Issuu on Google+


MARÞI SÃPTÃMÂNA A XXIX-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, cu a ta putere ai creat tot universul ªi-ai pus bunã rânduialã, hotãrând la toate mersul; Ziua-ntreagã e menitã muncii, dupã-a ta poruncã, Noaptea-i datã spre repaus ºi odihnã dupã muncã. Ziua, seara ºi-apoi noaptea ºi din nou în zorii zilei Înãlþãm spre tine glasul, cerºetori la tronul milei; Te rugãm cu umilinþã: ne pãstreazã mintea treazã, Cu iubire pãrinteascã peste noi mereu vegheazã. Sã muncim cu hãrnicie fãrã preget, ca o Martã, Dar de tine munca zilei nu lãsa sã ne despartã; Sã rãmânem lângã tine ca Maria, buna-i sorã, Care, stându-þi la picioare, te ascultã ºi te-adorã.


Oficiul lecturilor

3

Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate. Psalmul 9 B (10) Mulþumire Fericiþi voi, cei sãraci, cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu (Lc 6,20). I 1

Pentru ce, Doamne, stai departe, * de ce te ascunzi la vreme de restriºte? 2 Cel rãu, în mândria lui, îl asupreºte pe cel sãrman, * care cade în cursele pe care acesta i le întinde. 3 Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu * iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat. 4 Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul: † „Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!” * 5 Acestea sunt toate gândurile lui. La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, † judecãþile tale sunt prea înalte pentru el; * îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi. 6 El spune în inima sa: „Nu mã clatin, * din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!” 7 Gura lui e plinã de blasfemii, de înºelãciune ºi asuprire; * sub limba lui este rãutate ºi violenþã. 8 Stã la pândã dupã tufiºuri † ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; * 9 ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.


4

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,† stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman. * Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu. 10 Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândã * ºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu. 11 El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã, * îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”. Ant. Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate. Ant. 2 Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea. II Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna * ºi nu uita de cel sãrman. 13 De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu, * spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”? 14 Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea * ºi le iei în mâinile tale. În tine se abandoneazã cel nenorocit; * tu vii în ajutorul orfanului. 15 Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, * pedepseºte-i rãutatea ca sã nu mai fie. 16 Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului; * vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui. 17 Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, * le întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea, 18 ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asuprit * ºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã. Ant. Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea. 12

Ant. 3 Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc. Psalmul 11 (12) Invocaþie împotriva celor mândri Pentru noi, cei sãraci, Tatãl a binevoit sã-l trimitã pe Fiul (sf. Augustin).


Oficiul lecturilor

5

2

Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept; * au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor. 3 Oamenii îºi spun minciuni unii altora, † pe buze au numai cuvinte înºelãtoare, * vorbesc cu inimã prefãcutã. 4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoase * ºi limba care vorbeºte cu îngâmfare, 5 pe cei care zic: „Prin limbile noastre vom fi puternici, † buzele noastre sunt armele noastre; * cine va fi stãpân peste noi?” 6 „Pentru necazul celor sãrmani ºi pentru suspinul celor sãraci † mã voi ridica acum, zice Domnul; * voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”. 7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, † ca argintul purificat în foc * ºi curãþat de pãmânt de ºapte ori; 8 tu, Doamne, ne vei þine * ºi ne vei apãra de generaþia aceasta pentru totdeauna. 9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejur † atunci când se ridicã la putere ticãloºii * printre fiii oamenilor. Ant. Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc. V. Domnul îi conduce pe cei umili în dreptate. R. Îi învaþã pe cei blânzi cãile sale LECTURA ÎNTÂI Din cartea Esterei

4,1-8.8a.9-17

Aman ordonã exterminarea tuturor iudeilor Când a aflat Mardoheu toate câte aveau sã se întâmple, ºi-a sfâºiat hainele, s-a îmbrãcat în sac ºi s-a presãrat cu cenuºã. Apoi s-a dus în mijlocul cetãþii, scoþând cu 1


6

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

putere strigãte amare, 2 ºi a mers pânã la poarta împãratului, cãci nu era permis ca cineva îmbrãcat în sac sã intre în curtea împãratului. 3 În fiecare þinut unde ajungea porunca împãratului ºi hotãrârea lui, era o mare jale printre iudei: posteau, plângeau ºi boceau, ºi mulþi se culcau în sac ºi cenuºã. 4 Slujitoarele Esterei ºi eunucii ei au venit ºi i-au spus lucrul acesta. ªi împãrãteasa a rãmas îngrozitã. I-a trimis haine lui Mardoheu, ca sã-l îmbrace, ºi sã ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit. 5 Atunci Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii pe care-i pusese împãratul în slujba ei, ºi l-a însãrcinat sã se ducã sã-l întrebe pe Mardoheu de ce face lucrul acesta. 6 Hatac a ieºit ºi s-a dus la Mardoheu care stãtea în piaþa cetãþii, înaintea porþii împãratului. 7 ªi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întâmplase, ºi i-a spus suma de argint pe care o fãgãduise Aman cã o va da vistieriei împãratului în schimbul mãcelãririi iudeilor. 8 I-a dat ºi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca sã-l arate Esterei ºi sã-i spunã totul. ªi a sfãtuit-o pe Estera sã se ducã la împãrat sã-l roage ºi sã stãruie pentru poporul ei. 8a „Îmi aduc aminte, a spus el, de zilele umilinþei tale, când erai hrãnitã de mâna mea; Aman, al doilea dupã împãrat, a vorbit împotriva noastrã, ca sã fim daþi morþii. Tu roagã-l pe Domnul ºi vorbeºte-i împãratului în favoarea noastrã ºi scapã-ne de moarte”. 9 Hatac a venit ºi i-a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera l-a însãrcinat pe Hatac sã se ducã sã-i spunã lui Mardoheu: 11 „Toþi slujitorii împãratului ºi poporul din þinuturile împãratului ºtiu cã este o lege care pedepseºte cu moartea pe oricine, fie bãrbat, fie femeie, care intrã la împãrat, în curtea dinãuntru, fãrã sã fie chemat. Numai acela scapã cu viaþã, cãruia îi întinde împãratul sceptrul lui împãrãtesc din aur. ªi eu n-am fost chematã la împãrat de treizeci de zile”. 12 Când a auzit Mardoheu, 13 a trimis din nou sã i se spunã Esterei: „Sã nu-þi închipui cã numai tu vei scãpa dintre toþi iudeii, pentru cã eºti în casa împãratului. 14 Cãci,


Oficiul lecturilor

7

dacã vei tãcea acum, ajutorul ºi izbãvirea vor veni din altã parte pentru iudei, iar tu ºi casa tatãlui tãu veþi pieri. ªi cine ºtie dacã nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la curtea împãrãteascã?” 15 Estera a trimis sã i se spunã lui Mardoheu: 16 „Du-te, strânge-i pe toþi iudeii care se aflã în Susa ºi postiþi pentru mine, fãrã sã mâncaþi ºi fãrã sã beþi, trei zile ºi trei nopþi. ªi eu voi posti împreunã cu slujitoarele mele; apoi voi intra la împãrat, în ciuda legii, ºi, dacã va fi sã pier, voi pieri”. 17 Mardoheu a plecat ºi a fãcut tot ce-i poruncise Estera. RESPONSORIUL

Cf. Est 14,14 (Vg); Tob 3,13 (Vg); Idt 6,15 (Vg) R. Nu am altã speranþã decât în tine, Dumnezeul lui Israel, * care pedepseºti ºi eºti îndurãtor ºi ierþi toate pãcatele oamenilor în strâmtorare. V. Doamne Dumnezeule, creatorul cerului ºi al pãmântului, priveºte la umilinþa noastrã. * Care pedepseºti. LECTURA A DOUA Din Scrisoarea cãtre Proba a sfântului Augustin, episcop (Scris. 130, 11, 21 – 12, 22: CSEL 44, 63-64) Rugãciunea domneascã Nouã ne sunt necesare cuvintele pentru a ne aminti ºi a lua în considerare ceea ce cerem, dar sã nu credem cã trebuie sã-l informãm cu ele pe Domnul sau sã-l supunem voinþelor noastre. Aºadar, atunci când spunem: Sfinþeascã-se numele tãu, ne aprindem pe noi înºine de dorinþa ca numele sãu, care este mereu sfânt, sã fie considerat sfânt ºi de oameni, adicã sã nu fie dispreþuit. Acest lucru foloseºte oamenilor, nu lui Dumnezeu. Apoi, când spunem: Vie împãrãþia ta, care va veni cu siguranþã, fie cã vrem, fie cã nu vrem, noi aprindem


8

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

aspiraþia noastrã spre acea împãrãþie, ca sã vinã pentru noi ºi sã meritãm sã domnim în ea. Atunci când spunem: Facã-se voia ta, precum în cer aºa ºi pe pãmânt, îi cerem harul ascultãrii, pentru ca voinþa sa sã fie îndeplinitã de cãtre noi, aºa cum este urmatã, în cer, de cãtre îngeri. Spunând: Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi, prin cuvântul astãzi înþelegem timpul prezent. Cu termenul pâine cerem tot ceea ce ne este de trebuinþã, indicând ceea ce ne trebuie mai mult pentru întreþinerea zilnicã. Cerem ºi sacramentul credincioºilor, necesar în viaþa prezentã pentru a dobândi fericirea, nu cea temporarã, ci veºnicã. Atunci când spunem: Ne iartã nouã greºelile noastre precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri, ne amintim fie ceea ce trebuie sã cerem, fie ceea ce trebuie sã facem pentru a merita sã primim iertarea. Atunci când spunem: ªi nu ne duce pe noi în ispitã, suntem îndemnaþi sã cerem ajutorul indispensabil pentru a nu ceda ispitelor ºi pentru a nu fi învinºi de înºelãciune sau de durere. Atunci când spunem: Mântuieºte-ne de Cel Rãu, ne amintim, nouã înºine, cã încã nu suntem în posesia acelui bine în care nu vom mai suferi nici un rãu. Aceastã cerere este ultima din Rugãciunea domneascã. Ea are o semnificaþie foarte largã. De aceea, în orice nenorocire s-ar afla creºtinul, prin ea el sã-ºi exprime gemetele, prin ea sã-ºi însoþeascã lacrimile, de la ea sã-ºi înceapã rugãciunea, în ea sã o prelungeascã ºi cu ea sã o termine. Expresiile pe care le-am vãzut au avantajul de a ne aminti realitãþile pe care le semnificã. Toate celelalte formule, destinate fie sã trezeascã, fie sã intensifice fervoarea interioarã, nu conþin nimic care sã nu se gãseascã deja în Rugãciunea domneascã, desigur, cu condiþia sã o recitãm bine ºi cu pietate. Oricine se roagã prin cuvinte care nu au nici un raport cu aceastã rugãciune evanghelicã poate cã nu face o rugãciune rea, însã, desigur, prea umanã ºi pãmânteascã. Motivul este


Laudele

9

cã, fiind renãscuþi din Duh, creºtinii trebuie sã se roage numai în mod spiritual. RESPONSORIUL 2Mac 1,5.3a R. Sã asculte Domnul rugãciunile voastre ºi sã se împace cu voi, * sã nu vã pãrãseascã în vremea rea, Domnul Dumnezeul vostru. V. Sã vã dea vouã tuturor acea inimã, ca sã vã închinaþi lui ºi sã împliniþi voinþa sa. * Sã nu vã pãrãseascã. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã voim întotdeauna ceea ce voieºti tu ºi sã slujim mãririi tale cu inimã neîmpãrþitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Aurora tuturora dã o veste, ºi anume Cã rãsare mândrul soare ºi curând apare-n lume, Cã-ºi aratã faþa-ndatã, ºi cu raza lui cea sfântã, Tot pãmântul, luminându-l, în culori îl înveºmântã. O, Cristoase, din vecie strãluceºte-a ta splendoare; Nu e soare care are raze mai strãlucitoare,


10

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

Te implorã-n astã orã fiii tãi; tu fã-i sã-i scalde În luminã cristalinã ale tale raze calde. Eºti Cuvântul, eºti ªtiinþa, eºti a Tatãlui oglindã; Din eterna-nþelepciune ai lãsat sã se desprindã ªi în lume sã coboare, o fãrâmã, o scânteie, Ca s-atragã mintea noastrã ºi luminã sã ne deie. Fã s-aparã ºi-n afarã cã fiinþa ne e plinã De-al tãu har, de-a ta iubire, cã ne naºtem din luminã. În cuvinte ºi în fapte sã nu-þi fim nicicum tãgadã, Însã toþi în viaþa noastrã doar pe tine sã te vadã. Adevãr, sinceritate sã avem mereu pe buze. Dã tãrie minþii noastre ca sã poatã sã refuze Cu curaj ºi fãrã teamã viclenia ºi minciuna, Sã putem purta în inimi bucuria totdeauna. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare, Ca ºi þie Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã va urca pe muntele Domnului. Psalmul 23 (24) Intrarea Domnului în templu Prin înãlþarea sa cu trupul, lui Cristos i s-au deschis porþile cerului (sf. Irineu). 1 Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie.


Laudele

11

5

Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã va urca pe muntele Domnului. Ant. 2 Preamãriþi-l pe regele veacurilor în faptele voastre. Cântarea

Tob 13,2-8

Dumnezeu pedepseºte ºi mântuieºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a renãscut, dupã marea sa îndurare (1Pt 1,3). 2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu, * cãci veºnicã este împãrãþia lui. Domnul pedepseºte ºi tot el se îndurã, * el face sã coboare în locuinþa morþilor ºi tot el, prin puterea lui, ridicã din pierzare * ºi nimeni nu poate scãpa de sub mâna lui. 3 Preamãriþi-l, fii ai lui Israel, în faþa neamurilor, † cãci el v-a împrãºtiat printre ele * 4 ºi acolo v-a arãtat mãreþia sa. Preamãriþi-l înaintea tuturor vieþuitoarelor, † cãci el este Domnul ºi Dumnezeul nostru, * el este Tatãl nostru în veci de veci.


12

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

5

El vã pedepseºte pentru fãrãdelegea voastrã * ºi se îndurã iarãºi de toþi ºi vã strânge din toate neamurile * printre care aþi fost risipiþi. 6 Dacã vã veþi întoarce la el din toatã inima ºi din tot sufletul * ca sã împliniþi adevãrul în faþa lui, atunci el se va întoarce spre voi * ºi nu-ºi va mai ascunde faþa de la voi. Priviþi, aºadar, ce a fãcut pentru voi * ºi preamãriþi-l cu glas puternic. Binecuvântaþi-l pe Domnul dreptãþii * ºi preamãriþi-l pe regele veacurilor. Din þara în care mã aflu în exil eu îi aduc mulþumiri * ºi arãt puterea ºi maiestatea lui în faþa unui popor de pãcãtoºi. Convertiþi-vã, o, pãcãtoºilor, † sãvârºiþi dreptatea înaintea lui; * cine ºtie, poate va fi binevoitor ºi se va îndura de voi. 7 Eu ºi sufletul meu îl preaînãlþãm pe împãratul cerului * ºi sufletul meu tresaltã de bucurie în toate zilele vieþii mele. 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul! Ant. Preamãriþi-l pe regele veacurilor în faptele voastre. Ant. 3 Cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. Psalmul 32 (33) Laudã Providenþei Toate prin el s-au fãcut (In 1,3). 1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã.


Laudele 2

13

Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor; 11 dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. 12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele. 16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere. 17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui, 19 ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru,


14

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

21

pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. Ant. Cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. LECTURA SCURTà Rom 13,11b.12-13a Este deja ceasul sã vã treziþi din somn. Noaptea este pe sfârºite, ziua este aproape. Aºadar, sã ne dezbrãcãm de faptele întunericului ºi sã îmbrãcãm armele luminii. Sã ne purtãm cuviincios, ca în timpul zilei. RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeul meu, ajutorul meu, * în el voi nãdãjdui. Dumnezeul meu. V. Scãparea mea ºi eliberatorul meu, * în el voi nãdãjdui. Slavã Tatãlui. Dumnezeul meu. Ant. la Benedictus: Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã,


Laudele

15

75

în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, fiind pãrtaºi la chemarea cereascã, sã-l binecuvântãm pe Isus, marele preot al credinþei noastre: Doamne, tu eºti Dumnezeul ºi mântuitorul nostru! Rege atotputernic, care prin Botez ne-ai dãruit preoþia regeascã, – dã-ne harul sã-þi oferim pururi jertfã de laudã. Fã sã pãzim poruncile tale, – pentru ca, prin Duhul Sfânt, sã rãmânem în tine ºi tu în noi. Dãruieºte-ne înþelepciunea ta veºnicã, – pentru ca ea sã fie astãzi cu noi ºi sã lucreze împreunã cu noi. Dãruieºte-ne harul sã nu întristãm astãzi pe nimeni, – ci sã aducem bucurie tuturor celor din jurul nostru. Tatãl nostru.


Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

16

Rugãciunea de încheiere Priveºte, Doamne, cu bunãtate la rugãciunea de dimineaþã a credincioºilor tãi; lumineazã ºi vindecã adâncurile inimii noastre cu iubirea ta, ca sã nu-i stãpâneascã dorinþele întunericului pe aceia pe care i-a reînnoit lumina harului ceresc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.


Ora medie

17

PSALMODIA Ant. 1 Fericit este omul care umblã în legea Domnului. Psalmul 118 (119),1-8 I (Aleph) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã pãzim poruncile lui (1In 5,3). 1 Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale. 7 Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! Ant. Fericit este omul care umblã în legea Domnului. Ant. 2 Inima mea tresaltã de bucuria mântuirii tale. Psalmul 12 (13) Plângerea dreptului care se încrede în Domnul Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria (Rom 15,13). 2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? * Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine?


18

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

3

Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti † ºi mâhnire în inima mea zi de zi? * Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea? 4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! * Dã luminã ochilor mei ca sã nu mã cuprindã somnul morþii; 5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”; * ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin. 6 Eu am încredere în bunãtatea ta! † Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! * Voi cânta Domnului pentru cã m-a copleºit cu daruri. Ant. Inima mea tresaltã de bucuria mântuirii tale. Ant. 3 Dumnezeu a închis toate sub pãcat pentru a se îndura de toþi. Psalmul 13 (14) Nebunia celor fãrãdelege Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul (Rom 5,20). 1 A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” † S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor † ca sã vadã dacã este un înþelept, * vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu. 3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; † nu-i nimeni care sã facã binele, * nu este nici mãcar unul. 4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 5 Acolo vor tremura de spaimã, * cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi.


Vesperele

19

6

Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, * dar Domnul este refugiul sãu. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Ant. Dumnezeu a închis toate sub pãcat pentru a se îndura de toþi. LECTURA SCURTÃ

Prov 3,13-15

Fericit este omul care a gãsit înþelepciunea ºi care a dobândit priceperea, cãci e mai bunã câºtigarea ei decât argintul, ºi rodul ei mai de preþ decât aurul curat. Ea e mai scumpã decât mãrgãritarele ºi toate nestematele nu-i pot sta alãturi. V. Doamne, tu ai iubit adevãrul din strãfundul inimii. R. ªi în ascuns m-ai învãþat înþelepciunea.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, în marea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi, prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

20

IMNUL Cu-a ta vrere ºi putere, Doamne, ai rostit cuvântul ªi-au ieºit din nefiinþã marea, cerul ºi pãmântul. Ai mai dat apoi poruncã apelor sã se separe ªi ai despãrþit pãmântul punând apelor hotare. Au umplut apoi pãmântul, potrivit voinþei tale, Gâze, pãsãri de tot soiul, fel de fel de animale; Flori pe câmpuri rãsãdit-ai, cu puterea-þi suveranã, Plante, arbori plini de roade, sã serveascã pentru hranã. Dar fiinþa cea mai scumpã dintre toate-n lume, iat-o, Cum pãcatul a ucis-o ºi-n pustiu a transformat-o! Dã-i din nou sãmânþa vieþii, stânca inimii i-o-nmoaie, Ca din nou sã înfloreascã, dã-i a lacrimilor ploaie. De iubire ºi de grijã tu ne dai atâtea semne; Fã ca ele la iubirea cãtre tine sã ne-ndemne. Nu lãsa sã ne înºele vraja forþelor obscure Care vor, cãzând în rele, bucuria sã ne-o fure. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul i-a dat biruinþã Unsului sãu. Psalmul 19 (20) Rugãciune pentru victoria regelui Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit (Fap 2,21). 2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului, * sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob! 3 Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu * ºi din Sion sã te întãreascã! 4 Sã-ºi aminteascã de toate jertfele tale * ºi arderile tale de tot sã fie bine primite!


Vesperele

21

5

Sã-þi dea þie dupã inima ta * ºi toate planurile tale sã se împlineascã. 6 Ne vom bucura de mântuirea ta † ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru; * sã împlineascã Domnul toate cererile tale. 7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu, † îi rãspunde din cerul sãu sfânt * cu puterea mântuitoare a dreptei sale. 8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor, * însã noi suntem puternici în numele Domnului Dumnezeului nostru. 9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut, * iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi. 10 Doamne, mântuieºte-l pe rege * ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca. Ant. Domnul i-a dat biruinþã Unsului sãu. Ant. 2 Vom cânta ºi vom lãuda puterea ta, Doamne. Psalmul 20 (21),2-8.14 Mulþumire pentru victoria regelui Prin înviere a primit viaþa ºi gloria pentru vecii vecilor (sf. Irineu). 2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale.


22

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

8

Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Vom cânta ºi vom lãuda puterea ta, Doamne. Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. LECTURA SCURTÃ

1In 3,1a.2

Vedeþi câtã iubire ne-a dãruit Tatãl: sã ne numim copii ai lui Dumnezeu. ªi suntem. Iubiþilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arãtat încã ce vom fi. ªtim cã, atunci când se va arãta, vom fi asemenea lui pentru cã îl vom vedea aºa cum este.


Vesperele

23

RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul tãu, Doamne, * dãinuie în veac. Cuvântul. V. Din neam în neam adevãrul tãu * dãinuie în veac.

Slavã Tatãlui. Cuvântul. Ant. la Magnificat: Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu!


24

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Lui Cristos Domnul, care trãieºte în mijlocul nostru, sã-i aducem laudã noi, poporul dobândit de el, ºi sã-l implorãm spunându-i: Ascultã-ne, Doamne, spre lauda ta! Doamne, regele ºi stãpânul neamurilor, vino în ajutorul popoarelor ºi al tuturor celor care au putere, – ca sã urmãreascã într-un cuget binele comun, dupã legea ta. Tu, care ai dus captivã captivitatea noastrã, – redã libertatea de fii fraþilor noºtri care se aflã în captivitate cu trupul sau cu sufletul. Fã ca tinerii noºtri sã se strãduiascã sã fie aflaþi de tine fãrã prihanã – ºi sã rãspundã cu generozitate la chemarea ta. Dã copiilor harul sã urmeze exemplul tãu – ºi sã înainteze pururi în înþelepciune ºi în har. Primeºte-i pe cei rãposaþi în împãrãþia veºnicã – unde nãdãjduim cã vom domni împreunã cu tine. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Îþi mulþumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic, pentru cã ne-ai dat harul sã ajungem la acest ceas de searã ºi te rugãm cu umilinþã ca ridicarea mâinilor noastre sã fie jertfã bineplãcutã înaintea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Completoriul

25

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare,


26

Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. 1Pt 5,8-9a LECTURA SCURTÃ Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,


Marþi, sãptãmâna a XXIX-a de peste an

28

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



19 octombrie 2010