Page 1


VINERI SÃPTÃMÂNA A II-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Iatã ziua minunatã, zi de pace ºi luminã, De Cristos înveºmântatã în splendoarea sa divinã. Cine poate în cuvinte bucuria s-o exprime? Astãzi sfântul sânge spalã ale lumii grele crime. Intrã-n cer iertat tâlharul, vede orbul din nãscare; Nu mai este pentru nimeni vreun motiv de disperare. Când vedem cã înºiºi morþii din morminte se ridicã, Ni se naºte-n piept speranþa ºi dispare orice fricã. A jelit întreaga fire când a fost sã se consume Drama morþii de pe cruce, cea mai tristã de pe lume; Trist spectacol pentru îngeri: Domnul prins pe douã bârne! Între doi tâlhari de seamã însuºi Dumnezeu s-atârne!


Oficiul lecturilor

3

Taina tainelor ascunsã din vecie-apare, iat-o: Cel ce-i Dumnezeu de-a pururi carnea noastrã-a îmbrãcat-o. În afarã de pãcate, a-mpãrþit a noastrã soartã, Iar prin moartea sa pe cruce, însãºi moartea este moartã. În zadar e pus în grotã, gãrzile sunt inutile, Cãci învie, iese-afarã, în mormânt stã doar trei zile. Preamãrire þie, Doamne, cãci prin moartea ta amarã, Din mormântul fãr-delegii ne învii, ne scoþi afarã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta. Psalmul 37 (38) Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdie Toþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49). I Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta * ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta. 3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine * ºi mâna ta apasã peste mine. 4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu în faþa mâniei tale,† ºi nu este pace în oasele mele * din cauza pãcatelor mele. 5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, * ca o povarã prea grea pentru mine. Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta. 2

Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.


4

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

II Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele * din pricina nebuniei mele. 7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; * toatã ziua umblu în mâhnire. 8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã * ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu. 9 Sunt frânt ºi istovit cu totul, * strig din cauza zbuciumului inimii mele. 10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea * ºi suspinul meu nu-þi este ascuns. 11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile * ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor. 12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazã din cauza rãnii mele, * ºi rudele mele stau deoparte. 13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, † cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, * ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã. Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea. 6

Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti, Doamne, mântuirea mea. III Iar eu, ca un surd, nu iau aminte * ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura, 15 ca omul ce nu aude * ºi nu iese rãspuns din gura lui. 16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, * tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu! 17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mine când mi se clatinã piciorul, * sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”. 18 Sunt gata sã mã prãbuºesc * ºi durerea înaintea mea este pururea. 14


Oficiul lecturilor

5

19

Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea * ºi mã înspãimânt de pãcatul meu. 20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici * ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv. 21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu * ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele. 22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; * Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine! 23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi, * Doamne, mântuirea mea! Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti, Doamne, mântuirea mea. V. De învierea ta, Cristoase, aleluia! R. Se bucurã cerurile ºi pãmântul, aleluia! LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 4,1-11 Viziunea lui Dumnezeu Eu, Ioan, 1 dupã aceste lucruri am privit ºi, iatã, o uºã deschisã în cer ºi glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiþã când vorbea cu mine, mi-a zis: „Urcã aici ºi-þi voi arãta cele ce trebuie sã fie dupã acestea”. 2 Deodatã, am fost rãpit în duh ºi, iatã, un tron era în cer, iar pe tron ºedea cineva. 3 Iar cel care ºedea era asemãnãtor la vedere cu piatra de jasp ºi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemãnãtor la vedere cu smaraldul. 4 În jurul tronului se aflau alte douãzeci ºi patru de tronuri, iar pe tronuri ºedeau douãzeci ºi patru de bãtrâni îmbrãcaþi în haine albe ºi având pe cap coroane din aur. 5 Iar din tron ieºeau fulgere, glasuri ºi tunete; ºapte fãclii de foc ardeau în faþa tronului: acestea sunt cele ºapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 În faþa tronului era ca o mare de sticlã asemenea cristalului. În mijloc, în jurul tronului, erau patru fiinþe pline cu ochi în faþã ºi în spate. 7 Fiinþa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua fiinþã, asemenea unui viþel; a treia fiinþã avea o


6

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

faþã ca de om, iar a patra fiinþã era asemenea unui vultur care zboarã. 8 Cele patru fiinþe, având fiecare câte ºase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur ºi pe dinãuntru. Zi ºi noapte spuneau fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este ºi care vine! 9 Iar când fiinþele aduceau mãrire, cinste ºi mulþumire celui care ºade pe tron ºi care este viu în vecii vecilor, 10 cei douãzeci ºi patru de bãtrâni cãdeau înaintea celui care ºade pe tron ºi se prosternau înaintea celui care este viu în vecii vecilor ºi îºi aruncau coroanele înaintea tronului, spunând: 11 „Vrednic eºti tu, Domnul ºi Dumnezeul nostru, sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, cãci tu ai creat toate ºi prin voinþa ta au luat fiinþã ºi au fost create”. Ap 4,8c; Is 6,3 RESPONSORIUL R. Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este ºi care vine; * plin este pãmântul de mãrirea lui, aleluia! V. Serafimii strigau unul cãtre altul: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot. * Plin este. LECTURA A DOUA Din Discursurile sfântului Teodor Studitul (Disc. la adorarea crucii: PG 99, 691-694.695.698-699)

Crucea preþioasã ºi dãtãtoare de viaþã a lui Cristos O, dar preapreþios al crucii! Ce strãlucire apare privirii! Toatã frumuseþea ºi toatã mãreþia. Copac frumos ºi plãcut la privit ºi la gust, ºi nu imagine parþialã a binelui ºi a rãului, ca acela din Eden. Este un copac care dã viaþa, nu moartea, lumineazã, nu întunecã, deschide calea spre paradis, nu alungã din el. Pe acel lemn urcã Cristos, ca un rege pe carul sãu triumfal. Îl învinge pe diavol, stãpânul morþii, ºi elibereazã neamul omenesc de sclavia tiranului.


Oficiul lecturilor

7

Pe acel lemn urcã Domnul, ca un luptãtor viteaz. Este rãnit în bãtãlie la mâini, la picioare ºi la coasta divinã. Însã cu acel sânge vindecã vânãtãile noastre, adicã natura noastrã rãnitã de ºarpele veninos. Mai înainte am fost uciºi de lemn, acum însã prin lemn recuperãm viaþa. Mai întâi am fost înºelaþi de lemn, acum însã prin lemn îl alungãm pe ºarpele viclean. Schimbãri noi ºi extraordinare! În locul morþii ne este datã viaþa, în locul stricãciunii, nemurirea, în locul necinstei, gloria. De aceea, nu fãrã motiv exclamã sfântul Apostol: În ce mã priveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, iar eu pentru lume (Gal 6,14). Acea înþelepciune înaltã, care a înflorit din cruce, a fãcut zadarnicã înþelepciunea mândrã a lumii ºi nebunia sa arogantã. Bunurile de orice fel, care ne-au venit din cruce, au eliminat germenii ticãloºiei ºi rãutãþii. La începutul lumii, numai figurile ºi semnele premergãtoare ale acestui lemn aduceau la cunoºtinþã ºi indicau marile evenimente ale lumii. Într-adevãr, fii atent, oricine ai fi tu, care ai dorinþã mare de a cunoaºte. Oare nu printr-un lemn neînsemnat a evitat Noe pentru sine, pentru fiii ºi soþiile lor ºi chiar pentru animale, catastrofa potopului, decretatã de Dumnezeu? Gândeºte-te la toiagul lui Moise. Oare nu a fost un simbol al crucii? A schimbat apa în sânge, a devorat ºerpii vrãjitorilor, a lovit marea ºi a împãrþit-o în douã, apoi a readus apele mãrii la cursul lor normal ºi i-a înecat pe duºmani, i-a salvat însã pe cei care erau poporul legitim. Aºa a fost ºi toiagul lui Aron, simbol al crucii, care a înflorit într-o singurã zi ºi l-a revelat pe preotul legitim. ªi Abraham a prefigurat crucea atunci când l-a legat pe fiu pe grãmada de lemne. Moartea a fost ucisã de cruce ºi Adam a fost readus la viaþã. Fiecare apostol a fost preamãrit prin cruce, fiecare martir a fost încoronat cu ea ºi fiecare sfânt a fost sfinþit de ea. Prin cruce,


Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

8

ne-am îmbrãcat în Cristos ºi ne-am despuiat de omul cel vechi. Prin cruce, noi, oi ale lui Cristos, am fost adunaþi într-un unic staul ºi suntem destinaþi pentru lãcaºurile veºnice. RESPONSORIUL R. Acesta este arborele preþios aºezat în mijlocul paradisului, * pe care autorul mântuirii, prin propria moarte, a biruit moartea tuturor, aleluia! V. Tu eºti mai presus decât toþi arborii pãmântului, * pe care. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, speranþa ºi lumina sufletelor curate, fã, te rugãm, ca inimile noastre sã înalþe rugãciuni vrednice de tine ºi sã te laude neîncetat. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme.


Laudele

9

Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou! (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, *


10

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi.


Laudele

11

19

Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndurãtor. Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19 Dumnezeu vine sã judece lumea Ridicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voastrã! (Lc 21,28). 2 Doamne, am auzit vestirea ta * ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta! De-a lungul anilor, dã-i viaþã, * de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã! În mânia ta, * adu-þi aminte cã eºti îndurãtor! 3 Dumnezeu vine din Teman, * Cel Sfânt, din muntele Paran. Gloria lui acoperã cerurile * ºi pãmântul este plin de lauda lui. 4 Strãlucirea lui este ca lumina, † din mâinile lui izvorãsc raze: * aici se ascunde tãria lui. 13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, * sã-l eliberezi pe unsul tãu. 15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi * ºi spumegau talazurile multe. 16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, * la glasul acesta tremurã buzele mele; putreziciunea îmi cuprinde oasele * ºi paºii mei se clatinã sub mine.


12

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii * care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã. 17 Cãci nu va mai înflori smochinul * ºi nu va mai fi rod în vii; înºelãtoare va fi rodirea mãslinului * ºi nu vor mai da hranã ogoarele; au dispãrut oile din þarcuri * ºi nu mai sunt vite în staule. 18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, * voi tresãlta de veselie în Dumnezeu, mântuitorul meu. 19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: † el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei * ºi poartã paºii mei pe culmi. Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndurãtor. Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. † Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9). 12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * † preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele.


Laudele

13

19

El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul. Fap 5,30-32 LECTURA SCURTà Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãcatelor. Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Isus a luat pâinile ºi, dupã ce a mulþumit, le-a împãrþit celor care ºedeau acolo, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul,


14

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

74

ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus a luat pâinile ºi, dupã ce a mulþumit, le-a împãrþit celor care ºedeau acolo, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu Tatãl l-a înviat pe Cristos prin Duhul Sfânt ºi va da viaþã ºi trupurilor noastre muritoare. De aceea, sã-l rugãm: Dã-ne viaþã, Doamne, prin Duhul tãu cel sfânt! Pãrinte sfânt, care ai primit jertfa de ardere de tot a Fiului tãu, înviindu-l din morþi, – primeºte ofranda noastrã de astãzi ºi cãlãuzeºte-ne spre viaþa veºnicã! Priveºte astãzi cu bunãtate la lucrãrile noastre, – ca sã fie spre mãrirea ta ºi spre sfinþirea tuturor! Munca noastrã, astãzi, sã nu fie zadarnicã, ci sã slujeascã tuturor oamenilor, – ºi ajutã-ne ca, lucrând astfel, sã ajungem în împãrãþia ta!


Ora medie

15

Deschide-ne astãzi ochii ºi inima cãtre fraþii noºtri, – ca sã ne iubim ºi sã ne slujim unii pe alþii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, speranþa ºi lumina sufletelor curate, fã, te rugãm, ca inimile noastre sã înalþe rugãciuni vrednice de tine ºi sã te laude neîncetat. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã.


Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

16

Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),73-80 X (Iod) Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; * fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale. 74 Cei ce se tem de tine mã vor vedea ºi se vor bucura, * cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale. 75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte * ºi întru adevãr m-ai umilit. 76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, * dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu. 77 Sã vinã asupra mea îndurãrile tale ºi voi fi viu, * cãci legea ta îmi este desfãtare. 78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri, cãci cu minciunã m-au asuprit, * iar eu voi cugeta la învãþãturile tale. 79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine * ºi cei care cunosc legile tale. 80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, * ca sã nu fiu fãcut de ruºine. 73

Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18 Rugãciune împotriva prigonitorilor Aceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe pe toþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea). 2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, * apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.


Ora medie 3

17

Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea * ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge. 4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; * cei puternici se ridicã împotriva mea. 5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. * Fãrã nici o pricinã, ei aleargã, se pregãtesc sã mã atace. Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, † 10 mã îndrept spre tine, tãria mea, * pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea. 11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. * Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus pe duºmanii mei. 17 Dar eu voi cânta puterea ta, * dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta, pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, * un loc de adãpost, în ziua necazului. 18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! † Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, * Dumnezeul meu, îndurarea mea! Psalmul 59 (60) Rugãciune dupã o nenorocire În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învins lumea (In 16,33). 3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, * te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! 4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, * reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte. 5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, * ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii. 6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, * ca sã fugã din faþa arcului. 7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, * sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne. 8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: † „Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, * ºi valea Sucot o voi mãsura.


18

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

9

Al meu este Galaadul, al meu este Manase * ºi Efraim, coiful capului meu, Iuda, sceptrul meu de domnie, * 10 Moab, vasul în care mã spãl; peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, * peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”. 11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? * Cine îmi va arãta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre? Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã. 13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, * ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ

Gal 3,27-28

Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristos. Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia!

Rugãciunea de încheiere Doamne Isuse Cristoase, care în ceasul al ºaselea, pe când întunericul învãluia pãmântul, te-ai urcat nevinovat pe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã, dã-ne pururi lumina ta, prin care sã ne învrednicim a ajunge la viaþa cea veºnicã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

19

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Voi ce-aþi pãrãsit Egiptul ºi a lui robie cruntã, Vã invitã astãzi Mielul la ospãþul sãu de nuntã. V-aþi spãlat, trecând prin mare, prãfuitele veºminte; Pe Cristos acum slãviþi-l în cântãri ºi imnuri sfinte. Trupul sãu ni-l dã ca hranã; este pâinea ce se frânge, Vinul dat ca bãuturã este preþiosu-i sânge; Este mana-adevãratã, e izvorul scos din stâncã, Nu mai piere omul care la acest ospãþ mãnâncã. Când în noaptea nimicirii au pierit copii în faºã, Noi am fost cruþaþi de înger ºi de mâna-i ucigaºã. Am fãcut ca glasul nostru sus, la Domnul, sã se-audã ªi-am scãpat de faraonul ºi de-a lui sclavie crudã. Regãsindu-ºi libertatea, un popor acum se naºte; Este trecerea cea mare, e Cristos al nostru Paºte. El e cel ce se jertfeºte, Mielul fãrã de prihanã; Cu-al sãu sânge ne stropeºte, ne dã carnea sa ca hranã. O, Isuse, prin nespusa forþã a-nvierii tale, Ai înfrânt pentru vecie lanþurile infernale. Suntem liberi. Spre robie nu ne-ntoarcem niciodatã, Ci privim tot înainte cãtre veºnica rãsplatã. Înviind, Stãpânul vieþii lasã glorios mormântul; Umilirea, putrezirea, nu putea s-o vadã Sfântul. Omenirea, dupã veacuri, împlinit îºi vede visul; E învins stãpânul morþii, se deschide paradisul. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã,


20

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºi picioarele mele de la cãdere. Psalmul 114 (116 A) Rugãciune de mulþumire Prin multe strâmtorãri trebuie sã intrãm în împãrãþia lui Dumnezeu (Fap 14,22). 1 Îl iubesc pe Domnul, * pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele. 2 El îºi pleacã urechea spre mine * în ziua în care îl chem. 3 Mã strângeau lanþurile morþii * ºi mã cuprindeau spaimele infernului, mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. † 4 Am invocat numele Domnului: * „Doamne, salveazã-mi sufletul!” 5 Domnul este milostiv ºi drept, * Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: * am fost umilit ºi el m-a mântuit. 7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, * fiindcã Domnul þi-a fãcut bine. 8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, † a ferit ochii mei de lacrimi, * picioarele mele de la cãdere. 9 Voi umbla înaintea Domnului * pe pãmântul celor vii. Ant. Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºi picioarele mele de la cãdere. Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul.


Vesperele

21

Psalmul 120 (121) Dumnezeu, ocrotitorul poporului Nu le va mai fi foame ºi nici sete, nu-i va mai arde soarele ºi nici arºiþa (Ap 7,16). 1 Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: * „De unde-mi va veni ajutorul?” 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul * ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte. 4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme * cel care-l pãzeºte pe Israel. 5 Domnul este pãzitorul tãu, * Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. 6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, * nici luna în timpul nopþii. 7 Domnul te va pãzi de orice rãu, * Domnul îþi va apãra sufletul. 8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, * de acum ºi pânã în veac. Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare 3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni


22

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. LECTURA SCURTÃ Evr 5,8-10 Deºi era Fiu, Cristos a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit, iar dupã ce a fost fãcut desãvârºit, a devenit cauzã de mântuire veºnicã pentru toþi cei care ascultã de el, fiind numit de Dumnezeu mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Cruce sfântã a rãbdat / ºi iadul l-a sfãrâmat; / cu putere s-a-mbrãcat / ºi-a treia zi a-nviat. Aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;


Vesperele

23

53

pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cruce sfântã a rãbdat / ºi iadul l-a sfãrâmat; / cu putere s-a-mbrãcat / ºi-a treia zi a-nviat. Aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Cristos, izvorul vieþii ºi începutul a toatã puterea, ºi sã-l rugãm: Doamne, instaureazã în lume împãrãþia ta! Isuse, Mântuitorule, care ai fost dat morþii în trup, dar ai înviat în Duhul Sfânt, – dã-ne harul ca, murind pentru pãcat, sã trãim prin Duhul Sfânt! Tu, care i-ai trimis pe ucenici în lumea întreagã pentru a propovãdui evanghelia la toatã fãptura, – dãruieºte-le vestitorilor evangheliei sã trãiascã din Duhul tãu Sfânt! Þie þi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt, ca sã dai mãrturie despre adevãr; – pãstreazã în spiritul adevãrului inimile celor care ne conduc! Tu, care faci toate noi ºi ne porunceºti sã aºteptãm în priveghere împãrãþia ta, – dã-ne harul ca, aºteptând cu dor un cer nou ºi un pãmânt nou, sã muncim cu mai multã râvnã în lumea de acum! Tu, care ai coborât în iad pentru ca ºi celor morþi sã le fie vestitã bucuria evangheliei, – fii tu însuþi bucuria ºi speranþa glorioasã a celor rãposaþi! Tatãl nostru.


Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

24

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, speranþa ºi lumina sufletelor curate, fã, te rugãm, ca inimile noastre sã înalþe rugãciuni vrednice de tine ºi sã te laude neîncetat. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã.


Completoriul

25

Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude?


26

Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

12

Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTà Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!


Vineri, sãptãmâna a II-a a Paºtelui

28 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


06 mai 2011  

breviar mai 2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you