Issuu on Google+


VINERI SÃPTÃMÂNA A V-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ridicã-te, Doamne, în ajutorul meu. Psalmul 34 (35),1-2.3c.9-19.22-23.27-28 Domnul, mântuieºte în timp de prigoanã S-au adunat... ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenie ºi sã-l ucidã (Mt 26,3.4). I Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã, * luptã tu cu cei ce luptã împotriva mea! 2 Apucã scutul ºi pavãza * ºi ridicã-te în ajutorul meu! 3c Spune sufletului meu: * „Eu sunt mântuirea ta”. 9 Iar sufletul meu va tresãlta în Domnul, * se va desfãta de mântuirea lui. 10 Toate oasele mele vor zice: * „Cine e ca tine, Doamne? Tu, care mântuieºti pe cel sãrman de mâna celor mai puternici decât el, * pe cel sãrac ºi lipsit de cei ce-l jefuiesc”. 11 S-au ridicat martori mincinoºi, * care mã întreabã de lucruri pe care nu le ºtiu; 12 ei mã rãsplãtesc cu rãu în loc de bine, * sufletul meu e cuprins de dezolare. Ant. Ridicã-te, Doamne, în ajutorul meu. 1

Ant. 2 Judecã-mi dreptatea ºi apãrã-mã, cãci eºti puternic, Doamne.


4

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

II Iar eu, când ei erau bolnavi, mã îmbrãcam în sac, † îmi smeream sufletul cu post * ºi în inima mea mã rugam pentru ei neîncetat. 14 Mã zbãteam ca pentru un prieten al meu, ca pentru un frate, † ca ºi cum mi-aº fi jelit mama, * aºa eram zdrobit de durere. 15 Dar ei se bucurã când mã clatin; † se adunã, se strâng împotriva mea ca sã mã loveascã, ºi eu nu ºtiam; * ca sã mã sfâºie fãrã încetare, 16 mã ispitesc, mã batjocoresc în fel ºi chip, * scrâºnesc din dinþi împotriva mea. Ant. Judecã-mi dreptatea ºi apãrã-mã, cãci eºti puternic, Doamne. 13

Ant. 3 Limba mea va vesti ziua întreagã dreptatea ta. III Doamne, cât vei mai privi? † Scapã sufletul meu de rãutatea lor, * de puii de leu, pe mine, cel pãrãsit! 18 Te voi preamãri în adunarea cea mare, * în mijlocul unui popor puternic te voi lãuda. 19 Sã nu râdã de mine duºmanii mei mincinoºi, * nici sã facã semne cu ochiul cei care mã urãsc fãrã motiv! 22 Tu ai vãzut, Doamne. Nu sta în tãcere! * Doamne, nu te îndepãrta de mine! 23 Ia aminte ºi ridicã-te la judecata mea, * Dumnezeul meu ºi Domnul meu, în apãrarea cauzei mele! 27 Sã tresalte de veselie ºi sã se bucure * cei care voiesc dreptatea mea, sã spunã pururi: † „Preaînãlþat fie Domnul, * cel care vrea pacea slujitorului sãu”. 17


Oficiul lecturilor 28

5

ªi limba mea va vesti dreptatea ta * ºi voi cânta lauda ta ziua întreagã. Ant. Limba mea va vesti ziua întreagã dreptatea ta. V. Convertiþi-vã la Domnul, Dumnezeul vostru. R. Pentru cã este bun ºi îndurãtor.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei

7,11-28

Preoþia veºnicã a lui Cristos Dacã desãvârºirea ar fi fost obþinutã prin preoþia leviticã – fiindcã poporul sub aceasta a primit legea – ce nevoie ar fi fost sã se fi ridicat un alt preot dupã rânduiala lui Melchisedec, fãrã sã se fi numit dupã rânduiala lui Aron? 12 Cãci, o datã schimbatã preoþia, în mod necesar are loc ºi schimbarea legii, 13 pentru cã acela despre care se spun acestea face parte dintr-un alt trib din care nimeni n-a slujit altarului. 14 De fapt, este cunoscut cã Domnul nostru se trage din Iuda, trib în privinþa cãruia Moise n-a spus nimic despre preoþi. 15 Acest lucru este ºi mai evident dacã, dupã rânduiala lui Melchisedec, se ridicã un alt preot, 16 care a devenit astfel nu dupã prescrierea unei legi trupeºti, ci dupã puterea unei vieþi nepieritoare. 17 Cãci avem mãrturie despre el: Tu eºti preot în veci, dupã rânduiala lui Melchisedec. 18 Astfel, abrogarea poruncii precedente are loc din cauza slãbiciunii ºi a imperfecþiunii ei. 19 Pentru cã legea nu a desãvârºit nimic, dar este o introducere la o speranþã mai mare, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Cu atât mai mult cu cât aceasta nu s-a fãcut fãrã jurãmânt; pentru cã ei au devenit preoþi fãrã jurãmânt, 21 pe când el, cu jurãmântul aceluia care spune despre el: Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: Tu eºti preot în veci. 11


6

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

22

Pentru aceasta, Isus a devenit garantul unei alianþe mai bune. 23 Erau mai mulþi cei care deveneau preoþi, pentru cã moartea îi împiedica sã dureze, 24 dar el, pentru cã rãmâne în veci, are o preoþie netrecãtoare. 25 De aceea, el poate sã-i mântuiascã definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, cãci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. 26 Într-adevãr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fãrã patã, separat de pãcãtoºi, mai presus de ceruri; 27 el nu are nevoie, ca marii preoþi, sã aducã jertfã în fiecare zi, mai întâi pentru pãcatele proprii ºi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a fãcut-o o datã pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuºi. 28 De fapt, legea pune ca mari preoþi oameni care au slãbiciuni, dar cuvântul jurãmântului, venit în urma legii, îl constituie pe Fiul care este desãvârºit pentru totdeauna. Evr 5,5a.6b; 7,20b.21 RESPONSORIUL R. Cristos nu ºi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: * Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec. V. Alþii au devenit preoþi fãrã jurãmânt, Isus însã a devenit prin jurãmântul aceluia care i-a zis: * Tu eºti. LECTURA A DOUA Din tratatul Despre credinþa lui Petru, al sfântului Fulgenþiu de Ruspe (Cap. 22, 62: CCL 91A, 726.750-751)

El s-a oferit pe sine însuºi pentru noi În jertfirea victimelor materiale, pe care însãºi Preasfânta Treime, singurul Dumnezeu adevãrat al Noului ºi Vechiului Testament, le-a poruncit pãrinþilor noºtri sã le ofere, era prefigurat darul preaplãcut al acelei jertfe prin care unicul Fiu al lui Dumnezeu se va oferi din îndurare pe sine însuºi pentru noi.


Oficiul lecturilor

7

Într-adevãr, conform învãþãturii Apostolului, el s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã (Ef 5,2). El este Dumnezeu adevãrat ºi adevãrat mare preot, care a intrat pentru noi în sanctuar nu cu sângele taurilor ºi al þapilor, ci cu sângele sãu, o datã pentru totdeauna. ªi acest lucru voia sã-l semnifice, atunci, acel mare preot care intra în fiecare an în sfânta sfintelor cu sângele victimelor. Deci, acesta este cel care în sine a oferit tot ceea ce ºtia cã este necesar pentru împlinirea rãscumpãrãrii noastre, el, care este, în acelaºi timp, preot ºi jertfã, Dumnezeu ºi templu: preot prin care am fost reconciliaþi, jertfã în care am fost reconciliaþi, templu unde suntem reconciliaþi, Dumnezeu cu care suntem reconciliaþi. Totuºi, ca preot, jertfã ºi templu, era numai om, pentru cã Dumnezeu realiza aceste lucruri ca om. În schimb, ca Dumnezeu nu era o singurã persoanã, deoarece Cuvântul realiza aceleaºi lucruri împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Aºadar, sã crezi cu credinþã puternicã ºi sã nu te îndoieºti deloc de faptul cã însuºi Dumnezeu unul-nãscut, Cuvântul fãcut om, s-a oferit pentru noi ca jertfã ºi victimã de bunã mireasmã lui Dumnezeu; lui, alãturi de Tatãl ºi de Duhul Sfânt, în timpul Vechiului Testament, îi erau jertfite animale de cãtre patriarhi, de cãtre profeþi ºi de cãtre preoþi; tot lui, acum, adicã în timpul Noului Testament, împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt, cu care este un singur Dumnezeu, sfânta Bisericã catolicã nu înceteazã sã-i ofere în orice parte a pãmântului jertfa pâinii ºi a vinului în credinþã ºi în iubire. În vechile victime materiale erau semnificate ºi trupul lui Cristos, pe care el, fãrã pãcat, îl va oferi pentru pãcatele noastre, ºi sângele sãu, pe care îl va vãrsa spre iertarea pãcatelor noastre. Apoi, în aceastã jertfã este mulþumirea ºi memorialul trupului lui Cristos, oferit pentru noi, ºi al sângelui pe care însuºi Dumnezeu l-a vãrsat pentru noi. Sfântul Paul, în Faptele Apostolilor, spune despre acest sânge: Vegheaþi asupra voastrã ºi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus ca epis-


8

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

copi, ca sã pãstoriþi Biserica lui Dumnezeu pe care ºi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu (Fap 20,28). În acele jertfe era reprezentat în figurã ceea ce ni se va dãrui nouã. În aceastã jertfã însã se aratã clar ceea ce deja ne-a fost dãruit. În acele jertfe era prevestit Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sã fie ucis pentru pãcãtoºi, în aceasta este vestit deja ucis pentru pãcãtoºi, dupã cum dã mãrturie Apostolul: Pe când eram încã neputincioºi, Cristos a murit, la timpul hotãrât, pentru cei nelegiuiþi (Rom 5,6) ºi, duºmani fiind, am fost reconciliaþi cu Dumnezeu prin moartea Fiului sãu (Rom 5,10). Cf. Col 1,21-22; Rom 3,25a RESPONSORIUL R. Pe voi, care eraþi strãini ºi duºmani, în mintea voastrã îndreptatã spre fapte rele, Dumnezeu v-a împãcat prin moartea în trupul de carne al lui Cristos, * ca sã vã prezinte pe voi sfinþi, neprihãniþi ºi nevinovaþi înaintea lui. V. Pe el, Dumnezeu l-a pus ca jertfã de ispãºire, prin credinþã, în sângele sãu, * ca sã. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, iartã greºelile poporului tãu ºi, în bunãtatea ta, elibereazã-ne din lanþurile pãcatului în care ne-am lãsat prinºi, din slãbiciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.


Laudele

9

IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, vei primi jertfa de împãcare pe altarul tãu. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea.


10 4

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.


Laudele

11

20

În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Doamne, vei primi jertfa de împãcare pe altarul tãu. Ant. 2 Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul toatã seminþia lui Israel. Cântarea Is 45,15-25 Toate neamurile sã se întoarcã la Domnul În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul (Fil 2,10). 15 Cu adevãrat, tu eºti un Dumnezeu ascuns, * Dumnezeul lui Israel, mântuitorul. 16 Au fost fãcuþi de ruºine ºi umiliþi cu toþii, * au plecat ruºinaþi toþi fãuritorii de idoli. 17 Israel însã a fost mântuit de Domnul cu o mântuire veºnicã; * nu veþi fi ruºinaþi ºi nici umiliþi în vecii vecilor. 18 Cãci aºa vorbeºte Domnul, † cel care a fãcut cerurile, * el, Dumnezeu, care a plãsmuit ºi a fãcut pãmântul, el l-a întemeiat; nu l-a creat ca sã fie pustiu, † ci l-a format ca sã fie locuit: * „Eu sunt Domnul, ºi nu este altul! 19 Nu am vorbit în ascuns, * în vreun colþ întunecat al pãmântului; nu am spus seminþiei lui Iacob: «În zadar mã cãutaþi!» * Eu sunt Domnul care spun adevãrul ºi vestesc cele drepte. 20 Adunaþi-vã, veniþi, apropiaþi-vã toþi împreunã, * voi, cei salvaþi dintre neamuri.


12

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

Nu au nici o pricepere cei care poartã un idol de lemn * ºi se roagã unui zeu care nu poate mântui. 21 Vestiþi ºi veniþi ºi sfãtuiþi-vã împreunã: * cine a fãcut sã se audã acestea de atunci ºi le-a prevestit de la început? Oare nu eu, Domnul? † Nu este alt dumnezeu afarã de mine, * nu este alt dumnezeu drept ºi mântuitor! 22 Întoarceþi-vã la mine ºi veþi fi mântuiþi, toate marginile pãmântului, * cãci eu sunt Dumnezeu ºi nu este altul. 23 M-am jurat pe mine însumi, † din gura mea a ieºit dreptatea, * cuvânt care nu se va întoarce: în faþa mea se va pleca tot genunchiul * ºi pe mine se va jura orice limbã”. 24 Se va spune: * „Numai în Domnul este dreptatea ºi tãria!” Cãtre el vor veni ºi vor fi fãcuþi de ruºine * toþi cei care îi stau împotrivã. 25 Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul * toatã seminþia lui Israel. Ant. Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul toatã seminþia lui Israel. Ant. 3 Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 99 (100) Bucuria celor care intrã în templu Domnul le porunceºte celor rãscumpãraþi sã cânte cântare de biruinþã (sf. Atanasiu). 1

Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, * toþi locuitorii pãmântului, 2 slujiþi Domnului cu bucurie, * veniþi înaintea lui cu cântece de veselie.


Laudele

13

3

Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! † El ne-a fãcut, ai lui suntem, * poporul lui ºi turma pãºunii sale. 4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire, † intraþi cântând în casa lui! * Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui, 5 cãci Domnul este bun, † îndurarea lui þine pe vecie, * ºi adevãrul lui, din generaþie în generaþie. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. LECTURA SCURTà Is 52,13-15 Iatã, servitorul meu va propãºi; se va sui, se va ridica, se va înãlþa foarte sus. Dupã cum mulþi s-au îngrozit la vederea lui – atât de schimonositã îi era faþa ºi atât de mult se deosebea înfãþiºarea lui de a fiilor oamenilor –, tot aºa, pentru multe popoare va fi pricinã de bucurie; înaintea lui, împãraþii vor închide gura, cãci vor vedea ce nu li se mai istorisise, ºi vor auzi ce nu mai auziserã. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Multe fapte bune am sãvârºit pentru voi, zice Domnul; pentru care faptã voiþi sã mã ucideþi? CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,


14

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

71

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Multe fapte bune am sãvârºit pentru voi, zice Domnul; pentru care faptã voiþi sã mã ucideþi? RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-i mulþumim lui Cristos Domnul, care, murind pe cruce, ne-a dãruit viaþa, ºi sã-l rugãm din inimã: Prin moartea ta, dã-ne viaþã! Isuse, învãþãtorul ºi mântuitorul nostru, care ne-ai dat atâtea dovezi ale fidelitãþii tale ºi ne-ai reînnoit prin slava pãtimirii tale, – nu lãsa sã ne învechim în fapte rele! Învaþã-ne sã ne înfrânãm astãzi de la hrana trupeascã, – pentru a le veni în ajutor fraþilor noºtri lipsiþi!


Ora medie

15

Fã-ne sã primim cu evlavie din mâna ta aceastã sfântã zi de post – ºi sã þi-o consacrãm þie prin fapte de milostenie! Îndreaptã minþile noastre nesupuse – ºi dã-ne o inimã generoasã! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, iartã greºelile poporului tãu ºi, în bunãtatea ta, elibereazã-ne din lanþurile pãcatului în care ne-am lãsat prinºi, din slãbiciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi.


Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

16

Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),25-32 IV (Daleth) 25

S-a lipit de þãrânã sufletul meu: * fã-mã sã trãiesc dupã cuvântul tãu. 26 Eu îþi fac cunoscute cãrãrile mele ºi tu mã asculþi: * învaþã-mã îndreptãrile tale. 27 Fã-mã sã înþeleg calea învãþãturilor tale * ºi voi cugeta la lucrãrile tale minunate. 28 Îmi plânge sufletul de supãrare: * ridicã-mã, dupã cuvântul tãu. 29 Þine departe de mine calea minciunii * ºi dãruieºte-mi legea ta. 30 Am ales calea adevãrului, * mi-am propus sã urmez hotãrârile tale. 31 Am aderat la învãþãturile tale, Doamne, * sã nu mã faci de ruºine. 32 Alerg pe calea poruncilor tale, * pentru cã ai lãrgit inima mea. Psalmul 25 (26) Încrederea ºi rugãciunea celui nevinovat Dumnezeu ne-a ales în Cristos ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã (Ef 1,4).


Ora medie 1

17

Fã-mi dreptate, Doamne, * cãci eu am umblat în nevinovãþie. În Domnul mi-am pus încrederea * ºi nu mã voi clãtina. 2 Cerceteazã-mã, Doamne, ºi pune-mã la încercare, * verificã în foc rãrunchii mei ºi inima mea, 3 cãci bunãtatea ta este înaintea ochilor mei* ºi umblu în adevãrul tãu. 4 Nu am stat împreunã cu cei care iubesc vanitatea * ºi nu voi intra printre cei fãþarnici. 5 Am urât adunarea rãufãcãtorilor * ºi nu voi ºedea împreunã cu cei fãrãdelege. 6 Îmi voi spãla mâinile în nevinovãþie * ºi voi înconjura altarul tãu, Doamne, 7 ca sã fac sã rãsune cântarea de mulþumire * ºi sã istorisesc toate faptele tale minunate. 8 Doamne, iubesc frumuseþea casei tale, * locul în care locuieºte mãrirea ta. 9 Sã nu iei sufletul meu laolaltã cu cel al pãcãtoºilor * ºi viaþa mea cu cea a vãrsãtorilor de sânge, 10 în mâinile cãrora este nelegiuire * ºi a cãror dreaptã este plinã de mitã. 11 Dar eu umblu în nevinovãþia mea, * mântuieºte-mã ºi îndurã-te de mine. 12 Piciorul meu stã pe calea cea dreaptã; * în adunãri îl voi binecuvânta pe Domnul. Psalmul 27 (28),1-3.6-9 Implorare ºi aducere de mulþumire Tatã, îþi mulþumesc pentru cã m-ai ascultat (In 11,41). 1 Cãtre tine strig, Doamne, * Dumnezeul meu, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea, cãci de vei tãcea faþã de mine, * voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã. 2 Ascultã glasul rugãciunii mele, când strig cãtre tine, * când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt.


18

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

3

Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi ºi cu fãptuitorii de rele: † ei vorbesc de pace cu semenii lor, * pe când inima lor e plinã de rãutate. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele. 7 Domnul este tãria ºi scutul meu, * în el ºi-a pus încrederea inima mea. El m-a ajutat ºi, de aceea, inima îmi este plinã de veselie * ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele. 8 Domnul este tãria poporului sãu, * el este cetate de scãpare pentru unsul sãu. 9 Mântuieºte, Doamne, poporul tãu, † binecuvânteazã moºtenirea ta, * fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Is 53,4-5 ªi totuºi, el purta durerile noastre ºi era împovãrat cu suferinþele noastre. Noi îl socoteam pedepsit, bãtut ºi înjosit de Dumnezeu. Dar el era strãpuns pentru pãcatele noastre ºi zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa care a cãzut asupra lui ne-a adus nouã pacea ºi rãnile lui ne-au adus vindecarea. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, iartã greºelile poporului tãu ºi, în bunãtatea ta, elibereazã-ne din lanþurile pãcatului în care ne-am lãsat prinºi, din slãbiciune. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

19

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta. Psalmul 40 (41) Rugãciunea unui bolnav


20

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

Unul dintre voi, care mãnâncã împreunã cu mine, mã va trãda (Mc 14,18). 2 Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman, * cãci Domnul îl salveazã în ziua nenorocirii. 3 Domnul îl pãzeºte ºi îl þine în viaþã, † îl face fericit pe pãmânt * ºi nu-l lasã la bunul plac al vrãjmaºilor sãi. 4 Domnul îl întãreºte pe patul de suferinþã, * tu îi vei schimba aºternutul în timpul bolii sale. 5 Eu strig: „Doamne, ai milã de mine, * vindecã-mi sufletul, cãci am pãcãtuit împotriva ta”. 6 Vrãjmaºii vorbesc rele împotriva mea: * „Când oare va muri ºi va pieri numele lui?” 7 Dacã vine cineva sã mã vadã, spune minciuni † ºi inima lui adunã rãutate, * apoi, ieºind afarã, vorbeºte de rãu. 8 Se sfãtuiesc în ºoaptã toþi cei ce mã urãsc, * cugetã împotriva mea cele rele: 9 „O boalã nemiloasã a venit peste el. * El zace ºi nu se va mai putea scula”. 10 Chiar ºi prietenul apropiat în care mã încredeam † ºi care mânca pâinea mea * a ridicat împotriva mea cãlcâiul. 11 Dar tu, Doamne, îndurã-te de mine, * ridicã-mã ºi le voi da rãsplatã. 12 Prin aceasta voi cunoaºte cã mã iubeºti, * dacã duºmanul meu nu râde de mine. 13 Dar pe mine mã ocroteºti pentru nevinovãþia mea * ºi mã faci sã stau în faþa ta de-a pururi. 14 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, * din veci în veci. Amin! Amin! Ant. Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta. Ant. 2 Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi.


Vesperele

21

Psalmul 45 (46) Dumnezeu, scãparea ºi tãria noastrã Îi vor pune numele Emanuel, care înseamnã „Dumnezeu-cu-noi” (Mt 1,23). 2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. 9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, † 10 frânge arcul ºi sfãrâmã lancea * iar scuturile le arde în foc. 11 Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi.


22

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

Ant. 3 Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare 3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora. LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,21b-24 Cristos a suferit pentru voi, lãsându-vã exemplu ca sã mergeþi pe urmele lui. El, care nu a sãvârºit pãcat, ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui, care, insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, suferind, nu ameninþa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecã cu dreptate. El însuºi, pe lemn, a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, pentru ca noi, murind pentru pãcate, sã trãim pentru dreptate. Prin rãnile lui aþi fost vindecaþi. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Dacã nu credeþi în mine, credeþi faptelor pe care eu le fac în numele lui Dumnezeu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul


Vesperele

23

46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dacã nu credeþi în mine, credeþi faptelor pe care eu le fac în numele lui Dumnezeu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm pe Domnul Isus, care a sfinþit poporul prin propriul sãu sânge: Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu! Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, prin pãtimirea ta, învaþã-i pe credincioºi sã-ºi înfrâneze trupul, ajutã-i în lupta cu tot ce e rãu ºi potrivnic ºi întãreºte-i, dându-le o speranþã mai puternicã, – pentru ca ei sã poatã întâmpina liberi sãrbãtoarea Învierii tale!


24

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

Dã-le creºtinilor harul sã-ºi împlineascã misiunea profeticã, rãspândind pretutindeni vestea ta cea bunã, – ºi sã o întãreascã printr-o înflãcãratã mãrturie de credinþã, speranþã ºi iubire! (Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu!) Întãreºte-i cu puterea ta pe toþi cei mâhniþi – ºi fã sã ne strãduim a-i mângâia cu dragoste frãþeascã! Învaþã-i pe credincioºi sã-ºi uneascã suferinþele cu pãtimirea ta, – ca sã se arate în ei mântuirea ta! Cristoase, izvorul vieþii, adu-þi aminte de aceia care au trecut din aceastã viaþã – ºi dãruieºte-le gloria învierii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, iartã greºelile poporului tãu ºi, în bunãtatea ta, elibereazã-ne din lanþurile pãcatului în care ne-am lãsat prinºi, din slãbiciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:


Completoriul

25

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.


26

Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

9

Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Cf. Ier 14,9b LECTURA SCURTà Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


Vineri, sãptãmâna a V-a din Post

28

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



15 aprilie 2011