Issuu on Google+


SÂMBÃTÃ DUPÃ MIERCUREA CENUªII Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Domnul a chemat cerurile ºi pãmântul, ca sã-ºi judece poporul. Psalmul 49 (50) Adevãrata evlavie în Domnul N-am venit sã desfiinþez legea, ci sã o împlinesc (cf. Mt 5,17). I Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte, * el cheamã pãmântul de la rãsãritul soarelui pânã la asfinþitul lui. 2 Din Sion, frumuseþea desãvârºitã, Dumnezeu strãluceºte. * 3 Vine Dumnezeul nostru ºi nu tace; în faþa lui e foc mistuitor, * iar împrejurul lui se dezlãnþuie furtuna. 4 El cheamã cerurile de sus ºi pãmântul, * ca sã-ºi judece poporul: 5 „Adunaþi-i înaintea mea pe credincioºii mei, * pe cei care, prin jertfã, au încheiat alianþa cu mine!” 6 Cerurile vor vesti dreptatea lui, * cãci însuºi Dumnezeu este judecãtorul. Ant. Domnul a chemat cerurile ºi pãmântul, ca sã-ºi judece poporul. 1

Ant. 2 Cheamã-mã în ziua nenorocirii: eu te voi elibera. II


4

Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

7

„Ascultã, poporul meu, eu îþi vorbesc, † Israele, eu voi depune mãrturie împotriva ta: * Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu. 8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc, * pentru cã arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. 9 Nu voi primi viþei din casa ta, * nici þapi din turmele tale. 10 Cãci ale mele sunt toate vieþuitoarele pãdurii, * toate miile de animale din munþi. 11 Eu cunosc toate pãsãrile cerului * ºi al meu este tot ce se miºcã pe câmpie. 12 Dacã mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie, * cãci lumea cu tot ce este în ea mie îmi aparþine. 13 Mãnânc eu oare carne de tauri * ºi beau eu oare sângele þapilor? 14 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã * ºi împlineºte fãgãduinþele fãcute Celui Preaînalt. 15 Cheamã-mã în ziua nenorocirii: * eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri”. Ant. Cheamã-mã în ziua nenorocirii: eu te voi elibera. Ant. 3 Jertfa de laudã mã preamãreºte. III 16

Dar celui pãcãtos, Domnul îi spune: † „Pentru ce vorbeºti despre poruncile mele * ºi ai pe buze legãmântul meu, 17 de vreme ce urãºti disciplina mea * ºi cuvintele mele le arunci la spate? 18 Dacã vezi un hoþ, tu fugi cu el * ºi te întovãrãºeºti cu adulterii. 19 Tu dai drumul gurii tale la rele * ºi limba ta þese planuri viclene. 20 Stai ºi vorbeºti împotriva fratelui tãu, * îl cleveteºti pe fiul mamei tale.


Oficiul lecturilor

5

21

Iatã ce ai fãcut, iar eu sã tac? † Îþi închipui cã eu sunt ca tine? * Te voi mustra ºi voi pune totul sub ochii tãi. 22 Înþelegeþi aceasta, voi, care-l uitaþi pe Dumnezeu, † ca nu cumva sã mã mânii * ºi nu va fi nimeni care sã vã scape. 23 Cine aduce jertfã de laudã, acela mã preamãreºte; † celui care merge pe calea cea dreaptã * îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu”. Ant. Jertfa de laudã mã preamãreºte. V. Cine face adevãrul vine la luminã. R. Ca sã se descopere lucrãrile sale. lECTURA îNTÂI Din cartea Exodului

3,1-20

Chemarea lui Moise ºi revelarea numelui Domnului În zilele acelea, 1 Moise pãzea oile ºi caprele socrului sãu, Ietro, preot în Madian. Într-o zi, a mânat turma dincolo de pustiu ºi a ajuns la Horeb, muntele lui Dum nezeu. 2 Acolo i-a apãrut îngerul Domnului în mijlocul unui foc ce se ridica dintr-un tufiº. Moise a privit la tufiºul care ardea, dar nu se mistuia. 3 Atunci ºi-a zis: „Am sã mã apropii ca sã vãd acest lucru ciudat; pentru ce nu se mistuie tufiºul?” 4 Când Domnul a vãzut cã Moise se apropie ca sã priveascã, l-a strigat din mijlocul tufiºului arzând: „Moise, Moise!” Iar el a rãspuns: „Iatã-mã!” 5 Domnul i-a zis: „Nu te apropia mai mult. Scoate-þi sandalele, cãci locul pe care stai este un pãmânt sfânt!” 6 ªi a continuat: „Eu sunt Dumnezeul tatãlui tãu, Dumnezeul lui Abraham, Dum nezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob!” Moise ºi-a acoperit faþa, cãci se temea sã-ºi îndrepte privirea spre Dumnezeu. 7 Domnul i-a zis lui Moise: „Am vãzut suferinþa popo rului meu, care este în Egipt, ºi am auzit strigãtele pe care le scoate din pricina cruzimii celor care îi supra-


6

Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

vegheazã muncile. 8 Pentru cã îi cunosc durerile, am coborât ca sã-l eliberez din mâna egiptenilor, sã-l scot din þara aceasta ºi sã-l duc într-o altã þarã întinsã ºi roditoare, într-o þarã în care curge lapte ºi miere, în þara Canaanului, a heteilor, a amoreilor, a ferezeilor, a heveilor ºi a iebuseilor”. 9 Domnul i-a zis lui Moise: „Stri gãtele fiilor lui Israel au ajuns pânã la mine ºi am vãzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino! Eu te voi trimite la faraon ºi vei scoate din Egipt poporul meu, pe fiii lui Israel”. 11 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca sã merg la faraon ºi sã-i scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12 Atunci, Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt cu tine! ªi iatã dupã care semn vor recunoaºte cã eu te-am trimis: Când vei scoate din Egipt poporul meu, veþi oferi jertfe lui Dumnezeu pe muntele acesta”. 13 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Iatã, eu voi merge la fiii lui Israel ºi le voi spune: «Dumnezeul pãrinþilor voºtri m-a trimis la voi». ªi de mã vor întreba: «Care este numele lui?» ce le voi rãspunde?” 14 Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu sunt cel care sunt!” ªi a adãugat: „Aºa le vei vorbi fiilor lui Israel: Cel care se numeºte «Eu Sunt» m-a trimis la voi”. 15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aºa sã le vorbeºti fiilor lui Israel: «Iahve (Cel Care Este), Dumnezeul pãrinþilor voºtri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veºnicie ºi memorialul meu din neam în neam». 16 Mergi, adunã-i pe bãtrânii lui Israel ºi spune-le: Iahve, Dumnezeul pãrinþilor voºtri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob, mi s-a arãtat ºi mi-a spus: «M-am uitat la voi ºi am vãzut ce vi se face în Egipt. 17 De aceea, am hotãrât: Vã voi scoate din Egiptul care vã asupreºte ºi vã voi duce în þara Cana anului, a heteilor, a amoreilor, a ferezeilor, a heveilor ºi a iebuseilor, þara în care curge lapte ºi miere. 18 Ei vor asculta de glasul tãu ºi tu vei merge împreunã cu bãtrânii din Israel la regele Egiptului ºi-i vei spune: Domnul, Dumnezeul evreilor, ni s-a arãtat. ªi acum,


Oficiul lecturilor

7

lasã-ne sã mergem în pustiu, cale de trei zile, ca acolo sã-i oferim o jertfã Domnului, Dumnezeului nostru. 19 Eu ºtiu cã regele Egiptului nu vã va lãsa sã plecaþi, decât dacã va fi silit cu braþ puternic. 20 Abia dupã ce eu voi întinde mâna ºi voi lovi Egiptul cu tot felul de semne minunate, pe care le voi face în mijlocul lor, vã va lãsa sã plecaþi»”. RESPONSORIUl Ex 3,14; Is 43,11 R. Dumnezeu i-a spus lui Moise: Eu sunt cel care sunt! * Aºa sã le spui fiilor lui Israel: Cel care este m-a trimis la voi. V. Eu, eu sunt Domnul, ºi nu este nici un mântuitor în afarã de mine. * Aºa sã le spui. lECTURA A DOUA Din tratatul Împotriva ereziilor al sfântului Irineu, episcop (Cartea 4, 13, 4 – 14, 1: SCh 100, 534-540)

Prietenia lui Dumnezeu Domnul nostru, Cuvântul lui Dumnezeu, a început prin a-i atrage la Dumnezeu pe slujitori ºi apoi i-a eliberat pe cei care îi erau supuºi, aºa cum a spus el însuºi ucenicilor sãi: De acum nu vã mai numesc servitori, pentru cã servitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi prieteni, pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcut cunoscute (In 15,15). Prietenia lui Dumnezeu le dã celor care o primesc nemurirea. La început, ºi nu pentru cã ar fi avut nevoie de om, Dumnezeu l-a plãsmuit pe Adam, tocmai pentru a avea în cine sã-ºi depunã binefacerile sale. Nu numai înainte de Adam, ci chiar înainte de orice creaþie, Cuvântul îl preamãrea pe Tatãl sãu, rãmânând unit cu el, ºi, la rândul sãu, era preamãrit de cãtre Tatãl, aºa cum însuºi Cuvântul a spus: Tatã, glorificã-mã la tine însuþi cu


8

Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea (In 17,5). Nici nu ne-a poruncit sã-l urmãm, pentru cã ar fi avut nevoie de slujirea noastrã, ci pentru a ne mântui. Deoarece a-l urma pe Mântuitorul înseamnã a fi pãrtaº la mântuire ºi a urma lumina este acelaºi lucru cu a fi luminat. Într-adevãr, cei care se aflã în luminã nu ei lumineazã lumina, ci aceasta îi lumineazã pe ei; la rândul lor, ei nu dau nimic luminii, în timp ce, în schimb, pri mesc binefacerea sa, fiind luminaþi de ea. Aºa se întâmplã cu slujirea lui Dumnezeu, care nu-i dã nimic lui Dumnezeu, de vreme ce Dumnezeu nu are nevoie de serviciile umane; în schimb, el le dã viaþa, incoruptibilitatea ºi gloria veºnicã celor care îl urmeazã ºi-i slujesc, pe care le acordã celor care îl slujesc pentru faptul cã îl slujesc, fãrã a avea vreun beneficiu din partea lor: Dumnezeu este bogat, perfect ºi nu are nevoie de nimic. Pentru aceasta, Dumnezeu le cere oamenilor sã-l slujeascã, pentru ca sã acorde binefaceri celor care persevereazã în slujirea sa, de vreme ce Dumnezeu este bun ºi milostiv. Lui Dumnezeu nu-i lipseºte nimic. Omul are nevoie de comuniunea cu Dumnezeu. Tocmai în aceasta constã gloria omului, în a persevera ºi a rãmâne în slujirea lui Dumnezeu. Pentru acest motiv, Domnul spunea ucenicilor sãi: Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi (In 15,16), lãsând sã se înþeleagã cã nu ei îl preamãreau prin faptul cã îl urmau, ci, prin faptul cã îl urmau pe Fiul lui Dumnezeu, erau preamãriþi de el. Pentru aceasta, el a mai spus: Vreau ca aceia pe care mi i-ai dat sã fie împreunã cu mine, unde sunt eu, ca sã vadã gloria mea (In 17,24). Cf. Dt 10,12; Mt 22,38 RESPONSORIUl R. Acestea le cere de la tine Domnul, Dumnezeul tãu: * Sã te temi de Domnul, Dumnezeul tãu, sã-l iubeºti ºi sã-i slujeºti Domnului, Dumnezeului tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu.


Laudele

9

V. Aceasta este cea mai mare ºi cea dintâi poruncã: * Sã te temi.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, priveºte cu îndurare la slãbiciunea noastrã ºi ocroteºte-ne întinzând peste noi braþul puterii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã.


Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

10

Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Bine este sã cântãm numele tãu, Preaînalte, sã vestim de dimineaþã îndurarea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele.


Laudele

11

11

Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Bine este sã cântãm numele tãu, Preaînalte, sã vestim de dimineaþã îndurarea ta. Ant. 2 Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou. Cântarea

Ez 36,24-28

Domnul va reînnoi poporul sãu Ei vor fi poporul lui ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi cu ei, va fi Dumnezeul lor (Ap 21,3). 24

Vã voi scoate dintre neamuri, † vã voi aduna din toate þãrile * ºi vã voi aduce înapoi în þara voastrã. 25 Vã voi stropi cu apã curatã ºi vã veþi curãþa. † Vã voi curãþa de toate pãcatele * ºi de toatã idolatria voastrã. 26 Vã voi da o inimã nouã * ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã * ºi vã voi da o inimã de carne.


12

Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

27

Voi pune în voi duhul meu † ºi vã voi face sã urmaþi legile mele, * veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. 28 Veþi locui în þara pe care am dat-o pãrinþilor voºtri. † Voi veþi fi poporul meu * ºi eu voi fi Dumnezeul vostru. Ant. Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou. Ant. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor, Doamne, þi-ai pregãtit laudã. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Pe toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã-i nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor.


Laudele

13

10

Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Din gura copiilor ºi a pruncilor, Doamne, þi-ai pregãtit laudã.

Is 1,16-18 lECTURA SCURTà Spãlaþi-vã, curãþaþi-vã, înlãturaþi dinaintea ochilor mei faptele voastre rele, încetaþi de a mai face rãul! Învãþaþi sã faceþi binele: cãutaþi dreptatea, ocrotiþi-l pe cel asuprit, faceþi dreptate orfanului, apãraþi-o pe vãduvã. Veniþi sã facem judecatã, zice Domnul: de-ar fi pãcatele voastre ca purpura, se vor face albe ca zãpada, ºi de-ar fi roºii cum este carminul, se vor face albe ca lâna. RESPONSORIUl SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul mã elibereazã de laþul vânãtorului. Ant. la Benedictus: Adunaþi-vã comori în ceruri, unde nici rugina ºi nici moliile nu le stricã! CÂNTAREA DIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.


14

Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

73

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Adunaþi-vã comori în ceruri, unde nici rugina ºi nici moliile nu le stricã! RUgÃCIUNEA UNIvERSAlà Sã-i aducem mulþumiri pururea ºi în tot locul lui Cristos, mântuitorul nostru, ºi sã-l implorãm cu încredere: Ajutã-ne, Doamne, cu harul tãu! Dãruieºte-ne harul sã ne pãstrãm trupul neprihãnit, – ca sã poatã locui în el Duhul tãu Sfânt! Învaþã-ne încã de dimineaþã sã ne punem în slujba fraþilor noºtri – ºi ziua întreagã sã împlinim în toate voia ta! Dã-ne harul sã cãutãm pâinea care dãinuie spre viaþa de veci – ºi pe care tu ne-o dãruieºti nouã! Sã mijloceascã pentru noi Maica ta, scãparea pãcãtoºilor, – ca sã ne ierþi cu bunãtate pãcatele! Tatãl nostru.


Ora medie

15

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, priveºte cu îndurare la slãbiciunea noastrã ºi ocroteºte-ne întinzând peste noi braþul puterii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin.


16

Sâmbãtã dupã Miercurea Cenuºii

PSAlMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),169-176 XXII (Tau) 169

Sã ajungã strigarea mea, Doamne, înaintea feþei tale, * dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu! 170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta, * dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã! 171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta, * cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale. 172 Sã cânte limba mea cuvintele tale, * cãci toate poruncile tale sunt drepte. 173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, * cãci am ales învãþãturile tale. 174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta, * ºi legea ta este desfãtarea mea. 175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude, * judecãþile tale îmi vor veni în ajutor. 176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut, * cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale. Psalmul 44 (45) Nunta regelui Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6). 2

I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit.


Ora medie 3

17

Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 11


18

Duminica I din Post

18

Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Is 44,21-22 lECTURA SCURTÃ Adu-þi aminte cã tu eºti slujitorul meu; eu te-am format, tu eºti servitorul meu, Israele, tu nu mã vei înºela. Eu îþi ºterg fãrãdelegile ca un nor ºi pãcatele ca ceaþa: întoarce-te la mine, cãci eu te-am rãscumpãrat. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, priveºte cu îndurare la slãbiciunea noastrã ºi ocroteºte-ne întinzând peste noi braþul puterii tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Pleacã-þi urechea, bunule Tatã, Spre ruga noastrã înlãcrimatã.


Vesperele I

19

Îþi cerem milã ºi îndurare În timpul sfânt al Postului Mare. Sã se ascundã nimeni nu poate, Faptele noastre tu le ºtii toate. Noi ne întoarcem iar cãtre tine, Tu ne aratã calea spre bine. Ne recunoaºtem faptele rele; Mila ta, Doamne, sã ni le spele ªi spre-ndreptare sã ne îndrume, Ca sã se-nalþe sfântul tãu nume. Prin pocãinþã, post ºi-nfrânare, Vrem sã aparã voinþa tare De-a nu ne-ntoarce nicicând, Pãrinte, La viaþa tristã de mai-nainte. Mâna-þi deschide, darnicã, plinã. Dã-ne putere, dã-ne luminã. Postul ce-l facem, roade sã poarte Acum, în viaþã, ºi dupã moarte. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 În duhul smereniei ºi cu sufletul cãit sã fim primiþi de tine, Doamne; iar jertfa noastrã aºa sã se împlineascã astãzi înaintea ta, încât sã-þi placã þie, Doamne Dumnezeule. Psalmul 140 (141),1-9 Rugãciune în timp de primejdii ªi din mâna îngerului, fumul de tãmâie al rugãciunii sfinþilor s-a înãlþat înaintea lui Dumnezeu (Ap 8,4). 1

Strig cãtre tine, Doamne, vino degrabã în ajutorul meu, * pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem. 2 Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine ca fumul de tãmâie, * ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta ca jertfa de searã.


20

Duminica I din Post

3

Pune, Doamne, strajã gurii mele * ºi pãzeºte uºa buzelor mele. 4 Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu, † spre uneltiri nelegiuite împreunã cu fãcãtorii de rele; * sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor! 5 Sã mã loveascã cel drept * ºi cel credincios sã-mi facã reproºuri, nu-mi voi mai turna niciodatã pe cap untdelemnul înmiresmat al pãcãtoºilor, * ºi rugãciunea mea va fi continuã împotriva rãutãþilor lor. 6 Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânci, * atunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute. 7 Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul, * aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor. 8 Doamne Dumnezeule, cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei, * la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meu. 9 Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins * ºi de cursa fãcãtorilor de rele! Ant. În duhul smereniei ºi cu sufletul cãit sã fim primiþi de tine, Doamne; iar jertfa noastrã aºa sã se împlineascã astãzi înaintea ta, încât sã-þi placã þie, Doamne Dumnezeule. Ant. 2 Atunci îl vei chema pe Domnul ºi el te va asculta; îl vei striga ºi el îþi va spune: „Iatã-mã”. Psalmul 141 (142) Tu, Doamne, eºti scãparea mea Toate acestea s-au împlinit în Domnul în timpul pãtimirii sale (sf. Ilariu). 2 Cu glasul meu strig cãtre Domnul, * cu glasul meu mã rog cãtre Domnul meu, 3 înaintea lui îmi vãrs necazul, * înaintea lui îmi prezint strâmtorarea.


Vesperele I

21

4

ªi când slãbeºte în mine duhul meu, * tu cunoºti cãrãrile mele. Pe calea pe care umblam * mi-au întins cursã. 5 Priveºte la dreapta mea ºi vezi, * nu este nimeni care sã mã cunoascã. Orice loc de scãpare s-a ascuns de mine * ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufletul meu. 6 Am strigat cãtre tine, Doamne, † am zis: „Tu eºti scãparea mea, * tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. 7 Ia aminte la strigarea mea, * cãci sunt atât de slab. Elibereazã-mã de cei care mã urmãresc, * pentru cã sunt mai tari decât mine! 8 Elibereazã sufletul meu din închisoare, * ca sã laud numele tãu; drepþii se vor strânge în jurul meu * atunci când mã vei rãsplãti”. Ant. Atunci îl vei chema pe Domnul ºi el te va asculta; îl vei striga ºi el îþi va spune: „Iatã-mã”. Ant. 3 Cristos a murit pentru pãcatele noastre, el, cel drept, pentru cei nedrepþi, ca sã ne ofere lui Dumnezeu; murind cu trupul, a fost înviat în Duhul Sfânt. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce.


22

Duminica I din Post

9

De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Cristos a murit pentru pãcatele noastre, el, cel drept, pentru cei nedrepþi, ca sã ne ofere lui Dumnezeu; murind cu trupul, a fost înviat în Duhul Sfânt. 2Cor 6,1-4a lECTURA SCURTÃ Vã îndemnãm sã nu primiþi harul lui Dumnezeu în zadar, cãci el spune: „La momentul potrivit te-am ascultat ºi în ziua mântuirii te-am ajutat”. Iatã, acum este momentul potrivit, iatã, acum este ziua mântuirii. Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire, ca sã nu fie defãimatã slujirea noastrã. Dar în toate, noi ne prezentãm ca niºte slujitori ai lui Dumnezeu. RESPONSORIUl SCURT R. Aratã-þi, Doamne, milostivirea, * pentru cã þi-am greºit þie! Aratã-þi. V. Cristoase, ascultã rugãciunea noastrã. * Pentru cã þi-am greºit þie! Slavã Tatãlui. Aratã-þi. Ant. la Magnificat: Isus a fost dus de Duh în pustiu ca sã fie ispitit de diavol. ªi dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, la urmã i s-a fãcut foame. CÂNTAREA DIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,


Vesperele

23

48

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus a fost dus de Duh în pustiu ca sã fie ispitit de diavol. ªi dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, la urmã i s-a fãcut foame. RUgÃCIUNEA UNIvERSAlà Sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, care s-a fãcut învãþãtorul, modelul ºi fratele nostru. Sã-l implorãm spunându-i: Doamne, dã viaþã poporului tãu! Cristoase, care te-ai fãcut asemenea nouã întru toate, afarã de pãcat, învaþã-ne sã ne bucurãm cu cei care se bucurã ºi sã plângem cu cei care plâng, – pentru ca iubirea noastrã sã creascã din zi în zi! Dã-ne harul sã te slujim pe tine – în fraþii noºtri flãmânzi ºi însetaþi! Tu, care l-ai ridicat pe Lazãr din somnul morþii, – readu-i la viaþã, prin credinþã ºi pocãinþã, pe cei morþi sufleteºte prin pãcat!


24

Duminica I din Post

Sporeºte numãrul celor care te urmeazã mai îndeaproape ºi mai desãvârºit, – dupã exemplul fericitei Fecioare Maria ºi al sfinþilor! (Doamne, dã viaþã poporului tãu!) Fã ca cei rãposaþi sã învie în slava ta – ºi sã se bucure de iubirea ta în veci! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Dumnezeule preabun, sã ne însoþeºti fãrã încetare cu binecuvântarea ta în timpul sfânt al postului pe care l-am început, pentru ca faptele noastre de pocãinþã sã fie sãvârºite cu toatã sinceritatea ºi iubirea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.


Completoriul

25

Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale!


26

Duminica I din Post

8

Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 lECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUl SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer nicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


Duminica I din Post

28

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Sambata dupa miercurea cenusii