Issuu on Google+


29 iulie SFÂNTA MARTA Comemorare Era sora Mariei ºi a lui Lazãr. L-a gãzduit pe Domnul la Betania, i-a slujit cu râvnã ºi, prin rugãciunile sale, a dobândit învierea fratelui sãu.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.


29 iulie, sfânta Marta

2 8

O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Ridicând acuma gândul cãtre cer, o, sfântã Martã, Toþi creºtinii vor cu tine bucuria s-o împartã. L-ai primit ades pe Domnul în cãsuþa ta retrasã; Ca rãsplatã, Domnul, iatã, îþi oferã-n cer o casã. Când Isus îþi intrã-n casã, mare-þi este bucuria; Îl slujeºti cum poþi mai bine. Însã sora ta, Maria,


Oficiul lecturilor

3

Pe când tu alergi zoritã, prinsã-n griji ºi treburi multe, La picioare-i stã atentã, doritoare sã-l asculte. ªi când tu îi pui în faþã pregãtitele bucate Pentru viaþa pãmânteascã ºi trupeascã destinate, Prin divinele-i cuvinte, el vã dã la toþi o altã Hranã mult mai preþioasã, mai sublimã, mai înaltã. Cu durere ºi-ntristare ai privit la sora-þi care A fãcut cu-anticipare gestul trist de-nmormântare; Când, luând un vas cu-arome preaplãcut mirositoare, Se apropie de Domnul ºi i-l toarnã pe picioare. Nu putem ºi noi pe Domnul sã-l primim în casã, însã Vrem cu dânsul sã ne fie prietenia cât mai strânsã. Tu, ce-ai fost de el legatã prin iubirea cea mai purã, Din iubirea ta curatã varsã-n noi o picãturã. Slavã fie-n veci Treimii ce voieºte ca pe lângã Tronul sãu de preamãrire dupã moarte sã ne strângã. Fii cu noi o gazdã bunã ºi de grijã tu ne poartã; În cãsuþa ta din ceruri ne primeºte, sfântã Martã. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 ªi-a deschis gura cu înþelepciune, pe buzele ei sunt cuvinte de bunãtate. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 2


4

29 iulie, sfânta Marta

7

Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. ªi-a deschis gura cu înþelepciune, pe buzele ei sunt cuvinte de bunãtate. Ant. 2 Femeile sfinte care ºi-au pus speranþa în Dumnezeu îi vor cânta un imn de laudã. Psalmul 44 (45) I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. 2

Ant. Femeile sfinte care ºi-au pus speranþa în Dumnezeu îi vor cânta un imn de laudã.


Oficiul lecturilor

5

Ant. 3 Vor intra în casa Domnului cu bucurie ºi veselie. II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri; * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare, * când îºi face intrarea, îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Vor intra în casa Domnului cu bucurie ºi veselie. 11

V. Inima mea mediteazã mereu cuvântul tãu. R. Doamne, ajutorul meu ºi rãscumpãrãtorul meu.

leCTuRA îNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Coloseni

3,1-17

Viaþa voastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu Fraþilor, 1 dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Cugetaþi la cele de sus ºi nu la cele de pe pãmânt,


6

29 iulie, sfânta Marta

3

cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când se va arãta Cristos, care este viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în glorie. 5 Aºadar, daþi morþii mãdularele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, care este idolatrie; 6 din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãrii. 7 În acestea aþi umblat ºi voi odinioarã, când trãiaþi în astfel de vicii, 8 dar acum îndepãrtaþi ºi voi toate acestea: mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase din gura voastrã; 9 nu vã minþiþi unii pe alþii întrucât v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui 10 ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou care se înnoieºte dupã chipul creatorului sãu pentru a ajunge la cunoaºtere, 11 unde nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos care este totul în toate. 12 Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi rãbdare. 13 Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnul la fel sã vã iertaþi ºi voi. 14 Însã mai presus de toate acestea îmbrãcaþi-vã cu iubire, care este legãtura desãvârºirii. 15 Sã domneascã în inimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori. 16 Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spiri tuale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. 17 ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate sã le faceþi în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl prin el. Gal 3,27-28; Ef 4,24 ReSPONSORIul R. Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos, în Cristos v-aþi îmbrãcat; aºadar nu mai este nici iudeu nici grec: * voi toþi sunteþi una în Cristos Isus.


Oficiul lecturilor

7

V. Îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã asemãnarea lui Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. * Voi toþi.

leCTuRA A dOuA Din Predicile sfântului Augustin, episcop (Pred. 103, 1-2.6: PL 38, 613.615)

Fericiþi sunt aceia care au fost gãsiþi vrednici sã-l primeascã pe Cristos în casa lor Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos vor sã ne aminteascã faptul cã existã un singur scop spre care tindem atunci când ne strãduim în diferitele ocupaþii din aceastã lume. Spre el tindem cât timp suntem pelerini ºi încã nestabiliþi; pe drum ºi încã nu în patrie; în dorinþã ºi încã nu în satisfacere. Dar trebuie sã tindem spre acest scop fãrã indiferenþã ºi fãrã întrerupere, pentru a putea ajunge, în cele din urmã, într-o zi, la scop. Marta ºi Maria erau douã surori, nu numai pe planul naturii, dar ºi pe planul religiei; ambele îl onorau pe Domnul, ambele îl slujeau pe Domnul, prezent în trup, în perfectã armonie de sentimente. Marta l-a primit aºa cum se obiºnuieºte a-i primi pe pelerini, ºi totuºi, l-a primit pe Domnul ca o slujitoare, pe Mântu itorul ca o bolnavã, pe Creator ca o creaturã; l-a primit pentru a-l hrãni în trupul sãu, în timp ce ea trebuia sã se hrãneascã cu Duhul Sfânt. Domnul a voit sã ia forma sclavului ºi, în aceastã formã de slujitor, sã fie hrãnit de slujitori, ºi asta nu din necesitate, ci din condescen denþã. Faptul de a se oferi sã fie hrãnit a fost din condescendenþã: el avea un trup cãruia îi era foame ºi sete. Aºa a fost primit Domnul ca oaspete, el, care a venit la ai sãi ºi ai sãi nu l-au primit. Însã celor care l-au primit le-a dat puterea sã devinã copii ai lui Dumnezeu (In 1,11-12). A adoptat slujitori ºi i-a fãcut fraþi, i-a rãscumpãrat pe prizonieri ºi i-a constituit împreunãmoºtenitori. Totuºi, nimeni dintre voi sã nu îndrãz neascã sã exclame: „Fericiþi cei care au fost gãsiþi vred-


8

29 iulie, sfânta Marta

nici sã-l primeascã pe Cristos în casa lor!” Nu te necãji, nu-þi reproºa cã te-ai nãscut într-un timp în care nu-l poþi vedea pe Domnul în trup. El nu te-a privat de aceastã onoare, pentru cã a asigurat: Ori de câte ori aþi fãcut acestea unuia dintre aceºtia mici, care sunt fraþii mei, mie mi-aþi fãcut (Mt 25,40). Cu siguranþã, tu, Marta, pot sã-þi spun liniºtit, binecuvântatã deja pentru slujirea ta ireproºabilã, ceri odihnã ca recompensã. Acum eºti implicatã în multe lucruri, vrei sã alini trupurile muritoare, chiar ale persoanelor sfinte. Dar spune-mi: Când vei ajunge în patria aceea, vei gãsi pelerinul ca sã-l primeºti ca oaspete? Îl vei gãsi pe cel înfometat cãruia sã-i dai pâine? Pe cel însetat ca sã-i dai de bãut? Pe cel bolnav ca sã-l vizitezi? Pe cel care se ceartã ca sã-l readuci la împãcare? Pe cel mort ca sã-l înmormântezi? Sus în cer nu vor mai fi toate acestea. Atunci ce va fi? Ceea ce a ales Maria: acolo vom fi hrãniþi, nu vom hrãni. De aceea, va fi complet ºi perfect ceea ce a ales Maria aici: de pe acea masã bogatã ea aduna firimiturile cuvântului Domnului. Chiar vreþi sã ºtiþi ce va fi sus în cer? Însuºi Domnul afirmã despre slujitorii sãi: Adevãr vã spun, îi va aºeza la masã ºi, venind, îi va servi (Lc 12,37). ReSPONSORIul In 12,3 R. Dupã ce Isus l-a înviat pe Lazãr, au fãcut o cinã în Betania, * iar Marta slujea. V. Maria a luat un vas cu mireasmã ºi a uns picioarele lui Isus. * Iar Marta. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, Fiul tãu a binevoit sã fie oaspete în casa sfintei Marta. Prin mijlocirea ei, dã-ne, te rugãm, harul, ca, slujindu-i cu fidelitate lui Cristos în fraþii noºtri, sã ne învrednicim a fi primiþi de tine în lãcaºurile cereºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Laudele

9

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul De Cristos ºi-a lui iubire, inimoasã, scumpã Martã, Nimeni ºi nimic pe lume n-ar putea sã te despartã. Ne-ndreptãm spre tine astãzi, ferm convinºi cã ce vei cere De la dânsul nu-þi refuzã, ci te-ascultã cu plãcere. Vine-n casa ta adesea însuºi Domnul ºi rãmâne Bucuros, gãsind la tine un surâs ºi-un colþ de pâne. Obosit de-atâta muncã printre suflete haine, Tu îl faci sã uite totul, sã se simtã-o orã bine. Tu ºi sora ta, Maria, când vã moare scumpul frate, Lazãr, vã topiþi de jale ºi bociþi nemângâiate. Bucuria voastrã însã cu nimic nu se comparã Când Isus îi dã poruncã din mormânt sã ias-afarã. Iar credinþa-n înviere cine poate sã-þi sugrume? Pentru ea dai mãrturia cea mai clarã de pe lume. Te rugãm, o, sfântã Martã, lui Isus Cristos a-i cere Sã sporeascã-n noi credinþa ºi speranþa-n înviere. Preamãrit sã fie Fiul, ca ºi cel ce-i este Tatã, Ca ºi Duhul Sfânt, sãrutul ºi iubirea lor curatã. Dumnezeu belºug de haruri tuturora sã ne-mpartã Ca sã fim cu tine-n ceruri, glorioasã, sfântã Martã. Amin.


10

29 iulie, sfânta Marta

PSAlMOdIA Ant. 1 Mã ataºez de tine cu tot sufletul ºi dreapta ta mã ocroteºte. Psalmul 23 (24) Intrarea Domnului în templu Prin înãlþarea sa cu trupul, lui Cristos i s-au deschis porþile cerului (sf. Irineu). 1 Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Mã ataºez de tine cu tot sufletul ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. 2 Mâna Domnului te-a întãrit ºi vei fi binecuvântatã în veci.


Laudele

Cântarea

11

Tob 13,2-8

Dumnezeu pedepseºte ºi mântuieºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a renãscut, dupã marea sa îndurare (1Pt 1,3). 2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu, * cãci veºnicã este împãrãþia lui. Domnul pedepseºte ºi tot el se îndurã, * el face sã coboare în locuinþa morþilor ºi tot el, prin puterea lui, ridicã din pierzare * ºi nimeni nu poate scãpa de sub mâna lui. 3 Preamãriþi-l, fii ai lui Israel, în faþa neamurilor, † cãci el v-a împrãºtiat printre ele * 4 ºi acolo v-a arãtat mãreþia sa. Preamãriþi-l înaintea tuturor vieþuitoarelor, † cãci el este Domnul ºi Dumnezeul nostru, * el este Tatãl nostru în veci de veci. 5 El vã pedepseºte pentru fãrãdelegea voastrã * ºi se îndurã iarãºi de toþi ºi vã strânge din toate neamurile * printre care aþi fost risipiþi. 6 Dacã vã veþi întoarce la el din toatã inima ºi din tot sufletul * ca sã împliniþi adevãrul în faþa lui, atunci el se va întoarce spre voi * ºi nu-ºi va mai ascunde faþa de la voi. Priviþi, aºadar, ce a fãcut pentru voi * ºi preamãriþi-l cu glas puternic. Binecuvântaþi-l pe Domnul dreptãþii * ºi preamãriþi-l pe regele veacurilor. Din þara în care mã aflu în exil eu îi aduc mulþumiri * ºi arãt puterea ºi maiestatea lui în faþa unui popor de pãcãtoºi. Convertiþi-vã, o, pãcãtoºilor, † sãvârºiþi dreptatea înaintea lui; * cine ºtie, poate va fi binevoitor ºi se va îndura de voi. —


12

29 iulie, sfânta Marta

7

Eu ºi sufletul meu îl preaînãlþãm pe împãratul cerului * ºi sufletul meu tresaltã de bucurie în toate zilele vieþii mele. 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul!

Ant. Mâna Domnului te-a întãrit ºi vei fi binecuvântatã în veci. Ant. 3 Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta, Doamne. Psalmul 32 (33) Laudã Providenþei Toate prin el s-au fãcut (In 1,3). 1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. 2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor;


Laudele

13

11

dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. 12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele. 16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere. 17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui, 19 ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru, 21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. Ant. Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta, Doamne. Rom 12,1-2 leCTuRA SCuRTã Vã îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dum nezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schim baþi-vã prin înnoirea minþii, ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit.


14

29 iulie, sfânta Marta

ReSPONSORIul SCuRT R. Dumnezeu îºi pleacã privirea spre ea, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Dumnezeu. V. Dumnezeu îi este scãpare ºi tãrie, ajutor sigur în necazuri, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Slavã Tatãlui. Dumnezeu. Ant. la Benedictus: Marta i-a zis lui Isus: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, care ai venit în aceastã lume”. CÂNTAReA dIN evANghelIe – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime


Ora medie

15

79

ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Marta i-a zis lui Isus: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, care ai venit în aceastã lume”. RugãCIuNeA uNIveRSAlã Fraþilor, sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, sfântul tuturor sfinþilor, rugându-l sã ne dea harul sã-i slujim în sfinþenie ºi dreptate în toate zilele vieþii noastre: Tu singur eºti sfânt, Doamne! Tu ai voit sã fii ispitit pentru a fi asemenea nouã în toate, afarã de pãcat: – miluieºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai chemat pe toþi la iubire desãvârºitã: – sfinþeºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai poruncit sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii: – lumineazã-ne, Doamne Isuse. Tu ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit: – dã-ne harul sã-þi slujim cu umilinþã þie ºi fraþilor noºtri, Doamne Isuse. Tu eºti strãlucirea gloriei Tatãlui ºi chipul fiinþei sale: – dã-ne harul sã privim în glorie faþa ta, Doamne Isuse. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, Fiul tãu a binevoit sã fie oaspete în casa sfintei Marta. Prin mijlocirea ei, dã-ne, te rugãm, harul, ca, slujindu-i cu fidelitate lui Cristos în fraþii noºtri, sã ne învrednicim a fi primiþi de tine în lãcaºurile cereºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


29 iulie, sfânta Marta

16

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Fericit este omul care umblã în legea Domnului. Psalmul 118 (119),1-8 I (Aleph) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã pãzim poruncile lui (1In 5,3).


Ora medie

17

1

Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale. 7 Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! Ant. Fericit este omul care umblã în legea Domnului. Ant. 2 Inima mea tresaltã de bucuria mântuirii tale. Psalmul 12 (13) Plângerea dreptului care se încrede în Domnul Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria (Rom 15,13). 2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? * Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine? 3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti † ºi mâhnire în inima mea zi de zi? * Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea? 4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! * Dã luminã ochilor mei ca sã nu mã cuprindã somnul morþii; 5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”; * ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin.


18 6

29 iulie, sfânta Marta

Eu am încredere în bunãtatea ta! † Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! * Voi cânta Domnului pentru cã m-a copleºit cu daruri. Ant. Inima mea tresaltã de bucuria mântuirii tale.

Ant. 3 Dumnezeu a închis toate sub pãcat pentru a se îndura de toþi. Psalmul 13 (14) Nebunia celor fãrãdelege Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul (Rom 5,20). 1

A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” † S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor † ca sã vadã dacã este un înþelept, * vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu. 3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; † nu-i nimeni care sã facã binele, * nu este nici mãcar unul. 4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 5 Acolo vor tremura de spaimã, * cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi. 6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, * dar Domnul este refugiul sãu. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

Ant. Dumnezeu a închis toate sub pãcat pentru a se îndura de toþi.


Vesperele

leCTuRA SCuRTã

19

1Cor 9,26-27a

Eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav. V. Fericit omul pe care tu îl povãþuieºti, Doamne. R. ªi îl înveþi legea ta.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, Fiul tãu a binevoit sã fie oaspete în casa sfintei Marta. Prin mijlocirea ei, dã-ne, te rugãm, harul, ca, slujindu-i cu fidelitate lui Cristos în fraþii noºtri, sã ne învrednicim a fi primiþi de tine în lãcaºurile cereºti. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Ridicând acuma gândul cãtre cer, o, sfântã Martã, Toþi creºtinii vor cu tine bucuria s-o împartã. L-ai primit ades pe Domnul în cãsuþa ta retrasã; Ca rãsplatã, Domnul, iatã, îþi oferã-n cer o casã. Când Isus îþi intrã-n casã, mare-þi este bucuria; Îl slujeºti cum poþi mai bine. Însã sora ta, Maria, Pe când tu alergi zoritã, prinsã-n griji ºi treburi multe, La picioare-i stã atentã, doritoare sã-l asculte.


29 iulie, sfânta Marta

20

ªi când tu îi pui în faþã pregãtitele bucate Pentru viaþa pãmânteascã ºi trupeascã destinate, Prin divinele-i cuvinte, el vã dã la toþi o altã Hranã mult mai preþioasã, mai sublimã, mai înaltã. Cu durere ºi-ntristare ai privit la sora-þi care A fãcut cu-anticipare gestul trist de-nmormântare; Când, luând un vas cu-arome preaplãcut mirositoare, Se apropie de Domnul ºi i-l toarnã pe picioare. Nu putem ºi noi pe Domnul sã-l primim în casã, însã Vrem cu dânsul sã ne fie prietenia cât mai strânsã. Tu, ce-ai fost de el legatã prin iubirea cea mai purã, Din iubirea ta curatã varsã-n noi o picãturã. Slavã fie-n veci Treimii ce voieºte ca pe lângã Tronul sãu de preamãrire dupã moarte sã ne strângã. Fii cu noi o gazdã bunã ºi de grijã tu ne poartã; În cãsuþa ta din ceruri ne primeºte, sfântã Martã. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Slujitoarea ta, Doamne, s-a bucurat de mântuirea ta. Psalmul 121 (122) M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 1


Vesperele

21

8

De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Slujitoarea ta, Doamne, s-a bucurat de mântuirea ta. Ant. 2 Ca temeliile veºnice pe stâncã sunt poruncile lui Dumnezeu în inima femeii sfinte. Psalmul 126 (127) Dacã Domnul n-ar zidi casa, * în zadar ar trudi cei care o zidesc. Dacã Domul n-ar pãzi cetatea, * în zadar ar veghea cel care o pãzeºte. 2 În zadar vã sculaþi dis-de-dimineaþã ºi vã culcaþi târziu, † mâncându-vã pâinea în obosealã, * pe când Domnul o dã preaiubiþilor sãi în timpul somnului. 3 Iatã, moºtenire de la Domnul sunt fiii, * rodul sânului este rãsplatã de la el. 4 Ca sãgeþile în mâna celui viteaz, * aºa sunt fiii tinereþilor. 5 Fericit bãrbatul care-ºi umple tolba cu ei; * nu se va face de ruºine când va vorbi cu duºmanii sãi la poartã. 1

Ant. Ca temeliile veºnice pe stâncã sunt poruncile lui Dumnezeu în inima femeii sfinte. Ant. 3 Mâna Domnului a întãrit-o ºi de aceea va fi binecuvântatã în veci. 3

Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos.


22

29 iulie, sfânta Marta

4

În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Mâna Domnului a ��ntãrit-o ºi de aceea va fi binecuvântatã în veci. Rom 8,28-30 leCTuRA SCuRTã De fapt, ºtim cã el îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie ase menea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãscut între mulþi fraþi; pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. ReSPONSORIul SCuRT R. Dumnezeu a ales-o * ºi a iubit-o mai mult decât pe toate fãpturile. Dumnezeu.


Vesperele

23

V. În cortul sãu a adus-o sã locuiascã * ºi a iubit-o mai mult decât pe toate fãpturile. Slavã Tatãlui. Dumnezeu.

Ant. la Magnificat: Isus o iubea pe Marta ºi pe sora ei, Maria, ºi pe Lazãr, fratele ei. CÂNTAReA dIN evANghelIe – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus o iubea pe Marta ºi pe sora ei, Maria, ºi pe Lazãr, fratele ei.


24

29 iulie, sfânta Marta

RugãCIuNeA uNIveRSAlã Sã-l implorãm pe Dumnezeu Tatãl, izvorul a toatã sfinþenia, sã ne ducã la o viaþã sfântã prin exemplul ºi mijlocirea sfinþilor: Fã-ne sfinþi, Doamne, pentru cã tu eºti sfânt! Pãrinte sfânt, care voieºti sã ne numim ºi sã fim fiii tãi, – dã-i sfintei tale Biserici puterea sã te mãrturiseascã pe tot pãmântul. Pãrinte sfânt, care voieºti sã trãim în chip vrednic de chemarea noastrã ca sã-þi fim bineplãcuþi în toate, – dã-ne harul sã-þi aducem roade bogate de fapte bune. Pãrinte sfânt, care ne-ai împãcat cu tine prin Cristos, – pãzeºte-ne în numele tãu ca toþi sã fim una. Pãrinte sfânt, care ne-ai chemat la ospãþul ceresc, – prin pâinea coborâtã din cer, dã-ne harul sã creºtem în iubirea ta. Pãrinte sfânt, iartã greºelile tuturor pãcãtoºilor – ºi primeºte-i pe cei rãposaþi sã contemple strãlucirea feþei tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, Fiul tãu a binevoit sã fie oaspete în casa sfintei Marta. Prin mijlocirea ei, dã-ne, te rugãm, harul, ca, slujindu-i cu fidelitate lui Cristos în fraþii noºtri, sã ne învrednicim a fi primiþi de tine în lãcaºurile cereºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Completoriul

25

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMOdIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta.


26

29 iulie, sfânta Marta

3

Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.


Completoriul

27

leCTuRA SCuRTã Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! ReSPONSORIul SCuRT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAReA dIN evANghelIe – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.


29 iulie, sfânta Marta

28

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



29 iulie 2011