Issuu on Google+


JOI SÃPTÃMÂNA A II-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, inimile noastre, de pãcate încãrcate, Uºureazã-le de vinã, întru marea-þi bunãtate. Varsã-n ele cu-ndurare focul dragostei divine, Rupe lanþul ce le leagã ºi înalþã-le la tine. Ne simþim pribegi în lume, fãrã þarã, fãrã casã, Dor de þarã ne frãmântã, dor de casã ne apasã. Cãlãtori pe-a vieþii mare, tu eºti patria spre care, Suspinând, dorim s-ajungem, tu eºti portul de salvare. Fericit e omul care de iubire simte sete, Tu îi dai din apa vieþii, ca sã soarbã, sã se-mbete. Cel ce ºtie cãtre tine ochii minþii sã-ºi ridice, Ca spre stâlpul de luminã, e de mii de ori ferice.


Oficiul lecturilor

3

În veºmântul de luminã, Doamne, mare-þi este slava; În cereasca-mpãrãþie a ta glorie cânta-va Cel ce inima de patimi va-ncerca sã o despoaie, Înãlþând-o cãtre tine din mizerii ºi gunoaie. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 2


4

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

8

ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Ant. 2 Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. II Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. 10

III Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 18


Oficiul lecturilor

5

20

Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. V. Doamne, la cine sã mergem? R. Tu ai cuvintele vieþii veºnice. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Deuteronomului

9,7-21.25-29

Pãcatele poporului ºi mijlocirea lui Moise În zilele acelea, Moise a vorbit cãtre popor: 7 „Adu-þi aminte ºi nu uita cum ai provocat mânia Domnului, Dumnezeului tãu, în pustiu. Din ziua când ai ieºit din þara Egiptului pânã la sosirea voastrã în locul acesta, v-aþi rãzvrãtit mereu împotriva Domnului! 8 La Horeb, l-aþi provocat pe Domnul, încât, mâniat, Domnul voia sã vã nimiceascã. 9 Când m-am suit pe munte, ca sã iau tablele din piatrã, tablele legãmântului pe care l-a fãcut Domnul cu voi, am rãmas pe munte patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, fãrã sã mãnânc pâine ºi fãrã sã beau apã; 10 ºi Domnul mi-a dat cele douã table din


6

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

piatrã, scrise cu degetul lui Dumnezeu, ºi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat. 11 Dupã acele patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, Domnul mi-a dat cele douã table din piatrã, tablele legãmântului. 12 Domnul mi-a zis atunci: «Scoalã-te ºi coboarã-te în grabã de aici; cãci poporul tãu, pe care l-ai scos din Egipt, a pãcãtuit. S-au abãtut curând de la calea pe care le-am arãtat-o; ºi-au fãcut un chip turnat». 13 Domnul mi-a zis din nou: «Eu vãd cã poporul acesta este un popor tare încãpãþânat. 14 Lasã-mã sã-i nimicesc ºi sã le ºterg numele de sub ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic ºi mai mare la numãr decât poporul acesta». 15 M-am întors ºi am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele douã table ale legãmântului în amândouã mâinile mele. 16 M-am uitat, ºi iatã cã pãcãtuiserãþi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vã fãcuserãþi un viþel turnat, vã depãrtaserãþi curând de la calea pe care v-o arãtase Domnul. 17 Am apucat atunci cele douã table, le-am aruncat din mâinile mele ºi le-am sfãrâmat sub ochii voºtri. 18 M-am aruncat cu faþa la pãmânt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, fãrã sã mãnânc pâine ºi fãrã sã beau apã, din pricina tuturor pãcatelor pe care le sãvârºiserãþi înaintea Domnului, ca sã-l mâniaþi. 19 Cãci mã îngrozisem la vederea mâniei ºi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastrã, pânã acolo încât voia sã vã nimiceascã. Dar Domnul m-a ascultat ºi de data aceasta. 20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat ºi pe Aron, aºa încât voia sã-l piardã, ºi eu m-am rugat atunci ºi pentru el ºi am fost ascultat. 21 Am luat viþelul pe care-l fãcuserãþi, isprava pãcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfãrâmat pânã s-a fãcut praf, ºi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 25 M-am aruncat cu faþa la pãmânt înaintea Domnului: patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, m-am aruncat cu faþa la pãmânt, pentru cã Domnul spusese cã vrea sã vã nimiceascã. 26 M-am rugat Domnului, ºi am zis: Doamne


Oficiul lecturilor

7

Dumnezeule, nu nimici poporul tãu, moºtenirea ta, pe care ai rãscumpãrat-o în mãrirea ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mâna ta cea puternicã. 27 Adu-þi aminte de slujitorii tãi, Abraham, Isaac ºi Iacob. Nu privi la îndãrãtnicia acestui popor, la rãutatea lui ºi la pãcatul lui, 28 ca nu cumva locuitorii þãrii din care ne-ai scos sã zicã: «Pentru cã Domnul n-avea putere sã-i ducã în þara pe care le-o fãgãduise ºi pentru cã-i ura, de aceea i-a scos ca sã-i omoare în pustiu». 29 Totuºi, ei sunt poporul tãu ºi moºtenirea ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna ta puternicã ºi cu braþul tãu întins”. RESPONSORIUL Cf. Ex 32,11.13.14; 33,17 R. Moise l-a rugat pe Domnul: „De ce sã te mânii, Doamne, împotriva poporului tãu? Lasã sã treacã focul mâniei tale; adu-þi aminte de Abraham, de Isaac ºi de Iacob, cãrora le-ai jurat cã le vei da o þarã în care curge lapte ºi miere”. * ªi s-a potolit Domnul ºi nu a mai trimis asupra poporului sãu nenorocirea pe care o promisese. V. Domnul i-a spus lui Moise: „Ai aflat har înaintea mea ºi te cunosc pe tine mai mult decât pe toþi ceilalþi”. * ªi s-a potolit. LECTURA A DOUA Din Scrisorile sfântului Fulgenþiu de Ruspe, episcop (Scris. 14, 36-37: CCL 91, 429-431)

Cristos, care este mereu viu, mijloceºte pentru noi Sã observãm mai întâi cã, la sfârºitul rugãciunii, spunem: „Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu”. Însã niciodatã nu spunem: „Prin Duhul Sfânt”. Faptul cã Biserica catolicã se exprimã astfel în celebrarea sa nu este întâmplãtor, ci se datoreazã acelui mister prin care omul Isus Cristos a devenit mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni (cf. 1Tim 2,5), preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec (Ps 109,4; cf. Evr 7,17), care a intrat o datã pentru totdeauna în sanctuar cu propriul sânge, însã nu într-un sanctuar fãcut de mânã de om, prefigurare a


8

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

celui adevãrat (cf. Evr 9,24-25), ci chiar în cer, unde ºade la dreapta lui Dumnezeu ºi mijloceºte pentru noi. Contemplând în el aceastã funcþie de mare preot, Apostolul spune: Aºadar, sã-i oferim lui Dumnezeu prin el o jertfã de laudã continuã, adicã rodul buzelor care mãrturisesc numele lui (Evr 13,15). Deci, prin el oferim jertfa de laudã ºi de rugãciune, deoarece prin moartea sa am fost reconciliaþi cu Dumnezeu, pe când eram încã duºmani. Prin el, care a binevoit sã devinã jertfã pentru noi, jertfa noastrã poate sã fie plãcutã înaintea lui Dumnezeu. De aceea, sfântul Petru ne îndeamnã, spunând: ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos (1Pt 2,5). Acesta este motivul pentru care îi spunem lui Dumnezeu Tatãl: „Prin Domnul nostru Isus Cristos”. Când se menþioneazã preoþia, ce altceva se aratã dacã nu misterul întrupãrii Domnului, prin care Fiul lui Dumnezeu, deºi era din fire Dumnezeu, s-a despuiat pe sine, luând firea sclavului; de aceea, s-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte (Fil 2,6-8), adicã a fost fãcut cu puþin inferior îngerilor (Evr 2,7), rãmânând totuºi egal Tatãlui, în unitate? Fiul, rãmânând egal cu Tatãl, s-a înjosit pe sine din cauzã cã a binevoit sã fie asemenea oamenilor. S-a înjosit atunci când s-a despuiat pe sine luând firea sclavului. Mai mult, înjosirea lui Cristos este însãºi nimicirea sa; iar nimicirea sa nu este altceva decât acceptarea firii sclavului. Cristos, aºadar, pãstrându-ºi firea dumnezeiascã, este Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu, cãruia îi oferim jertfe ca ºi Tatãlui; însã, luând firea sclavului, a devenit preotul nostru, prin care sã putem oferi jertfa vie, sfântã, plãcutã lui Dumnezeu. Totuºi, noi nu am fi putut oferi jertfa, dacã Cristos nu s-ar fi fãcut jertfã pentru noi, în care natura noastrã umanã este adevãratã jertfã mântuitoare. Prin urmare, atunci când afirmãm cã rugãciunile noastre sunt oferite prin Preotul veºnic, Domnul nostru, noi mãrturisim cã trupul umanitãþii noastre se aflã cu adevãrat în el, dupã cum spune Apostolul: Într-adevãr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru


Laudele

9

oameni în relaþiile cu Dumnezeu, ca sã ofere daruri ºi sacrificii pentru pãcate (Evr 5,1). Iar atunci când spunem: „Fiul tãu” ºi adãugãm „care împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt”, amintim acea unitate pe care Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt o au prin naturã. Prin aceasta se aratã cã acelaºi Cristos, care ºi-a asumat pentru noi funcþia de preot, este egal prin naturã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. RESPONSORIUL Evr 4,16.15a R. Sã ne apropiem, aºadar, cu toatã încrederea de tronul harului, * ca sã primim îndurare ºi sã gãsim ca ajutor harul sãu la timpul potrivit. V. Cãci nu avem un mare preot care sã nu poatã suferi împreunã cu noi în slãbiciunile noastre. * Ca sã primim. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, care stãpâneºti toate câte sunt pe pãmânt ºi în cer, ascultã cu bunãtate rugãciunile poporului tãu ºi dãruieºte timpurilor noastre pacea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când falnicul soare din ceruri revarsã Potop pe pãmânt de luminã noi iar sã


10

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

-nãlþãm cãtre Domnul ºi ruga ºi gândul, Pe ziua de azi ajutorul cerându-l. Sã-i cerem ca limbii el frâu sã ne punã, S-o þinã departe de rãu ºi minciunã; Privirilor noastre sã punã perdele, Nimic întinat sã nu intre prin ele. Pãstreze-ne inima limpede, purã ªi mintea-nþeleaptã, cu dreaptã mãsurã, Dispuºi sã ne facã la post ºi la rugã ªi munþii mândriei din noi sã-i distrugã. Când zilele noastre vor fi sã se-ncheie, Când moartea va stinge a vieþii scânteie, Din valea de lacrimi la dânsul ne cheme Cristos în lãcaºul mãririi supreme. Mãrire sã-i fie cerescului Tatã, Mãrire aducem în cânt, totodatã, ªi Fiului, celui cu dânsul de-o fire, ªi Duhului Sfânt îi cântãm preamãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aratã-þi, Doamne, puterea, ºi vino sã ne mântuieºti. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu?


Laudele

11

6

Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aratã-þi, Doamne, puterea ºi vino sã ne mântuieºti. Ant. 2 Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul.


12

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

Cântarea

Is 12,1-6

Bucuria poporului rãscumpãrat Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37). 1 Te preamãresc, Doamne, † fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, * mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat. 2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; * în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme. Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul * ºi el este mântuirea mea. 3 Veþi scoate apã cu bucurie * din izvoarele mântuirii. 4 ªi veþi spune în ziua aceea: * „Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui, vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; * amintiþi-le cã preaînalt este numele lui! 5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! * Sã ºtie aceasta tot pãmântul! 6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude, tu, care locuieºti în Sion, * cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!” Ant. Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Ant. 3 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. † Psalmul 80 (81) Reînnoirea solemnã a legãmântului Luaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimã înrãitã de necredinþã (Evr 3,12). 2

Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * † strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob!


Laudele

13

3

Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob! 6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos. 8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba. 9 Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare. 13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele! 15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”. Ant. Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru.


14

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

LECTURA SCURTÃ

Rom 14,17-19

Împãrãþia lui Dumnezeu nu constã în mâncare ºi bãuturã, ci în dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt. Cine îl slujeºte în felul acesta pe Cristos este plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni. Deci, sã cãutãm ceea ce duce la pacea ºi edificarea reciprocã. RESPONSORIUL SCURT R. În zorii dimineþii, * mã gândesc la tine, Doamne! În zorii. V. Pentru cã ai fost ajutorul meu, * mã gândesc la tine, Doamne! Slavã Tatãlui. În zorii.

Ant. la Benedictus: Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,


Laudele

15

77

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Dumnezeu, Tatãl nostru, care ocroteºte pe fiii sãi ºi nu le dispreþuieºte rugãciunile. Sã-l implorãm toþi cu umilinþã: Lumineazã, Doamne, ochii noºtri! Îþi mulþumim, Doamne, pentru cã ne-ai luminat prin Fiul tãu: – copleºeºte-ne cu lumina lui de-a lungul acestei zile. Înþelepciunea ta, Doamne, sã ne cãlãuzeascã astãzi, – ca sã umblãm în înnoirea vieþii. Învaþã-ne sã îndurãm cu tãrie povara zilei, – ca sã-þi slujim pururi cu generozitate. Cãlãuzeºte astãzi gândurile, simþirile ºi faptele noastre, – ca sã colaborãm cu supunere la planurile providenþei tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, tu eºti lumina cea adevãratã ºi izvorul luminii. Dã-ne, te rugãm, harul ca, meditând cu fidelitate cele sfinte, sã trãim pururi în strãlucirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

16

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale decât mii de lucruri de aur ºi argint. Psalmul 118 (119),65-72 IX (Teth) 65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, * dupã cuvântul tãu. 66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, * pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale. 67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, * acum însã þin cuvântul tãu.


Ora medie

17

68

Tu eºti bun ºi faci binele, * învaþã-mã îndreptãrile tale. 69 Cei mândri mã calomniazã, * dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima. 70 S-a întãrit ca seul inima lor, * dar desfãtarea mea este legea ta. 71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, * ca sã învãþ poruncile tale. 72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale * decât mii de lucruri de aur ºi argint. Ant. Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale decât mii de lucruri de aur ºi argint. Ant. 2 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: ce-mi poate face mie omul? Psalmul 55 (56),2-7b.9-14 Încrederea în cuvântul Domnului Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule,† cãci m-a cãlcat în picioare omul; * toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie. 3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt, * cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie. 4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, * eu îmi pun speranþa în tine. 5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, † în Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã * ºi toate gândurile lor rele sunt îndreptate împotriva mea. 7b Provoacã certuri, îmi întind curse, * îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa.


18

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

9

Tu, care numeri paºii pribegiei mele, † strânge-mi lacrimile într-un urcior; * oare nu sunt ele numãrate în cartea ta? 10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, † în ziua în care te voi chema. * Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu. 11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, * în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud. 12 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, * îþi voi aduce jertfã de laudã, 14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, † mi-ai ferit picioarele de cãdere, * ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. Ant. În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: ce-mi poate face mie omul? Ant. 3 Mare pânã la ceruri e îndurarea ta, Doamne. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor;


Ora medie

19

dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Mare pânã la ceruri e îndurarea ta, Doamne. Gal 5,16-17 LECTURA SCURTÃ Vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele trupului. Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia, aºa încât nu puteþi face tot ceea ce voiþi. V. Bun eºti tu, Doamne, ºi-mi dãruieºti cele bune. R. Învaþã-mã îndreptãrile tale. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.


20

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne-al luminii ºi-al zilei Stãpâne, Din ziua de astãzi puþin mai rãmâne; Când umbrele serii coboarã agale, Din nou implorãm îndurãrile tale. Aduce cu sine apusul de soare Tristeþea cea dulce a zilei ce moare. Lumina e palã ºi tot mai sãracã; În vãl de-ntuneric pãmântul se-mbracã. Priveºte, Stãpâne, din slava divinã Spre slugile tale ce þie se-nchinã; Dã oaselor noastre odihnã, Pãrinte, ªi-alungã-ne bezna cea neagrã din minte. La ceasul acestei lumini muribunde, Spre cer ni se-nalþã privirile unde Te afli tu, Doamne, mãrite ºi bune, Luminã ºi soare ce-n veci nu apune. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul, cel care cu tine-i de-o fire, ªi Duhul cel Sfânt, cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului.


Vesperele

21

Psalmul 71 (72) Puterea regalã a lui Mesia Deschizând tezaurele lor i-au oferit în dar: aur, tãmâie ºi smirnã (Mt 2,11). I Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale * ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta, 2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate * ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire. 3 Munþii sã aducã pacea pentru popor * ºi dealurile dreptatea. 4 El va face dreptate celor sãraci din popor † ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, * dar pe asupritori îi va doborî. 5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, * din generaþie în generaþie. 6 Va coborî ca ploaia pe iarbã * ºi ca ropotul ce udã pãmântul. 7 În zilele lui va înflori dreptatea ºi belºug de pace, * pânã când va fi luna. 8 El va domni de la o mare la alta * ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului. 9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului, * iar vrãjmaºii lui vor linge þãrâna. 10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri, * regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri. 11 Toþi regii se vor închina înaintea lui, * toate popoarele îl vor sluji. Ant. Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Ant. 2 Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. 1

II


22

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

12

El îl va elibera pe sãracul care strigã * ºi pe sãrmanul care nu are ajutor. 13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit * ºi va mântui sufletele sãrmanilor. 14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã, * ºi sângele lor va fi preþios înaintea lui. 15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei. † Se vor ruga pentru el întotdeauna; * toatã ziua îl vor binecuvânta. 16 Va fi belºug de grâne pe pãmânt, * acestea vor undui pe culmile munþilor; roadele sale vor înflori precum Libanul * ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului. 17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci, * cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui. În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului * ºi toate popoarele îl vor preamãri. 18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu, † Dumnezeul lui Israel, * singurul care sãvârºeºte minuni! 19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios, * tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Amin. Ant. Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. Ant. 3 A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu 11,17 Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi


Vesperele

23

ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. LECTURA SCURTà 1Pt 1,22-23 Deoarece, prin ascultarea de adevãr, v-aþi curãþat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fãrã ipocrizie, iubiþi-vã mereu unii pe alþii cu inimi curate, pentru cã aþi fost renãscuþi nu dintr-o sãmânþã pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul viu ºi veºnic al lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul e pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic. Domnul. V. El mã duce la pãºuni verzi, * nu voi duce lipsã de nimic. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Magnificat: Domnul i-a sãturat pe cei ce flãmânzesc dupã dreptate ºi i-a umplut de bunuri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,


24

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

48

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul i-a sãturat pe cei ce flãmânzesc dupã dreptate ºi i-a umplut de bunuri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne înãlþãm plini de recunoºtinþã sufletele cãtre Domnul ºi mântuitorul nostru, care a binecuvântat poporul sãu cu toatã binecuvântarea spiritualã, ºi sã-l rugãm cu evlavie: Binecuvânteazã, Doamne, poporul tãu! Dumnezeule îndurãtor, ocroteºte-l pe Sfântul Pãrinte papa N. ºi pe episcopul nostru N.: – pãzeºte-i nevãtãmaþi pentru Biserica ta. Apãrã cu bunãtate, Doamne, þara noastrã – ºi elibereazã-ne de tot rãul. Cheamã noi fii împrejurul mesei tale, – care sã te urmeze mai îndeaproape pe tine, cel curat, sãrac ºi ascultãtor.


Completoriul

25

Întãreºte-le pe slujitoarele tale care þi s-au consacrat în feciorie, – ca sã te urmeze pretutindeni pe tine, Mielul dumnezeiesc. Celor rãposaþi dãruieºte-le odihna pãcii veºnice, – ºi întãreºte legãtura lor cu noi prin împãrtãºirea bunurilor spirituale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Împlinind jertfa laudei de searã, implorãm, Doamne, îndurarea ta: nu îngãdui ca inima noastrã sã se îndepãrteze de meditarea legii tale ºi dãruieºte-ne lumina ºi rãsplata vieþii veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine,


26

Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, *


Completoriul

27

la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. 8

LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Joi, sãptãmâna a II-a de peste an

28 31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



20 ianuarie 2011