Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A V-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Cristoase, Domnul slavei nesfârºite, tu cel care Duhul dragostei în lume îl reverºi cu-mbelºugare, Pe tot omul care umblã pe cãrarea vieþii triste, Mila ta sã-l însoþeascã, cu iubire sã-l asiste. Curmã boala care trupul ni-l consumã ºi ni-l roade, ªi din minte izgoneºte cugetãrile neroade, Stinge patimile rele ce ne-mping pânã la crimã, Varsã-n inimi alinare când tristeþea ne oprimã. Ne inspirã totdeauna gânduri sfinte ºi senine, Sã ne fie fãrã piedici drumul nostru cãtre tine. Dã-ne dreapta moºtenire în lãcaºurile sfinte, Nu îngãdui s-o pierdem, s-o schimbãm pe-un vas de linte.


Oficiul lecturilor

3

Toate cele ºapte zile câte sunt pe sãptãmânã Reprezintã viaþa pânã se întoarce în þãrânã; Ziua-a opta este-aceea când al vieþii fir ni-l seceri, Când ne chemi la judecatã; este ziua marii treceri. La aceastã judecatã ne gândim de bunã seamã, Pãcãtoºi fiind cu toþii, cu neliniºte ºi teamã. Dar sperãm cã-n ziua-aceea lângã noi alãturi fi-va Maica ta ºi Maica noastrã, Preacurata, Milostiva. Celor ce sub steagul crucii lupta vieþii o înfruntã Le-ai promis un loc în ceruri, la ospãþul tãu de nuntã. ªi pe noi ne du în ceruri, nu la locul de osândã, Sã-l slãvim în veci pe Tatãl, contemplându-i faþa blândã. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Cel ce se va smeri, acela este mare în împãrãþia cerurilor. Psalmul 130 (131) Încredere de copil faþã de Dumnezeu Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima (Mt 11,29). 1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, * nici nu privesc cu trufie; nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari * ºi prea înalte pentru mine. 2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, * ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, * ca un copil în braþele mamei sale. 3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul * de acum ºi pânã-n veac! Ant. Cel ce se va smeri, acela este mare în împãrãþia cerurilor. Ant. 2 Dumnezeul meu, în simplitatea inimii mele, cu bucurie þi-am jertfit toate.


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

Psalmul 131 (132) Fãgãduinþele dumnezeieºti fãcute casei lui David Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu (Lc 1,32). I Aminteºte-þi, Doamne, de David * ºi de toate suferinþele sale! 2 Cum a jurat Domnului * ºi a fãcut aceastã promisiune cãtre Cel Atotputernic al lui Iacob: 3 „Nu voi intra sub acoperiºul casei mele, * nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc, 4 nu voi da somn ochilor mei, * nici odihnã pleoapelor mele, 5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul, * o locuinþã pentru Cel Puternic al lui Iacob”. 6 Iatã, am aflat cã este în Efrata, * l-am gãsit în câmpiile Iaarului. 7 Sã intrãm în locuinþa lui, * sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale. 8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã, * tu ºi chivotul puterii tale! 9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate * ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucurie. 10 De dragul slujitorului tãu, David, * nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu! Ant. Dumnezeul meu, în simplitatea inimii mele, cu bucurie þi-am jertfit toate. 1

Ant. 3 Domnul i-a jurat lui David într-adevãr: va întãri împãrãþia lui în veci. 11

II Domnul i-a jurat lui David într-adevãr * ºi nu-ºi va retrage cuvântul:


Oficiul lecturilor

5

„Din rodul trupului tãu * voi pune pe tronul tãu. 12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meu † ºi poruncile pe care le-am dat, * atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tãu”. 13 Pentru cã Domnul a ales Sionul * ºi a voit sã fie locuinþa lui: 14 „Acesta este locul meu de odihnã pentru totdeauna, * aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc. 15 Voi binecuvânta din plin roadele lui * ºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâine. 16 Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuire * ºi credincioºii lui vor cânta de bucurie. 17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David, * voi pregãti o luminã pentru unsul meu. 18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui, * dar peste el va strãluci coroana”. Ant. Domnul i-a jurat lui David într-adevãr: va întãri împãrãþia lui în veci. V. Veniþi ºi vedeþi lucrãrile Domnului. R. El a fãcut fapte minunate pe pãmânt. lEcTurA îNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Galateni

5,25–6,18

Sfaturi cu privire la caritate ºi la zel Fraþilor, 5,25 dacã trãim prin Duh sã ne ºi purtãm potrivit Duhului. 26 Sã nu fim cãutãtori de mãrire deºartã, provocându-ne unii pe alþii ºi invidiindu-ne între noi. 6,1 Fraþilor, dacã un om a cãzut într-o greºealã, voi, cei spirituali, corectaþi-l în duhul blândeþii. Dar tu fii atent la tine însuþi, ca sã nu fii ispitit ºi tu. 2 Purtaþi-vã unii altora povara ºi astfel veþi împlini legea lui Cristos. 3 Dacã cineva se considerã a fi ceva, fãrã sã fie, se


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

înºalã pe sine însuºi. 4 Fiecare sã-ºi cerceteze fapta, ºi atunci va gãsi motiv de laudã numai faþã de sine, ºi nu faþã de alþii, 5 cãci fiecare îºi va purta povara. 6 Cel care este instruit în cuvânt sã-i facã parte de toate bunurile ºi celui care îl instruieºte. 7 Nu vã înºelaþi: Dumnezeu nu permite sã fie luat în râs, cãci ceea ce seamãnã omul, aceea va ºi culege. 8 Cine seamãnã în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamãnã în Duh va culege din Duh viaþa veºnicã. 9 Sã nu ne lãsãm obosiþi de a face binele, cãci la timpul potrivit vom culege, dacã nu ne vom lenevi. 10 Aºadar, acum, cât avem timp, sã facem bine tuturor ºi, mai ales, celor de aceeaºi credinþã. 11 Priviþi cu ce litere v-am scris, cu propria mea mânã. 12 Cei care vor sã facã impresie în privinþa trupului vã obligã pe voi sã vã circumcideþi, numai ca sã nu fie persecutaþi pentru crucea lui Cristos, 13 cãci nici ei, care sunt circumciºi, nu þin legea, ci vor sã fiþi circumciºi pentru ca sã se laude în trupul vostru. 14 Însã, în ce mã priveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, iar eu pentru lume. 15 Cãci nici circumcizia, nici necircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã. 16 ªi tuturor celor care vor urma acest îndemn ºi întregului Israel al lui Dumnezeu pace ºi îndurare. 17 De acum încolo nimeni sã nu-mi facã supãrãri, cãci eu port în trupul meu semnele lui Isus. 18 Fraþilor, harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu duhul vostru! Amin. rESPONSOrIul Gal 6,7b-8; In 6,63a R. Ceea ce seamãnã omul, aceea va ºi culege; cãci cine seamãnã în trup, va culege din trup putrezire; * cine seamãnã în duh, va culege din duh viaþa cea veºnicã. V. Duhul este acela care dã viaþã, trupul nu foloseºte la nimic. * Cine seamãnã.


Oficiul lecturilor

7

lEcTurA A DOuA Din Predicile fericitului Isaac, abatele mãnãstirii „Stella” (Pred. 31: PL 194, 1292-1293)

Superioritatea iubirii Fraþilor, de ce ne îngrijim atât de puþin de a gãsi, unii pentru alþii, ocaziile de mântuire ºi nu ne ajutãm mai mult între noi atunci când vedem cã este mai multã nevoie ºi nu ne purtãm unii altora povara? Apostolul ne îndeamnã la aceasta, spunând: Purtaþi-vã unii altora povara ºi astfel veþi împlini legea lui Cristos (Gal 6,2). ªi în altã parte: Îngãduiþi-vã unii pe alþii în iubire (cf. Ef 4,2). Fãrã îndoialã, aceasta este legea lui Cristos. Dacã vãd în fratele meu ceva ce nu se poate corecta – fie din cauza greutãþii, fie din cauza infirmitãþii trupeºti sau morale – de ce nu-l suport cu rãbdare, de ce nu-l mângâi cu iubire, dupã cum este scris: Copiii lor vor fi purtaþi în braþe ºi dezmierdaþi pe genunchi? (cf. Is 66,12). Poate pentru cã îmi lipseºte acea iubire care toate le îndurã, care este rãbdãtoare în a suporta ºi binevoitoare în a iubi? În orice caz, aceasta este legea lui Cristos care, în pãtimirea sa, a purtat durerile noastre ºi, în milostivirea sa, s-a împovãrat cu suferinþele noastre (cf. Is 53,4), iubindu-i pe cei pe care i-a purtat ºi purtându-i pe cei pe care i-a iubit. În schimb, cel care este agresiv faþã de fratele aflat în nevoie, cel care profitã de slãbiciunea lui, de orice fel ar fi ea, fãrã îndoialã, se supune legii diavolului ºi o pune în practicã. Sã fim, aºadar, înþele gãtori unii faþã de alþii ºi plini de iubire frãþeascã, sã suportãm slãbiciunile ºi sã eliminãm viciile. Orice formã de viaþã, care îi permite cuiva sã se dãruiascã cu mai multã sinceritate iubirii lui Dumnezeu ºi, pentru el, iubirii aproapelui, oricare ar fi regulile sau haina, îi este mai plãcutã lui Dumnezeu. Iubirea este singurul criteriu dupã care ceva trebuie fãcut sau nu trebuie fãcut, sã fie schimbat sau sã nu fie schimbat.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

8

Iubirea este principiul dupã care ºi scopul spre care trebuie sã fie îndreptate toate. Nu existã nici o vinovãþie acolo unde, cu adevãrat, totul se face pentru ea ºi conform ei. Sã binevoiascã a ne-o dãrui acela cãruia, fãrã ea, nu-i putem fi plãcuþi ºi fãrã de care nu putem face nimic, el care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte, în veci fãrã sfârºit. Amin. 1In 3,11; Gal 5,14a rESPONSOrIul R. Aceasta este vestea pe care aþi auzit-o de la început: * Sã ne iubim unii pe alþii. V. Toatã legea este împlinitã într-o singurã poruncã: * Sã ne iubim. rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã veghezi cu grijã neobositã asupra familiei tale; pãstreaz-o sub ocrotirea ta, cãci harul tãu este singura ei speranþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Astrul zilei în tãrie îºi aratã faþa sfântã, Cu luminã dulce, linã, tot pãmântu-l înveºmântã,


Laudele

9

ªi sãgeþi de foc aruncã din lãcaºu-i de splendoare, Încercând sã nimiceascã rãutatea de sub soare. Ce-am greºit în întuneric la luminã-acum apare; A rodit în noi pãcatul doar regret ºi remuºcare. Orice urmã, orice patã, de pãcat în noi lãsatã Tu o ºterge, Doamne sfinte, în iubirea ta de tatã. Aºteptãm întru speranþã sã ne vinã zi seninã, Zi în care chiar tu, Doamne, sã fii soare ºi luminã. ªi, privindu-te în faþã, faþa sfântã ºi mãreaþã Sã ne fie bucurie ºi eternã dimineaþã. E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru toate, preamãrire þie, Tatã! Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire! Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Din zori se îndreaptã ochii mei spre tine, Doamne. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Coph) 145 Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr.


10 152

Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Ant. Din zori se îndreaptã ochii mei spre tine, Doamne.

Ant. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea ºi el a devenit mântuirea mea. Cântarea Ex 15,1b-4a.8-13.17-18 Imnul victoriei dupã trecerea Mãrii Roºii Cei care au învins fiara cântau cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu (cf. Ap 15,2-3). 1b Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa: * a aruncat în mare calul ºi cãlãreþul. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea: * el a devenit mântuirea mea, el este Dumnezeul meu, pe el îl voi cinsti; * el este Dumnezeul pãrinþilor mei, pe el îl voi preamãri. 3 Domnul este un luptãtor viteaz; numele lui este Domnul. * 4a A aruncat în mare carele ºi oºtirea lui faraon. 8 La suflarea nãrilor tale, apele s-au strâns grãmadã, † valurile s-au ridicat asemenea unui dig, * abisurile s-au întãrit în adâncurile mãrii. 9 Duºmanul a zis: „Îi voi urmãri ºi-i voi ajunge din urmã, † voi împãrþi prada ºi sufletul meu va fi satisfãcut; * voi scoate sabia ºi-i voi ucide cu mâna mea”. 10 Tu ai pornit furtuna ºi marea i-a acoperit, * au cãzut ca plumbul în apele învolburate. 11 Cine este ca tine între zei, Doamne? † Cine este ca tine, mãreþ în sfinþenie, temut ºi vrednic de laudã, * tu, care faci fapte minunate?


Laudele

11

12

Ai întins dreapta ta ºi i-a înghiþit pãmântul! * Ai cãlãuzit în îndurarea ta poporul pe care l-ai eliberat, ºi cu puterea ta * l-ai purtat spre lãcaºul tãu cel sfânt. 17 Tu vei duce poporul tãu * ºi-l vei aºeza pe muntele moºtenirii tale, în locul pe care tu, Doamne, þi l-ai ales ca lãcaº, * în templul tãu cel sfânt, pe care l-au zidit mâinile tale. 18 Domnul domneºte de-a pururi, * în veacul veacului! Ant. Domnul este puterea ºi tãria mea ºi el a devenit mântuirea mea. Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile. † 13

Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * † preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile. lEcTurA ScurTÃ 2Pt 1,10-11 Fraþilor, strãduiþi-vã ºi mai mult sã întãriþi chemarea ºi alegerea voastrã, cãci fãcând acestea nu veþi cãdea niciodatã. Astfel, vi se va da în plus intrarea în împãrãþia veºnicã a Domnului ºi mântuitorului nostru Isus Cristos. rESPONSOrIul ScurT R. Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãparea mea! Am strigat.


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

V. Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat cãtre tine, Doamne, tu eºti scãparea mea! Ant. la Benedictus: Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii.

cÂNTArEA DIN EVANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


Laudele

13

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. rugÃcIuNEA uNIVErSAlà Sã-l binecuvântãm pe Cristos, care a voit sã se asemene fraþilor sãi în toate, spre a fi mare preot îndurãtor ºi credincios în faþa lui Dumnezeu. Sã-l rugãm: Dãruieºte-ne, Doamne, comorile iubirii tale! Þie îþi consacrãm ziua aceasta, soare al dreptãþii, – care la Botez ai revãrsat asupra noastrã lumina ta. În fiecare ceas al acestei zile te vom binecuvânta – ºi vom lãuda numele tãu în toate. Tu, care ai avut-o ca mamã pe Maria, cea ascultãtoare de cuvântul tãu, – cãlãuzeºte astãzi paºii noºtri dupã învãþãtura ta. Dã-ne harul ca, în peregrinarea noastrã prin lumea trecãtoare, sã aºteptãm nemurirea cereascã, – pentru ca, prin credinþã, speranþã ºi iubire, sã gustãm încã de pe acum bucuriile tale nepieritoare. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca strãlucirea învierii sã lumineze inimile noastre, ca sã putem fi feriþi de întunericul morþii ºi sã ajungem în lumina cea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

14

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. Psalmul 118 (119),33-40 V (He) Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale * ºi o voi urma pânã la sfârºit. 34 Dã-mi înþelepciune ca sã urmez legea ta * ºi s-o împlinesc din toatã inima. 35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale, * cãci pe ea mi-am gãsit bucuria. 36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale, * ºi nu spre dorinþa de câºtig. 33


Ora medie

15

37

Întoarce ochii mei, ca sã nu priveascã la lucruri deºarte, * ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta. 38 Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta, * care este pentru cei ce se tem de tine. 39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã, * pentru cã judecãþile tale sunt bune. 40 Iatã, eu doresc poruncile tale: * fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta. Ant. Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. Ant. 2 Cei care-l cautã pe Domnul nu vor duce lipsã de nimic. Psalmul 33 (34) Domnul este mântuirea celor drepþi Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 2


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a VII-a de peste an

10

Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. Ant. Cei care-l cautã pe Domnul nu vor duce lipsã de nimic. Ant. 3 Cautã pacea ºi urmeaz-o. II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Cautã pacea ºi urmeaz-o. 12


Vesperele I

17

lEcTurA ScurTÃ Ier 17,9-10 Inima omului este coruptã ºi de nepãtruns, cine o poate cunoaºte? Eu, Domnul, privesc în inimi ºi pãtrund rãrunchii, ca sã rãsplãtesc fiecãruia dupã faptele sale ºi dupã roadele pe care le aduce. V. Spalã-mã, Doamne, de vinovãþia ascunsã. R. ªi elibereazã-l de trufie pe slujitorul tãu. rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DuMINIcA A VI-A DE PESTE AN Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea,


Duminica a VI-a de peste an

18

Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii. Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei, Doamne, aleluia! Psalmul 118 (119),105-112 XIV (Nun) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unul pe altul (In 15,12). 105

Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei * ºi luminã pentru cãrãrile mele. 106 Am jurat, ºi mã voi þine de jurãmânt, * sã pãzesc judecãþile tale cele drepte. 107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã, * dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu. 108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne, * ºi învaþã-mã judecãþile tale. 109 Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna * ºi nu am uitat de legea ta.


Vesperele I

19

110

Mi-au întins nelegiuiþii cursã, * dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale. 111 Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci, * ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca sã împlineascã orânduirile tale: * în veci, pânã la sfârºit. Ant. Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei, Doamne, aleluia! Ant. 2 Mã vei umple de bucurie cu faþa ta, Doamne, aleluia! Psalmul 15 (16) Domnul este partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, dezlegându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima.


20

Duminica a VI-a de peste an

8

Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Mã vei umple de bucurie cu faþa ta, Doamne, aleluia! Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. 6


Vesperele I

21

lEcTurA ScurTÃ Col 1,2b-6a Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru. Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, rugându-ne neîncetat pentru voi de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea. rESPONSOrIul ScurT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul. Ant. la Magnificat: Cel care va face acestea ºi-i va învãþa ºi pe alþii, mare va fi numit în împãrãþia cerurilor, spune Domnul. cÂNTArEA DIN EVANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;


22

Duminica a VI-a de peste an

53

pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cel care va face acestea ºi-i va învãþa ºi pe alþii, mare va fi numit în împãrãþia cerurilor, spune Domnul. rugÃcIuNEA uNIVErSAlà Dumnezeu ajutã poporul pe care ºi l-a ales drept moºtenire ºi-l ocroteºte ca sã fie fericit. Sã-i mulþumim ºi, amintindu-ne de iubirea lui, sã-l rugãm: În tine, Doamne, e speranþa noastrã! Te rugãm, Tatã preaîndurãtor, pentru Sfântul Pãrinte papa N. ºi pentru episcopul nostru N.: – ocroteºte-i ºi sfinþeºte-i cu puterea ta. Dã-le celor bolnavi harul de a înþelege cã sunt pãrtaºi la pãtimirea lui Cristos – ºi dãruieºte-le mereu mângâierea lui. Priveºte, în îndurarea ta, la cei lipsiþi de adãpost, – ca sã-ºi poatã afla o locuinþã omeneascã. Binevoieºte a da ºi a pãstra roadele pãmântului, – ca toþi sã-ºi gãseascã pâinea cea de toate zilele. (sau: Apãrã cu bunãtate poporul nostru de orice rãu, – ca sã se bucure de pacea ºi de belºugul care vin de la tine). Copleºeºte-i, Doamne, cu iubirea ta pe cei rãposaþi – ºi dãruieºte-le un lãcaº veºnic în ceruri. Tatãl nostru.


Completoriul

23

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai spus cã-þi faci lãcaº în inimile drepte ºi curate: fã-ne sã trãim pururi în harul tãu, astfel încât sã binevoieºti a locui în noi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.


24

Duminica a VI-a de peste an

PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.


Completoriul

25

Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 lEcTurA ScurTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. rESPONSOrIul ScurT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. cÂNTArEA DIN EVANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel


Duminica a VI-a de peste an

26 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


12 februarie 2011  

breviar, februarie, 2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you