Page 1


JOI SÃPTÃMÂNA A IV-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã. S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare.


Oficiul lecturilor

3

Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale, aleluia. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât învingãtori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 2


4

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

7

Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale, aleluia. Ant. 2 Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi, dacã vã veþi întoarce la el, aleluia. II 10

Acum, însã, tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi, dacã vã veþi întoarce la el, aleluia. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi nu ne respinge la nesfârºit. III 18

Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu.


Oficiul lecturilor

5

19

Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi nu ne respinge la nesfârºit. V. Dumnezeu l-a înviat pe Cristos Domnul, aleluia! R. ªi prin puterea sa ne va învia ºi pe noi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

15,5–16,21

Cele ºapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu Eu, Ioan, 15,5 am vãzut: s-a deschis în ceruri templul cortului mãrturiei, 6 iar din templu au ieºit cei ºapte îngeri care aveau cele ºapte plãgi. Erau îmbrãcaþi în in curat, strãlucitor ºi încinºi la piept cu cingãtori de aur. 7 Una dintre cele patru fiinþe le-a dat celor ºapte îngeri ºapte cupe de aur pline cu mânia Dumnezeului celui viu în vecii vecilor. 8 ªi s-a umplut templul de fum din gloria lui Dumnezeu ºi din puterea lui ºi nimeni nu a


6

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

putut sã intre în templu pânã când se vor sfârºi cele ºapte plãgi ale celor ºapte îngeri. 16,1 ªi am auzit un glas puternic din templu, care le spunea celor ºapte îngeri: „Mergeþi ºi vãrsaþi cele ºapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pãmânt!” 2 Atunci a plecat primul ºi a vãrsat cupa lui pe pãmânt ºi a apãrut o ranã dureroasã ºi periculoasã pe oamenii care aveau semnul fiarei ºi s-au închinat chipului ei. 3 Apoi, cel de-al doilea înger a vãrsat cupa sa în mare ºi ea a devenit sânge ca al unui mort ºi orice suflare de viaþã a pierit: tot ce era în mare. 4 ªi al treilea ºi-a vãrsat cupa în râuri ºi în izvoarele de apã, iar acestea au devenit sânge. 5 Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor spunând: „Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt, pentru cã ai fãcut aceastã judecatã. 6 Cãci ei au vãrsat sângele sfinþilor ºi al profeþilor, iar tu le-ai dat sã bea sânge: au meritat-o”. 7 ªi am auzit altarul spunând: „Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic, adevãrate ºi drepte sunt judecãþile tale!” 8 Al patrulea a vãrsat cupa pe soare ºi i s-a dat sã-i ardã pe oameni în foc, 9 iar oamenii au fost arºi de cãldura toridã. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu care are putere asupra acestor plãgi ºi nu s-au convertit ca sã-l preamãreascã. 10 Al cincilea a vãrsat cupa sa pe tronul fiarei, iar împãrãþia ei a fost cuprinsã de întuneric, ºi oamenii îºi muºcau buzele de durere. 11 ªi au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor ºi din cauza rãnilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor. 12 Apoi al ºaselea ºi-a vãrsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufratul, ºi apa lui a secat ca sã fie pregãtitã calea regilor de la rãsãritul soarelui. 13 Atunci am vãzut ieºind din gura dragonului, din gura fiarei ºi din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niºte broaºte. 14 De fapt, sunt duhurile diavolilor, fãcãtoare de semne, care merg sã adune regii întregului pãmânt pentru rãzboiul zilei celei mari a Dumnezeului atotputernic.


Oficiul lecturilor

7

15

„Iatã, eu vin ca un hoþ. Fericit cel care vegheazã ºi îºi pãstreazã hainele ca sã nu umble gol ºi sã i se vadã ruºinea”. 16 ªi i-a adunat în locul numit în evreieºte Armaghedon. 17 ªi cel de-al ºaptelea ºi-a vãrsat cupa în aer ºi a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a fãcut!” 18 ªi au urmat fulgere, glasuri ºi tunete ºi s-a produs un cutremur mare, aºa cum nu a mai fost de când este omul pe pãmânt; un aºa mare cutremur nu a mai fost! 19 Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei pãrþi, iar cetãþile naþiunilor s-au prãbuºit. ªi ºi-a adus aminte Dumnezeu de Babilonul cel mare, ca sã-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse. 20 Atunci, orice insulã a fugit ºi munþii nu au mai fost gãsiþi. 21 ªi a cãzut din cer peste oameni o grindinã mare, cât un talant fiecare. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plãgii grindinei, pentru cã plaga aceasta a fost îngrozitoare. RESPONSORIUL Mt 24,43a; Ap 16,15a; 1Tes 5,3a R. Dacã ar ºti stãpânul casei la ce orã vine hoþul, ar sta de veghe cu siguranþã. * Iatã, eu vin ca un hoþ, spune Domnul, fericit este cel care vegheazã, aleluia! V. Când vor zice unii: „Pace ºi liniºte!”, atunci pe neaºteptate va cãdea peste ei pieirea. * Iatã. LECTURA A DOUA Din Tratatul asupra Evangheliei dupã Ioan, al sfântului Augustin, episcop (Trat. 65, 1-3: CCL 36, 490-492)

Porunca cea nouã Domnul Isus afirmã cã dã o poruncã nouã ucenicilor sãi, adicã sã se iubeascã reciproc: Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii (In 13,34). Însã aceastã poruncã nu exista oare deja în vechea lege a lui Dumnezeu, care stabileºte: Sã-l iubeºti pe


8

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

aproapele tãu ca pe tine însuþi? (Lev 19,18). Atunci de ce Domnul numeºte nouã o poruncã ce pare sã fie atât de veche? Oare este o poruncã nouã pentru cã ne dezbracã de omul vechi pentru a ne îmbrãca în cel nou? Desigur. Îl face nou pe cel care îi dã ascultare sau, mai bine zis, pe cel care i se aratã ascultãtor. Însã iubirea care renaºte nu este cea pur umanã. Este cea pe care Domnul o deosebeºte ºi o calificã prin cuvintele: Aºa cum eu v-am iubit pe voi (In 13,34). Aceasta este iubirea care ne reînnoieºte, pentru cã devenim oameni noi, moºtenitori ai noii alianþe, cântãtori ai unui cântec nou. Fraþilor preaiubiþi, aceastã iubire i-a reînnoit pe drepþii din vechime, pe patriarhi ºi pe profeþi, aºa cum i-a reînnoit apoi pe apostoli. Aceastã iubire reînnoieºte ºi acum toate popoarele ºi formeazã din tot neamul omenesc, rãspândit pe pãmânt, un popor nou, trup al noii mirese a Fiului unul-nãscut al lui Dumnezeu, despre care se vorbeºte în Cântarea Cântãrilor: Cine este cea care se ridicã strãlucind de frumuseþe? (cf. Ct 8,5). Desigur cã strãluceºte de frumuseþe, pentru cã a fost reînnoitã. De cãtre cine dacã nu de porunca cea nouã? Pentru aceasta mãdularele au grijã unul de altul; dacã un mãdular suferã, suferã toate împreunã cu el, ºi dacã unul este onorat, toate se bucurã împreunã cu el (cf. 1Cor 12,25-26). Ascultã ºi pun în practicã aceastã învãþãturã a Domnului: Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii (In 13,34), însã nu cum se iubesc cei care se seduc, nici cum se iubesc oamenii numai pentru faptul cã sunt oameni, ci aºa cum se iubesc cei care sunt dumnezei ºi fii ai Celui Preaînalt, pentru a fi fraþi ai unicului Fiu al sãu, iubindu-se reciproc cu acea iubire cu care el însuºi i-a iubit pe oameni, fraþii sãi, pentru a-i putea conduce acolo unde dorinþa va fi sãturatã cu bunuri (cf. Ps 102,5). Dorinþa va fi pe deplin îndestulatã, atunci când Dumnezeu va fi totul în toþi (cf. 1Cor 15,28). Aceasta este iubirea care ni-l dãruieºte pe acela care a recomandat: Sã vã iubiþi unii pe alþii aºa cum eu v-am


Laudele

9

iubit pe voi (In 13,34). Deci, pentru acest scop ne-a iubit, pentru ca ºi noi sã ne iubim reciproc. Ne iubea ºi, de aceea, a voit sã fim legaþi printr-o iubire reciprocã, pentru a fi trupul Capului suprem ºi mãdulare unite de o legãturã aºa de dulce. 1In 4,21; Mt 22,40 RESPONSORIUL R. Avem aceastã poruncã de la Dumnezeu: * Cine îl iubeºte pe Dumnezeu sã-l iubeascã ºi pe fratele sãu, aleluia! V. În aceste douã porunci este cuprinsã toatã Legea ºi Profeþii. * Cine. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu reînnoieºti firea omeneascã dându-i o demnitate mai mare decât aceea pe care a avut-o la început; priveºte la taina negrãitã a iubirii tale ºi pãstreazã-i necontenit în darurile bunãvoinþei ºi binecuvântãrii tale pe aceia pe care i-ai renãscut prin sacramentul Botezului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora.


10

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pentru numele tãu, Doamne, îmi vei da viaþã, aleluia! Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune în timp de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16).


Laudele 1

11

Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci niciunul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Pentru numele tãu, Doamne, îmi vei da viaþã, aleluia!


12

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Ant. 2 Iarãºi vã voi vedea ºi se va bucura inima voastrã, aleluia! Cântarea Is 66,10-14a Mângâiere ºi bucurie în cetatea sfântã Iar cea liberã este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastrã (Gal 4,26). 10 Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul * ºi veseliþi-vã în el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu el, * toþi cei care aþi plâns împreunã cu el, 11 ca sã sugeþi ºi sã vã sãturaþi * la sânul mângâierilor sale, ca sã sorbiþi ºi sã vã sãturaþi * din bogãþiile gloriei sale. 12 Cãci aºa spune Domnul: † „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un ºuvoi * ºi bogãþia popoarelor ca un râu ieºit din matcã. Veþi suge ºi veþi fi purtaþi pe braþe * ºi, pe genunchi, veþi fi dezmierdaþi. 13 Cum îºi mângâie o mamã copilul, † aºa vã voi mângâia ºi eu. * În Ierusalim veþi afla mângâierea. 14a Voi veþi vedea ºi se va bucura inima voastrã, * ºi oasele voastre vor odrãsli ca iarba”. Ant. Iarãºi vã voi vedea ºi se va bucura inima voastrã, aleluia! Ant. 3 Domnul reclãdeºte Ierusalimul ºi vindecã pe cei cu inima zdrobitã, aleluia! Psalmul 146 (147 A) Puterea ºi bunãtatea Domnului Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, pe tine, Doamne, te mãrturisim.


Laudele

13

1

Lãudaþi-l pe Domnul, † pentru cã frumos este sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru; * pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el. 2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul, * îi adunã pe surghiuniþii lui Israel. 3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitã * ºi leagã rãnile lor. 4 El socoteºte numãrul stelelor * ºi le dã nume la toate. 5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic, * înþelepciunea lui nu are margini. 6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani * ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºi. 7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire, * cântaþi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara! 8 El acoperã cerul cu nori, * pregãteºte pãmântului ploaie, el face sã rãsarã iarbã în munþi * ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor. 9 El dã hranã animalelor * ºi puilor de corb care strigã. 10 Nu se bucurã de puterea calului * ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului, 11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el, * cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui. Ant. Domnul reclãdeºte Ierusalimul ºi vindecã pe cei cu inima zdrobitã, aleluia! Rom 8,10-11 LECTURA SCURTà Dacã Cristos este în voi, deºi trupul este supus morþii din cauza pãcatului, Duhul este viaþã datoritã dreptãþii. Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare prin Duhul lui care locuieºte în voi.


14

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Nu este ucenicul mai mare decât învãþãtorul sãu, dar va fi desãvârºit dacã va fi ca învãþãtorul sãu, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.


Laudele

15

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Nu este ucenicul mai mare decât învãþãtorul sãu, dar va fi desãvârºit dacã va fi ca învãþãtorul sãu, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm cu încredere pe Dumnezeu Tatãl, care l-a pus pe Cristos spre învierea fiilor sãi, ºi sã-l rugãm: Domnul Isus sã fie viaþa noastrã! Prin stâlpul de foc ai luminat poporul tãu în pustiu: – prin învierea sa, Cristos sã ne fie astãzi lumina vieþii! Prin glasul lui Moise, ai dat învãþãturã poporului tãu pe munte: – prin învierea sa, Cristos sã ne fie astãzi cuvântul vieþii! Prin darul manei, ai hrãnit poporul tãu peregrin: – prin învierea sa, Cristos sã ne fie astãzi pâinea vieþii! Tu ai dat de bãut poporului tãu scoþând apã din stâncã: – prin învierea Fiului tãu, dãruieºte-ne astãzi duhul vieþii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu reînnoieºti firea omeneascã dându-i o demnitate mai mare decât aceea pe care a avut-o la început; priveºte la taina negrãitã a iubirii tale ºi pãstreazã-i necontenit în darurile bunãvoinþei ºi binecuvântãrii tale pe aceia pe care i-ai renãscut prin sacramentul Botezului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

16

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),153-160 XX (Reº) 153

Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã, * pentru cã nu am uitat de legea ta. 154 Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã, * dã-mi viaþã dupã promisiunea ta! 155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi, * pentru cã nu le pasã de orânduirile tale.


Ora medie

17

156

Multe sunt îndurãrile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã judecãþile tale! 157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã, * dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale. 158 I-am vãzut pe cei fãrã de lege ºi m-a cuprins dezgustul, * pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu. 159 Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã îndurarea ta! 160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul, * toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice. Psalmul 127 (128) Pacea casei în Domnul Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, adicã din Biserica sa (Arnobius). 1 Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul * ºi umblã pe cãile sale. 2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor tale; * vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine. 3 Soþia ta va fi ca o viþã roditoare * înãuntrul casei tale; copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinului * împrejurul mesei tale. 4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omul * care se teme de Domnul! 5 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * ca sã vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieþii tale 6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi! * Pace peste Israel! Psalmul 128 (129) Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea Biserica vorbeºte despre suferinþele sale (sf. Augustin).


18

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

1

Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, – sã spunã asta Israel – * 2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, dar nu m-au biruit. 3 Cu plugul mi-au arat spinarea, * au tras pe ea brazde lungi. 4 Dar Domnul este drept, * a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor. 5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoi * toþi cei care urãsc Sionul! 6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri, * care se usucã înainte de a creºte, 7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerã * ºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii! 8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune: † „Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã! * Vã binecuvântãm în numele Domnului!” Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Tit 3,5b-7 Dumnezeu ne-a mântuit prin baia renaºterii ºi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revãrsat din belºug asupra noastrã prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, pentru ca, justificaþi prin harul lui, sã devenim în speranþã moºtenitori ai vieþii veºnice. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu reînnoieºti firea omeneascã dându-i o demnitate mai mare decât aceea pe care a avut-o la început; priveºte la taina negrãitã a iubirii tale ºi pãstreazã-i necontenit în darurile bunãvoinþei ºi binecuvântãrii tale pe aceia pe care i-ai renãscut prin sacramentul Botezului. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:


Vesperele

19

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin.


20

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

PSALMODIA Ant. 1 Scãparea mea ºi eliberatorul meu e Domnul, aleluia! Psalmul 143 (144) Pentru victorie ºi pace Mâinile lui sunt învãþate la rãzboi, cãci a învins lumea: „Însã eu am biruit lumea” (sf. Ilariu). I Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! † El îmi deprinde mâinile la luptã * ºi degetele pentru bãtãlie. 2 El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, * turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu. El este scutul meu în care mã încred, * el îmi dã în stãpânire poporul. 3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, * sau fiul omului cã îl iei în seamã? 4 Omul este ca o suflare, * zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, * atinge-te de munþi ºi vor fumega. 6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; * trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã! 7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, † salveazã-mã de apele cele mari, * din mâna fiilor celor strãini, 8 cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. Ant. Scãparea mea ºi eliberatorul meu e Domnul, aleluia! 1

Ant. 2 Laudã ºi mulþumire lui Dumnezeu care ne-a dat biruinþã prin Domnul nostru Isus Cristos, aleluia!


Vesperele

21

II 9

Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, * pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, 10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, * care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu, de sabia celui rãu. 11 Elibereazã-mã ºi mântuieºte-mã din mâna fiilor celor strãini, † cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. 12 Fiii noºtri sã fie ca vlãstarele ce cresc în tinereþea lor; † fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, * sculptate, pentru templu. 13 Hambarele sã ne fie pline, * încãrcate cu tot felul de provizii; turmele noastre sã se înmulþeascã cu miile pe câmpiile noastre; * 14 boii noºtri sã fie viguroºi. Sã nu fie gard surpat, nici spãrturã * ºi nici þipãt în pieþele noastre. 15 Fericit este poporul care are toate acestea, * fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul! Ant. Laudã ºi mulþumire lui Dumnezeu care ne-a dat biruinþã prin Domnul nostru Isus Cristos, aleluia! Ant. 3 Isus Cristos este acelaºi ieri ºi astãzi ºi în veci, aleluia! Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu 11,17

Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti.


22

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

18

ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. Isus Cristos este acelaºi ieri ºi astãzi ºi în veci, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 3,18.21b-22 Cristos a suferit o datã pentru pãcate, el, cel drept, pentru cei nedrepþi, ca sã vã ducã la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce priveºte trupul, dar înviat prin Duh. ªi voi aþi fost acum mântuiþi nu printr-o ºtergere a necurãþiei trupului, ci printr-o invocare de la Dumnezeu a unei conºtiinþe curate prin învierea lui Isus Cristos, care, dupã ce s-a înãlþat la cer, este la dreapta lui Dumnezeu ºi îi sunt supuºi îngerii, stãpânirile ºi puterile. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Eu sunt pãstorul oilor; am venit ca ele sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul


Vesperele

23

46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu sunt pãstorul oilor; am venit ca ele sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne bucurãm în Cristos, pe care Tatãl l-a rânduit temei al întregii noastre speranþe ºi al învierii morþilor, ºi sã-l rugãm: Rege al mãririi, ascultã-ne! Doamne Isuse, care prin propriul tãu sânge ºi prin înviere ai intrat în sfânta sfintelor, – du-ne cu tine în gloria Tatãlui!


Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

24

Tu, care, prin învierea ta, i-ai întãrit în credinþã pe ucenici ºi i-ai trimis în lume, – fã ca episcopii ºi preoþii sã fie crainici fideli ai evangheliei tale! (Rege al mãririi, ascultã-ne!) Tu, care, prin învierea ta, ai devenit pacea ºi împãcarea noastrã, – fã ca cei botezaþi sã se uneascã în comuniune desãvârºitã de credinþã ºi iubire! Tu, care, prin învierea ta, l-ai vindecat pe ologul de la poarta templului, – priveºte la toþi cei infirmi ºi aratã în ei gloria ta! Tu, care te-ai fãcut pârga morþii ºi a învierii, – fã-i pãrtaºi de gloria ta pe cei care au nãdãjduit în tine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu reînnoieºti firea omeneascã dându-i o demnitate mai mare decât aceea pe care a avut-o la început; priveºte la taina negrãitã a iubirii tale ºi pãstreazã-i necontenit în darurile bunãvoinþei ºi binecuvântãrii tale pe aceia pe care i-ai renãscut prin sacramentul Botezului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã.


Completoriul

25

Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.


26

Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

7

Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

30

cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Joi, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

28

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


19 mai 2011  

breviar mai 2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you