Issuu on Google+


DUMINICA A XXXI-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. † Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 † Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Duminica a XXXI-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, din morþi înviat eºti întâiul ªi moartea învinsã îþi simte cãlcâiul. Aceasta e ziua cea mare ºi sfântã În care te cântã chiar moartea înfrântã. Vezi sufletul nostru ucis de pãcate; Învie-l din moarte, slãvite-mpãrate, Ca-n ziua din urmã ºi trupul sã spere Rãsplata cea dreaptã ºi sfânta-nviere. În clipa sosirii cu cetele sfinte De îngeri, voioºi sã-þi ieºim înainte; Cununa primind-o, precum se cuvine, Pe veci sã domnim împreunã cu tine. În ziua aceea slãvitã ºi mare Pe nori glorios în vãzduh vei apare,


Oficiul lecturilor

3

ªi toþi vor putea sã te vadã la faþã Pe tine, izvor de luminã ºi viaþã. Treimea Preasfântã în noi sã termine Lucrarea-nceputã în lume de tine. Mãrire sã-þi fie, Cristoase-n vecie, În lume sã vie a ta-mpãrãþie! Amin. PSALMODIA Ant. 1 În toate zilele te voi binecuvânta, Doamne, aleluia. Psalmul 144 (145) Lauda maiestãþii dumnezeieºti Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt! (Ap 16,5) I 1 O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc † ºi sã binecuvântez numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 2 Te voi binecuvânta în toate zilele † ºi voi lãuda numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, * mãreþia lui este fãrã margini. 4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale * ºi vor istorisi minunile tale. 5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale * ºi vor reaminti lucrãrile tale minunate. 6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare * ºi vor vorbi despre mãreþia ta; 7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini * ºi vor proclama dreptatea ta. 8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, * el este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste; 9 Domnul este bun faþã de toþi, * el îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã.


4

Duminica a XXXI-a de peste an

Ant. În toate zilele te voi binecuvânta, Doamne, aleluia. Ant. 2 Împãrãþia ta, Doamne, este împãrãþia tuturor veacurilor, aleluia. II Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale, * ºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze; 11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale * ºi sã-þi facã cunoscutã puterea. 12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor mãreþiile tale * ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale. 13a Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor * ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie. Ant. Împãrãþia ta, Doamne, este împãrãþia tuturor veacurilor, aleluia. 10

Ant. 3 Domnul este fidel în toate cuvintele sale ºi sfânt în toate lucrãrile sale, aleluia. † III Domnul este fidel în toate cuvintele sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 14 † Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã * ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi. 15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, * tu le dai hranã la vreme potrivitã. 16 Tu deschizi mâinile tale * ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã. 17 Drept este Domnul pe toate cãile sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, * de toþi cei care-l cheamã în adevãr. 19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, * le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã; 13b


Oficiul lecturilor

5

20

Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc * ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi. 21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, † toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfânt * în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Domnul este fidel în toate cuvintele sale ºi sfânt în toate lucrãrile sale, aleluia. V. Ascultã, fiule, cuvintele mele. R. ªi apleacã-þi urechea la învãþãturile mele. LECTURA ÎNTÂI Începutul cãrþii întâi a Macabeilor

1,1-24

Victoria ºi îngâmfarea grecilor Dupã ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care mai întâi a domnit în Grecia, ºi a venit din þara Chitim, cu Darius, regele perºilor ºi al mezilor, 2 a fãcut rãzboaie multe, a ocupat multe cetãþi întãrite ºi a ucis regii pãmântului; 3 a ajuns pânã la marginile pãmântului ºi a luat pradã de la o mulþime de popoare ºi pãmântul a fost redus la tãcere înaintea lui iar inima lui s-a mândrit ºi s-a umplut de orgoliu. 4 A adunat o armatã puternicã ºi a ocupat regiunile popoarelor ºi pe conducãtori ºi i-a fãcut sã-i plãteascã tribut. 5 Dupã aceea, a cãzut la pat ºi ºi-a dat seama cã va muri. 6 A chemat slujitorii sãi nobili, care crescuserã cu el din copilãrie, ºi le-a împãrþit regatul pe când era încã în viaþã. 7 Alexandru a domnit doisprezece ani ºi apoi a murit. 8 Subalternii sãi au luat puterea, fiecare la locul sãu; 9 toþi ºi-au pus coroane pe cap dupã moartea lui, iar dupã ei copiii lor pentru mulþi ani. ªi s-au înmulþit relele pe pãmânt. 10 Dintre urmaºii lui Alexandru cel Mare s-a ridicat o rãdãcinã pãcãtoasã, Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh. El fusese ostatic la Roma ºi a devenit rege în anul o sutã treizeci ºi ºapte al domniei greceºti. 11 În aceastã epocã s-au ridicat în Israel niºte trãdãtori ºi i-au ademenit pe mulþi, spunând: „Haideþi sã încheiem o alianþã cu popoarele vecine, cãci de când ne-am separat de ele, ni s-au întâm1


6

Duminica a XXXI-a de peste an

plat multe nenorociri!” 12 Unora le-a plãcut aceastã propunere 13 ºi câþiva din popor s-au arãtat dispuºi sã meargã la rege. Acesta le-a permis sã trãiascã dupã datinile pãgânilor. 14 Ei au construit în Ierusalim o ºcoalã pentru exerciþii fizice, aºa cum este obiceiul la popoarele pãgâne. 15 Au fãcut sã disparã urmele tãierii împrejur, s-au lepãdat de legãmântul sfânt, s-au amestecat cu pãgânii ºi s-au dedat la rele. 16 Dupã ce ºi-a consolidat domnia, Antioh a vrut sã domneascã ºi peste þara Egiptului, ca sã domine douã regate. 17 A intrat în Egipt cu o armatã numeroasã, cu care de rãzboi ºi elefanþi, cu cãlãreþi ºi cu o mulþime de nave. 18 A început rãzboiul împotriva lui Ptolemeu, regele Egiptului; Ptolemeu a fost învins, a fugit dinaintea lui ºi au cãzut mulþi rãniþi. 19 A cucerit cetãþile întãrite din þara Egiptului ºi a luat o pradã bogatã din Egipt. 20 Dupã ce a lovit Egiptul în anul o sutã patruzeci ºi trei, Antioh s-a întors ºi a venit în Israel ºi la Ierusalim cu o mulþime mare. 21 A intrat în sanctuar cu trufie ºi a luat altarul de aur ºi candelabrul cu toate accesoriile lui, 22 masa punerii înainte, vasele pentru libaþie ºi potirele, cãdelniþele de aur, vãlul, coroanele ºi ornamentele din aur care erau pe faþada templului pe care l-a desfigurat. 23 A luat argintul, aurul ºi vasele de preþ ºi a luat ºi tezaurul ascuns pe care l-a gãsit. 24 Dupã ce a luat totul, a plecat în þara lui. A ucis mulþi oameni ºi vorbea cu mare trufie. RESPONSORIUL 2Mac 7,33; Evr 12,11 R. Pentru pedepsirea ºi corectarea noastrã Domnul cel viu s-a mâniat pentru puþin timp. * ªi din nou se va împãca Domnul cu slujitorii sãi. V. Orice pedeapsã nu pare sã fie pe moment bucurie, ci întristare, dar mai târziu aduce rodul dãtãtor de dreptate. * ªi din nou. LECTURA A DOUA Din constituþia pastoralã despre Biserica în lumea contemporanã Gaudium et spes a Conciliului al II-lea din Vatican


Oficiul lecturilor

7

(Nr. 78)

Promovarea pãcii Pacea nu este numai absenþa rãzboiului, nici nu se reduce la stabilirea unui echilibru între forþe adverse, nici nu se naºte dintr-o dominare despoticã, ci este numitã, în mod corect ºi propriu, lucrare a dreptãþii (Is 32,17). Ea este rodul ordinii înscrise în societatea umanã de divinul ei întemeietor ºi trebuie înfãptuitã de oameni care înseteazã dupã o dreptate tot mai desãvârºitã. Într-adevãr, întrucât binele comun al neamului omenesc, deºi este reglementat în realitatea sa fundamentalã de legea veºnicã, totuºi, în privinþa exigenþelor sale concrete, este supus la neîncetate schimbãri pe mãsura trecerii timpului; pacea nu este niciodatã dobânditã definitiv, ci trebuie construitã continuu. Pe lângã aceasta, deoarece voinþa omului este labilã ºi rãnitã de pãcat, dobândirea pãcii cere o stãpânire constantã asupra patimilor din partea fiecãrui om, precum ºi vigilenþa autoritãþii legitime. Dar toate acestea nu sunt suficiente. O astfel de pace nu poate fi realizatã pe pãmânt fãrã ocrotirea binelui persoanelor ºi nici fãrã comunicarea liberã ºi plinã de încredere a bogãþiilor sufleteºti ºi a facultãþilor creatoare, între oameni. Voinþa fermã de a respecta pe ceilalþi oameni, celelalte popoare ºi demnitatea lor, precum ºi practicarea asiduã a fraternitãþii umane, sunt absolut necesare pentru a construi pacea. Astfel, pacea este ºi rodul iubirii care depãºeºte ceea ce poate oferi dreptatea. Pacea de pe pãmânt, care se naºte din iubirea faþã de aproapele, este imaginea ºi efectul pãcii lui Cristos, ce izvorãºte de la Dumnezeu Tatãl. Cãci Fiul întrupat, Principele pãcii, i-a împãcat pe toþi oamenii cu Dumnezeu prin crucea sa ºi, restabilind unitatea tuturor într-un singur popor ºi într-un singur trup, a ucis ura în trupul sãu (cf. Ef 2,16; Col 1,20.22) ºi, dupã triumful învierii sale, a revãrsat în inimile oamenilor Duhul iubirii. De aceea, toþi creºtinii sunt stãruitor chemaþi ca, fãptuind adevãrul în iubire (Ef 4,15), sã se uneascã cu oamenii cu adevãrat iubitori de pace, pentru a implora


8

Duminica a XXXI-a de peste an

ºi a instaura pacea. Însufleþiþi de acelaºi spirit, nu putem sã nu-i lãudãm pe aceia care, renunþând la acþiunea violentã în revendicarea drepturilor lor, recurg la mijloace de apãrare care sunt, de altfel, la îndemâna ºi a celor mai slabi, cu condiþia ca aceasta sã se poatã îndeplini fãrã lezarea drepturilor ºi obligaþiilor celorlalþi sau ale comunitãþii. RESPONSORIUL

Cf. 1Cr 29,11.12; cf. Sir 50,25; 2Mac 1,24 R. A ta este puterea, a ta este împãrãþia, Doamne; tu eºti deasupra tuturor popoarelor; * Doamne, dã pace în zilele noastre. V. Doamne Dumnezeule, creator a toate, înfricoºãtor ºi puternic, drept ºi îndurãtor! * Doamne, dã pace. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei.


Laudele

9

Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi milostiv, numai prin darul tãu credincioºii te pot sluji cum se cuvine; înlãturã orice piedicã din calea noastrã, ca sã alergãm cu bucurie în întâmpinarea fãgãduinþelor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


10

Duminica a XXXI-a de peste an

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Creatorule a toate, þinta laudei supreme, Tu, Stãpân atotputernic peste om ºi peste vreme, Ce-ai voit ca dupã muncã tihna nopþii sã ne vinã, Împãrþind a noastrã viaþã între beznã ºi luminã, S-a sfârºit acuma tihna, vestitorul zilei, iatã, Sfâºiind tãcerea nopþii, tuturora le aratã Cã-n curând se lumineazã ºi-i invitã sã se scoale, Renunþând la somnul dulce ºi la visele domoale. Sus luceafãrul sclipeºte ºi vesteºte tuturora Cã-n curând el va dispare, cã apare aurora. Bucuros e marinarul care-n port se-ntoarce teafãr, Cãlãuz-având în noapte raza blândului luceafãr. Liniºtitã-i faþa mãrii, nu sunt semne de furtunã ªi lumina-nfruntã bezna; în curând o s-o rãpunã. Este ceasul când cocoºul îºi sloboade-a lui cântare ªi când Petru, cu cãinþã, varsã lacrime amare. Nu suntem mai buni, Isuse, decât Petru, dimpotrivã; Cãtre noi întoarce-þi faþa ºi privirea milostivã. Pãcãtoºi ne recunoaºtem, întinaþi de fapte rele; Dã-ne lacrimi de cãinþã, ca-ntinarea sã ne-o spele. Tu eºti soarele dreptãþii; te rugãm acum fierbinte: Izgoneºte-ne, Cristoase, întunericul din minte. Las-o razã sã ne vinã, tu, luminã din luminã, Sã ne fie noua ziuã fericitã ºi seninã. Slavã, cinste, preamãrire ºi prinos de închinare Îþi aducem, Tatã veºnic, cu iubire fiecare. Preamãrit sã fii, Cristoase, milostive împãrate, ªi primeascã cinstea noastrã Duhul dragostei curate. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Minunat întru cele înalte este Domnul, aleluia.


Laudele

11

Psalmul 92 (93) Mãreþia Creatorului Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, ºi-a început domnia. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-l preamãrim! (Ap 19,6.7). 1 Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate, * Domnul s-a îmbrãcat, s-a încins cu putere. A pus pãmântul pe temelii solide, * ca sã nu se clatine. 2 Din vremuri strãvechi este aºezat scaunul tãu de domnie: * tu eºti din veºnicie! 3 Au înãlþat râurile, Doamne, † au înãlþat râurile glasul lor, * au înãlþat râurile vuietul lor. 4 Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumãrate † ºi decât vuietul valurilor puternice ale mãrii * este Domnul, în înaltul cerului. 5 Mãrturiile tale sunt cu totul adevãrate, * sfinþenia este podoaba casei tale, Doamne, în vecii vecilor. Ant. Minunat întru cele înalte este Domnul, aleluia. Ant. 2 Vrednic de laudã eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci, aleluia. Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!


12 60

Duminica a XXXI-a de peste an

Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!


Laudele

13

Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Vrednic de laudã eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci, aleluia. Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, aleluia. † Psalmul 148 Cântarea lui Dumnezeu creatorul Binecuvântare ºi cinste ºi slavã ºi putere în vecii vecilor celui care ºade pe tron ºi Mielului (Ap 5,13) 1 Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, * † lãudaþi-l întru cei de sus! 2 Lãudaþi-l, voi, toþi îngerii lui, * lãudaþi-l, toate oºtirile sale! 3 Lãudaþi-l, soare ºi lunã, * lãudaþi-l, toate stelele strãlucitoare! 4 Lãudaþi-l, voi, cerurile cerurilor, * ºi apele toate care sunt mai presus de ceruri! 5 Sã laude numele Domnului, * cãci el a poruncit ºi au fost create, 6 le-a statornicit în veci ºi în vecii vecilor, * le-a rânduit o lege care nu va trece. 7 Lãudaþi-l pe Domnul, voi, cei de pe pãmânt, * monºtrii mãrii ºi toate adâncurile, 8 focul ºi grindina, zãpada ºi ceaþa, * vântul furtunii, care împlineºte cuvântul lui, 9 munþii ºi toate dealurile, * pomii roditori ºi toþi cedrii, 10 fiarele ºi toate animalele, * reptilele ºi pãsãrile înaripate!


14

Duminica a XXXI-a de peste an

11

Regii pãmântului ºi toate popoarele, * conducãtorii ºi toþi judecãtorii pãmântului, 12 tineri ºi fecioare, bãtrâni ºi copii, † 13 sã laude numele Domnului, * pentru cã numai numele lui este vrednic de toatã lauda. Mãreþia lui este mai presus de pãmânt ºi de ceruri. * 14 El a înãlþat puterea poporului sãu spre lauda tuturor credincioºilor sãi, * a fiilor lui Israel, poporul care îi stã aproape. Ant. Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, aleluia. Ez 37,12b-14 LECTURA SCURTà Aºa spune Domnul Dumnezeu: Iatã, voi deschide mormintele voastre, vã voi scoate din ele, poporul meu, ºi vã voi aduce iarãºi în þara lui Israel. ªi veþi ºti cã eu sunt Domnul când vã voi deschide mormintele ºi vã voi scoate din ele, poporul meu! Voi pune duhul meu în voi ºi veþi trãi; vã voi aºeza iarãºi în þara voastrã ºi veþi ºti cã eu sunt Domnul. Eu am spus-o ºi eu o voi face, zice Domnul Dumnezeu! RESPONSORIUL SCURT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * miluieºte-ne pe noi. Cristoase. V. Tu, care ºezi de-a dreapta Tatãlui, * miluieºte-ne pe noi. Slavã Tatãlui. Cristoase. Ant. la Benedictus: Unul este Învãþãtorul vostru, cel care este în ceruri, Cristos Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,


Laudele

15

70

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Unul este Învãþãtorul vostru, cel care este în ceruri, Cristos Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l rugãm cu stãruinþã pe Dumnezeu, care l-a trimis pe Duhul Sfânt spre a fi lumina preafericitã a tuturor inimilor: Lumineazã, Doamne, poporul tãu! Binecuvântat eºti, Dumnezeule, lumina noastrã, – care pentru mãrirea ta ne-ai dat sã ajungem la începutul acestei zile.


Duminica a XXXI-a de peste an

16

Tu, care prin învierea Fiului tãu ai luminat lumea, – prin Biserica ta rãspândeºte aceastã luminã la toþi oamenii. Tu, care prin Duhul Sfânt i-ai preamãrit pe ucenicii Fiului tãu unul-nãscut, – revarsã-l asupra Bisericii tale, pentru ca ea sã-þi fie credincioasã. Luminã a neamurilor, adu-þi aminte de cei aflaþi încã în întuneric: – deschide-le ochii inimii, ca sã te recunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi milostiv, numai prin darul tãu credincioºii te pot sluji cum se cuvine; înlãturã orice piedicã din calea noastrã, ca sã alergãm cu bucurie în întâmpinarea fãgãduinþelor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt.


Ora medie

17

Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În strâmtorare am strigat spre Domnul ºi el mi-a rãspuns, aleluia. Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. 1


18

Duminica a XXXI-a de peste an

Ant. În strâmtorare am strigat spre Domnul ºi el mi-a rãspuns, aleluia. Ant. 2 Dreapta Domnului m-a înãlþat, aleluia. II Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. Ant. Dreapta Domnului m-a înãlþat, aleluia. 10

Ant. 3 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã, aleluia. III Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 19


Ora medie

19

22

Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã, aleluia. Rom 8,22-23 LECTURA SCURTÃ De fapt, noi ºtim cã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în timpul de acum, dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptând înfierea ºi rãscumpãrarea trupului nostru. V. Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul. R. Care a scãpat de la pieire viaþa ta. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi milostiv, numai prin darul tãu credincioºii te pot sluji cum se cuvine; înlãturã orice piedicã din calea noastrã, ca sã alergãm cu bucurie în întâmpinarea fãgãduinþelor tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:


Duminica a XXXI-a de peste an

20

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, tu eºti creatorul, de la tine totul vine, Ai aprins pe boltã stele, luminând în nopþi senine. Cu lumina sa plãpândã, steaua mãrii, când rãsare, Cãlãuzã-i ºi salvare cãlãtorului pe mare. Ne-a-nsoþit o zi întreagã, cu lumina sa cea dulce, Soarele ce-acum se duce dupã dealuri sã se culce. Cu-nserarea vine teama, de aceea,-n rugãciune Ne-ndreptãm spre tine, Doamne; tu eºti soare ce n-apune. Coborâm în somn ºi beznã; cãtre noi trimite-o razã, Mâna ta ocrotitoare sã ne fie scut ºi pazã. Ne vegheazã, Minte treazã, tu, lumina necreatã. Sã ne fie tihna nopþii ne-ntinatã, fãrã patã. Cât timp zace trupu-n pace, minþile-s de gânduri goale. Neputând striga spre tine, duhul rãu ne dã târcoale ªi, ascuns în întuneric, pune cursele-i la cale; Izgoneºte-l, nimiceºte-l cu suflarea gurii tale. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea”, aleluia. †


Vesperele II

21

Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * † pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea”, aleluia. Ant. 2 Domnul cel milostiv a lãsat o amintire a minunilor sale, aleluia. Psalmul 110 (111) Mari sunt faptele Domnului Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic! (Ap 15,3). 1 Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima, * în adunarea celor drepþi, în mijlocul comunitãþii. 2 Mari sunt lucrãrile Domnului, * vrednice de luat în seamã de cãtre toþi cei care le iubesc.


22

Duminica a XXXI-a de peste an

3

Lucrarea lui este plinã de splendoare ºi mãreþie, * dreptatea lui dãinuie întotdeauna. 4 El a lãsat o amintire a minunilor sale: * Domnul este milostiv ºi plin de îndurare, 5 dã hranã celor ce se tem de el; * îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu. 6 El a arãtat poporului sãu puterea faptelor sale, * dându-le lor moºtenirea naþiunilor. 7 Lucrãrile mâinilor lui sunt adevãr ºi dreptate, † toate orânduirile lui sunt neschimbãtoare, * 8 statornicite pentru veci de veci, fãcute în adevãr ºi dreptate. 9 El trimite poporului sãu mântuirea, * stabileºte pe veci legãmântul sãu. Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui. † 10 Frica de Domnul este începutul înþelepciunii: ea dã pricepere tuturor acelora care o trãiesc. * Slava lui rãmâne pentru totdeauna. Ant. Domnul cel milostiv a lãsat o amintire a minunilor sale, aleluia. Ant. 3 Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia. Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Nunta Mielului Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). 1


Vesperele II

23

Aleluia. Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia. 5

LECTURA SCURTÃ 1Pt 1,3-5 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renãscut la o speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi, pentru o moºtenire nepieritoare, neîntinatã, neofilitã, pãstratã pentru voi în ceruri. Voi sunteþi pãziþi de puterea lui Dumnezeu prin credinþã pentru mântuirea care este gata sã fie manifestatã în timpul de pe urmã. RESPONSORIUL SCURT R. Binecuvântat eºti, Doamne, * în tãria cerului. Binecuvântat. V. ªi lãudat ºi preamãrit în veci, * în tãria cerului. Slavã Tatãlui. Binecuvântat. Ant. la Magnificat: Cel care este mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru, cãci cel care se va înãlþa va fi umilit ºi cel care se va smeri va fi înãlþat.


24

Duminica a XXXI-a de peste an

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cel care este mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru, cãci cel care se va înãlþa va fi umilit ºi cel care se va smeri va fi înãlþat. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l invocãm cu suflete pline de bucurie pe Dumnezeu, care a creat lumea, a refãcut-o prin rãscumpãrare ºi o reînnoieºte mereu prin iubirea sa: Reînnoieºte, Doamne, minunile iubirii tale! Îþi mulþumim, Dumnezeule, cã îþi dezvãlui puterea în toatã fãptura – ºi îþi arãþi providenþa în mersul lumii.


Completoriul

25

Prin Fiul tãu, vestitorul pãcii ºi biruitorul prin cruce, – izbãveºte-ne de teama deºartã ºi de disperare. Tuturor acelora care iubesc ºi fãptuiesc dreptatea – dãruieºte-le harul sã colaboreze cu sinceritate la construirea lumii în pace adevãratã. Fii alãturi de cei asupriþi, elibereazã-i pe cei robiþi, mângâie-i pe cei nefericiþi, dã pâine celor înfometaþi ºi tãrie celor slabi, – aratã în toþi biruinþa crucii. Tu, care l-ai preamãrit în chip minunat pe Fiul tãu dupã ce a îndurat moartea ºi îngroparea, – dãruieºte-le harul celor rãposaþi sã ajungã împreunã cu el în viaþa veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi milostiv, numai prin darul tãu credincioºii te pot sluji cum se cuvine; înlãturã orice piedicã din calea noastrã, ca sã alergãm cu bucurie în întâmpinarea fãgãduinþelor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:


Duminica a XXXI-a de peste an

26

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi.


Completoriul

27

7

Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 LECTURA SCURTà Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.


28

Duminica a XXXI-a de peste an

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



30 octombrie 2011