Page 1

homeschooling p3.indd 1

03.04.2019 21:45:16


homeschooling p3.indd 2

03.04.2019 21:45:16


John Holt Pat Farenga

Homeschooling Tot ce voiai să știi despre școlarizarea la domiciliu Traducere din engleză de Oana Badea şi Iuliana Nistoroaia

homeschooling p3.indd 3

03.04.2019 21:45:16


Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Redactare: LIANA VALERIA FÂCĂ Coperta: DANIEL TOMA Foto copertă: © iStock, by Getty Images / PeopleImages Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Dtp: FLORIN PARASCHIV Corectură: IRINA BOTEZATU IRINA MUŞĂTOIU HOLT, JOHN Homeschooling: Tot ce voiai să ştii despre şcolarizarea la domiciliu / John Holt, Pat Farenga; trad. din engleză de Oana Badea şi Iuliana Nistoroaia. – Bucureşti : Editura Trei, 2019 Conţine bibliografie ISBN 978-606-40-0403-1 I. Farenga, Pat II. Badea, Oana (trad.) II. Nistoroaia, Iuliana (trad.) 37 Titlul original: Teach Your Own. The John Holt Book of Homeschooling Autori: John Holt și Patrick Farenga Copyright © 2003 by Holt Associates Portions of this book appeared earlier in Teach Your Own: A Hopeful Path for Education, copyright © 1981 by John Holt, and The Beginner’s Guide to Homeschooling, copyright © 2000 by Pat Farenga. This edition published by arrangement with Da Capo Press, an imprint of Perseus Books, LLC, a subsidiary of Hachette Book Group, Inc., New York, New York, USA. All rights reserved. Romanian edition published by arrangement with Agenția Literară Livia Stoia Copyright © Editura Trei, 2019 O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978–606–40‑0403–1

homeschooling p3.indd 4

03.04.2019 21:45:16


Această carte este dedicată tuturor celor care au susţinut revista Growing Without Schooling şi activitatea lui John Holt. Curajul şi hotărârea voastră de a vă educa propriii copii şi de a vorbi şi altora despre drumul vostru au fost un factor decisiv în scrierea acestui volum.

homeschooling p3.indd 5

03.04.2019 21:45:16


homeschooling p3.indd 6

03.04.2019 21:45:16


Cuprins 6 11

Mulţumiri Prefaţă

29

Introducere

45 78 122 148 174 198 211 227 261 283 314 340 375

Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 6 Capitolul 7 Capitolul 8 Capitolul 9 Capitolul 10 Capitolul 11 Capitolul 12 Capitolul 13

415 426

Bibliografie selectivă Note

Î n şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu! De ce să‑i retragi din sistem? Obiecţii frecvente faţă de şcoala acasă Politicile de neşcolire Cum să împărtăşeşti viaţa cu copiii Şcoala vieţii Spaţii de locuit şi de lucru Joacă serioasă Învăţarea fără predare Dificultăţi de învăţare Copiii şi munca Şcoala acasă, în America Cum să începeţi Reacţia şcolilor

Homeschooling n Cuprins

homeschooling p3.indd 7

03.04.2019 21:45:17


homeschooling p3.indd 8

03.04.2019 21:45:17


Mulţumiri Deşi, la început, au considerat că şcoala acasă este o nebunie, în timp, părinţii mei şi cei ai soţiei au ajuns să preţuiască şi să susţină această idee. Şi‑au văzut nepoţii crescând fericiţi şi ne‑au sprijinit, pe mine şi pe ai mei, în aşa fel încât am avut toate condiţiile ca să lucrez la această carte. Le sunt foarte recunoscător. Vreau să le mulţumesc lui Phoebe Wells şi Dick Westheimer pen‑ tru că m‑au încurajat să‑mi scriu prima carte, The Beginner’s Guide to Homeschooling, pe care am utilizat‑o în alcătuirea cărţii de faţă. N‑aş fi putut scrie cartea de față (în orig.: Teach Your Own) fără prietenia şi discuţiile pline de inspiraţie avute cu: Larry şi Susan Kaseman, Gene Burkart şi Aaron Falbel, care mă ajută să‑mi regân‑ desc mereu ideile legate de educaţie şi de locul ei în societatea modernă. Şi lor: Donna Richoux, Susannah Sheffer şi Meredith Collins — trebuie să le mulţumesc, pentru că modul inteligent în care au editat‑o au făcut din Growing Without Schooling o revistă aşa minunată. Îi sunt îndatorat îndeosebi lui Susannah Sheffer, ale cărei spirit şi capacitate intelectuală mă ajută să‑mi focalizez modul în care gândesc şi scriu. Mulţumiri speciale tuturor colegilor mei de la Holt Associa‑ tes / Growing Without Schooling, şi familiilor lor, căci ei au continuat

Homeschooling n Mulţumiri

homeschooling p3.indd 9

03.04.2019 21:45:17


10

activitatea organizaţiei după moartea lui John Holt, în 1985. Sunt prea numeroşi cei care ar trebui menţionaţi aici, dar câţiva dintre ei mi‑au fost alături de fiecare dată când am avut cea mai mare nevoie de ei: Peggy Durkee, Mary şi Mark Van Doren, Ginger Fitzsimmons, Mary şi Tom Maher, Randi Kelly, Dawn Lease, Maureen Carey, Sophia Sayigh, Marion Webster şi Ron Rubbico. Le sunt îndatorat şi multor gânditori şi scriitori care m‑au încurajat în munca mea, fie personal, fie, mai ales, prin cărţile lor: George Dennison, John Taylor Gatto şi Ivan Illich. Îi mulţumesc lui Suzanne MacDonald, care m‑a îmbărbătat să parcurg suişurile şi coborâşurile ultimilor ani şi m‑a ajutat să aduc la zi informaţiile din secţiunea de resurse a acestei cărţi. Merite cu totul deosebite se cuvin lui Merloyd Lawrence, care, cu delicateţe şi pătrundere excepţionale, m‑a ajutat ani de zile în eforturile depuse pentru păs‑ trarea şi dezvoltarea moştenirii literare a lui John Holt. Şi, cel mai mult şi mai mult, vreau să le mulţumesc soţiei mele, Day, şi fiicelor mele, Lauren, Alison şi Audrey, pentru dragostea cu care m‑au înconjurat şi pentru sprijinul şi ajutorul pe care mi le‑au dat şi acasă, şi la serviciu, de‑a lungul timpului. Ele au pus în prac‑ tică diferitele teorii, idei şi experimente legate de neşcolarizare pe care am avut nevoie să le verific. Pat Farenga

Notă Revista Growing Without Schooling (GWS) este menţionată frecvent pe parcursul cărţii. GWS a fost prima revistă despre şcoala acasă şi a înfiinţat‑o John Holt, în 1977. Când a murit John, în 1985, eu am devenit directorul acestei publicaţii; colegii mei Donna Richoux, Susannah Sheffer şi Meredith Collins au îndeplinit, pe rând, funcţia de editor al GWS, de la moartea lui John până la încetarea publicării, în decembrie 2001. Unele dintre articole au fost ulterior republicate în antologii — vezi, pentru detalii, www.johnholtgws.com. — P.F.

JOHN HOLT, PAT FARENGA

homeschooling p3.indd 10

03.04.2019 21:45:17


PREFAŢĂ

În şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu! Patrick Farenga

Ca mulţi dintre studenţii Facultăţii de limba şi literatura engleză, m‑am hotărât să abordez o carieră didactică, să devin profesor de limba şi literatura engleză. Îmi era foarte confortabilă ideea de a fi plătit ca să vorbesc în faţa elevilor, pentru că mare parte din tinereţe mi‑o petrecusem ascultând ce spuneau profesorii din faţa mea. Viaţa socială din şcoală, orarele, cerinţele acestei ocupaţii — îmi erau familiare; îmi place să citesc şi să scriu, aşa că mi se părea natural ca ocupaţia mea la vârsta adultă să fie aceea de profesor de limba şi literatura engleză. Însă m‑am oprit după masterat, gân‑ dindu‑mă că nu sunt făcut pentru doctorat. În perioada studiilor, eram convins că trebuie să devin profesor; dar în anii ’80 nu se prea angajau profesori — de fapt, o adevărată invazie de profesori a condus, în acea perioadă, la o mulţime de concedii fără plată în Massachusetts, unde mă stabilisem, ca să fiu mai aproape de vii‑ toarea mea soţie. Pentru a‑mi câştiga existenţa, am lucrat în diverse domenii şi locuri, şi în acelaşi timp am tot căutat să fiu la curent cu ce se întâmpla în învăţământ, să intru în legătură cu persoane din

Homeschooling n În şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu!

homeschooling p3.indd 11

03.04.2019 21:45:17


12

învăţământ şi să‑mi dezvolt abilităţile didactice. Pe când lucram ca ajutor de librar într‑un magazin din centrul Bostonului, m‑am dus în voluntariat la Asociaţia Holt, o firmă de editare şi consul‑ tanţă în educaţie, înfiinţată de John Holt; motivul principal a fost că voiam să învăţ cum se utilizează o maşină de scris electronică şi să am şi o ocupaţie care să mă ţină în priză până îmi găseam un post de profesor. Însă, pe măsură ce am învăţat mai mult despre organizaţie, am aflat tot mai multe lucruri despre educaţie, despre şcoala acasă, şi, în acelaşi timp, despre mine însumi. John publica, din 1977, revista Growing Without Schooling şi, pe lângă asta, vindea cărţi şi alte materiale, celor interesaţi de şcoala acasă. Se pare că erau multe oportunităţi de avansare pentru mine în această companie mică, dar aflată în creştere. Am schimbat voluntariatul cu un post permanent, plătit, şi n‑am mai părăsit compania, de atunci. De obicei, ca voluntar, mergeam la lucru seara, şi de multe ori se nimerea şi John pe la birou la orele acelea. Scria, citea ori aştepta să meargă la vreun concert. Muzica era iubirea lui secretă, aşa că, în timpul liber, dacă nu asculta înregistrări, puteai fi sigur că e la concert sau chiar cântă la violoncel pe undeva. Într‑o seară, John a ieşit din birou şi a început o conversaţie cu mine. Era necăsătorit, în vârstă de aproape şaizeci de ani. Fruntea i se prelungea cu o chelie până la creştet, încadrată de un puf alb. Îşi purta ochelarii spre vârful nasului, iar din buzunarul de la piept al cămăşii dădeau pe‑afară pixurile şi carneţelul de notiţe. Cu o voce catifelată şi cumpănită, m‑a întrebat: — De unde eşti, Pat? — Din New York. Am venit aici ca să pot fi cu prietena mea. — Şi eu tot din New York… Şi, fără să‑mi dau seama, discuţia a început să curgă lin, firesc. La un moment dat, m‑a întrebat despre muncă.

JOHN HOLT, PAT FARENGA

homeschooling p3.indd 12

03.04.2019 21:45:17


— Lucrez într‑o librărie. Dar vreau să renunţ şi să mă apuc de altceva. De aceea învăţ aici să tehnoredactez. — Şi ce vrei cel mai mult şi mai mult să faci? — Vreau să fiu profesor. — Da? Şi de ce vrei să fii profesor? m‑a întrebat John. — Pentru că îmi place să lucrez cu copiii. Cu un gest abrupt, John şi‑a scos ochelarii şi m‑a privit apăsat în ochi. — Pat, te înşeli cumplit. Dacă te faci profesor, nu vei lucra cu copii, ci vei lucra pe copii. Am încremenit. Cine se credea el, de avea curajul să spună ast‑ fel de lucruri despre o profesie atât de importantă? — Ce vrei să spui? am întrebat. — Ai citit vreuna din cărţile mele? — Nu. — Nu‑i nicio problemă dacă n‑ai citit. Dar, dacă vei citi, ai să vezi că acesta este pentru mine un subiect foarte important. Mi‑am şlefuit ideile vreme de ani şi ani, şi mi‑e greu s‑o iau de la capăt, chiar şi când e vorba să ajut pe cineva să înţeleagă aceste lucruri. După ce te pui în temă citind una dintre cărţile mele, putem dis‑ cuta, dacă o să vrei. Din fericire pentru mine, discuţia s‑a abătut spre alte subiecte. În seara aceea, cum terminasem treaba şi mă îndreptam spre strada Boylston, m‑am hotărât să citesc o carte de‑ale lui John. Eram în anul 1981, când tocmai ajunseseră şi la noi în librărie exemplare din prima ediţie a celei mai recente cărţi a lui John, Homeschooling; de ce să nu încep chiar cu cartea aceasta? Însă m‑am încurcat încă de la primele pagini. Convingerea lui că oamenii obişnuiţi, fără pregătire pedagogică, ar putea să‑şi asiste copiii în învăţare la fel de bine, sau chiar mai bine decât şcoala şi profesorii,

13

Homeschooling n În şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu!

homeschooling p3.indd 13

03.04.2019 21:45:17


14

mi s‑a părut aproape inaplicabilă mai tuturor familiilor. Nu mi‑am putut depăşi prejudecăţile şi ideile fixe legate de locul şcolii în viaţa mea: şcoala e locul unde oamenii învaţă; educaţia este o investiţie foarte scumpă pe care o facem pentru a ne bucura mai târziu de dividende substanţiale, la fel ca în orice altă investiţie bună; fără să mergi la facultate şi fără să te străduieşti să iei note cât mai bune, n‑ai nicio şansă să pui mâna pe un loc de muncă bun. N‑am putut să citesc până la capăt cartea, atunci, prima dată. Aşa că m‑am dus să‑i spun de dilema asta lui Peg Durkee, secretara‑şefă a lui Holt. Ca de obicei, am căpătat de la ea cel mai bun răspuns: — Mie, cel mai mult, îmi place prima carte a lui John, How Children Fail (Cum eşuează copiii). Încearcă s‑o citeşti pe aceea. M‑am identificat numaidecât cu ceea ce spunea John în carte despre cum e şcoala, nu numai din perspectiva profesorului, ci şi, cel mai important, din punctul de vedere al copilului. Am găsit în carte propriile mele experienţe şi sentimente din vremea şco‑ lii, dar cartea vorbea şi despre lucruri importante pentru situaţia mea actuală, aceea de profesor aspirant. Fără să încarce textul cu o grămadă de citate din cărţi de specialitate şi cu referinţe acade‑ mice, John explică limpede ce a observat de‑a lungul activităţii sale profesorale şi cum a utilizat aceste informaţii ca să ajute copiii să înveţe; toate acestea m‑au făcut să înţeleg în profunzime. Gândirea lui, aproape întotdeauna, pornea de la cazurile concrete, pentru a trage concluzii de ordin general, în vreme ce, în tot parcursul meu şcolar, şi mai ales în perioada universitară, mi s‑a spus că organiza‑ rea activităţii concrete se face numai aplicând teoriile generale în fiecare caz particular. How Children Fail a făcut ca toate detaliile şi aspectele lucrului cu copiii să devină în conştiinţa mea extrem de vii şi de importante. Teoriile fundamentale ale pedagogiei şi îngri‑ jorările instituţiilor de învăţământ sunt discutate în cărţile lui John,

JOHN HOLT, PAT FARENGA

homeschooling p3.indd 14

03.04.2019 21:45:17


dar nu ajung niciodată să‑i estompeze constatările pătrunzătoare şi originale privitoare la felul în care învaţă copiii. Scrierile sale des‑ pre copii şi şcoală mi‑au oferit atâtea surprize încât, foarte repede, am scăpat de ideea, de mult timp înţepenită în mintea mea, că se poate pune semnul egal între „şcoală“ şi „educaţie“. Nu mult după aceea, discutam aproape zilnic, cu John, despre lucrurile acestea. Abia acum îmi dau seama cât de înţelegător a fost, într‑adevăr, cu multe din obiecţiile şi comentariile mele nefondate, legate de munca lui. Deşi, pe atunci, nu înţelegeam şi nu eram de acord cu o bună parte din ceea ce scria sau spunea, totuşi discuţiile îmi lăsau un sentiment foarte neliniştitor: acela că anii mei de şcoală nu fuseseră chiar cel mai bun mod de a‑mi petrece tinereţea. Pe măsură ce învăţam tot mai mult de la John ce înseamnă, de fapt, a preda în şcoală, precum şi de la o mulţime de profesori şi de autori cărora mă prezenta, tot mai naivă îmi apărea năzuinţa mea de a deveni profesor ca să ajut copiii să înveţe în moduri interesante. La început, mi s‑a părut cam excentrică, această convingere a lui John — că adulţii, în cea mai mare parte, nu vor ca şcoala să fie mai puţin opresivă pentru copii, ci dimpotrivă, vor să se înăsprească. Dar, în timp, această impresie a dispărut, mai ales în aceste vremuri, când sunt la mare cinste standardele rigide, spiritul competiţional acerb, testarea şi evaluarea la sânge. Abia aşteptam să ajung la lucru când era şi John la birou, dar fiindcă el era un lector şi un scriitor atât de activ, de multe ori era plecat cu treabă timp de o săptămână sau chiar mai mult, cel puţin o dată pe lună. Din fericire, puteam discuta fructuos şi cu colegii de serviciu, care împărtăşeau multe dintre ideile lui John în pri‑ vinţa educaţiei, sau cu persoane care făceau şcoală acasă şi cu alţii, care vizitau birourile Holt Associates. În cele din urmă, am ajuns să apreciez şcoala acasă şi s‑o consider un tip de educaţie absolut

15

Homeschooling n În şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu!

homeschooling p3.indd 15

03.04.2019 21:45:17


16

sănătos. Însă, chiar şi după doi ani de lucru la Holt Associates, nici soţia mea, Day, nici eu nu aveam intenţia clară de a ne educa viitorii copii acasă. Hotărârea de a face acest lucru nu a survenit ca urmare a lectu‑ rii vreunei cărţi sau a unui studiu, nici în urma întâlnirii cu vreun adept al şcolii acasă. Ci a căpătat contur şi substanţă din contac‑ tul frecvent cu familii ai căror copii, educaţi acasă, erau evident înfloritori şi fizic, şi psihic, şi spiritual. Unii părinţi aveau idei total diferite de ale noastre în privinţa educaţiei — ca, de exemplu, în privinţa orarelor şcolare stricte. Alte familii respingeau însăşi ideea de şcoală. Totuşi, am observat că toate aceste familii aveau un lucru în comun: copiii erau în general foarte în largul lor în public, în preajma părinţilor lor şi a celorlalţi adulţi. Ne plăcea la culme com‑ pania multora dintre ei, erau sclipitori, excelenţi interlocutori şi arătau interes şi pricepere într‑o varietate de lucruri şi domenii. Aşa încât experienţa noastră a infirmat complet pretenţia stereotipică oficială cum că şcoala acasă se face doar cu copii inadaptaţi social. Mai mult, învăţând despre şcoala acasă, am reflectat şi asupra pro‑ priei noastre experienţe, şi am ajuns la concluzia că ideile lui John sunt adevărul adevărat: mult din ce utilizăm în activitatea noas‑ tră zilnică la vârstă adultă nu are mare legătură cu ce am făcut la şcoală. Prietenii, inclusiv unii profesori, şi activităţile din afara şcolii sunt mult mai importante pentru oricare dintre noi decât toceala de la matematică şi compunerile cu care ne pierdeam nopţile pe când eram şcolari. Munca la Holt Associates m‑a făcut să reflectez la educaţie în general şi la educaţia mea în mod particular, şi să‑mi pun întrebări care mai demult nici nu mi‑ar fi trecut prin minte. De pildă, de ce insistă părinţii şi profesorii ca elevii să înveţe zilnic lucruri pe care cei mai mulţi adulţi nu le folosesc niciodată? Răspunsurile sunt şi în ziua de azi aceleaşi de pe timpul studenţiei

JOHN HOLT, PAT FARENGA

homeschooling p3.indd 16

03.04.2019 21:45:17


mele de isteţilă: „ca să te împlineşti din toate punctele de vedere“; „studiul ştiinţelor exacte (algebră, trigonometrie, latină, chimie, orice altceva vreţi voi) te învaţă să gândeşti“. Şi de ce, mă rog, copiii forţaţi să stea la ore şi să facă teme pentru care nu prea au aptitudini, motivaţie, nici plăcere, ar trebui să fie mai disciplinaţi şi să gândească mai bine şi mai profund decât cei care învaţă să cânte la pian sau la instrumente electronice, să joace fotbal, să pic‑ teze, să danseze, să practice echitaţia, să studieze poezia, teatrul sau lectura? Categoric, sunt adeptul ideii că toată lumea, inclusiv copiii, trebuie ajutată şi stimulată să se dezvolte intelectual; dar de ce învăţarea trebuie să fie atât de tristă şi, adesea, atât de inutilă, în viaţa cotidiană? Oare lucrurile folositoare şi entuziasmante nu ne învaţă nimic şi nu ne ajută să gândim? În timpul atelierelor în care prezint motivele pentru care tre‑ buie abandonat curriculumul tradiţional, sunt aproape întotdeauna interpelat de câte o voce care proclamă: „Dar nu se poate fără tri‑ gonometrie! Trebuie să ştii trigonometrie ca să te poţi descurca în complicata societate tehnologizată actuală!“. Cu siguranţă, lumea este complicată şi din ce în ce mai tehnologizată, dar trebuie să recunoaştem că nimeni dintre cei care au învăţat la vârstă adultă să utilizeze calculatorul nu a fost nevoit să înveţe în prealabil trigono‑ metrie sau aritmetică. Marea majoritate a adulţilor care au învăţat să utilizeze calculatorul în anii ’80 nu au făcut niciun fel de cursuri care să‑i ajute în sensul ăsta. Putem căpăta pe multe căi cunoştinţele şi priceperea de care avem nevoie la un moment dat — cursurile şi lecţiile organizate sunt doar una dintre aceste căi. La ora actuală, eu tehnoredactez, paginez, alcătuiesc grafice, retuşez fotografii, navi‑ ghez pe internet, utilizez e‑mailul şi aşa mai departe. Am învăţat să fac toate astea pur şi simplu lucrând cu aplicaţiile, nu participând la orele de algebră, grafică şi alte discipline studiate în liceu şi facultate.

17

Homeschooling n În şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu!

homeschooling p3.indd 17

03.04.2019 21:45:17


18

Day şi eu am început să dezbatem foarte serios viziunea lui John asupra educaţiei, discutând între noi şi cu prietenii chestiuni de genul: „De ce trebuie forţaţi copiii să studieze lucruri pe care proba‑ bil n‑or să le folosească niciodată?“, „Cei care‑şi educă acasă copiii, desigur nu în modul în care am fost noi educaţi în şcolile publice sau private, le compromit viitorul copiilor lor — posibilităţile de a‑şi găsi locuri de muncă bune, de a întâlni oameni interesanţi, de a purta discuţii inteligente pe la petreceri şi întruniri?“, „Trebuie să procedăm aşa cum se procedează în învăţământul public — să‑i determinăm pe copiii noştri să înveţe în modul în care am învăţat noi, ca să ne asigurăm astfel că vor avea succes ca adulţi?“. Day şi eu discutam aprins astfel de probleme când aveam două‑ zeci şi ceva de ani. Câteodată, pe la sărbători, abordarea în timpul mesei a subiectelor legate de educaţie se lăsa cu scandal în toată regula — o greşeală pe care ulterior ne‑am dat silinţa să n‑o repe‑ tăm. Indiferent câte critici se aduceau educaţiei obligatorii şi indi‑ ferent câte motive de îngrijorare erau exprimate, chiar dacă aceste critici şi motive de îngrijorare erau recunoscute ca reale şi perti‑ nente de toţi participanţii la discuţie, până la urmă se coagula un fel de consens general că a forţa copiii să înveţe este un rău nece‑ sar. Argumentaţia acestei idei sună cam aşa: „Atenţia şi acţiunile copiilor trebuie controlate, canalizate, pentru că altfel îşi vor irosi tot timpul cu jocurile video, cu televizorul sau cu fapte antisociale. Şi, dincolo de asta, când vor fi mari nu vor putea face tot ce vor vrea, aşadar, cu cât se vor obişnui mai repede cu jugul autorităţii şi cu rigorile programului, cu atât mai bine pentru toată lumea.“ Fără îndoială că, pentru a realiza ceea ce ne dorim, trebuie une‑ ori să facem sacrificii şi lucruri care nu ne plac. Înainte să ne căsă‑ torim, Day a lucrat un an de zile cu un producător foarte dificil, pentru că voia foarte mult să câştige experienţă de lucru în teatru.

JOHN HOLT, PAT FARENGA

homeschooling p3.indd 18

03.04.2019 21:45:17


Dar la şcoală eşti obligat să faci lucruri neplăcute doar „de amo‑ rul artei“ — cum ai putea crede că, făcând lucruri pe care nu ţi le asumi, dai o întrebuinţare înţeleaptă timpului tău? Deşi, în tinereţe, amândoi am avut parte de experienţe şcolare bune şi în reţeaua de stat, şi în unităţi private, şi Day şi eu ne amintim şi acum inter‑ minabilii timpi morţi — perioadele în care trebuia să aşteptăm inactivi să ni se permită să trecem mai departe după ce ne termi‑ naserăm sarcinile, momentele în care trebuia să punem punct, deşi nu terminaserăm ce aveam de făcut, frustrarea care ne chinuia când trebuia să trecem mai departe, în ciuda ritmului nostru particu‑ lar, şi conform unui program hotărât de alţii şi pe care, în cel mai bun caz, nu‑l înţelegeam decât extrem de vag. Day şi eu începeam să considerăm că, poate, părinţii care‑şi educau copiii acasă chiar aveau o metodă mai bună de educare, sau măcar o metodă mai interesantă decât cea a şcolii, prin permisiunea de a studia astro‑ nomia sau de a se juca ore în şir cu păpuşile. Şi, cu cât întâlneam mai mulţi adepţi practicanţi ai şcolii acasă, cu cât ne gândeam mai mult la cum am vrea să ne creştem copiii încă nenăscuţi, Day şi eu ne dădeam seama că există multe chipuri diferite de a dezvolta o familie, şi fel de fel de metode de predare şi învăţare în afara mode‑ lului tradiţional de tipul „stai jos, taci din gură şi fă ce‑ţi spun eu!“. Oamenii care dispun de răbdare, atenţie şi respect îi pot ajuta pe copii să înveţe eficient, fără să recurgă la tehnicile de instruire atât de obişnuite în şcoală: frica, umilirea şi forţa. John, adesea, făcea să circule pe la prietenii lui, şi chiar vindea prin firma lui de vânzări prin corespondenţă (John Holt’s Book and Music Store), cărţi despre şcoală şi profesori, şi despre părinţi şi copii care învaţă prin metode neconvenţionale. Aceste cărţi nu numai că dovedesc fap‑ tul că există alternative la şcoala convenţională, ci şi demonstrează că valorile care‑i erau atât de dragi lui John, şi pe care le vedea în

19

Homeschooling n În şcoli se face educaţie — sau cel puţin aşa credeam eu!

homeschooling p3.indd 19

03.04.2019 21:45:18


20

floare în familiile celor care studiau acasă, pot fi găsite la — sau insuflate — şi altor oameni şi altor locuri. Capacitatea noastră înnăscută de a învăţa prin experienţă şi exemplu este aşa de puternică, încât suntem practic programaţi să educăm exact cum am fost noi educaţi în şcoală. Am şi petrecut cu toţii atât de mult timp în şcoală, că este foarte greu să ne intre în cap că mai există şi alte stiluri de viaţă şi de educaţie în societatea contemporană. Din această pricină, e foarte uşor să reproducem şcoala convenţională atunci când ne educăm acasă copiii. La urma urmei, ştim ce e şcoala din propria experienţă ca elevi, poate chiar din experienţa de profesori, şi când facem „şcoala acasă“ cu copiii noştri, conceptul de „şcoală“, adânc înrădăcinat în mintea noas‑ tră, ne confiscă intenţiile. Ca replică la definiţia curentă a cuvân‑ tului „şcoală“, John a creat cuvântul „unschooling“ (şcoală acasă fără programă, studiu nestructurat — neşcolire — n.t.), pentru a denumi un mod de a ajuta copiii să înveţe în care nu se aplică idei şi metode deprinse în şcoală. De exemplu, jocul profesionist de fotbal american poate fi învă‑ ţat în manieră „neşcolară“, ceea ce eu credeam că se poate face numai prin cultivarea unei sportivităţi dure, agresive, sălbatic com‑ petitive, axate pe „victorie cu orice preţ“. Şi apoi am citit ceea ce urmează — un articol despre John Gagliardi, antrenorul principal al echipei de fotbal american a Universităţii St. John din Minnesota: Performanţele atinse de echipa antrenată de el ar fi impresionante chiar şi dacă ar fi obţinute prin metodele de instruire şi antrena‑ ment convenţionale, dar Gagliardi se poate spune că a pus manu‑ alul pe foc. De fapt, zice domnia sa, echipa de la St. John nu are un manual cu reguli, ci doar o listă de atribuţii ale jucătorilor, de o singură pagină.

JOHN HOLT, PAT FARENGA

homeschooling p3.indd 20

03.04.2019 21:45:18

Profile for Editura Trei TREI

Homeschooling - John Holt, Pat Farenga  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2019. www.edituratrei.ro

Homeschooling - John Holt, Pat Farenga  

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2019. www.edituratrei.ro

Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded