: Faber Studio Foto copertă: Guliver/Getty Images/ ©Jamie Grill DIRECTOR PRODUCŢIE: Cristian Claudiu Coban DTP: Vlad Condur CORECTURĂ: Duşa Udrea-Boborel Carmen Eberhat

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FILLIOZAT, ISABELLE Nu ne mai înţelegem deloc!: cum să trecem cu bine prin perioada ușilor trântite (de la 12 la 17 ani) / Isabelle Filliozat; desene de Anouk Dubois; trad. din franceză de Alina Popescu. — Bucureşti: Editura Trei, 2020 Conţine bibliografie ISBN 978‑606‑40‑0783‑4 I. Dubois, Anouk (il.) II. Popescu, Alina (trad.) 159.9

Titlul original: ON NE SE COMPREND PLUS! Autor: Isabelle Filliozat Ilustraţii de Anouk Dubois Copyright © Editions JC Lattès, 2017 COPYRIGHT © Editura Trei, 2020 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 E‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 4

09.10.2020 11:17:53


Copiii mei adolescenţi, acum tineri adulţi, vă mulţumesc pentru tot ce m‑aţi învăţat. Vă mulţumesc pentru calitatea relaţiei noastre. Vă iubesc. Isabelle

Celor care mă inspiră, Éric, Salomé, Juliette. Anouk

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 5

06.10.2020 22:59:41


nu ne mai intelegem deloc p3.indd 6

06.10.2020 22:59:41


Nu e iubire de frate, cum fu oarecând într‑o vreme. Ei [tinerii] îi necinstesc pe bătrâni, cu vorbe spurcate, degrabă Îi ocărăsc, fără frică de‑al zeilor chip, ticăloşii, Nici mulţumire n‑aduc părinţilor la bătrâneţe Munci şi zile, Hesiod, poet grec din secolul al VIII‑lea î.Hr.

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 7

06.10.2020 22:59:41


nu ne mai intelegem deloc p3.indd 8

06.10.2020 22:59:41


CUPRINS

Cuvânt‑înainte Isabelle Filliozat Anouk Dubois Mod de întrebuinţare Introducere I. O perioadă dificilă pentru părinte • El trece prin criza adolescenţei, eu trec prin criza de mijlocul vieţii • Îşi închide uşa de la cameră cu cheia • Nu mai are nevoie de mine! • Nu mă mai ascultă  • Mor de îngrijorare  • Mă enervez atunci când e arogant • Uneori am reacţii disproporţionate • Merg pe coji de ouă  • Nu suntem de acord în privinţa educaţiei autoritare II. Corpul, inima şi creierul — ca un şantier

13 13 17 19 21

25

26 27 28 30 32 34 36 38

• Putem avea încredere într‑un adolescent? • Punctele‑cheie 

48 50

III. Hipersocializare, apartenenţă şi statut social

51

• Este în stare să facă tot ce îi propune prietena ei!  • Stă lipit de smartphone • „Vrea“ o pereche de jeanşi de firmă • Pare că îi plac pedepsele! • Nu este populară • Ea râde de o colegă • Este hărţuit la liceu • Este hărţuită pe reţelele sociale • Nu are prieteni • Ce este de făcut în caz de hărţuire • Susţinerea empatiei

52 54 56 58 59 60 61 62 64 66 68

40 IV. 11–12 ani, începuturile 43

• Reamenajarea teritoriului 44 • Un slab control al impulsurilor46 • Reactivitatea crescută 47

• Se duce în tricou la şcoală, deşi e frig afară!  • Se plânge că o dor picioarele • Îi cresc sânii

69 70 72 73 9

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 9

06.10.2020 22:59:41


|

Nu ne mai înţelegem delo c!

• Vrea mereu totul imediat

74

• Vrea sutien

76

• Sexul? Prea puţin contează pentru mine!

77

• Nu‑i place că vorbesc despre ea

80

• E groaznic să fii fată!

82

V. 13 ani

85

• Este ciclotimică!

86

• Nu se iubeşte pe sine

88

• Îmi vorbeşte foarte urât!

90

• Nu poate sta liniştit

92

• Nu reuşeşte să se concentreze la ce are de făcut 94 • Minte

97

• Se plictiseşte repede, se foieşte încontinuu şi îşi torturează părul

98

• Este hiperactiv

99

VI. 14 ani

103

• Face câte o criză de nervi!

104

• Camera îi este întoarsă pe dos

106

• Nu are pic de respect pentru ceilalţi, îşi lasă hainele prin toată casa

108

• Are faţa plină de acnee 109 • Refuză să‑şi facă duş 110 • Promite…, dar nu se ţine de cuvânt 112 • Nu ascultă!  114 • Pedepsele nu duc nicăieri 116 • Îşi dă întruna ochii peste cap 118 • Nu participă la treburile casnice 120 • Nu este de acord cu nimic şi vrea să aibă ultimul cuvânt 122 • Îmi vorbeşte urât  123 • Este neîndemânatică 124 • Nu ţine pasul cu învăţatul 126 • E uituc 128 • Este obraznică 129 • Mă cheamă, dar apoi mă „expediază“ 130 • E imposibil de trezit dimineaţa  132 • Este extrem de indolent la şcoală 134 • Ne ţinem de capul lui ca să‑şi facă temele 136 VII. 15 ani

139

• Ea îmi alege hainele • Nu suportă să îl privim 

140 142

10

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 10

06.10.2020 22:59:41


Cuprins

• Îşi face planuri peste planuri, care nu se concretizează 143 • Postează întruna selfie‑uri pe reţelele sociale

144

• Mă critică!

146

• Îmi contestă valorile

148

• Îşi pierde toată ziua cu prietenii 

150

• Nu ştie să se organizeze şi depinde de noi…

152

• Îi este ruşine cu mine şi mă atacă de faţă cu prietenele ei

154

• Dă muzica la maximum!

156

• Îşi petrece viaţa în faţa ecranelor

158

• Este încordată

160

• Este anxios

162

• Este apatică

163

• Îşi petrece timpul visând cu ochii deschişi

164

• Este bulimică

165

• Are o postură greşită

166

• Este anorectică

167

• Fumează

170

• Spune că vrea doar să se relaxeze

172

• Fumează canabis

173

• Se droghează

176

• Este hipersexualizată şi vulgară 178 • Prima suferinţă din dragoste 179 • Ea iese cu băieţi 180 • El nu are iubită 182 • Trimite mesaje sau videoclipuri sexuale 184 VIII. 16 ani

187

• Vrea să schimbe lumea 188 • Îşi face o trupă rock 190 • Uită de programările la medic 191 • Face lucruri prea riscante 192 • Nu invită niciodată pe nimeni pe la el 194 • Îşi petrece timpul uitându‑se la prostii la televizor 195 • String şi machiaj 196 • Vrea piercing sau tatuaj 198 • Se crestează 201 • Nu se hrăneşte decât cu cola, burgeri sau pizza… 202 • Consumă alcool în grup 204 • Este violent 207 • Este dependent de jocuri video 208 • Nu ştiu să evalueze pericolul210 • E deprimat 212 11

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 11

06.10.2020 22:59:41


|

Nu ne mai înţelegem deloc! delo c!

• Se radicalizează 214 • Ea nu se protejează de fiecare dată când face dragoste 216 IX. Adevărata noastră putere parentală • Să fim un portavion fiabil • Puterea iubirii: umplerea rezervorului • Puterea neputinţei şi a autenticităţii • Puterea libertăţii • Puterea regulilor • Puterea exemplului şi a modelării • Puterea de a primi

217 218 219 222 223 224 226 227

• • • • • • • • •

Puterea ascultării 228 Puterea seninătăţii 230 Puterea empatiei 232 Puterea discuţiei 234 Puterea momentului potrivit 236 Puterea reformulării 237 Puterea valorizării 238 Puterea reconcilierii 240 Puterea recunoştinţei 241

Concluzie

243

• Pentru aprofundare • Resurse online • De aceeaşi autoare • Mulţumiri

249 249 251 252

12

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 12

06.10.2020 22:59:41


CUVÂNT‑ÎNAINTE

Isabelle Filliozat

E

ram în maşină şi îl conduceam pe fiul meu la şcoală, când îl aud spunându‑mi din senin: „Incredibil, acum pot să văd în trei dimensiuni! Uite, de exemplu, maşina din faţa noastră poate să vină din diferite direcţii şi s‑o ia la dreapta sau la stânga… Dacă se întoarce, maşina din spatele ei o să facă o anumită mişcare…“ M‑am uitat la maşina respectivă şi — da —, aşa gândeam şi eu, numai că acest fel de a vedea lucrurile mi se părea de la sine înţeles şi normal. Dar dacă această gândire era nouă pentru el, oare

cum văzuse lucrurile înainte? Când l‑am întrebat asta, mi‑a răspuns: „Păi… Înainte, totul era drept! Ceva era ceva şi atât. Nu vedeam legătura dintre lucruri“. Fiul meu descoperea abstracţiunea şi complexitatea. Şi o punea uimitor de clar în cuvinte. Ceea ce învăţasem în timpul studiilor de psihologie şi ceea ce am citit în cărţile de specialitate devenea acum neaşteptat de concret. Mă refer la teoria etapelor dezvoltării inteligenţei, a lui Jean Piaget! Un psiholog elveţian, care mi‑a dat de furcă pe vremea când eram studentă şi pe care l‑am descoperit într‑o altă lumină atunci când o şcoală de asistente medicale mi‑a cerut să ţin un curs despre el — ceea ce, în treacăt fie zis, mi‑a permis să înţeleg că predatul este cel mai bun mod de a învăţa. Asta mi‑a deschis calea către scris şi conferinţe. Ca să poţi preda un subiect, trebuie să‑l cunoşti în profunzime. Se pare că împărtăşirea cunoştinţelor e şi un mod de a‑mi 13

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 13

06.10.2020 22:59:41


|

Nu ne mai înţelegem deloc!

urma pasiunea, aceea de a învăţa. Aşadar, l‑am descoperit pe Jean Piaget, biolog şi psiholog, propovăduitor al epistemologiei genetice (teoria generală a genezei cunoaşterii), conform căreia teoria ştiinţifică trebuia să fie bazată pe verificarea faptelor stabilite pe cale experimentală. Carevasăzică, am dat de un psiholog care era şi om de ştiinţă! Cu toate că m‑am lăsat repede de studiile de biologie în schimbul psihologiei, mă pasionează în continuare fiziologia, biochimia, ştiinţele naturii, în general. Mă fascinează îndeosebi înţelegerea interacţiunilor dintre biologic, fiziologic, psihologic şi social. Dovadă prima mea carte, Corpul, ca mesager1, despre dimensiunea psihosomatică a bolilor. Fiul meu avea 15 ani şi, aşa cum scrisese Piaget, ajungea la etapa gândirii ipotetico‑deductive. De acum înainte, putea să ţină 1 Isabelle Filliozat şi Hélène Roubeix, Le Corps Messager. Quand la maladie nous parle de nous. Ediţie nouă, DDB.

cont simultan de mai multe variabile şi să rezolve probleme complexe. Cum am ajuns înapoi acasă, m‑am cufundat în studii ştiinţifice despre creierul adolescenţilor. Piaget nu a avut la îndemână decât experimentul şi observaţia comportamentului exterior, însă mai târziu oamenii de ştiinţă au avut la dispoziţia lor o întreagă colecţie de instrumente de măsurare. Îndeosebi RMN‑ul funcţional a revoluţionat imaginea creierului, permiţând vizualizarea în direct a ceea ce se întâmplă sub craniu. Plasticitatea cerebrală, neuronii‑oglindă, mielinizarea progresivă, receptorii opioizi din creier… toate acestea ne arată capacităţile cerebrale dintr‑o perspectivă nouă şi pasionantă…, dar şi comportamentele, inclusiv ale copiilor. A fi părinte este o aventură incredibilă! M‑am bucurat de fiecare etapă de vârstă a copiilor mei, fiecare a avut doza ei de plăceri şi surprize. Mi s‑a spus şi mie: „copii mici, griji puţine, copii mari,

14

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 14

06.10.2020 22:59:41


Cuvânt‑înainte

griji pe măsură“. Ca părinte, nu eşti niciodată cu adevărat pregătit. Am fost surprinsă de apariţia în mine a unor noi reacţii emoţionale. Mai mult ca oricând, m‑am simţit neliniştită, neajutorată şi neputincioasă. Spre marea mea ruşine, am avut porniri către jigniri, dominare, izbucnit în plâns, plecat şi lăsat totul baltă… Am trecut prin tot felul de trăiri, de tensiuni, de reacţii de enervare, pe care nu mi‑aş fi imaginat în veci că o să le simt într‑o bună zi. Am simţit şi enorm de multă iubire şi bucurie, am împărtăşit momente intense şi profunde cu cei doi copii adolescenţi ai mei, momente de conectare, de împărtăşire şi de ascultare a emoţiilor lor. Am luat unele viraje mai brusc, pe altele mai uşor. Am învăţat din toate câte ceva despre mine, despre ei, despre viaţa în dezvoltare. Şi am studiat şi publicaţii ştiinţifice, ca să înţeleg ce se întâmplă. Am descoperit, printre altele, că intestinele lor şi bacteriile pe care le conţin pot să influenţeze

starea de spirit şi chiar unele reacţii. Cu fiecare problemă întâlnită cu unul dintre copiii mei, mi s‑a deschis în acelaşi timp un univers pasionant. Împărtăşesc în această carte ceea ce am învăţat despre adolescenţă, mulţumită lor şi numeroaselor întrebări care mi‑au fost adresate de părinţii pe care i‑am întâlnit la conferinţe sau ateliere, mulţumită lecturilor mele şi internetului, care dă acces la publicaţii ştiinţifice şi la atâţia gânditori şi cercetători din lumea întreagă. Culturile adolescenţilor evoluează rapid. Poate că unele informaţii vor fi deja depăşite, în momentul în care veţi citi această carte. Însă, dincolo de cultură, există constantele universale ale dezvoltării creierului. Suntem fiinţe psihosociobiologice! Comportamentele adolescenţilor noştri au atât fundamente biologice, cât şi psihologice şi fac parte dintr‑o dinamică socială. Ideile prezentate aici sunt inevitabil reductive, dat fiind faptul că fiecare 15

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 15

06.10.2020 22:59:42


|

Nu ne mai înţelegem delo c!

pagină şi fiecare tematică ar putea fi subiectul unei întregi cărţi. Însă, dacă ele ne pun pe gânduri, atunci înseamnă că şi‑au atins scopul. După cărţile Le‑am încercat pe toate! (trad. rom.: Trei, 2019) şi Mă exasperează! (trad. rom.: Trei, 2020), în care exploram comportamentele de la 1 la 5 ani, apoi de la 6 la 11 ani, iată‑ne acum la volumul Nu ne mai înţelegem deloc! Este o carte pe care mi‑ar fi plăcut să o citesc în timpul adolescenţei copiilor mei. Veţi găsi în ea unele idei care vă vor schimba modul de a vedea lucrurile sau altele cu care sunteţi deja familiarizaţi, dar prezentate poate din alt unghi, informaţii preluate din neuroştiinţe şi

resurse concrete pentru un cotidian mai bogat şi mai fericit alături de adolescenţii noştri. Unele opţiuni de atitudini parentale propuse aici vi se vor părea idealiste sau poate chiar simpliste. Stereotipul adolescentului puţin cooperant ne împiedică să credem că e posibil să devină cooperant — şi asta chiar cu multă uşurinţă. Când ne opintim ca să deschidem o uşă, poate fi puţin destabilizator să ne dăm seama că trebuia doar să apăsăm pe clanţă ca să o deschidem. Acesta este oarecum scopul acestei cărţi, să analizeze cum să faci să deschizi uşi, mai degrabă decât să le dărâmi.

16

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 16

06.10.2020 22:59:42


Cuvânt‑înainte

Anouk

I

eri, am însoţit‑o la cosmetică pe fiica mea cea mare, 16 ani, ca să‑şi pună unghii cu gel. Nu era prima dată pentru ea, însă noutatea a fost alegerea culorii: naturală. După ce şi le‑a făcut roşu aprins, negru, bleumarin, kaki, Salomé a ales o nuanţă mai neutră, una care îi convenea ei la momentul respectiv. Nu sunt o admiratoare a unghiilor artificiale, nu mi‑am făcut niciodată unghiile aşa, însă Salomé nu este obligată să aibă aceleaşi gusturi ca mine. Mi se pare că ei îi vin bine. Schimbarea culorii m‑a făcut însă să mă gândesc la o schimbare a dispoziţiei…

Acum o săptămână, fiica noastră mijlocie, Juliette, 14 ani, şi‑a dorit să se tundă scurt (părul îi ajungea până la linia taliei). Tatăl ei şi cu mine am fost de acord. — Îţi fac programare la coafor, m‑am oferit eu. — Nu, mamă, nu, de data asta vreau să mă tund eu singură. — …Bun, OK. Dacă vrei, o să te ajut să îl potriveşti, dacă e nevoie. Juliette a zâmbit, vizibil încântată să se pună pe treabă. O jumătate de oră mai târziu, ieşea din baie cu părul mai scurt cu douăzeci de centimetri. Îi stătea super! Am avut nevoie de doar zece minute ca să i‑l egalizez. Apreciez foarte mult capacitatea adolescenţilor de a ne arăta starea de spirit (emoţională?) pe care o au. Prin culoarea unghiilor, haine, coafuri, stiluri, muzică sau limbaj… Este rolul nostru să vedem şi să „captăm“ aceste mesaje. Nu e chiar atât de greu. La vârsta lor, şi noi am vorbit la un moment dat aproximativ acelaşi 17

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 17

06.10.2020 22:59:42


|

Nu ne mai înţelegem delo c!

limbaj ca ei. Atunci, de unde sindromul de amnezie parentală — atât de des întâlnit? Nu am un răspuns la această întrebare, dar sunt sigură că o să găsiţi nişte răspunsuri citind această carte: . Mi‑a făcut o deosebită plăcere să ilustrez aceste teme, pentru unii amuzante, pentru alţii de‑a dreptul triste, însă toate merită efortul să vă opriţi asupra lor şi să le acordaţi atenţie. Ţin să le spun

MULŢUMESC! fiicelor noastre şi tuturor adolescenţilor de pe acest pământ, pentru că ne amintesc nouă, adulţilor, că acest limbaj există şi că face parte din noi, că a fost şi al nostru într‑o perioadă crucială de viaţă şi că nu trebuie să‑l uităm. Mulţumesc că ne permiteţi să rămânem cu mintea deschisă şi să nu credem vreodată că ceea ce am dobândit este… de‑acum şi pururea!

18

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 18

06.10.2020 22:59:42


MOD DE ÎNTREBUINŢARE

U

n desen înfăţişează o situaţie familiară, caricaturizând de obicei o reacţie parentală tipică. După care urmează:

Ce simte adolescentul faţă de reacţia părinţilor: o să îţi spun eu ce se petrece în mintea mea.

Un bec clarifică situaţia, din perspectiva descoperirilor din domeniul neuroştiinţelor şi al psihologiei experimentale.

Câteva statistici sau informaţii prezentate într‑un chenar.

Câteva informaţii despre parentajul pozitiv şi empatic, cu fonturi îngro‑ şate. Ne putem gândi, în orice situaţie, la mai multe opţiuni. Pistele pe care le propun nu sunt exhaustive. Sunt direc‑ ţii de explorat. Acest simbol indică o resursă [în limba franceză — n.n.] care se găseşte pe site‑ul www.filliozat.net, la rubrica On ne se comprend plus!1: exerciţii, piste suplimentare, clipuri video explicative, meditaţii audio… Scrierea unei cărţi nu poate evita generalizările. Putem vorbi în general despre adolescent, deşi fiecare este unic? Ca să nu încărcăm şi mai mult textul, nu am mai pus la fiecare propoziţie „uneori“ sau „e posibil să“, dar ne bazăm pe faptul că o să le adăugaţi dumneavoastră, când citiţi. Pot apărea numeroase reacţii, la diferite vârste. Vă invităm să parcurge­ţi în întregime această carte, dacă încercaţi să înţelegeţi adolescentul, chiar dacă a depăşit sau nu 1 Nu ne mai înţelegem deloc! 19

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 19

06.10.2020 22:59:42


|

Nu ne mai înţelegem delo c!

a atins încă o vârstă anume. La fel cum suntem mai degrabă vesperali sau matinali şi mai mult sau mai puţin receptivi la mirosuri sau zgomote, tot aşa fiecare tânăr are ritmul său personal, propria lui sensibilitate, propria dezvoltare. O adolescentă nu este anormală dacă nu trânteşte uşile ca să se închidă în cameră, la 13 ani, sau dacă nu plânge, la 15 ani, pentru că vrea un scuter! Faptul că aceste comportamente sunt de aşteptat nu înseamnă că sunt neapărat prezente, ci doar că e posibil să se manifeste. O precizare gramaticală: limba nu este neutră, ea se impregnează în inconştient şi dă naştere

la stereotipuri2. Ni se pare aşadar important ca masculinul să nu predomine mereu faţă de feminin. Pentru a respecta paritatea, ne‑am străduit să respectăm alternanţa dintre masculin şi feminin, băiat şi fată, mai degrabă decât să îngreunăm lectura prin feminizarea sistematică a pronumelor. Această alegere îl poate deruta pe cititorul obişnuit cu folosirea predominantă a masculinului. De asemenea, alternăm tătic şi mămică, tată şi mamă, fără preconcepţii cum că unele probleme ar fi apanajul mamelor şi altele ale taţilor. 2 CEME’Action: http://www.cemeaction. be/?p=461.

20

nu ne mai intelegem deloc p3.indd 20

06.10.2020 22:59:42

Profile for Editura Trei TREI

Nu ne mai înțelegem deloc! - Isabelle Filliozat  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2020. www.edituratrei.ro

Nu ne mai înțelegem deloc! - Isabelle Filliozat  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2020. www.edituratrei.ro

Advertisement