Issuu on Google+


17 ianuarie SFÂNTUL ANTON, ABATE Comemorare Vestitul pãrinte al monahismului s-a nãscut în Egipt, în jurul anului 250. Dupã moartea pãrinþilor sãi, ºi-a împãrþit averea la sãraci, s-a retras în singurãtate ºi acolo a început sã ducã o viaþã de pocãinþã. A avut mulþi ucenici; a lucrat pentru Bisericã, susþinându-i pe mãrturisitorii credinþei în timpul prigoanei lui Diocleþian ºi ajutându-l pe sfântul Atanasiu împotriva arienilor. A murit în anul 356.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,


17 ianuarie, sfântul Anton, abate

2 7

cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Aducând cu bucurie slava care se cuvine Unui sfânt ce-n viaþã, Doamne, te-a slujit numai pe tine,


Oficiul lecturilor

3

Te slãvim, Stãpâne-al nostru, ºi pe tine, totodatã, Înãlþându-þi ºi cântându-þi imn de dragoste curatã. Ucenic þi-a fost acesta, cãci urmându-þi glasul tainic, S-a-nvoit sã fie-n lume al iubirii tale crainic; Nu a fost în stare lumea sã-l atragã, sã-l înºele, Cu averea, cu plãcerea, rod al patimilor rele. Doamne, clipã dupã clipã, pân-la ultima suflare, A trãit unit cu tine, pentru slava ta cea mare. Sã-þi ofere totul þie: gânduri, fapte ºi cuvinte, A fost þelul vieþii sale ºi dorinþa lui fierbinte. Pe pãmânt, din fapte bune, pentru cer ºi-a strâns comoarã; De aceea, când la tine l-ai chemat ºi-a fost sã moarã, L-ai fãcut pãrtaº în ceruri de vederea feþei tale ªi-a urcat pe firmament ca stea a vieþii monahale. El ne-a dat, slãvite Doamne, pildã bunã tuturora; Fã sã mergem pe-a sa urmã, ca, atunci când vine ora, Sã lãsãm aceastã lume, sã-þi aducem cinste þie, S-adorãm Treimea Sfântã în a ta împãrãþie. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Psalmul 20 (21),2-8.14 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 2


4

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

7

L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Ant. 2 Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Psalmul 91 (92) I 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Ant. 3 Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban.


Oficiul lecturilor

5

II Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban. V. Domnul îl cheamã pe cel drept pe cãi drepte. R. ªi îi descoperã împãrãþia lui Dumnezeu. 10

LECTUrA îNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Filipeni

3,7–4,1.4-9

Bucuraþi-vã mereu în Domnul Fraþilor, cele care erau pentru mine un câºtig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, 8 ba, mai mult, de acum consider cã toate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºterii lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi le consider gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos 9 ºi sã mã aflu în el, 3,7


6

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

fãrã a avea justificarea mea proprie, care vine din lege, ci pe aceea care vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã pe credinþã. 10 Pe el vreau sã-l cunosc ºi puterea învierii lui ºi sã fiu cu el în moarte, 11 doar voi ajunge cumva la învierea din morþi. 12 Nu cã aº fi dobândit deja aceasta sau aº fi ajuns la desãvârºire, dar mã strãduiesc s-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus. 13 Fraþilor, eu nu consider cã l-aº fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea ºi mã avânt cãtre cele dinainte. 14 Alerg spre scop, spre rãsplata chemãrii de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus. 15 Aºadar, toþi câþi suntem desãvârºiþi sã avem acest gând ºi dacã gândiþi ceva altfel, Dumnezeu vã va revela ºi aceasta. 16 Totuºi, de acolo de unde am ajuns, sã continuãm în acelaºi mod. 17 Fraþilor, fiþi imitatorii mei ºi priviþi cu atenþie la aceia care se poartã dupã modelul pe care îl aveþi în noi. 18 Cãci, v-am spus de multe ori ºi vã spun ºi acum plângând: mulþi se poartã ca duºmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârºitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pântecele, iar mãrirea lor este în ruºinea lor, fiind frãmântaþi numai de cele pãmânteºti. 20 Însã patria noastrã este în ceruri, de unde îl aºteptãm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. 21 El va schimba trupul umilinþei noastre, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare sã-ºi supunã toate. 4,1 Aºa încât, fraþii mei iubiþi ºi doriþi, bucuria ºi coroana mea, rãmâneþi astfel statornici în Domnul, iubiþii mei! 4 Bucuraþi-vã mereu în Domnul! Iarãºi vã spun: bucu raþi-vã! 5 Bunãvoinþa voastrã sã fie cunoscutã tuturor oamenilor. Domnul este aproape. 6 Nu vã îngrijoraþi pentru nimic ºi, în orice împrejurare, cerând cu insistenþã prin rugãciune, cu mulþumire, sã fie prezentate cererile voastre lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va pãzi inimile ºi gându rile voastre în Cristos Isus.


Oficiul lecturilor

7

8

În rest, fraþilor, preocupaþi-vã de acestea: toate cele adevãrate, toate cele demne, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele plãcute, toate cele vrednice de laudã, tot ce e nobil, ce e drept, ce e curat, ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste, dacã ceva este virtute sau onorabil, 9 ceea ce aþi învãþat ºi primit, ce aþi auzit ºi vãzut la mine, aceea sã puneþi în practicã. ªi Dumnezeul pãcii va fi cu voi. Lc 12,35; Mt 24,42 rESPONSOrIUL R. Sã fie mijlocul vostru încins ºi luminile aprinse, * iar voi fiþi asemenea oamenilor care îºi aºteaptã stãpânul sã se întoarcã de la nuntã. V. Vegheaþi aºadar, cãci nu ºtiþi în ce zi vine stãpânul vostru, * iar voi. LECTUrA A dOUA Din Viaþa sfântului Anton, scrisã de sfântul Atanasiu, episcop (Cap. 2-4: PG 26, 842-846)

Vocaþia sfântului Anton Dupã moartea pãrinþilor, Anton, rãmas singur împreunã cu sora sa încã foarte micã, la vârsta de optsprezece sau douãzeci de ani, a preluat grija casei ºi a surorii. Încã nu trecuserã ºase luni de la moartea pãrinþilor, când, într-o zi, mergând dupã obiceiul sãu la bisericã, se gândea la motivul care i-a fãcut pe apostoli ca, dupã ce au pãrãsit toate, sã-l urmeze pe Mântuitorul ºi la acei oameni, despre care se vorbeºte în Faptele Apostolilor, care, dupã ce ºi-au vândut bunurile, au adus la picioarele apostolilor ceea ce au primit, ca sã fie împãrþit sãracilor. De asemenea, se gândea la marea speranþã ce le era rezervatã în cer. Meditând asupra acestor lucruri, a intrat în bisericã tocmai când se citea Evanghelia ºi l-a auzit pe Domnul care i-a spus acelui bogat: Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde tot ceea ce ai ºi dã


8

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

sãracilor, ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã (Mt 19,21). Anton a avut impresia cã Dumnezeu îi adresa lui aceastã Evanghelie ºi cã ea a fost cititã pentru el. A ieºit imediat din bisericã ºi a dãruit locuitorilor satului proprietãþile pe care le moºtenise de la familia sa (avea trei sute de proprietãþi foarte fertile ºi frumoase), ca sã nu fie motiv de preocupare pentru el ºi pentru sora sa. A vândut ºi bunurile mobile ºi a împãrþit sãracilor marea sumã de bani primiþi, pãstrând numai o micã parte pentru sora sa. Mergând altã datã la bisericã, l-a auzit pe Domnul care spune în Evanghelie: Nu vã îngrijoraþi pentru ziua de mâine (Mt 6,34). Nemaisuportând sã pãstreze ceva, a ieºit ºi a dat sãracilor ceea ce îi mai rãmãsese. A încredinþat-o pe sora sa fecioarelor, a cãror fidelitate o cunoºtea, ºi a dus-o în mãnãstirea lor, ca sã fie educatã acolo, iar el a început sã se dedice vieþii ascetice în vecinãtatea casei sale. Veghind asupra sa, a început sã ducã o viaþã austerã. De asemenea, muncea ºi cu mâinile sale, cãci auzise cuvintele: Cine nu vrea sã munceascã nici sã nu mãnânce (2Tes 3,10). Din ceea ce câºtiga, cu o parte îºi cumpãra pâine, iar restul îl dãdea sãracilor. Se ruga fãrã încetare, deoarece învãþase cã trebuie sã se roage fãrã încetare (cf. 1Tes 5,17), în particular. Era atât de atent la lecturã, încât nu lãsa sã-i scape nimic din Scripturã, ci pãstra totul în suflet, încât memoria sa putea înlocui cãrþile. Toþii locuitorii satului ºi oamenii drepþi, care îl frecventau în mod obiºnuit, vãzându-l cum trãieºte, îl numeau prietenul lui Dumnezeu. Unii îl iubeau ca pe un fiu, alþii ca pe un frate. Mt 19,21; Lc 14,33b rESPONSOrIUL R. Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor, ºi vei avea comoarã în cer; * apoi vino ºi urmeazã-mã.


Laudele

9

V.  Cine dintre voi nu renunþã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu. * Apoi vino.

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL A ta îndurare, Cristoase, e mare; Asuprã-ne, iatã, tu fãrã-ncetare Din ceruri reverºi ºi curaj, ºi putere, Sã fim slujitori precum Tatãl ne cere. Voind prin Botez de copii sã ne ieie, În inimi cu drag ne-a aprins o scânteie, Din dragostea sa minunatã, curatã, Cerescul, în veci adorabilul Tatã. Sunt suflete, Doamne, de tine chemate Sã-þi meargã pe urme cu crucea în spate; Odatã chemate, sunt gata sã lase ªi tatã, ºi mamã, ºi-avere, ºi case.


10

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

Din numãrul lor e ºi sfântul pe care Gãsitu-l-ai vrednic de pus pe altare; Destoinic erou al iubirii totale, A mers ne-ncetat pe-a virtuþilor cale. Soborul de îngeri ºi sfinþi sã adoare Treimea Preasfântã-n cereasca splendoare. De noi, totodatã, sã fie-adoratã, Sperând sã ne dea înmiitã rãsplatã. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 Dumnezeu i-a înãlþat în gloria veºnicã ºi le-a dãruit un nume nepieritor. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Coph) Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. 145

Ant. Dumnezeu i-a înãlþat în gloria veºnicã ºi le-a dãruit un nume nepieritor.


Laudele

11

Ant. 2 Slujitori ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Dom nul în veci. Cântarea Ex 15,1b-4a.8-13.17-18 Imnul victoriei dupã trecerea Mãrii Roºii Cei care au învins fiara cântau cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu (cf. Ap 15,2-3). 1b Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa: * a aruncat în mare calul ºi cãlãreþul. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea: * el a devenit mântuirea mea, el este Dumnezeul meu, pe el îl voi cinsti; * el este Dumnezeul pãrinþilor mei, pe el îl voi preamãri. 3 Domnul este un luptãtor viteaz; numele lui este Domnul. * 4a A aruncat în mare carele ºi oºtirea lui faraon. 8 La suflarea nãrilor tale, apele s-au strâns grãmadã, † valurile s-au ridicat asemenea unui dig, * abisurile s-au întãrit în adâncurile mãrii. 9 Duºmanul a zis: „Îi voi urmãri ºi-i voi ajunge din urmã, † voi împãrþi prada ºi sufletul meu va fi satisfãcut; * voi scoate sabia ºi-i voi ucide cu mâna mea”. 10 Tu ai pornit furtuna ºi marea i-a acoperit, * au cãzut ca plumbul în apele învolburate. 11 Cine este ca tine între zei, Doamne? † Cine este ca tine, mãreþ în sfinþenie, temut ºi vrednic de laudã, * tu, care faci fapte minunate? 12 Ai întins dreapta ta ºi i-a înghiþit pãmântul! * 13 Ai cãlãuzit în îndurarea ta poporul pe care l-ai eliberat,


12

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

ºi cu puterea ta * l-ai purtat spre lãcaºul tãu cel sfânt. 17 Tu vei duce poporul tãu * ºi-l vei aºeza pe muntele moºtenirii tale, în locul pe care tu, Doamne, þi l-ai ales ca lãcaº, * în templul tãu cel sfânt, pe care l-au zidit mâinile tale. 18 Domnul domneºte de-a pururi, * în veacul veacului! Ant. Slujitori ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veci. Ant. 3 Vor tresãlta cei credincioºi în slavã, se vor veseli în sãlaºurile lor. Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Vor tresãlta cei credincioºi în slavã, se vor veseli în sãlaºurile lor. LECTUrA SCUrTã

2Pt 1,10-11 Fraþilor, strãduiþi-vã ºi mai mult sã întãriþi chemarea ºi alegerea voastrã, cãci fãcând acestea nu veþi cãdea niciodatã. Astfel, vi se va da în plus intrarea în împãrãþia veºnicã a Domnului ºi mântuitorului nostru Isus Cristos.

rESPONSOrIUL SCUrT R. Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãparea mea! Am strigat.


Laudele

13

V. Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat. Ant. la Benedictus: Din aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii.

CÂNTArEA dIN EvANghELIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


14

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

Ant. Din aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii. rUgãCIUNEA UNIvErSALã Fraþilor, sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, sfântul tuturor sfinþilor, rugându-l sã ne dea harul sã-i slujim în sfinþenie ºi dreptate în toate zilele vieþii noastre: Tu singur eºti sfânt, Doamne! Tu ai voit sã fii ispitit pentru a fi asemenea nouã în toate, afarã de pãcat: – miluieºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai chemat pe toþi la iubire desãvârºitã: – sfinþeºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai poruncit sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii: – lumineazã-ne, Doamne Isuse. Tu ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit: – dã-ne harul sã-þi slujim cu umilinþã þie ºi fraþilor noºtri, Doamne Isuse. Tu eºti strãlucirea gloriei Tatãlui ºi chipul fiinþei sale: – dã-ne harul sã privim în glorie faþa ta, Doamne Isuse. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Ora medie

15

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALmOdIA Ant. Cel care face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela va intra în împãrãþia cerurilor. Psalmul 118 (119),33-40 V (He) Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale * ºi o voi urma pânã la sfârºit. 34 Dã-mi înþelepciune ca sã urmez legea ta * ºi s-o împlinesc din toatã inima. 35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale, * cãci pe ea mi-am gãsit bucuria. 36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale, * ºi nu spre dorinþa de câºtig. 37 Întoarce ochii mei, ca sã nu priveascã la lucruri deºarte, * ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta. 33


16

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

38

Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta, * care este pentru cei ce se tem de tine. 39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã, * pentru cã judecãþile tale sunt bune. 40 Iatã, eu doresc poruncile tale: * fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta. Psalmul 33 (34) Domnul este mântuirea celor drepþi Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. 2

12

II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul.


Ora medie

17

13

Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Cel care face voia Tatãlui meu care este în ceruri, acela va intra în împãrãþia cerurilor. 1Cor 9,26-27a LECTUrA SCUrTã Eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav. V. Fericit omul pe care tu îl povãþuieºti, Doamne. R. ªi îl înveþi legea ta. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te


17 ianuarie, sfântul Anton, abate

18

iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Aducând cu bucurie slava care se cuvine Unui sfânt ce-n viaþã, Doamne, te-a slujit numai pe tine, Te slãvim, Stãpâne-al nostru, ºi pe tine, totodatã, Înãlþându-þi ºi cântându-þi imn de dragoste curatã. Ucenic þi-a fost acesta, cãci urmându-þi glasul tainic, S-a-nvoit sã fie-n lume al iubirii tale crainic; Nu a fost în stare lumea sã-l atragã, sã-l înºele, Cu averea, cu plãcerea, rod al patimilor rele. Doamne, clipã dupã clipã, pân-la ultima suflare, A trãit unit cu tine, pentru slava ta cea mare. Sã-þi ofere totul þie: gânduri, fapte ºi cuvinte, A fost þelul vieþii sale ºi dorinþa lui fierbinte. Pe pãmânt, din fapte bune, pentru cer ºi-a strâns comoarã; De aceea, când la tine l-ai chemat ºi-a fost sã moarã, L-ai fãcut pãrtaº în ceruri de vederea feþei tale ªi-a urcat pe firmament ca stea a vieþii monahale. El ne-a dat, slãvite Doamne, pildã bunã tuturora; Fã sã mergem pe-a sa urmã, ca, atunci când vine ora,


Vesperele

19

Sã lãsãm aceastã lume, sã-þi aducem cinste þie, S-adorãm Treimea Sfântã în a ta împãrãþie. Amin. PSALmOdIA Ant. 1 A fost aflat fãrã prihanã ºi desãvârºit; va avea parte de mãrire veºnicã. Psalmul 14 (15) Doamne, cine va locui în cortul tãu? * Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt? 2 Cel care umblã fãrã prihanã, * face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã; 3 cel care nu calomniazã cu limba † ºi nu face rãu semenului sãu, * nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui. 4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ, * dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul. Chiar dacã i-ar fi spre pagubã, * nu-ºi calcã jurãmântul. 5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândã * ºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat. Cel care trãieºte astfel * nu se va clãtina în veci! Ant. A fost aflat fãrã prihanã ºi desãvârºit; va avea parte de mãrire veºnicã. Ant. 2 Harul ºi milostivirea lui Dumnezeu sunt partea sfinþilor ºi privirea sa este asupra celor aleºi. 1

Psalmul 111 (112) Fericit este omul care se teme de Domnul, * care îºi aflã mare plãcere în poruncile lui! 2 Seminþia lui va fi puternicã pe pãmânt * ºi urmaºii celor drepþi vor fi binecuvântaþi. 3 În casa lui va fi belºug ºi bogãþie, * dreptatea lui rãmâne pe vecie. 4 El rãsare ca o luminã în întuneric pentru cei drepþi, * el este blând, îndurãtor ºi drept. 1


20

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

5

Fericit este omul care are milã ºi dã cu împrumut, † el îºi rânduieºte bunurile cu dreptate. * 6 El nu se clatinã niciodatã. Cel drept va fi amintit pentru totdeauna. * 7 El nu se teme de zvonurile rele, inima lui e tare ºi se încrede în Domnul. † 8 Inima lui este în siguranþã, nu are nici o teamã, * pânã când va triumfa peste duºmanii sãi. 9 El este darnic faþã de cei sãraci, † dreptatea lui rãmâne în vecii vecilor * iar fruntea lui se înalþã cu cinste. 10 Cel nelegiuit va vedea ºi se va mânia, † va scrâºni din dinþi ºi se va topi. * Dorinþa pãcãtoºilor rãmâne neîmplinitã. Ant. Harul ºi milostivirea lui Dumnezeu sunt partea sfinþilor ºi privirea sa este asupra celor aleºi. Ant. 3 Sfinþii cântau o cântare nouã înaintea tronului lui Dumnezeu ºi înaintea Mielului, ºi rãsuna pãmântul de glasurile lor. Cântarea Ap 15,3b-4 Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Sfinþii cântau o cântare nouã înaintea tronului lui Dumnezeu ºi înaintea Mielului, ºi rãsuna pãmântul de glasurile lor. 3b

LECTUrA SCUrTã Col 1,2b-6a Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru. Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos,


Vesperele

21

rugându-ne neîncetat pentru voi de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea. rESPONSOrIUL SCUrT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul. Ant. la Magnificat: Voi, care aþi lãsat toate ºi m-aþi urmat, veþi primi însutit ºi veþi dobândi viaþa veºnicã. CÂNTArEA dIN EvANghELIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.


22

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Voi, care aþi lãsat toate ºi m-aþi urmat, veþi primi însutit ºi veþi dobândi viaþa veºnicã. rUgãCIUNEA UNIvErSALã Sã-l implorãm pe Dumnezeu Tatãl, izvorul a toatã sfinþenia, sã ne ducã la o viaþã sfântã prin exemplul ºi mijlocirea sfinþilor: Fã-ne sfinþi, Doamne, pentru cã tu eºti sfânt! Pãrinte sfânt, care voieºti sã ne numim ºi sã fim fiii tãi, – dã-i sfintei tale Biserici puterea sã te mãrturiseascã pe tot pãmântul. Pãrinte sfânt, care voieºti sã trãim în chip vrednic de chemarea noastrã ca sã-þi fim bineplãcuþi în toate, – dã-ne harul sã-þi aducem roade bogate de fapte bune. Pãrinte sfânt, care ne-ai împãcat cu tine prin Cristos, – pãzeºte-ne în numele tãu ca toþi sã fim una. Pãrinte sfânt, care ne-ai chemat la ospãþul ceresc, – prin pâinea coborâtã din cer, dã-ne harul sã creºtem în iubirea ta. Pãrinte sfânt, iartã greºelile tuturor pãcãtoºilor – ºi primeºte-i pe cei rãposaþi sã contemple strãlucirea feþei tale. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfântului abate Anton harul sã-þi slujeascã printr-o viaþã eroicã în pustiu, dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui, ca, lepãdându-ne de noi înºine, sã te iubim necontenit, mai presus de toate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Completoriul

23

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALmOdIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte


24

17 ianuarie, sfântul Anton, abate

Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi


Completoriul

25

vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. 1Tes 5,9-10 LECTUrA SCUrTã Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. rESPONSOrIUL SCUrT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTArEA dIN EvANghELIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,


17 ianuarie, sfântul Anton, abate

26 32

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



17 ianuarie 2011