Page 1


14 decembrie SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, PREOT ªI ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII Comemorare S-a nãscut în Spania, în jurul anului 1542, în localitatea Fontivera, în provincia Avila. Dupã câtva timp petrecut la carmeliþi, în anul 1568, îndemnat de sfânta Tereza de Avila, a fost primul dintre fraþii Ordinului care a început reforma, susþinând-o neobosit. A murit în anul 1591, la Ubeda, ºi este admirabil prin sfinþenie ºi înþelepciune, aºa cum o dovedesc operele spirituale scrise de el.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, izvorul înþelepciunii. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1

Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.


2

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

6

Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8

O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, izvorul înþelepciunii. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Oficiul lecturilor

3

ImNUL Luminã eºti, Doamne, eºti veºnicul soare; Fãpturile toate în veci sã te-adoare. Pãmântului nostru lumina veºmântu-i, Luminã eºti minþii tu, cel ce ne mântui. Pe Duhul tãu Sfânt, cel ce-n veci adevãru-i Întruna Bisericii tale îl dãrui; Pe sfinþi, inspirându-i cu tainice ºoapte, Îi face luceferi în beznã ºi noapte. Lumina cereascã curatã ºi sfântã De dânºii primitã, de dânºii rãsfrântã, Prin neguri de veacuri o faci sã aparã Sãrmanilor oameni tot purã ºi clarã. Cu ei împreunã primit-a cununã ªi sfântul de astãzi; lucrarea lui bunã Prezentã-i în lume, o vede oricine Pãºeºte pe drumul trãirii creºtine. Iar noi, admirându-i cununa splendidã, Un lucru îi cerem: de-ar vrea sã deschidã ªi nouã o cale ºi el sã ne poarte Spre patria-n care nu-s lacrimi, nici moarte. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt care-i Duh de iubire. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Psalmul 20 (21),2-8.14 2

Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o.


4

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

4

L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Ant. 2 Când va veni pãstorul suprem, veþi fi încoronaþi cu mãrirea nepieritoare. Psalmul 91 (92) I 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie!


Oficiul lecturilor

5

Ant. Când va veni pãstorul suprem, veþi fi încoronaþi cu mãrirea nepieritoare. Ant. 3 Slujitor bun ºi credincios, intrã în bucuria Domnului tãu. II 10

Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Slujitor bun ºi credincios, intrã în bucuria Domnului tãu. V. Vei auzi un cuvânt din gura mea. R. ªi le vei duce vestea cea bunã.

LECTURA ÎNTÂI Din Cartea Înþelepciunii

7,7-16.22-30

Fericirea celor drepþi vine de la Dumnezeu 7

Pentru aceasta m-am rugat ºi mi s-a dat pricepere; l-am implorat


6

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

ºi duhul înþelepciunii s-a coborât asupra mea. 8 Am þinut la înþelepciune mai mult decât la împãrãþii ºi tronuri, în comparaþie cu ea, bogãþiile le-am socotit ca nimic. 9 N-am pus alãturi de ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindcã tot aurul din lume, pe lângã ea, nu e decât nisip, iar argintul mi se pare noroi înaintea ei. 10 Am iubit-o mai mult decât sãnãtatea ºi frumuseþea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindcã strãlucirea ei nu se stinge niciodatã. 11 Împreunã cu ea mi-au venit toate bunurile ºi prin mâinile ei, bogãþii nenumãrate. 12 M-am bucurat de toate acestea pentru cã înþelepciunea este aceea care le aduce, dar eu nu ºtiam cã mama tuturor acestora este ea. 13 Ceea ce am învãþat fãrã greºealã împãrtãºesc fãrã pãrere de rãu, nu ascund bogãþiile ei. 14 Cãci ea este un tezaur infinit pentru oameni; cei care o dobândesc ajung la prietenia cu Dumnezeu, recomandaþi de darurile învãþãturii. 15 Mie însã sã-mi dea Dumnezeu sã vorbesc aºa cum gândesc ºi sã gândesc în mod demn despre cele care îmi sunt date, pentru cã el însuºi este conducãtorul înþelepciunii ºi cãlãuza înþelepþilor. 16 Pentru cã în mâna lui suntem ºi noi, ºi cuvintele noastre, ºi toatã înþelepciunea ºi ºtiinþa lucrurilor. 22 În înþelepciune se aflã un duh inteligent ºi sfânt, unic ºi multiplu, ager ºi iute; pãtrunzãtor, nepãtat, limpede ºi neatins, iubitor de bine, ascuþit, 23 liber, binefãcãtor, prieten al omului, neclintit, sigur ºi netulburat, atotputernic, atotºtiutor, care pãtrunde toate duhurile, chiar ºi pe cele mai inteligente, pe cele mai curate ºi pe cele mai subtile. 24 Înþelepciunea se poate miºca aºa de iute


Oficiul lecturilor

7

încât prin repeziciunea ei întrece orice miºcare. Ea pãtrunde ºi strãbate orice lucru datoritã puritãþii sale. 25 Ea este sufletul puterii lui Dumnezeu, revãrsarea limpede a mãreþiei Celui Atotstãpânitor, de aceea, nimic pãtat nu o poate atinge. 26 Ea este reflexul luminii veºnice, oglinda fãrã patã a puterii lui Dumnezeu ºi imaginea bunãtãþii sale. 27 Deºi este una singurã, ea le poate face pe toate; deºi ea însãºi nu se schimbã, înnoieºte universul; ea se dãruieºte sufletelor sfinte ºi face din ele profeþi ºi prieteni ai lui Dumnezeu. 28 Dumnezeu îl iubeºte numai pe acela care locuieºte împreunã cu înþelepciunea. 29 Ea este mai frumoasã decât soarele ºi întrece toate constelaþiile; dacã este pusã alãturi de lumina zilei, înþelepciunea îi este mult superioarã. 30 Cãci ziua dispare în faþa nopþii, pe când înþelepciunea rãmâne nebiruitã în faþa rãutãþii. Înþ 7,7-8; Iac 1,5 RESPONSORIUL R. M-am rugat ºi mi s-a dat înþelegere; * am invocat ºi a coborât asupra mea duhul înþelepciunii ºi am considerat-o mai presus de împãrãþii ºi de tronuri. V. Dacã îi lipseºte cuiva dintre voi înþelepciunea, sã o cearã de la Dumnezeu care dã tuturor din belºug ºi fãrã mustrare ºi i se va da. * Am invocat. LECTURA A dOUA Din Cântarea spiritualã de sfântul Ioan al Crucii, preot (Red. B, str. 36-37, ed. E. Pacho, S. Juan de la Cruz, Obras completas, Burgos 1982, 1124-1135)

Cunoaºterea misterului ascuns în Cristos Isus Deºi multe mistere ºi fapte minunate au fost descoperite de sfinþii învãþãtori ºi au fost înþelese în aceastã viaþã de sufletele sfinte, totuºi, cea mai mare parte dintre ele rãmâne încã de spus ºi chiar de înþeles.


8

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

De aceea în Cristos trebuie sãpat adânc, pentru cã el este ca o minã bogatã în care se aflã numeroase filoane de comori ºi în care, oricât de mult s-ar sãpa, nu se ajunge niciodatã pânã la capãt. Ba mai mult, în fiecare filon se descoperã noi filoane de bogãþii. Din acest motiv, apostolul Paul a spus despre Cristos: În el sunt ascunse toate comorile înþelepciunii ºi ale cunoaºterii lui Dumnezeu (Col 2,3). Sufletul însã nu poate sã intre la aceste comori, nici sã ajungã la ele, dacã mai întâi nu va fi trecut sau nu va fi intrat în strâmtoarea suferinþelor exterioare ºi interioare ºi dacã mai întâi nu va fi primit de la Dumnezeu multe daruri intelectuale ºi sensibile ºi dacã în precedenþã nu se va fi exercitat în spiritualitate. De fapt, toate aceste daruri sunt de o categorie inferioarã, cãci ele sunt dispoziþii pentru a ajunge la lãcaºurile înalte ale cunoaºterii misterelor lui Cristos, care este cea mai mare înþelepciune ce se poate dobândi în aceastã viaþã. O, dacã oamenii ar înþelege în sfârºit cã este imposibil sã ajungã la profunzimea bogãþiilor ºi înþelepciunii lui Dumnezeu, dacã mai întâi nu intrã în strâmtoarea suferinþelor de multe feluri ºi dacã sufletul nu-ºi pune în ele mângâierea ºi dorinþa! Sufletul care doreºte cu adevãrat înþelepciunea divinã doreºte cu adevãrat sã intre mai întâi în strâmtoarea crucii. De aceea, sfântul Paul îi îndemna pe efeseni sã nu se descurajeze din cauza încercãrilor, ci sã rãmânã tari ºi înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în iubire, sã puteþi înþelege împreunã cu toþi sfinþii care este lãrgimea ºi lungimea, înãlþimea ºi profunzimea ºi sã cunoaºteþi iubirea fãrã de margini a lui Cristos, ca sã fiþi plini în toate de plinãtatea lui Dumnezeu (Ef 3,17-19). Cãci poarta prin care se poate ajunge astfel la bogãþiile înþelepciunii lui este crucea. Aceasta este o poartã îngustã ºi, dacã mulþi râvnesc bogãþiile care pot fi atin se prin ea, totuºi, puþini sunt aceia care doresc sã intre prin ea.


Laudele

RESPONSORIUL

9

1Cor 2,9-10

R. Ochiul nu a vãzut, nici urechea nu a auzit, nici la inima omului nu s-a suit * ceea ce Dumnezeu a pregãtit pentru cei care-l iubesc. V. Nouã însã Dumnezeu ne-a descoperit prin Duhul, * ceea ce Dumnezeu.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai inspirat sfântului tãu preot Ioan o totalã lepãdare de sine ºi o iubire înflãcãratã a crucii, dã-ne, te rugãm, harul ca, strãduindu-ne sã-l urmãm cât mai îndeaproape, sã ajungem la contemplarea veºnicã a mãririi tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Tu, ce vrednic eºti de cinste, o Cristoase, Doamne sfinte, Dãtãtor de-nþelepciune ºi cereºti învãþãminte, Pentru viaþã e luminã minunata ta doctrinã, De aceea mintea noastrã înaintea ei se-nchinã.


10

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

Sfintei noastre Maici Biserici, care-a fost de tine-aleasã, Ca sã-þi fie purtãtoare de luminã ºi Mireasã, Tu i-ai dat cuvântul care bezna lumii s-o înfrunte; Ea, Biserica-i cetatea aºezatã pe un munte. Tu trimiþi mereu în lume oameni sfinþi, figuri mãreþe, Cu sublima misiune sã explice, sã înveþe, Adevãrurile tale pentru noi atât de grele; Prin înalta lor ºtiinþã strãlucesc ca niºte stele. Adevãrul e fãclia ce aprinsã-n mâna ta þii, De la tine iau luminã în Bisericã-nvãþaþii; Li-l trimiþi pe Duhul Sfânt ca sã-i asiste, sã-i inspire; Pentru flacãra credinþei îþi aducem mulþumire. Mijloceascã ajutorul ºi-ndurarea de la tine Sfântul care azi cinstit e de mulþimile creºtine, Ca urmând ce ne-a-nvãþat el prin exemplu ºi poveþe, Sã ajungem la vederea preaslãvitei tale feþe. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Voi sunteþi lumina lumii; nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pen tru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã.


Laudele

11

5

Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Voi sunteþi lumina lumii; nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Ant. 2 Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul!


12

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

68

Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 69

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.


Laudele

13

Ant. Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru. Ant. 3 Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere ºi mai pãtrunzãtor decât orice sabie cu douã tãiºuri. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere ºi mai pãtrunzãtor decât orice sabie cu douã tãiºuri. Înþ 7,13-14 LECTURA SCURTÃ Înþelepciunea pe care am învãþat-o fãrã greºealã o


14

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

împãrtãºesc fãrã pãrere de rãu, nu ascund bogãþiile ei. Cãci înþelepciunea este un tezaur infinit pentru oameni; cei care o dobândesc ajung la prietenia cu Dumnezeu, recomandaþi de darurile învãþãturii. RESPONSORIUL SCURT R. Înþelepciunea sfinþilor * o povestesc popoarele. Înþelepciunea. V. ªi lauda lor o vesteºte Biserica, * o povestesc popoarele. Slavã Tatãlui. Înþelepciunea. Ant. la Benedictus: Cei înþelepþi vor strãluci ca lumina cerului ºi cei care-i învaþã pe mulþi dreptatea vor fi precum stelele în veci de veci. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,


Ora medie

15

77

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cei înþelepþi vor strãluci ca lumina cerului ºi cei care îi învaþã pe mulþi dreptatea vor fi precum stelele în vecii vecilor. RUgÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem laude ºi mulþumiri lui Cristos, bunul pãstor, care ºi-a dat viaþa pentru oile sale, ºi sã-l implorãm spunând: Doamne, fii tu pãstorul poporului tãu! Cristoase, care prin sfinþii pãstori ai voit sã-þi arãþi iubirea ºi îndurarea, – nu înceta niciodatã sã ne cãlãuzeºti cu milã, prin ei. Tu, care prin vicarii tãi îþi exerciþi necontenit misiunea de învãþãtor ºi pãstor sufletesc, – fii tu mereu acela care ne conduci prin mai-marii noºtri. Tu, care, prin sfinþii tãi puºi în fruntea poporului, te-ai arãtat medic al sufletelor ºi al trupurilor, – nu înceta sã ne vindeci ºi sã ne sfinþeºti prin ei. Tu, care þi-ai povãþuit turma prin înþelepciunea ºi iubirea sfinþilor, – edificã-ne pururi în sfinþenie prin pãstorii noºtri. Tatãl nostru.


16

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai inspirat sfântului tãu preot Ioan o totalã lepãdare de sine ºi o iubire înflãcãratã a crucii, dã-ne, te rugãm, harul ca, strãduindu-ne sã-l urmãm cât mai îndeaproape, sã ajungem la contemplarea veºnicã a mãririi tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.


Ora medie

17

PSALmOdIA Ant. Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1

Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor;


18

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

4

atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis.


Vesperele

19

LECTURA SCURTÃ 1Tim 1,12 Îi mulþumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întãrit pentru cã m-a gãsit vrednic de încredere, rânduindu-mã în slujirea sa. V. Nu mã ruºinez de evanghelie. R. Cãci este puterea lui Dumnezeu spre mântuire. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai inspirat sfântului tãu preot Ioan o totalã lepãdare de sine ºi o iubire înflãcãratã a crucii, dã-ne, te rugãm, harul ca, strãduindu-ne sã-l urmãm cât mai îndeaproape, sã ajungem la contemplarea veºnicã a mãririi tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Luminã eºti, Doamne, eºti veºnicul soare; Fãpturile toate în veci sã te-adoare. Pãmântului nostru lumina veºmântu-i, Luminã eºti minþii tu, cel ce ne mântui. Pe Duhul tãu Sfânt, cel ce-n veci adevãru-i Întruna Bisericii tale îl dãrui; Pe sfinþi, inspirându-i cu tainice ºoapte, Îi face luceferi în beznã ºi noapte.


20

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

Lumina cereascã curatã ºi sfântã De dânºii primitã, de dânºii rãsfrântã, Prin neguri de veacuri o faci sã aparã Sãrmanilor oameni tot purã ºi clarã. Cu ei împreunã primit-a cununã ªi sfântul de astãzi; lucrarea lui bunã Prezentã-i în lume, o vede oricine Pãºeºte pe drumul trãirii creºtine. Iar noi, admirându-i cununa splendidã, Un lucru îi cerem: de-ar vrea sã deschidã ªi nouã o cale ºi el sã ne poarte Spre patria-n care nu-s lacrimi, nici moarte. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt care-i Duh de iubire. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Cel Rãstignit a înviat din morþi ºi ne-a rãscumpãrat, aleluia! Psalmul 146 (147 A) 1

Lãudaþi-l pe Domnul, † pentru cã frumos este sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru; * pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el. 2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul, * strânge pe surghiuniþii lui Israel. 3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitã * ºi leagã rãnile lor. 4 El socoteºte numãrul stelelor * ºi le dã nume la toate. 5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic, * înþelepciunea lui nu are margini. 6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani * ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºi.


Vesperele

21

7

Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire, * cântaþi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara! 8 El acoperã cerul cu nori, * pregãteºte pãmântului ploaie, el face sã rãsarã iarbã în munþi * ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor. 9 El dã hranã animalelor * ºi puilor de corb care strigã. 10 Nu se bucurã de puterea calului * ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în rapiditatea omului, 11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el, * cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui. Ant. Cel Rãstignit a înviat din morþi ºi ne-a rãscumpãrat, aleluia! Ant. 2 În mijlocul cetãþii sfinte, Ierusalim, se aflã pomul vieþii ºi frunzele pomului sunt spre însãnãtoºirea neamurilor, aleluia! Psalmul 147 (147 B) 12

Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel legile ºi poruncile sale.


22

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

20

El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. În mijlocul cetãþii sfinte, Ierusalim, se aflã pomul vieþii ºi frunzele pomului sunt spre însãnãtoºirea neamurilor, aleluia! Ant. 3 Iar noi se cuvine sã ne lãudãm în crucea Domnului nostru Isus Cristos. Cântarea

Fil 2,6-11

6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Iar noi se cuvine sã ne lãudãm în crucea Domnului nostru Isus Cristos. Iac 3,17-18 LECTURA SCURTÃ Înþelepciunea care vine de sus este înainte de toate curatã, apoi paºnicã, blândã, docilã, plinã de milã ºi de roade bune, fãrã discriminare ºi fãrã ipocrizie. Rodul dreptãþii este semãnat în pace pentru cei care fac pace.


Vesperele

23

RESPONSORIUL SCURT R. În mijlocul Bisericii * ºi-a deschis gura. În mijlocul. V. ªi Domnul l-a umplut de Duhul înþelepciunii ºi al înþelegerii. * ªi-a deschis gura. Slavã Tatãlui. În mijlocul Bisericii. Ant. la Magnificat: Învãþãtor al credinþei, luminã a Bisericii, sfinte Ioan al Crucii, iubitor al legii Domnului, roagã-te pentru noi la Fiul lui Dumnezeu. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


24

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

Ant. Învãþãtor al credinþei, luminã a Bisericii, sfinte Ioan al Crucii, iubitor al legii Domnului, roagã-te pentru noi la Fiul lui Dumnezeu. RUgÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu încredere pe Rãscumpãrãtorul nostru, care ne-a mântuit prin crucea sa: Prin cruce, înalþã-ne, Doamne, la împãrãþia ta! Cristoase, care te-ai nimicit pe tine însuþi luând fire de rob, fãcut asemenea oamenilor, – fã ca membrii Bisericii sã urmeze pilda umilinþei tale. Cristoase, care te-ai smerit pe tine însuþi fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce, – dã-le slujitorilor tãi ascultare ºi rãbdare. Cristoase, care ai fost înãlþat de Dumnezeu ºi ai primit numele cel mai presus de orice nume, – dãruieºte credincioºilor tãi statornicie în bine pânã la sfârºit. Cristoase, în al cãrui nume trebuie sã se plece tot genunchiul: al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor de dedesubt, – revarsã iubirea ta în inimile oamenilor, ca sã te adore în pace. Cristoase, pe care toatã limba te va mãrturisi ca Domn spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl, – primeºte-i în împãrãþia fericirii veºnice pe fraþii noºtri rãposaþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai inspirat sfântului tãu preot Ioan o totalã lepãdare de sine ºi o iubire înflãcãratã a crucii, dã-ne, te rugãm, harul ca, strãduindu-ne sã-l urmãm cât mai îndeaproape, sã ajungem la contemplarea veºnicã a mãririi tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte


Completoriul

25

ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare.


26

14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,


Completoriul

27

cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27 Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei


14 decembrie, sfântul Ioan al Crucii, preot ºi învãþãtor

28

ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Ioan al Crucii