Issuu on Google+


DUMINICA A VI-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


2

Duminica a VI-a a Paºtelui

10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.


Oficiul lecturilor

3

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PsALMODIA Ant. 1 Aleluia, piatra s-a rostogolit de la uºa mormântului, aleluia! Psalmul 103 (104) Imn lui Dumnezeu creatorul Dacã este cineva în Cristos, este o creaturã nouã; cele vechi au trecut, iatã, au devenit noi (2Cor 5,17). I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare. Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * 2 învãluit în luminã ca într-o hainã! Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * 3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 1


4

Duminica a VI-a a Paºtelui

6

Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi. 11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Aleluia, piatra s-a rostogolit de la uºa mormântului, aleluia! Ant. 2 Aleluia, pe cine cauþi, femeie? Pe cel viu printre cei morþi? Aleluia! II 13

Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi, * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã.


Oficiul lecturilor

5

20

Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 22 Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 23 Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. Aleluia, pe cine cauþi, femeie? Pe cel viu printre cei morþi? Aleluia! Ant. 3 Aleluia, nu plânge, Marie: Domnul a înviat, aleluia! III Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã, marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã, iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 24


6

Duminica a VI-a a Paºtelui

34

Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Aleluia, nu plânge, Marie: Domnul a înviat, aleluia! V. A înflorit trupul meu, aleluia! R. ªi în duhul meu îi mulþumesc lui Dumnezeu, aleluia!

LECTUrA îNTâI Începutul Scrisorii întâi a sfântului apostol Ioan

1,1-10

Cuvântul vieþii ºi lumina lui Dumnezeu Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit, cu privire la Cuvântul vieþii, 2 – cãci viaþa s-a arãtat: noi am vãzut ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat – 3 ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã, pentru ca ºi voi sã aveþi comuniune cu noi, iar comuniunea noas trã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos. 4 Vã scriem acestea pentru ca bucuria noastrã sã fie deplinã. 5 ªi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el ºi v-o vestim: Dumnezeu este luminã ºi nu este întuneric în el. 6 Dacã spunem cã avem comuniune cu el, dar um blãm în întuneric, minþim ºi nu înfãptuim adevãrul. 7 Dar dacã umblãm în luminã, aºa cum el este în luminã, avem comuniune unii cu alþii ºi sângele lui Isus, Fiul sãu, ne curãþã de orice pãcat. 8 Dacã spunem cã nu avem pãcat, ne înºelãm pe noi înºine, iar adevãrul nu este în noi. 9 Dacã ne mãrturisim 1


Oficiul lecturilor

7

pãcatele, el este fidel ºi drept ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne cureþe de orice nedreptate. 10 Dacã spunem cã nu am pãcãtuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi. rEsPONsOrIUL 1In 1,2; 5,20a.c R. Viaþa s-a arãtat ºi noi am vãzut, ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã; * aceastã viaþã era la Tatãl ºi ni s-a arãtat nouã, aleluia! V. ªtim cã Fiul lui Dumnezeu a venit. Acesta este Dumnezeul adevãrat ºi viaþa veºnicã. * Aceastã viaþã. LECTUrA A DOUA Din Comentariul la Scrisoarea a doua cãtre Corinteni, al sfântului Ciril de Alexandria, episcop (Cap. 5, 5 – 6, 2: PG 74, 942-943)

Dumnezeu ne-a împãcat cu sine prin Cristos ºi ne-a încredinþat nouã slujirea reconcilierii Cei care au arvuna Duhului ºi posedã speranþa învierii au deja prezent ceea ce aºteaptã ºi pot deci sã spunã pe bunã dreptate cã nu cunosc pe nimeni dupã trup: aºadar, toþi suntem spirituali ºi strãini de stricãciunea trupeascã. Într-adevãr, strãlucindu-ne Unicul-nãscut, sun tem transformaþi în Cuvântul care dã viaþã tuturor. Atunci când domnea pãcatul, cu toþii eram legaþi de lanþurile morþii. Acum când în locul pãcatului a venit dreptatea lui Cristos, ne-am eliberat de vechea stare de decadenþã. Atunci când spunem cã nimeni nu mai este în trup, adicã în slãbiciunea trupului, vrem sã ne referim la acea condiþie înnãscutã a creaturii umane, care cuprinde, printre altele, vremelnicia proprie a trupurilor. La ea se referã sfântul Paul când spune: Dacã l-am cunoscut pe Cristos dupã trup, acum nu-l mai cunoaºtem astfel (2Cor 5,16). Cu alte cuvinte: Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi (In 1,14) ºi a acceptat moartea trupului pentru viaþa noastrã a tuturor. Credinþa noastrã, mai întâi, ni-l face cunoscut ca mort, apoi însã nu mort, ci


8

Duminica a VI-a a Paºtelui

viu; viu cu trupul înviat a treia zi; viu la Tatãl, de acum într-o condiþie superioarã celei înnãscute a trupurilor care trãiesc pe pãmânt. Într-adevãr, mort o singurã datã nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Când a murit, el a murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna; dar acum este viu, trãieºte pentru Dumnezeu (cf. Rom 6,8-10). Pentru aceasta, dacã acela care s-a fãcut pentru noi precursor al vieþii se aflã în aceastã stare, este absolut necesar ca ºi noi, mergând pe urmele sale, sã considerãm cã trãim aceeaºi viaþã a lui, superioarã vieþii naturale a persoanei umane. De aceea, pe bunã dreptate, sfântul Paul scrie: Dacã cineva este în Cristos, este o creaturã nouã: cele vechi au trecut, iatã, au devenit noi (2Cor 5,17). Într-adevãr, am fost îndreptãþiþi în Cristos prin credinþã, iar puterea blestemului a dispãrut. Deoarece el a înviat pentru noi, dupã ce a pus sub picioarele sale puterea morþii, noi îl cunoaºtem pe adevãratul Dumnezeu în natura sa ºi lui îi aducem cult în duh ºi adevãr, prin mijlocirea Fiului, care dãruieºte lumii binecuvântãrile cereºti din partea Tatãlui. De aceea, foarte înþelept scrie sfântul Paul: Toate vin de la Dumnezeu care ne-a împãcat cu sine prin Cristos (2Cor 5,18). În realitate, misterul întrupãrii ºi ulterioara reînnoire nu au loc în afara voinþei Tatãlui. Fãrã îndoialã, prin Cristos am dobândit accesul la Tatãl, din mo ment ce, aºa cum el însuºi spune, nimeni nu vine la Tatãl decât prin el. De aceea, toate vin de la Dumnezeu care ne-a împãcat cu sine prin Cristos ºi ne-a încredinþat slujirea reconcilierii (2Cor 5,18). Rom 5,11; Col 1,19-20a rEsPONsOrIUL R. Noi ne lãudãm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, * prin care acum am primit reconcilierea, aleluia! V. În el i-a plãcut lui Dumnezeu sã facã sã locuiascã toatã plinãtatea ºi prin el sã reconcilieze toate pentru sine. * Prin care.


Oficiul lecturilor

9

IMNUL Te Deum Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat.


10

Duminica a VI-a a Paºtelui

Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dã-ne harul de a celebra cu însufleþire aceste zile de bucurie în care cinstim învierea Domnului, pentru ca misterul pascal pe care-l contemplãm sã se manifeste necontenit în faptele noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare,


Laudele

11

Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PsALMODIA Ant. 1 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, aleluia! Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). 1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui!


12 3

Duminica a VI-a a Paºtelui

Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. 10 Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. 19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa.


Laudele

13

21

Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, aleluia! Ant. 2 Binecuvântat eºti în tãria cerului ºi lãudat în veci, Dumnezeul nostru, aleluia! Cântarea

Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Creatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25). Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci!

52

Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci.


14

Duminica a VI-a a Paºtelui

53

Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, † care ºezi peste heruvimi, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Ant. Binecuvântat eºti în tãria cerului ºi lãudat în veci, Dumnezeul nostru, aleluia! Ant. 3 Adoraþi-l pe Dumnezeu, care ºade pe tron, ºi spuneþi-i: „Amin, aleluia!” Psalmul 150 Lãudaþi-l pe Domnul Cântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dumnezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius). 1

Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, * lãudaþi-l în firmamentul puterii sale. 2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, * lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã. 3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, * lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã. 4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, * lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde. 5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, † lãudaþi-l cu cimbale de veselie. * Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea! Ant. Adoraþi-l pe Dumnezeu, care ºade pe tron, ºi spuneþi-i: „Amin, aleluia!”


Laudele

15

LECTUrA sCUrTã Fap 10,40-43 Dumnezeu l-a înviat a treia zi pe Isus ºi a îngãduit sã se arate nu întregului popor, ci nouã, martorilor aleºi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat ºi am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi ºi ne-a poruncit sã predicãm poporului ºi sã dãm mãrturie cã el a fost pus de Dumnezeu judecãtor al celor vii ºi al celor morþi. Toþi profeþii dau mãrturie despre el, cã oricine crede în el primeºte iertarea pãcatelor prin numele lui. rEsPONsOrIUL sCUrT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, îndurã-te de noi. * Aleluia, aleluia! Cristoase. V. Tu, care ai înviat din morþi. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Cristoase. Ant. la Benedictus: Nu vã voi lãsa orfani: mã duc ºi vin la voi ºi se va bucura inima voastrã, aleluia! CâNTArEA DIN EVANghELIE – BeneDicTus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.


16

Duminica a VI-a a Paºtelui

76

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Nu vã voi lãsa orfani: mã duc ºi vin la voi ºi se va bucura inima voastrã, aleluia! rUgãCIUNEA UNIVErsALã Sã-l invocãm pe Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, care l-a înviat pe Isus, Domnul ºi Mântuitorul nostru: Lumineazã-ne, Doamne, cu strãlucirea lui Cristos! Pãrinte sfânt, care pe Isus, Fiul tãu iubit, l-ai fãcut sã treacã din întunericul morþii la lumina gloriei tale, – dã-ne harul sã ajungem ºi noi la minunata ta luminã! Tu, care ne-ai mântuit prin credinþã, – fã-ne sã trãim astãzi în credinþa primitã la Botez! Tu, care ne înveþi sã cãutãm cele de sus, unde Cristos ºade la dreapta ta, – apãrã-ne de amãgirile pãcatului! Sã strãluceascã în lume viaþa noastrã, ascunsã în tine împreunã cu Cristos, – prevestind un cer nou ºi un pãmânt nou! Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dã-ne harul de a celebra cu însufleþire aceste zile de bucurie în care cinstim învierea Domnului, pentru ca misterul pascal pe care-l contemplãm sã se manifeste necontenit în faptele noastre.


Ora medie

17

Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PsALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 22 (23) Pãstorul cel bun


18

Duminica a VI-a a Paºtelui

Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelor vieþii (Ap 7,17). 1

Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic; 2 el mã paºte pe pãºuni verzi, † mã conduce la ape de odihnã, * 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã. 6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele. Psalmul 75 (76) Aducere de mulþumire pentru biruinþã Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 24,30). I 2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, * mare este numele sãu în Israel. 3 Cortul sãu e aºezat în Salem * ºi locuinþa sa în Sion. 4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, * scutul, sabia ºi rãzboiul. 5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, * mai mare decât munþi de prãzi!


Ora medie

19

6

Au fost despuiaþi curajoºii, † s-au cufundat în somn * ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea. 7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, * au înlemnit ºi carele ºi caii. II 8

Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta * când se dezlãnþuie mânia ta? 9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; * pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte 10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, * ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt. 11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte * ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare. 12 Faceþi promisiuni Domnului Dumnezeului vostru ºi împliniþi-le, * toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri Celui Înfricoºãtor, 13 lui, care le ia principilor vlaga * ºi e temut de toþi regii pãmântului. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Ef 2,4-6 LECTUrA sCUrTã Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã împreunã cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – ne-a înviat ºi ne-a aºezat în ceruri în Cristos Isus. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dã-ne harul de a celebra cu însufleþire aceste zile de bucurie în care cinstim învierea Domnului, pentru ca misterul pascal pe care-l con-


Duminica a VI-a a Paºtelui

20

templãm sã se manifeste necontenit în faptele noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã,


Vesperele II

21

Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PsALMODIA Ant. 1 Dumnezeu l-a ridicat pe Cristos din morþi ºi l-a aºezat la dreapta sa în ceruri, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia – rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Dumnezeu l-a ridicat pe Cristos din morþi ºi l-a aºezat la dreapta sa în ceruri, aleluia! Ant. 2 Cristos v-a întors de la idoli la Dumnezeul cel viu, aleluia! Psalmul 113 B (115) Laudã Dumnezeului adevãrat


22

Duminica a VI-a a Paºtelui

V-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9). 1 Nu nouã, Doamne, nu nouã, † ci numelui tãu dã mãrire * pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta. 2 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în ceruri * ºi face tot ce voieºte. 4 Idolii lor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului. 5 Au gurã, dar nu vorbesc; * au ochi, dar nu pot sã vadã; 6 au urechi, dar nu aud; * au nas, dar nu pot sã miroase; 7 au mâini, dar nu pipãie; † au picioare, dar nu pot sã meargã; * din gâtul lor nu iese nici un sunet. 8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi cei care se încred în ei. 9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 12 Domnul îºi aminteºte de noi * ºi ne binecuvânteazã; va binecuvânta casa lui Israel, * va binecuvânta casa lui Aron; 13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, * pe cei mici ºi pe cei mari. 14 Domnul sã vã facã rodnici * pe voi ºi pe fiii voºtri! 15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, * pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.


Vesperele II

23

17

Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, * nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii, 18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul * de acum ºi pânã-n veac. Ant. Cristos v-a întors de la idoli la Dumnezeul cel viu, aleluia! Ant. 3 Aleluia! Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Nunta Mielului Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Aleluia! Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, aleluia! 1


24

Duminica a VI-a a Paºtelui

LECTUrA sCUrTã Evr 10,12-14 Cristos, oferind o singurã jertfã pentru pãcate, s-a aºezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, aºteptând de acum ca duºmanii lui sã fie puºi sub picioarele sale, pentru cã el, printr-o singurã jertfã, i-a dus la desãvârºire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinþiþi. rEsPONsOrIUL sCUrT R. Domnul a înviat cu adevãrat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. ªi i s-a arãtat lui Simon. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Magnificat: Cine mã iubeºte va fi iubit de Tatãl meu, ºi eu îl voi iubi ºi mã voi arãta lui, aleluia! CâNTArEA DIN EVANghELIE – magnificaT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


Vesperele II

25

Ant. Cine mã iubeºte va fi iubit de Tatãl meu, ºi eu îl voi iubi ºi mã voi arãta lui, aleluia! rUgãCIUNEA UNIVErsALã Sã-l implorãm cu umilinþã pe Dumnezeu Tatãl, care l-a înviat pe Cristos ºi l-a înãlþat la dreapta sa: Prin slava lui Cristos, ocroteºte, Doamne, poporul tãu! Pãrinte drept, care l-ai înãlþat pe Isus de la pãmânt prin biruinþa crucii, – fã ca toate sã fie atrase prin el! Prin Fiul tãu, pe care l-ai înãlþat, trimite-l pe Duhul Sfânt în Bisericã, – pentru ca ea sã fie sacramentul unitãþii întregului neam omenesc! Pe noii tãi fii, pe care i-ai nãscut prin apã ºi prin Duhul Sfânt, – pãstreazã-i credincioºi faþã de Botezul lor, spre viaþa cea veºnicã! Prin Fiul tãu, pe care l-ai înãlþat, alinã-i pe cei sãrmani, elibereazã-i pe cei închiºi, vindecã-i pe cei bolnavi – ºi veseleºte lumea cu binefacerile tale! Pe fraþii noºtri rãposaþi, cãrora le-ai dãruit trupul ºi sângele lui Cristos înviat, – fã-i pãrtaºi de înviere în ziua de apoi! Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dã-ne harul de a celebra cu însufleþire aceste zile de bucurie în care cinstim învierea Domnului, pentru ca misterul pascal pe care-l contemplãm sã se manifeste necontenit în faptele noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Duminica a VI-a a Paºtelui

26

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PsALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19).


Completoriul 1

27

Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea.


28

Duminica a VI-a a Paºtelui

Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTUrA sCUrTã Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. rEsPONsOrIUL sCUrT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CâNTArEA DIN EVANghELIE – nunc DimiTTis Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. rugãciunea de încheiere


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi


Duminica a VI-a a Paºtelui

30

ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



29 mai 2011