Issuu on Google+


MARÞI DIN OCTAVA PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã,


Marþi din Octava Paºtelui

2 11

nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia!

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã. S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme.


Oficiul lecturilor

3

Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul oºtirilor, el este regele mãririi, aleluia! Psalmul 23 (24) 1 Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi.


4

Marþi din Octava Paºtelui

Ant. Domnul oºtirilor, el este regele mãririi, aleluia! Ant. 2 Binecuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru, pentru cã el aduce sufletul meu la viaþã, aleluia! Psalmul 65 (66) I Înãlþaþi lui Dumnezeu cântãri de bucurie, * voi, toþi locuitorii pãmântului! 2 Cântaþi mãrire numelui sãu, * mãriþi slava lui prin laudele voastre! 3 Spuneþi lui Dumnezeu: „Cât de mãreþe sunt lucrãrile tale. * Pentru mãrimea puterii tale, toþi duºmanii tãi te vor cinsti. 4 Tot pãmântul sã te adore * ºi sã-þi cânte þie, sã cânte numelui tãu”. 5 Veniþi ºi priviþi lucrãrile lui Dumnezeu! * Minunate sunt lucrãrile sale înaintea fiilor oamenilor! 6 El a prefãcut marea în pãmânt uscat; † ºi râul a fost trecut cu piciorul: * de aceea acolo ne-am bucurat în el. 7 El stãpâneºte pe veci cu puterea sa, † ochii lui sunt îndreptaþi asupra naþiunilor, * pentru ca cei rãzvrãtiþi sã nu se înalþe. 8 Binecuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru, * faceþi sã rãsune lauda lui! 9 El aduce sufletele noastre la viaþã * ºi nu îngãduie sã ni se clatine piciorul. 10 Cãci tu ne-ai încercat, Dumnezeule, * ne-ai pus în foc, la probã, ca pe argint. 11 Ne-ai lãsat sã cãdem în cursã, * ne-ai pus o povarã în spate. 12 Ai lãsat oameni sã încalece peste capetele noastre, † ne-ai fãcut sã trecem prin foc ºi prin apã, * dar apoi ne-ai scos la refugiu. 1


Oficiul lecturilor

5

Ant. Binecuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru, pentru cã el aduce sufletul meu la viaþã, aleluia! Ant. 3 Veniþi ºi ascultaþi tot ce a fãcut Domnul pentru mine, aleluia! II Voi intra în casa ta cu arderi de tot; * voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, 14 pe care le-au rostit buzele mele * ºi le-am spus cu gura mea când eram în strâmtorare. 15 Îþi voi aduce jertfe grase de ardere de tot, cu aromã de berbeci, * îþi voi jertfi boi ºi þapi. 16 Toþi cei care vã temeþi de Dumnezeu, † veniþi ºi ascultaþi * ºi vã voi spune tot ce a fãcut Domnul pentru mine! 17 Am strigat cãtre el cu glas puternic * ºi buzele mele au început sã-l preamãreascã! 18 Dacã s-ar fi vãzut nelegiuire în inima mea, * Domnul nu m-ar fi ascultat. 19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, * a luat aminte la glasul rugãciunii mele. 20 Binecuvântat sã fie Dumnezeu † care nu respinge rugãciunea mea * ºi nu îndepãrteazã de la mine bunãtatea lui. Ant. Veniþi ºi ascultaþi tot ce a fãcut Domnul pentru mine, aleluia! V. Dumnezeu l-a înviat pe Cristos din morþi, aleluia! R. Pentru ca speranþa ºi credinþa noastrã sã fie în Dumnezeu, aleluia! 13

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru Viaþa fiilor lui Dumnezeu

1,22–2,10


6

Marþi din Octava Paºtelui 1,22

Preaiubiþilor, deoarece prin ascultarea de adevãr, v-aþi curãþat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fãrã ipocrizie, iubiþi-vã mereu unii pe alþii cu inimi curate, 23 pentru cã aþi fost renãscuþi nu dintr-o sãmânþã pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul viu ºi veºnic al lui Dumnezeu, 24 cãci: Orice om este ca iarba ºi toatã slava lui, ca floarea ierbii: iarba s-a uscat ºi floarea a cãzut; 25 dar cuvântul lui Dumnezeu rãmâne în veci. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie. 2,1 Aºadar, lãsând la o parte toatã rãutatea ºi orice înºelãciune, ipocrizie, invidie ºi orice vorbire de rãu, 2 ca niºte copii de curând nãscuþi, sã doriþi laptele spiritual, curat, ca sã creºteþi prin el spre mântuire, 3 dacã într-adevãr aþi gustat cât de bun este Domnul. 4 Apropiaþi-vã de el, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasã ºi preþuitã de Dumnezeu. 5 ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. 6 Cãci este scris în Scripturã: Iatã, pun în Sion o piatrã unghiularã, aleasã ºi preþioasã ºi cine crede în ea nu va fi înºelat. 7 Aºadar, cinste vouã care credeþi, dar celor care nu cred: piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatra unghiularã 8 ºi: piatrã de poticnire ºi stâncã a cãderii. Ei se împiedicã pentru cã nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiþi. 9 Dar voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, ca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã.


Oficiul lecturilor

7

10

Voi, care odinioarã nu eraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare.

1Pt 2,5.9a RESPONSORIUL R. Ca niºte pietre vii sã fiþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã, * ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos, aleluia! V. Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, * ca sã aduceþi. LECTURA A DOUA Din Discursurile sfântului Anastasiu de Antiohia (Disc. 4, 1-2: PG 89, 1347-1349)

Cristos trebuia sã pãtimeascã, ºi astfel, sã intre în mãrirea sa Cristos, dupã ce a arãtat cu învãþãtura ºi cu faptele sale cã este adevãratul Dumnezeu ºi Domn al universului, în timp ce urca spre Ierusalim, le spunea ucenicilor sãi: Iatã, urcãm la Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat în mâinile pãgânilor, ale arhiereilor ºi cãrturarilor, pentru a fi biciuit, batjocorit ºi rãstignit (cf. Mt 20,18-19). Spunea cã aceste lucruri erau conforme cu prezicerile profeþilor, care prevestiserã moartea sa, ce trebuia sã aibã loc la Ierusalim. Sfânta Scripturã, prezicând încã de la început moartea lui Cristos ºi pãtimirea sa înainte de moarte, prezice ºi ceea ce s-a întâmplat cu trupul sãu dupã moarte. Însã afirmã ºi faptul cã el, ca Dumnezeu, nu putea suferi ºi era nemuritor. Nu am putea sã-l avem ca Dumnezeu dacã noi, contemplând realitatea întrupãrii sale, nu am descoperi în ea motivul just ºi adevãrat pentru a mãrturisi credinþa noastrã în ambele, adicã în pãtimirea ºi în imposibilitatea sa de a suferi, ca ºi motivul pentru care Cuvântul lui Dumnezeu, în imposibilitatea de a suferi în sine însuºi, a voit sã îndure pãti-


8

Marþi din Octava Paºtelui

mirea: pentru cã era unicul mod în care putea sã fie mântuit omul. Toate aceste lucruri sunt cunoscute de acela ºi de aceia cãrora el le reveleazã; de fapt, el cunoaºte toate câte sunt ale Tatãlui în acelaºi mod în care Duhul cerceteazã profunzimile (cf. 1Cor 2,10) misterelor divine. Cu adevãrat, era necesar sã sufere Cristos ºi nu putea sã n-o facã, aºa cum a afirmat el însuºi. Pentru aceasta i-a numit nechibzuiþi ºi întârziaþi la minte pe cei care ignorau cã Cristos trebuia sã sufere în felul acesta ºi sã intre în gloria sa. El a venit pentru mântuirea poporului sãu. Pentru el s-a lipsit, într-un anumit sens, de acea glorie pe care o avea la Tatãl înainte de a fi lumea. Mântuirea era evenimentul care trebuia sã se maturizeze prin pãtimirea suferitã de autorul vieþii, cum ne învaþã Paul când spune cã el este autorul vieþii, fãcut desãvârºit prin suferinþe (cf. Evr 2,10). Gloria Unului-nãscut pe care el a pãrãsit-o pentru noi, pentru scurt timp, i-a fost restituitã prin cruce, în trupul pe care l-a asumat. Într-adevãr, sfântul Ioan, în Evanghelia sa, atunci când explicã în ce constã apa despre care a vorbit Domnul, spune: Râuri de apã vie vor curge din pieptul celui care crede. Aceasta o spunea despre Duhul Sfânt pe care aveau sã-l primeascã cei care cred în el; cãci încã nu venise Duhul, pentru cã Isus nu fusese încã glorificat (cf. In 7,38-39) ºi numeºte glorie moartea pe cruce. De aceea, în timp ce înãlþa rugãciuni înainte de a îndura crucea, Domnul îl implora pe Tatãl sã fie preamãrit cu acea glorie pe care o avea la el, înainte de a exista lumea. Evr 2,10; Ap 1,6b; Lc 24,26 RESPONSORIUL R. Se cuvenea ca acela pentru care sunt toate ºi prin care existã toate, care a adus mulþi fii la mãrire, sã-l ducã la desãvârºire, prin suferinþã, pe iniþiatorul mântuirii noastre. * Lui sã-i fie gloria ºi puterea în vecii vecilor, aleluia! V. Cristos trebuia sã sufere ºi sã intre în gloria sa. * Lui sã-i fie.


Oficiul lecturilor

9

IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne.


Marþi din Octava Paºtelui

10

Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; te rugãm, binecuvânteazã poporul tãu cu darurile cereºti, ca, dobândind libertatea deplinã, sã ajungã în ceruri la bucuria pe care o gustã deja aici, pe pãmânt. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele.


Laudele

11

Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã ºi-l mai preamãreºte încã, ªi pe Duhul Sfânt cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Psalmul 62 (63),2-9 2

Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea, buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.


12

Marþi din Octava Paºtelui

8

Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Ant. 2 Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Cântarea Dan 3,57-88.56 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 57


Laudele

13

79

Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Ant. 3 Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Psalmul 149 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 1


14

Marþi din Octava Paºtelui

5

Sã tresalte de bucurie, în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Fap 13,30-33 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morþi. Timp de mai multe zile, el s-a arãtat acelora care urcaserã cu el din Galileea la Ierusalim ºi care acum sunt martorii lui înaintea poporului. ªi noi vã aducem ca o veste bunã promisiunea fãcutã pãrinþilor, pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, aºa cum este scris în psalmul al doilea: Fiul meu eºti tu, eu astãzi te-am nãscut. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Benedictus: Isus i-a spus: Marie! Ea l-a recunoscut ºi i-a spus: Rabboni! Iar el i-a zis: Nu mã atinge, cãci nu m-am suit încã la Tatãl meu, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,


Laudele

15

70

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus i-a spus: Marie! Ea l-a recunoscut ºi i-a spus: Rabboni! Iar el i-a zis: Nu mã atinge, cãci nu mam suit încã la Tatãl meu, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l preamãrim pe Cristos, care, cu puterea sa, a înãlþat iarãºi templul trupului sãu dãrâmat de duºmani. Sã-l rugãm: Dãruieºte-ne, Doamne, rodul învierii tale! Cristoase, care, înviind, ai vestit bucurie femeilor ºi apostolilor ºi ai adus lumii întregi mântuirea, – fã-ne sã-þi fim martori în faþa lumii!


Marþi din Octava Paºtelui

16

Tu, care ai fãgãduit tuturor învierea spre o viaþã nouã, – fã-ne vestitori ai evangheliei tale! (Dãruieºte-ne, Doamne, rodul învierii tale!) Tu, care ai apãrut de mai multe ori apostolilor ºi l-ai suflat asupra lor pe Duhul Sfânt, – reînnoieºte în noi Duhul tãu creator! Tu, care ai fãgãduit ucenicilor tãi cã vei rãmâne cu ei pânã la sfârºitul veacurilor, – rãmâi cu noi astãzi ºi fii alãturi de noi pururi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; te rugãm, binecuvânteazã poporul tãu cu darurile cereºti, ca, dobândind libertatea deplinã, sã ajungã în ceruri la bucuria pe care o gustã deja aici, pe pãmânt. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã,


Ora medie

17

Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! Psalmul 118 (119),1-8 I (Alef) Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale. 7 Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! 1

1

Psalmul 15 (16) Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine.


18

Marþi din Octava Paºtelui

2

I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Psalmul 22 (23) Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic; 2 el mã paºte pe pãºuni verzi, * mã conduce la ape de odihnã, 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 1


Vesperele

19

4

Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã. 6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele. Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! LECTURA SCURTÃ Cf. 1Pt 3,21-22a Pe voi vã mântuieºte acum Botezul: nu spãlarea de necurãþia trupului, ci dobândirea unui cuget curat de la Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos, cel care este la dreapta lui Dumnezeu. V. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, aleluia! R. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; te rugãm, binecuvânteazã poporul tãu cu darurile cereºti, ca, dobândind libertatea deplinã, sã ajungã în ceruri la bucuria pe care o gustã deja aici, pe pãmânt. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Marþi din Octava Paºtelui

20

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Voi ce-aþi pãrãsit Egiptul ºi a lui robie cruntã, Vã invitã astãzi Mielul la ospãþul sãu de nuntã. V-aþi spãlat, trecând prin mare, prãfuitele veºminte; Pe Cristos acum slãviþi-l în cântãri ºi imnuri sfinte. Trupul sãu ni-l dã ca hranã; este pâinea ce se frânge, Vinul dat ca bãuturã este preþiosu-i sânge; Este mana-adevãratã, e izvorul scos din stâncã, Nu mai piere omul care la acest ospãþ mãnâncã. Când în noaptea nimicirii au pierit copii în faºã, Noi am fost cruþaþi de înger ºi de mâna-i ucigaºã. Am fãcut ca glasul nostru sus, la Domnul, sã se-audã ªi-am scãpat de faraonul ºi de-a lui sclavie crudã. Regãsindu-ºi libertatea, un popor acum se naºte; Este trecerea cea mare, e Cristos al nostru Paºte. El e cel ce se jertfeºte, Mielul fãrã de prihanã; Cu-al sãu sânge ne stropeºte, ne dã carnea sa ca hranã. O, Isuse, prin nespusa forþã a-nvierii tale, Ai înfrânt pentru vecie lanþurile infernale. Suntem liberi. Spre robie nu ne-ntoarcem niciodatã, Ci privim tot înainte cãtre veºnica rãsplatã. Înviind, Stãpânul vieþii lasã glorios mormântul; Umilirea, putrezirea, nu putea s-o vadã Sfântul. Omenirea, dupã veacuri, împlinit îºi vede visul; E învins stãpânul morþii, se deschide paradisul. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia!


Vesperele

21

Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! 1

Ant. 2 Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! Psalmul 113 A (114) Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 1


22

Marþi din Octava Paºtelui

7

Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! Ant. Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! Ant. 3 Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). 1


Vesperele

23

Ant. Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia. LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,4-5 Apropiaþi-vã de Domnul, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasã ºi preþuitã de Dumnezeu. ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Magnificat: Stãteam la mormânt ºi plângeam ºi atunci l-am vãzut pe Domnul meu, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.


24

Marþi din Octava Paºtelui

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Stãteam la mormânt ºi plângeam ºi atunci l-am vãzut pe Domnul meu, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Lui Cristos care, aºezat în adâncul pãmântului, a vãzut lumina mãririi celei noi, sã-i strigãm cu bucurie: Rege al mãririi, ascultã-ne! Pentru episcopi, preoþi ºi diaconi, ca sã-ºi îndeplineascã slujirea cu râvnã – ºi sã-þi ofere un popor pregãtit pentru toatã lucrarea cea bunã, te rugãm, Doamne. Pentru oamenii de ºtiinþã care se strãduiesc sã slujeascã Bisericii tale, – ca sã caute cu inimã curatã adevãrul tãu, te rugãm, Doamne. Pentru credincioºii Bisericii, ca sã lupte lupta cea bunã a credinþei – ºi, ajungând la capãtul alergãrii lor, sã dobândeascã rãsplata împãrãþiei tale, te rugãm, Doamne. Tu, care ai pironit pe cruce ºi ai nimicit înscrisul osândei noastre, – dezleagã-ne lanþurile ºi elibereazã-ne de întuneric! Tu, care, coborând în iad, i-ai deschis porþile spre eliberare, – primeºte-i în împãrãþia ta pe fraþii noºtri rãposaþi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; te rugãm, binecuvânteazã poporul tãu cu darurile cereºti, ca, dobândind libertatea deplinã, sã ajungã în ceruri la bucuria pe care o gustã deja aici, pe pãmânt. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Completoriul

25

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19).


26 1

Marþi din Octava Paºtelui

Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!


Completoriul

27

LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Marþi din Octava Paºtelui

28

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



P-I-3