Issuu on Google+


9 noiembrie SFINÞIREA BAZILICII DIN LATERAN Sãrbãtoare Aniversarea sfinþirii bazilicii construite de împãratul Constantin în Lateran apare celebratã în aceastã zi încã din secolul al XII-lea. A fost întâi o sãrbãtoare a oraºului Roma; apoi, în cinstea bazilicii care este numitã „mama ºi capul tuturor bisericilor din Roma ºi din lume”, sãrbãtoarea a fost extinsã la întreg ritul roman ca un semn de iubire ºi unitate faþã de Catedra lui Petru, care, dupã cum scrie sfântul Ignaþiu din Antiohia, „este în fruntea întregii obºti a iubirii”.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos, care îºi iubeºte Biserica. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.


9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

2 6

Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos, care îºi iubeºte Biserica. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNuL Te rugãm, îndreaptã-þi, Doamne, faþa binevoitoare Spre acest lãcaº de rugã, azi gãtit de sãrbãtoare,


Oficiul lecturilor

3

ªi priveºte cu-ndurare la mulþimile creºtine Care intrã azi într-însul cu gând bun sã se închine. Loc mai sfânt decât acesta pe pãmânt nu este altul, Cãci într-însul locuieºte împãratul, Preaînaltul; Este poarta mântuirii, este scara minunatã, Cea pe care patriarhul a vãzut-o-n vis odatã. Este staulul în care vin oiþele rãzleþe ªi îºi aflã adãpostul, este sala de ospeþe Unde tainele primite pentru viaþã sunt merinde, Este locul de-ngrijire pentru inimi suferinde. Nu-ndrãznim sã-i trecem pragul, cãci e casa cea mai sfântã; Cutezãm sã-þi cerem totuºi: Doamne, bine ne cuvântã. De la slugile-þi smerite care cântã ºi se-nchinã Nu-þi întoarce, Milostive, faþa blândã ºi seninã. Preamãrire ºi-nchinare þie, veºnicule Tatã. Þie, Fiule, mãrire îþi aducem totodatã. Sã-þi aducã tot pãmântul slavã, Duhule Preasfinte, Tu, ce eºti îmbrãþiºarea ºi iubirea lor fierbinte. Amin. PSALmODIA Ant. 1 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus ºi deschideþi-vã, voi, porþi veºnice. Psalmul 23 (24) Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 1


4

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

7

Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus ºi deschideþi-vã, voi, porþi veºnice. Ant. 2 Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor. † Psalmul 83 (84) Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor! * 3 † Sufletul meu suspinã ºi tânjeºte dupã curþile Domnului. Inima mea ºi trupul meu * tresaltã de bucurie în Dumnezeul cel viu. 4 Pânã ºi vrabia îºi gãseºte o casã, † ºi rândunica un cuib, unde sã-ºi punã puii lor: * altarele tale, Domnul oºtirilor, regele meu ºi Dumnezeul meu! 5 Fericiþi sunt cei care locuiesc în casa ta, * pentru cã te pot lãuda mereu. 6 Fericit este omul care îºi aflã tãria în tine * ºi cãile tale sunt mereu în inima sa. 7 Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbã în izvor * ºi ploaia de dimineaþã o îmbracã cu binecuvântãri. 8 Ei merg crescând în putere, * pânã ce le va apãrea în Sion Dumnezeul dumnezeilor. 9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, ascultã rugãciunea mea; * Dumnezeul lui Iacob, pleacã-þi urechea. 2


Oficiul lecturilor 10

5

Dumnezeule, scutul nostru, * priveºte ºi vezi faþa unsului tãu. 11 Cãci mai bunã este o zi în curþile tale decât o mie în altã parte; † prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu * decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor. 12 Domnul Dumnezeu este soare ºi scut; † Domnul dãruieºte har ºi mãrire; * nu refuzã nici un bine celor ce duc o viaþã fãrã de prihanã. 13 Domnul oºtirilor, * fericit este omul care îºi pune încrederea în tine! Ant. Cât de plãcute sunt altarele tale, Domnul oºtirilor. Ant. 3 Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. Psalmul 86 (87) 1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, † 2 Domnul iubeºte porþile Sionului * mai mult decât toate locuinþele lui Iacob. 3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, * cetate a lui Dumnezeu. 4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon printre cei care mã cunosc; † iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia * s-au nãscut acolo. 5 Se va spune despre Sion: „ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul * ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”. 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: * „Aceºtia s-au nãscut acolo”. 7 Iar ei danseazã ºi cântã: * „Toate izvoarele mele sunt în tine”. Ant. Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu. V. Te voi adora în templul tãu cel sfânt. R. ªi voi aduce mulþumiri numelui tãu, Doamne.


6

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

LECTuRA îNTâI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru

2,1-17

Vom fi zidiþi ca niºte pietre vii Preaiubiþilor, 1 lãsând la o parte toatã rãutatea ºi orice înºelãciune, ipocrizie, invidie ºi orice vorbire de rãu, 2 ca niºte copii de curând nãscuþi, sã doriþi laptele spiritual, curat, ca sã creºteþi prin el spre mântuire 3 dacã într-adevãr aþi gustat cât de bun este Domnul. 4 Apropiaþi-vã de el, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasã ºi preþuitã de Dumnezeu. 5 ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. 6 Cãci este scris în Scripturã: Iatã, pun în Sion o piatrã unghiularã, aleasã ºi preþioasã ºi cine crede în ea nu va fi înºelat. 7 Aºadar, cinste vouã care credeþi, dar celor care nu cred: piatra pe care au aruncat-o constructorii aceasta a devenit piatra unghiularã 8 ºi: piatrã de poticnire ºi stâncã a cãderii. Ei se împiedicã pentru cã nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiþi. 9 Dar voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, ca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la luminã. 10 Voi, care odinioarã nu eraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare. 11 Iubiþilor, vã îndemn stãruitor, ca pe niºte strãini ºi peregrini, sã vã feriþi de poftele trupeºti care se luptã împotriva sufletului. 12 Sã aveþi o purtare bunã între pãgâni, pentru ca, în cazul în care vã calomniazã ca


Oficiul lecturilor

7

rãufãcãtori, vãzând faptele voastre bune, sã ajungã sã-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitãrii. 13 De dragul Domnului, supuneþi-vã oricãrei autoritãþi omeneºti, atât împãratului, ca domnitor, 14 cât ºi guvernatorilor, ca trimiºi de el, ca sã-i pedepseascã pe cei care fac rãul ºi sã-i laude pe cei care fac binele. 15 Cãci aceasta este voinþa lui Dumnezeu: fãcând binele, sã închideþi gura neºtiinþei oamenilor fãrã minte. 16 Purtaþi-vã ca niºte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a rãului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu. 17 Cinstiþi-i pe toþi, iubiþi-i pe fraþi, temeþi-vã de Dumnezeu, respectaþi-l pe împãrat. Tob 13,16; Ap 21,19-21 RESPONSORIuL R. Toate zidurile tale sunt din pietre preþioase * ºi turnurile Ierusalimului sunt construite din mãrgãritare. V. Porþile Ierusalimului sunt fãcute din safir ºi smarald ºi zidul cetãþii este fãcut din tot felul de pietre preþioase. * ªi turnurile. LECTuRA A DOuA Din Predicile sfântului Cezar din Arles, episcop (Pred. 229, 1-3: CCL 104, 905-908)

Toþi am devenit, prin Botez, temple ale lui Dumnezeu Cu bucurie ºi veselie, celebrãm astãzi, fraþilor preaiubiþi, ziua de naºtere a acestei biserici: dar templul viu ºi adevãrat al lui Dumnezeu trebuie sã fim noi. Acest lucru, fãrã îndoialã, este adevãrat. Totuºi, popoarele creºtine obiºnuiesc sã celebreze solemnitatea Bisericiimamã, deoarece ºtiu cã s-au renãscut din punct de vedere spiritual chiar în ea. Prin prima naºtere, noi eram vase ale mâniei lui Dumnezeu; naºterea a doua ne-a fãcut vase ale iubirii sale milostive. Prima naºtere ne-a adus moartea; a doua ne-a rechemat la viaþã. Preaiubiþilor, înainte de Botez, eram cu toþii templu al diavolului. Dupã Botez, am meritat sã devenim tem-


8

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

plul lui Cristos. Dacã vom reflecta puþin mai atent asupra mântuirii sufletului nostru, nu ne va fi greu sã înþelegem cã suntem templul adevãrat ºi viu al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu locuieºte în temple zidite de mânã de om (Fap 17,24) sau în case fãcute din lemn sau din piatrã, ci, mai ales, în sufletul creat dupã imaginea sa chiar de mâna autorului lucrurilor. Marele apostol Paul a spus: Templul lui Dumnezeu, care sunteþi voi, este sfânt (1Cor 3,17). Deoarece Cristos, prin venirea sa, a alungat diavolul din inima noastrã pentru a-ºi pregãti un templu înlãuntrul nostru, sã încercãm sã facem, cu ajutorul sãu, ceea ce ne stã în putinþã, ca acest templu sã nu sufere nici o daunã din cauza acþiunilor noastre rele. Oricine se comportã rãu, îi aduce injurii lui Cristos. Aºa cum am spus, înainte ca Isus Cristos sã ne rãscumpere, noi eram locuinþã a diavolului. Ulterior, am meritat sã devenim casa lui Dumnezeu, numai pentru cã el a binevoit sã facã din noi locuinþa sa. Aºadar, preaiubiþilor, dacã vrem sã celebrãm cu bucurie ziua de naºtere a bisericii, nu trebuie sã distrugem prin faptele noastre rele templul viu al lui Dumnezeu. Voi vorbi în aºa fel încât toþi sã mã poatã înþelege: de fiecare datã când venim în bisericã, sã pregãtim sufletele noastre aºa cum am vrea sã gãsim templul lui Dumnezeu. Vrei sã gãseºti o bazilicã strãlucitoare? Nu-þi pãta sufletul cu murdãriile pãcatului. Dacã vrei ca bazilica sã fie plinã de luminã, aminteºte-þi cã ºi Dumnezeu vrea ca în sufletul tãu sã nu fie întuneric. Fã mai degrabã în aºa fel încât, aºa cum spune Domnul, în ea sã strãluceascã lumina faptelor bune, ca sã fie preamãrit cel care stã în ceruri. Dupã cum tu intri în bisericã, tot aºa Dumnezeu vrea sã intre în sufletul tãu. A afirmat aceasta el însuºi când a spus: Voi locui în mijlocul lor ºi voi merge împreunã cu ei (cf. Lev 26,11.12). Cf. Ez 47,1.9 RESPONSORIuL R. Am vãzut apã izvorând din partea dreaptã a templului, aleluia; ºi toþi aceia la care a ajuns aceastã apã * s-au mântuit ºi vor spune: aleluia, aleluia.


Oficiul lecturilor

9

V. La sãrbãtoarea sfinþirii templului, poporul cânta laude; tare ºi dulce rãsuna cântarea lor. * S-au mântuit.

ImNuL Te Deum Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm


9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

10

ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, din pietre vii ºi alese, pregãteºti lãcaº veºnic maiestãþii tale, înmulþeºte în Biserica ta roadele Duhului Sfânt pe care i l-ai dãruit, pentru ca toþi credincioºii sã creascã necontenit în har, pânã când poporul tãu va ajunge la plinãtatea Ierusalimului ceresc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNuL Dupã ce profeþii veacuri aºteptarã, suspinarã, A venit Cristos din ceruri. El e piatra unghiularã Ce-o primi Ierusalimul, ce s-a pus cetãþii sfinte, E liantul ce uneºte cele douã legãminte. Orice om sã intre poate, dacã-n el credinþa-i vie, În cetatea construitã pe aceastã temelie.


Laudele

11

Are turnuri minunate, are ziduri apãrate Preafrumoasa, strãlucita, sfânta Domnului cetate; E-mbrãcatã parcã-n soare; n-ar putea sã o mãsoare ªi s-o-ntreacã în splendoare alta mai strãlucitoare. Fericirea-n ea domneºte, bucuria, voia bunã, Zi ºi noapte, fãrã preget, de cântarea ei rãsunã. Te rugãm, coboarã, Doamne, întru mila ta cea mare În acest iubit de tine sfânt lãcaº de închinare. Când poporul þi se-nchinã, tu ascultã-l cu plãcere, Darnic mâinile-þi deschide, dãruieºte-i tot ce-þi cere. Peste el, cu bunãtate, pune-þi mâinile-amândouã, Ca din cer sã vinã haruri cum vin picurii de rouã. Îl alinã când suspinã ºi când plânge-n rugãciune ªi degrabã împlineºte-i ale lui dorinþe bune. Din bisericã fã, Doamne, paradisului tãu tindã, Sã gãseascã-n ea speranþã creatura suferindã. ªi atunci când va dispare trecãtorul, efemerul, Pentru cei ce-o frecventeazã sã-ºi deschidã poarta cerul. Preamãrire ºi-nchinare þie, veºnicule Tatã. Þie, Fiule, mãrire îþi aducem totodatã. Sã-þi aducã tot pãmântul slavã, Duhule Preasfinte, Tu, ce eºti îmbrãþiºarea ºi iubirea lor fierbinte. Inefabilã Treime, pe vecie sã te-adoare, Sfinþi ºi îngeri laolaltã în a cerului splendoare. Amin. PSALmODIA Ant. 1 Casa mea se va chema casã de rugãciune. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.


12

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

3

Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Casa mea se va chema casã de rugãciune. Ant. 2 Binecuvântat eºti, Doamne, în templul tãu cel sfânt. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul!


Laudele

13

68

Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 69

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Binecuvântat eºti, Doamne, în templul tãu cel sfânt.


14

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul în adunarea celor sfinþi. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Lãudaþi-l pe Domnul în adunarea celor sfinþi. LECTuRA SCuRTã Is 56,7 Îi voi aduce la muntele meu cel sfânt ºi îi voi umple de bucurie în casa mea de rugãciune; arderile de tot ºi jertfele lor vor fi bine primite pe altarul meu, cãci casa mea se va chema casã de rugãciune, pentru toate popoarele. RESPONSORIuL SCuRT R. Mare este Domnul * ºi vrednic de toatã lauda! Mare. V. În cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele sãu cel sfânt * ºi vrednic. Slavã Tatãlui. Mare.


Laudele

15

Ant. la Benedictus: „Zahee, grãbeºte-te, coboarã, cãci astãzi trebuie sã mã opresc în casa ta!” Iar el a coborât în grabã ºi l-a primit cu bucurie în casa lui pe Domnul. Astãzi mântuirea lui Dumnezeu a intrat în aceastã casã, aleluia. CâNTAREA DIN EvANghELIE – BeneDicTus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


16

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

Ant. „Zahee, grãbeºte-te, coboarã, cãci astãzi trebuie sã mã opresc în casa ta!” Iar el a coborât în grabã ºi l-a primit cu bucurie în casa lui pe Domnul. Astãzi mântuirea lui Dumnezeu a intrat în aceastã casã, aleluia. RugãCIuNEA uNIvERSALã Noi, pietrele vii zidite pe piatra cea aleasã, pe Cristos, sã-l rugãm pe Tatãl atotputernic pentru Biserica lui iubitã ºi sã ne mãrturisim credinþa faþã de ea, spunând: Aceasta e casa lui Dumnezeu ºi poarta cerului! Pãrinte sfânt, adu-þi aminte de via pe care a sãdit-o dreapta ta: curãþeºte-o, apãr-o ºi înmulþeºte-o, – pentru ca, sub privirea ta, sã umple întreg pãmântul. Pãstorule veºnic, ocroteºte ºi sporeºte turma ta, – pentru ca toate popoarele sã se adune sub unica pãstorire a Fiului tãu. Semãnãtor atotputernic, aruncã în ogorul tãu sãmânþa cuvântului vieþii, – ca sã aducã rod însutit pentru seceriºul împãrãþiei tale. Ziditor înþelept, sfinþeºte casa ºi familia ta, – pentru ca cetatea coborâtã din cer, Ierusalimul cel nou, sã se arate tuturor ca mireasa plinã de slavã a Fiului tãu. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, din pietre vii ºi alese, pregãteºti lãcaº veºnic maiestãþii tale, înmulþeºte în Biserica ta roadele Duhului Sfânt pe care i l-ai dãruit, pentru ca toþi credincioºii sã creascã necontenit în har, pânã când poporul tãu va ajunge la plinãtatea Ierusalimului ceresc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie

17

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNuL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALmODIA Ant. În casa ta, Doamne, sã strãluceascã sfinþenia în toate zilele. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale,


18

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac.


Ora medie

19

2

Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. În casa ta, Doamne, sã strãluceascã sfinþenia în toate zilele. 2Cor 6,16 LECTuRA SCuRTã Voi sunteþi templul Dumnezeului celui viu, dupã cum a spus Dumnezeu: Voi locui între ei ºi voi umbla împreunã cu ei; eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul meu. V. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. R. ªi pentru belºugul celor ce-l iubesc. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, din pietre vii ºi alese, pregãteºti lãcaº veºnic maiestãþii tale, înmulþeºte în Biserica ta roadele Duhului Sfânt pe care i l-ai dãruit, pentru ca toþi credincioºii sã creascã necontenit în har, pânã când poporul tãu va ajunge la plinãtatea Ierusalimului ceresc. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

20

vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNuL O cetate prea frumoasã eºti în cer, Ierusalime, Eºti cetatea pãcii sfinte ºi-a extazelor sublime. Mâini divine, pricepute, te-au zidit cu mãiestrie; Construitã eºti din piatrã, însã piatra este vie. Îngerii din înãlþime, în iubirea lor aleasã, Împletitu-þi-au cununã, te-au gãtit ca pe-o mireasã. Stau pe ziduri, sã vegheze, îngeri, duhuri pururi treze, ªi cetatea-i aur toatã: ziduri, turnuri, metereze. Neatinsã de vreo patã, casta, gingaºa fecioarã, Pregãtitã pentru nuntã, pe pãmânt din cer coboarã, Strãlucind cum nu pot ochii îndeajuns sã o admire, Iar Cristos în cale-i iese, cãci Cristos îi este mire. La cetatea minunatã pe un singur drum se vine, Drum pavat, cum se cuvine, cu smaralde ºi rubine. La intrarea în cetate e o poartã care are, Admirabil încrustate, ºiruri de mãrgãritare. Pe aceastã poartã intrã numai cei ce-n viaþã poartã Crucea Domnului, cu dânsul îndurând aceeaºi soartã. Suferinþa ºi prigoana e ciocanul ºi e dalta, Este mâna de maestru cum pe lume nu e alta Care taie, ºlefuieºte, ºi din suflete creºtine Face pietre preþioase, netezite, drepte, fine, Ce fiind apoi zidite ºi mereu adãugate, Fac din ce în ce sã creascã sfânta Domnului cetate. Preamãrire ºi-nchinare þie, veºnicule Tatã. Þie, Fiule, mãrire îþi aducem totodatã. Sã-þi aducã tot pãmântul slavã, Duhule Preasfinte,


Vesperele

21

Tu, ce eºti îmbrãþiºarea ºi iubirea lor fierbinte. Inefabilã Treime, pe vecie sã te-adoare, Sfinþi ºi îngeri laolaltã în a cerului splendoare. Amin. PSALmODIA Ant. 1 Domnul a sfinþit cortul sãu; Dumnezeu e în mijlocul lui ºi nu se va clãtina. Psalmul 45 (46) 2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. 9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, † 10 frânge arcul ºi sfãrâmã lancea * iar scuturile le arde în foc. 11 Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi.


22

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

Ant. Domnul a sfinþit cortul sãu; Dumnezeu e în mijlocul lui ºi nu se va clãtina. Ant. 2 Vom merge cu bucurie în casa Domnului. Psalmul 121 (122) M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Vom merge cu bucurie în casa Domnului. 1

Ant. 3 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi sfinþii lui. Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea 1

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia)

Cf. Ap 19,1-2.5-7


Vesperele 2

5

6

7

23

cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia) Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi sfinþii lui.

LECTuRA SCuRTã Ap 21,1a.2-3.22.27 Am vãzut cetatea cea sfântã, Ierusalimul nou, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregãtitã ca o mireasã împodobitã pentru mirele ei. Atunci am auzit un glas puternic de la tron spunând: „Iatã cortul lui Dumnezeu împreunã cu oamenii! El va locui împreunã cu ei, iar ei vor fi poporul lui, ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor”. Nu am vãzut într-însa nici un templu pentru cã Domnul, Dumnezeu cel atotputernic, este templul ei ºi Mielul. Nu va intra într-însa nimic impur, nici cel care sãvârºeºte nelegiuirea ºi nici cel mincinos, ci numai cei care sunt scriºi în cartea vieþii Mielului. RESPONSORIuL SCuRT R. Fericiþi cei care locuiesc * în casa ta, Doamne. Fericiþi. V. În veci de veci te vor lãuda * în casa ta, Doamne. Slavã Tatãlui. Fericiþi.


24

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

Ant. la Magnificat: Domnul a sfinþit cortul sãu: aceasta este casa lui Dumnezeu, în care va fi invocat numele lui, precum este scris: „Numele meu va fi acolo, spune Domnul”. CâNTAREA DIN EvANghELIE – magnificaT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a sfinþit cortul sãu: aceasta este casa lui Dumnezeu, în care va fi invocat numele lui, precum este scris: „Numele meu va fi acolo, spune Domnul”. RugãCIuNEA uNIvERSALã Sã-l implorãm cu umilinþã pe Mântuitorul nostru, care ºi-a dat viaþa pentru a-i aduna împreunã pe fiii lui


Completoriul

25

Dumnezeu, care erau risipiþi: Adu-þi aminte, Doamne, de Biserica ta! Doamne Isuse, tu þi-ai întemeiat casa pe stâncã: – întãreºte Biserica ta în credinþã ºi speranþã statornicã. Doamne Isuse, din coasta ta au izvorât sânge ºi apã: – reînnoieºte Biserica ta prin sacramentele noului ºi veºnicului legãmânt. Doamne Isuse, tu eºti prezent în mijlocul celor adunaþi în numele tãu: – ascultã rugãciunea pe care, într-un gând ºi o inimã, þi-o înalþã Biserica ta. Doamne Isuse, tu îþi faci lãcaº împreunã cu Tatãl la aceia care te iubesc: – desãvârºeºte Biserica ta în iubirea dumnezeiascã. Doamne Isuse, tu nu-l alungi pe acela care vine la tine: – primeºte-i în casa Tatãlui pe toþi cei rãposaþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, din pietre vii ºi alese, pregãteºti lãcaº veºnic maiestãþii tale, înmulþeºte în Biserica ta roadele Duhului Sfânt pe care i l-ai dãruit, pentru ca toþi credincioºii sã creascã necontenit în har, pânã când poporul tãu va ajunge la plinãtatea Ierusalimului ceresc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


26

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

ImNuL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALmODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea.


Completoriul

27

5

Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. LECTuRA SCuRTã 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIuL SCuRT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.


28

9 noiembrie, Sfinþirea Bazilicii din Lateran

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CâNTAREA DIN EvANghELIE – nunc DimiTTis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



09 noiembrie 2010