Lumea_e_rotunda_BT_PUBLICAxx - crop

Page 1

lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 1


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 2


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 3


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 4

The original title of this book is: The World is Curved. Hidden Dangers to the Global Economy, by David M. Smick, published by the Peguin Group, NY, USA, 2008. Copyright © David M. Smick, 2008 All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form. This edition published by arrangement with Portfolio, a member of Penguin Group (USA) Inc.

Copyright © Publica, 2009, pentru ediţia în limba română ISBN 978-973-1931-23-4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SMICK, DAVID M. Lumea e rotundă : pericole ascunse pentru economia globală / David M. Smick ; trad.: Ciprian Șiulea. - București : Publica, 2009 ISBN 978-973-1931-23-4 I. Șiulea, Ciprian (trad.) 33(100)

EDITORI: Cătălin Muraru Radu Minculescu Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu COPERTA: Alexe Popescu REDACTOR: Valentin Protopopescu DTP: Cristian Coban CORECTURĂ: Roxana Samoilescu, Sînziana Doman


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 5

Cuprins Cuvânt înainte (de Dan Paul) ......................................................................7 Prolog ..........................................................................................................13

1

Sfârºitul lumii ......................................................................................23

2

Un ocean de bani periculos.................................................................53

3

Antreprenori într-o lume a investiþiilor private de capital ºi probleme cu fondurile de acoperire ...............................................89

4

Tony Soprano cãlãreºte dragonul chinez...........................................117

5

Gospodinele japoneze ocupã poziþiile de comandã .........................161

6

Nimic nu rãmâne la fel: criza lirei sterline din 1992 .........................192

7

Incredibila comprimare a bãncilor centrale .....................................223

8

Lupta de clasã ºi politicile globalizãrii ..............................................253

9

A supravieþui ºi a prospera în aceastã epocã a volatilitãþii..............285

Mulþumiri .................................................................................................323 Câteva cuvinte despre surse ....................................................................326 Bibliografie ...............................................................................................329


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 6


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 7

Cuvânt înainte Pieţele financiare se confruntă astăzi cu cea mai mare criză pe care oamenii au cunoscut-o de la Marea Criză din anii 1930 și până astăzi. Cartea apare într-un moment în care criza încă nu a fost depășită, cu toate că unele ţări par a fi trecut de momentele cele mai dificile. Lumea a aflat, la jumătatea anului 2007, de problemele pieţei americane, și mulţi se întrebau atunci dacă această criză, localizată la început la nivelul unui singur sector al economiei, se va extinde în toate pieţele financiare și în toată lumea. Nu numai că s-a extins în toată lumea, ca un tsunami devastator, dar părea, în octombrie 2008, că asistăm la sfârșitul lumii financiare, și cuvinte noi, precum „active toxice“, au intrat în limbajul specialiștilor și al oamenilor simpli. David M. Smick, un consultant financiar implicat în sferele înalte ale acestor pieţe, analizează, din unghiuri câteodată neconvenţionale, de unde a pornit totul: criza creditelor sub-prime din Statele Unite, și vorbește pe larg despre legătura dintre aceste credite, aparent lipsite de importanţă pentru restul lumii, și bursele din Europa, China sau Japonia. Pentru factorii de decizie guvernamentali, panica instalată în piaţa financiară reprezintă suprema enigmă. Smick ne introduce în culisele guvernelor, prin prisma unor întâlniri la care a participat, și povestește cum sunt și cum gândesc prim-ministrul din Singapore, Lee Kuuan Yew, înalţi oficiali japonezi, chinezi și nu numai. Întâlnirile sunt relatate într-un mod accesibil oricui, ceea ce reprezintă un avantaj major pentru un cititor mai puţin avizat, și transformă cartea în una accesibilă. Este o carte fascinantă, care nu le e destinată doar celor care lucrează în lumea banilor, a acţiunilor și obligaţiunilor — este o carte pentru oricine vrea să înţeleagă lumea în care trăim. E o carte de istorie a economiei și a lumii financiare, în care ni se

Cuvânt înainte Lumea e rotundã

7


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 8

explică și de ce un „ocean de bani periculos“ a devenit o problemă pentru întreaga omenire încă din anii ’80–’90, atunci când toate pieţele erau în plină expansiune, iar multe fenomene ce s-au dezvoltat în perioada de avânt economic au acţionat precum drojdia care face gogoașa să crească, până când inevitabilul se produce și balonul umflat se sparge. Chinei îi e destinat un capitol special: China e văzută ca cel mai mare deţinător de titluri americane de trezorerie, ca o superputere economică și financiară, dar și ca un factor potenţial de instabilitate în viitor. India este văzută și ea ca o ţară interesantă pentru capitalul care caută un loc de refugiu unde poate fi înmulţit. Se spune despre China, o ţară comunistă, că a salvat capitalismul, dar acest bine va fi reciproc, și capitalismul va rezolva apoi problemele Chinei. Însă, așa cum autorul spune, în lumea de azi, una a fenomenelor imprevizibile, experienţa trecutului nu este o garanţie pentru succesul viitor. Cartea e scrisă într-un ritm alert și poartă cititorul în multe locuri aparent fără nicio legătură cu pieţele financiare, pune întrebări incitante, încercând să dezlege misterele globalizării și explicând în ce mod sunt intrinsec legate riscurile din Thailanda, Brazilia sau Indonezia de problemele unui proiect imobiliar din Las Vegas, de ce o companie ipotecară din America e afectată de aceste riscuri, de ce gospodinele japoneze ocupă poziţii cheie în lumea investiţiilor. Cititorul va fi fermecat de abordarea psihologică a investitorilor, află ce fac guvernele în momentele de panică din pieţele financiare, atunci când oficialii înţeleg că nu pot restabili ordinea prin decrete, ci pot doar să creeze impresia că stăpânesc situaţia. Multe guverne au acţionat stângaci la declanșarea crizei, s-au panicat din cauza presiunilor și au făcut greșeli politice și economice serioase, cum ar fi protecţionismul comercial, suprareglementarea pieţelor, impozite mai mari pe capital și pe iniţiativele antreprenoriale. Aceste fenomene parcă le vedem și în România, nu?

8

Lumea e rotundã Cuvânt înainte


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 9

Cu toate acestea, lipsa de transparenţă a pieţelor pare să continue, în timp ce pentru investitori apar tot mai multe impedimente legale. Lumea e rotundă este o carte scrisă într-un ritm alert și merită să fie citită de toată lumea, nu numai de investitori, economiști, brokeri sau studenţi. Dar în primul rând trebuie citită de guvernanţi, pentru că ei sunt cei care intervin în economie, atât în perioadele de creștere, cât și în cele furtunoase, deși de multe ori se pare că nu înţeleg cu adevărat pieţele financiare. Smick are dreptate: pieţele seamănă cu lumea, care, rotundă fiind, are un orizont greu de anticipat. Lectură plăcută, Dan Paul Președinte Asociaţia Brokerilor

Cuvânt înainte Lumea e rotundã

9


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 10


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 11

Soþiei mele Vicky ºi lui Peter, Sarah ºi DJ


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 12


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 13

Prolog Am început să scriu această carte despre noua economie globală de astăzi cu o frustrare enormă. Până la urmă, ce putem înţelege dintr-un sistem financiar mondial care acum pare să funcţioneze perfect, iar în secunda următoare se comportă de parcă vine sfârșitul lumii? În prezent revoluţia cibernetică (a calculatorului) transformă economia într-o adevărată mașină globală de făcut bani, iar bursele din toată lumea ajung la cote fără precedent. În secunda următoare, pieţele se prăbușesc. Apoi oamenii citesc în ziar articole care le sugerează că valoarea casei lor ar deveni în curând mai mică decât ipoteca. Descoperă că economiile de o viaţă ale familiei lor — chiar și banii lichizi depuși în fonduri monetare despre care se presupune că sunt supersigure — ar putea dispărea peste noapte. Încercând să înţeleg cu adevărat semnificaţia noului sistem global, am început prin a reciti o carte fundamentală pentru tema globalizării, bestsellerul lui Tom Friedman The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-first Century.1 Friedman descrie în mod irezistibil globalizarea așa cum este ea, cu concentrările din lanţurile de aprovizionare cu bunuri și servicii. Poveștile sunt fascinante — purtându-l pe cititor din Silicon Valley-ul indian din Bangalore până în satele din nord-estul Chinei. Cartea lui Friedman descrie modul în care tehnologia digitală a scurtat distanţele dintre ţări și a revoluţionat lanţurile de aprovizionare globale. Aceasta a permis oamenilor de pe tot globul să intre în afaceri unii cu ceilalţi, fiecare naţiune venind cu avantajul ei comparativ la masa comerţului mondial. Friedman, publicist premiat al New York Times, avertizează cu înţelepciune că economia americană trebuie să se 1

Lumea este platã: scurtã istorie a secolului XXI — aluzia polemicã a titlului lui Smick este evidentã (n. t.).

Prolog

Lumea e rotundã

13


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 14

adapteze acestui mediu nou și în schimbare sau să își restrângă amploarea. Cartea constituie o realizare istorică prin faptul că introduce un public larg într-o nouă lume de oportunităţi și provocări transnaţionale. După ce am recitit The World Is Flat, într-o zi am luat masa la Hay-Adams Hotel din Washington, D. C., exact vizavi de Casa Albă, cu un vechi prieten, John Despres, care fusese mult timp gurul în materie de politică externă al senatorului democrat Bill Bradley. „John“, i-am spus în timp ce ne așezam, „încerc din răsputeri să înţeleg globalizarea. Sincer vorbind, din punctul de vedere al pieţelor financiare, lumea nu e plată. Spre deosebire de lumea care produce bunuri și servicii, în lumea financiară nimic nu se întâmplă liniar. În schimb, există o serie continuă de discontinuităţi neprevăzute — întoarceri și cotituri neașteptate care adesea au nevoie de milioane de participanţi ai pieţei pentru a răsturna adevărurile bine cunoscute. În lumea financiară, John, nimic nu prea pare să se întâmple liniar“. Despres, un bărbat meditativ de șaizeci și ceva de ani care își alege cu grijă cuvintele, a rămas pe gânduri. Și-a mângâiat bărbia, cântărind ceea ce spusesem eu în timp ce privea în depărtare, dincolo de Lafayette Park, spre coloanele Casei Albe. „Deci ceea ce vrei să spui“, a început el încet, făcând apoi o pauză de câteva secunde, „este că lumea nu e plată; lumea e rotundă.“ „Da“, am răspuns eu, „pentru pieţele financiare, lumea e rotundă. Nu putem vedea dincolo de orizont. Drept urmare, câmpul nostru vizual este limitat. E ca și cum am fi obligaţi să mergem pe un drum nesfârșit, plin de curbe periculoase, cu văi abrupte și pereţi de stâncă riscanţi. Nu putem vedea înainte. Suntem tot timpul luaţi prin surprindere și de aceea lumea a devenit atât de periculoasă.“ Istoric vorbind, informaţiile incerte și incomplete — lipsa transparenţei — au fost întotdeauna un flagel pentru pieţele financiare. Au existat întotdeauna lucruri pe care investitorii

14

Lumea e rotundã

Prolog


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 15

și traderii nu le știau și nici nu le puteau afla. Dar în noua economie globală, acest ocean nebun de lichiditate globală nu numai că a sporit numărul necunoscutelor, dar a și modificat relaţiile dintre ele și importanţa lor relativă. Există jucători noi, cu perspective noi. Dintr-odată, o masă imensă de fonduri din toată lumea concurează pentru oportunităţile de investiţii. Bancheri, oameni de afaceri și guverne ale ţărilor industrializate concurează acum cu antreprenorii, afacerile nou-înfiinţate și vechile companii controlate de stat din economiile emergente, pentru a atrage aceste fonduri. Este aproape imposibil să-ţi dai seama ce se întâmplă la un anumit moment, cu noile tipuri de datorii securitizate, creditele de tip mezzanin2 și instrumentele financiare revoltător de complicate. Investitorii au nevoie de noi tipuri de informaţie pentru a lua decizia corectă. Dar care anume sunt aceste tipuri? Și de unde le pot lua? Pieţele financiare au funcţionat întotdeauna în condiţiile inegalităţii de informaţie și analiză. Tu crezi sau știi A. Eu cred sau știu B. Dar astăzi factorii de decizie și traderii depind mai mult ca oricând de instinctul lor. Terenul de joc e mai mare, mizele sunt mai consistente, iar sistemul, din cauza mărimii și complexităţii sale, este incredibil de fragil. Este un castel din cărţi de joc care se poate prăbuși din multe motive. Nu înseamnă neapărat că asta se va întâmpla, dar politicienii și factorii de decizie trebuie să fie atenţi. Trebuie să aibă grijă de lucruri care înainte nu prea contau pentru ei. La urma urmei, ce știm cu adevărat despre ce se va întâmpla în China, care are o economie pe care nici măcar liderii chinezi nu o înţeleg în întregime? Ce știm despre mentalitatea gospodinei japoneze care, oricât de ciudat ar părea, joacă un rol foarte important în privinţa direcţiei în care curg economiile lumii? Ce știm despre acurateţea registrelor contabile, chiar a celor mai mari și mai de încredere instituţii financiare ale 2

Investiþii într-o companie care, în cazul falimentului acesteia, au un nivel inferior de prioritate la recuperare (n. t.).

Prolog

Lumea e rotundã

15


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 16

noastre sau a instrumentelor financiare complicate pe care aceste firme le oferă? Ce știm despre implicaţiile strategice, pe termen lung, ale faptului că excedentele financiare de astăzi sunt controlate de guverne nedemocratice? Și care sunt implicaţiile sociale și politice ale faptului că prosperitatea globală este distribuită atât de inegal? În plus, pieţelor le lipsesc informaţii despre ceea ce ar putea fi cea mai importantă chestiune — dacă tendinţei de globalizare înseși i se va permite să continue. Politica globalizării se înfierbântă rapid, pe măsură ce neliniștea produsă de puterea liberei circulaţii a bunurilor și capitalului se agravează. În mod uimitor, un sondaj recent al Wall Street Journal/NBC a dezvăluit faptul că până și republicanii cred, în proporţie de doi la unu, că liberalizarea comerţului dăunează Americii. Iar turbulenţele îngrijorătoare ale Marii Crize a Creditului, provocate de subprime din 2007–2008, nu ajută nici ele prea mult. Au devenit ultimul strigăt de luptă al forţelor antiglobalizare care se adună la orizont. „Probabil cel mai neliniștitor lucru“, am spus în timp ce masa noastră lua sfârșit, „este că celor mai mulţi oameni de astăzi le lipsește perspectiva istorică. Perioada de boom este considerată ceva de la sine înţeles. Votanţii americani de vârstă medie de astăzi s-au născut la mijlocul anilor 1960. Nu își amintesc stagflaţia și cozile lungi la benzină din anii 1970, perioada de dinaintea economiei globalizate de astăzi. Nu au cunoscut niciodată altceva decât o economie foarte productivă, cu pieţe bursiere impresionante și slujbe numeroase. Multe componente-cheie ale globalizării au fost ţinute până acum în frâu. Prin urmare, perioada următoare va fi una de schimbare politică făţiș reactivă, posibil imprudentă.“ „Ca și cum asta nu ar fi de ajuns“, am subliniat apoi, „factorii de decizie nu acordă atenţie naturii fragile a sistemului financiar global de astăzi și modului în care prosperitatea creată prin mijloace financiare se poate pierde pe nesimţite printre consecinţele neintenţionate ale unor acţiuni politice bine

16

Lumea e rotundã

Prolog


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 17

intenţionate, care încearcă să legifereze sau reglementeze securitatea economică. Astăzi ne găsim într-o situaţie în care sistemul financiar globalizat pe de o parte face posibilă, pe de altă parte ameninţă bunăstarea noastră naţională.“ La sfârșit am sugerat că deși cartea lui Friedman prezintă strălucit primul episod al poveștii globalizării, există și un al doilea episod — partea financiară a poveștii. Partea subprimelor datorită căreia, de exemplu, un orășel din Norvegia arctică își poate vedea întregul lui viitor financiar distrus, deoarece managerii lui financiari au investit masiv într-un produs Citigroup denumit obligaţiune cu garanţie imobiliară. Când pieţele imobiliare de peste Ccean, din Florida și California, s-au prăbușit, iar obligaţiunile și-au pierdut valoarea, orășelul norvegian a trebuit să închidă grădiniţa și să sisteze serviciile medicale pentru bătrâni. La sfârșitul discuţiei noastre am vorbit despre istorie, fiind de acord că nu e nimic nou în actuala criză politică, economică și financiară a lumii. Într-adevăr, economia mondială de astăzi seamănă izbitor cu pieţele integrate și prosperitatea copleșitoare a perioadei dintre 1870 și 1914, pe care celebrul economist John Maynard Keynes a descris-o ca pe „un episod extraordinar din progresul economic al umanităţii“. Și aceasta a fost o perioadă punctată de crize financiare continue — și de o mare prosperitate. Paradoxal, astăzi ne punem aceleași întrebări ca și cei din 1914: ce este necesar pentru a susţine acest sistem economic global nou și plin de succes? Ce pericole decizionale ar putea anula această producere a prosperităţii? Stagflaţia? Deflaţia? Protecţionismul? Ce explozie sau implozie financiară neașteptată ar putea crea valuri — curbe — pe care lumea este încă nepregătită să le abordeze altfel decât prin războaie comerciale, control strict al capitalului și alte politici protecţioniste — toate gafele politice fiind efectul unor erori umane? Lumea industrializată de astăzi vrea ca moneda chineză să fie mai bine administrată, dar încă nu știe cu certitudine care

Prolog

Lumea e rotundã

17


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 18

este orientarea strategică sau măcar capacitatea conducerii dezbinate a Chinei. Lumea urăște deficitele gemene ale Americii, cel bugetar și cel de cont curent, dar nimeni nu a găsit încă o modalitate sigură de a scăpa de ele. Și nici nu pare că răspunsul va apărea prea curând. O mare parte a excedentelor bugetare ale lumii se află în mâinile unor regimuri nedemocratice, în frunte cu China, și ale producătorilor de petrol, inclusiv Rusia, dar nimeni nu știe ce prevestește asta pentru viitor. Atunci când a sărit în ajutorul firmei de investiţii Bear Sterns, în martie 2008, Federal Reserve pare să fi oferit o garanţie guvernamentală investiţiilor întregului sector financiar, nu doar băncilor. Nu știe nimeni care sunt implicaţiile pe termen lung ale acestei noi politici asupra nivelului de reglementare și, astfel, asupra nivelului creditării. Trăim într-o lume globalizată în care trebuie să ne pese mult mai mult de problemele celorlalţi, în același timp rezolvându-le și pe ale noastre. În cartea sa, Friedman avertizează factorii de decizie americani asupra necesităţii reducerii impozitării, creșterii salariilor profesorilor și noilor metode de creare, atragere și păstrare a noilor creatori de plusvaloare — inginerii. Însă e posibil ca pentru păstrarea circulaţiei libere a capitalului, astfel încât sistemul circulator al globalizării să funcţioneze în continuare, să fie nevoie de cea mai rafinată echipă de neurochirurgi financiari globali. Asta se datorează faptului că lumea de astăzi nu are o doctrină financiară, și nici măcar vreun set de acorduri informale, cu care să pună ordine într-o criză financiară. În schimb, suntem obligaţi să bâjbâim și să avansăm milimetric, ca și cum am încerca să facem o operaţie pe creier complicată cu o mână legată la spate și cealaltă îmbrăcată într-o mănușă de box de altă mărime. Pieţele financiare au devenit pur și simplu prea mari și, uneori, prea ameninţătoare pentru ca instituţiile noastre guvernamentale să poată fi cu adevărat eficiente în menţinerea stabilităţii. Odată cu primele împușcături ale Primului Război Mondial, perioada 1870–1914, ciudat de asemănătoare cu cea cu

18

Lumea e rotundã

Prolog


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 19

care ne confruntăm astăzi, a făcut cunoștinţă cu o nouă realitate, una amară. Într-un deceniu și jumătate, circulaţia capitalului și a mărfurilor se prăbușise, contribuind la punerea bazelor Marii Depresiuni. Astăzi, Frederic Mishkin, unul dintre teoreticienii proeminenţi ai lumii în politică monetară globală și membru al consiliului de administraţie al Federal Reserve, susţine rău-prevestitor că „posibilitatea unei alte Mari Răsturnări este foarte reală“. Martin Wolf, de la Financial Times, scrie că „prăbușirea de la începutul secolului XX s-a întâmplat, în parte, din cauza presiunilor generate de adaptarea puterilor în ascensiune la ordinea economică și politică globală“. El sugerează că ascensiunea de astăzi a Chinei și Indiei va crea presiuni similare — „o spirală a ostilităţii reciproce, care subminează angajamentul faţă de o ordine economică internaţională liberală“. Desigur, lumea nu va opune cine știe ce veto spectaculos sistemului actual, așa cum este el astăzi. Pieţele financiare ale lumii industriale au acumulat prea multă putere politică pentru ca asta să se poată întâmpla. Răsturnările vin arareori printr-o lovitură decizională unică, crudă, vizibilă și planificată. În schimb, ca și moartea provocată de multe răni ușoare, răsturnările sunt cauzate de o serie de mici schimbări destabilizatoare, aparent inofensive, dar periculoase, care ajung la terifiantul punct critic al nesiguranţei și fricii pieţei. Asta e ceea ce s-a întâmplat în timpul crizei subprimelor, iar astăzi suntem din ce în ce mai expuși riscului altor calamităţi financiare, care ne ameninţă cu o spirală sălbatică a distrugerii și suferinţei. Mi-am asumat sarcina de a scrie despre acest sistem complicat pe care îl numim noua economie globală deoarece am fost în prima lui linie și, probabil, am jucat un rol modest în crearea sa. În timpul celor treizeci de ani de carieră, am privit evoluţia forţelor care au creat globalizarea financiară și m-am consultat regulat cu unii dintre actorii importanţi ai finanţelor globale. Mă simt obligat să împărtășesc ceea ce am învăţat celor care nu au beneficiat de un astfel de acces.

Prolog

Lumea e rotundã

19


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 20

De-a lungul anilor, am lucrat mai întâi ca șef de cabinet al unui lider important al Congresului american, apoi am fost consilier pe probleme economice al unor candidaţi la președinţie, atât democraţi, cât și republicani. În ultimii douăzeci de ani, am lucrat cu unii dintre cei mai de succes manageri financiari ai lumii, inclusiv George Soros, Michael Steinhardt, Louis Bacon, Stan Druckenmiller și Julian Robertson, prin intermediul firmei mele de consultanţă în macroeconomie globală Johnson Smick International (care înainte se numea Smick Medley and Associates). Suntem un fel de jurnaliști specializaţi — ca un canal TV plătit, faţă de televiziunile gratuite. În plus, am înfiinţat și continui să public The International Economy, o revistă dedicată ministerelor de finanţe și băncilor centrale ale lumii. De asemenea, am conceput și organizat U. S. Congressional Summits on the Dollar and Trade, o serie de conferinţe importante de la sfârșitul anilor 1980 și din anii 1990 implicând miniștri de finanţe și guvernatori de bănci centrale din lume și lideri ai Congresului american. Timp de două decenii am interacţionat zilnic cu cei mai experimentaţi economiști și cei mai proeminenţi traderi din prima linie a globalizării financiare. Toţi se luptau cu aceeași problemă: cum să supravieţuiască și să prospere în acest nou sistem lent. În ianuarie 2007, cu mai mult de șase luni înaintea izbucnirii crizei subprimelor, am spus altor invitaţi de la un dineu din Washington că „o persoană obișnuită de astăzi ar fi șocată să afle în ce măsură sistemul financiar global, deși solid, se confruntă cu riscul potenţial de a fi distrus. Este vulnerabil în faţa unui efect psihologic de turmă, care ar putea da peste cap economiile din lumea industrializată.“ Pe drumul de la dineu spre casă, soţia mea Vickie a remarcat: „Ar trebui să scrii o carte despre asta. Dacă guvernatorii băncilor centrale și cei de pe Wall Street știu ce e în spatele cortinei, de ce să nu știe și ceilalţi? De ce să nu spui ceea ce toţi acești mari actori financiari

20

Lumea e rotundã

Prolog


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 21

știu deja despre cum ne-ar putea afecta pe toţi aceste incertitudini?“ Astfel încât îi recunosc inteligentei mele soţii meritul pentru recunoașterea necesităţii unei astfel de cărţi și pentru oferirea acelei scântei necesare care m-a motivat să îmi asum acest proiect.

Prolog

Lumea e rotundã

21


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 22


lumea e rotunda BT.qxp

1

12/8/2009

4:16 PM

Page 23

Sfârºitul lumii

Nimic nu se comparã cu posibilitatea ca economia mondialã sã disparã, atunci când e vorba de ceva care sã-þi atragã atenþia ºi sã tulbure o varã liniºtitã. Era dimineaþa zilei de 10 august 2007, iar eu pedalam relaxat pe o bicicletã medicinalã la Westmoor Club din Nantucket, o insulã de vacanþã în largul coastei din Massachusetts. Deasupra mea Paul Simon cânta cu o voce incredibil de subþire „Slip Slidin’ Away“. Pe perete, un televizor plat fãrã sonor înfãþiºa un grup de top-modele de lenjerie Victoria’s Secret zâmbitoare, chicotind straniu în timp ce „deschideau“ bursa din New York. Cu o zi înainte, Dow Jones Industrial Average se prãbuºise cu 387 de puncte, un aproape 3% enorm. Cu o searã înainte pieþele asiatice plonjaserã, iar dimineaþa cele europene se scufundau încã ºi mai tare. Comentatorii agitaþi de la CNBC, canalul de business prin cablu, ajunseserã la apoplexie.

Lumea industrializată se confrunta cu o criză de lichidităţi majoră, Marea Criză a Creditului din 2007–2008. Într-o clipă, băncile și alte instituţii financiare din lume încetaseră să acorde împrumuturi. Pe întreg globul, acordurile financiare se opriseră brusc. În Statele Unite, cumpărătorii potenţiali de case nu puteau să semneze contractele de cumpărare. Sistemul financiar global o lua la vale. Era ca și cum sângele încetase să circule, iar pacientul, care cu doar câteva zile înainte păruse sănătos, intra în comă. Crizele pieţei financiare nu sunt ceva nou pentru mine. În calitate de consultant macroeconomic pentru multe fonduri de investiţii mari și pentru serviciile de achiziţii ale unora din-

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

23


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 24

tre cele mai mari instituţii financiare din lume, îmi amintesc foarte clar convorbirile telefonice tensionate, care durau toată noaptea, din timpul prăbușirii bursei din 1987. Îmi amintesc că până și George Soros, finanţistul miliardar atât de sigur pe el, avea un ușor tremur în voce în timp ce amândoi ne dădeam seama că e posibil ca nimic să nu mai poată opri căderea sistemului financiar mondial. Un deceniu mai târziu, Bill McDonough, președintele Federal Reserve New York, explica unui public restrâns (din care făceam și eu parte) că prăbușirea și ulterioara salvare de către piaţă a fondului de investiţii Long-Term Capital Management adusese economia mondială mai aproape de buza prăpastiei decât își dădea seama cineva. În timp ce stăteam pe bicicleta medicinală, răsfoind niște documente pe care tocmai le primisem de la biroul meu din Washington, mi-am îndreptat atenţia asupra lui Paul Simon, care cânta „Cu cât destinaţia ta e mai aproape, cu atât te îndepărtezi mai mult“. Unul dintre documente oferea un citat distonant. Secretarul Trezoreriei americane Hank Paulson declarase recent: „Aceasta este de departe cea mai puternică economie globală pe care am văzut-o în cariera mea“. Și totuși, chiar în dimineaţa aceea, Paul Krugman, editorialist al New York Times, sugerase că actuala criză a creditării putea provoca o „reacţie în lanţ a incapacităţii de plată“ de coșmar. Mai rău, spunea el, factorii de decizie nu puteau să facă nimic. Toate astea n-au nicio logică, m-am gândit eu. Pieţele se isterizaseră din cauza pierderilor din așa-numita piaţă a subprimelor, o piaţă relativ mică de ipoteci și instrumente financiare bazate pe ipoteci adresate unor debitori care nu prezentau niciun fel de garanţii. Dar de ce s-ar prăbuși o piaţă a acţiunilor aproape globală și de ce ar colapsa creditarea doar pentru că niște ipoteci devin insolvabile? La urma urmei, împrumuturile cu probleme implicau, în cel mai rău caz, o expunere de 200 de miliarde de dolari pe o piaţă globală în valoare de sute de trilioane.

24

Lumea e rotundã

Sfârºitul lumii


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 25

E adevărat, economia globală era în proces de reducere a gradului de îndatorare — diminuând treptat riscul, în timp ce bula imobiliară se dezumfla —, dar pieţele știau asta de luni de zile. Situaţia era uluitoare. De ce trebuia ca insolvabilitatea subprimelor să lovească atât de dur, la început, acţiunile unora dintre cele mai mari companii blue-chip din lume, care și-ar fi putut finanţa cu ușurinţă expansiunea din resurse interne, fără împrumuturi bancare? Toată această problemă ar fi trebuit să rămână o diversiune minoră în ansamblul lucrurilor. Fără îndoială, avea să fie o zi interesantă. Pieţele fuseseră deja speriate la începutul acelei săptămâni, când un purtător de cuvânt al băncii franceze BNP Paribas anunţase ferm că banca nu avea nicio expunere pe subprime, fiind obligat să recunoască, la puţin timp după aceea, că aveau un număr neprecizat de ipoteci insolvabile. Această recunoaștere misterioasă lovise atât pieţele europene, cât și pe cele americane. Ridicase întrebarea: de ce nu fuseseră lovite doar acţiunile BNP — de unde aceste pierderi masive ale pieţelor din toată lumea industrializată? În câteva zile criza ajunsese pe piaţa obligaţiunilor private, mult timp considerată una dintre cele mai sigure baze de investiţie pentru fondurile mutuale financiare. Asta însemna că America de clasă mijlocie începe să aibă probleme. Dintr-odată, piaţa considerată investiţia cea mai sigură și mai lichidă din lume (în sectorul nonguvernamental) devenise suspectă. Sistemul circulator al sistemului mondial se vedea dintr-odată ameninţat, pe măsură ce investitorii își vărsau fondurile în singura investiţie pe termen scurt considerată de încredere — obligaţiunile pe trei luni ale Trezoreriei americane. De ce este periculos acest lucru? Pentru că lichiditatea pieţei financiare începe să sece. Panicaţi asemănător în timpul Marii Depresiuni, investitorii și economisitorii de atunci și-au pus banii la saltea. Marile corporaţii își plasaseră rezervele de lichidităţi pe piaţa obligaţiunilor private. Nebunia a continuat de-a lungul acelei zile de vineri în august 2007. Federal Reserve a reacţionat injectând 19 miliarde

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

25


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 26

de dolari în sistemul bancar, pentru a-l menţine pe linia de plutire, și a permis ratelor dobânzilor pe termen scurt să scadă. Asta venea după injecţia de 24 de miliarde a Fed din ziua precedentă. Temătoare, Banca Centrală Europeană a injectat o sumă enormă, 240 de miliarde de euro, în timpul primei faze a crizei, crezând că băncile europene sunt expuse unui risc serios. Și totuși, în ciuda acestor infuzii de urgenţă cu lichidităţi, Dow a continuat să se prăbușească până marţea următoare — prima oară cu 207 puncte, apoi 167 în ziua următoare, apoi cu 280 mai puţin decât după o săptămână. Vineri, 17 august, bursa japoneză înfricoșată a căzut cu 874 de puncte, mai mult de 5 procente. Majoritatea pieţelor din lume păreau să fie în cădere liberă. Pieţele de obligaţiuni erau haotice, pe măsură ce banii, neîncrezători în sectorul privat, continuau să curgă spre obligaţiunile Trezoreriei. Nimeni nu avea încredere în nimeni, astfel că dintr-odată nimeni nu mai împrumuta pe nimeni. Piaţa modială a creditului s-a blocat, nimeni nefiind sigur care erau riscurile acestuia. Acest lucru este periculos, deoarece dacă piaţa creditării private încetează să funcţioneze, întreaga economie este în pericol — oamenii își pierd slujbele, pensiile lor se dizolvă, iar averile personale ale familiilor obișnuite se prăbușesc imediat, pe măsură ce preţul locuinţelor lor coboară sub preţul ipotecilor. Rata dobânzii creditelor de consum — mașini, carduri de credit și orice altceva — urca ameţitor, ceea ce însemna că, mai devreme sau mai târziu, economia avea să fie afectată. În timp ce reflectam la această situaţie, mi-am dat seama că, în esenţă, ceea ce se întâmplase de fapt fusese că instituţiile financiare americane plasaseră o mare parte a creditelor lor subprime rele — deșeurile lor toxice — în departamente separate, au împărţit suma totală în multe porţii mici și au vândut aceste felii instituţiilor financiare din toată Europa și Asia. În curând deșeurile toxice s-au răspândit în întregul sistem financiar al lumii industrializate, dar nimeni nu știa unde anume. Acum exista un motiv pentru care restul lumii să urască America.

26

Lumea e rotundã

Sfârºitul lumii


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 27

E important să nu uităm că problema aici nu era dimensiunea dezastrului subprimelor; pieţele financiare își dădeau seama de asta. Problema era unde se găseau deșeurile toxice. Cine avea cancer și cine era sănătos? În cele din urmă, problema era informaţia sau lipsa ei. În curând piaţa financiară globală a devenit sceptică și a început să privească dincolo de criza subprimelor, punând la îndoială credibilitatea arterelor principale ale sistemului global de creditare și a pieţei împrumuturilor garantate prin active. Vinerea următoare, Federal Reserve a continuat să ia măsuri, reducându-și rata de scont și acordând împrumuturi generoase sistemului bancar. Obiectivul: să înconjoare sistemul bancar american cu un gard de protecţie, plecând de la convingerea că dacă băncile se prăbușesc, se prăbușește și economia americană. Primele aveau să fie afectate întreprinderile mici, dar în curând întreaga economie reală și forţa americană de muncă aveau să fie lovite încă și mai rău. Federal Reserve, încă neștiind sigur care instituţii financiare deţineau cele mai multe deșeuri toxice, avea nevoie să stabilizeze situaţia, pentru a câștiga timp. Am continuat să reflectez, până la sfârșitul acelei săptămâni, la turnura neașteptată a evenimentelor. O evoluţie relativ minoră devenise ceva mai serioasă, făcând ca valoarea bursei americane să scadă cu aproape 10% (înainte de a-și reveni, în cele din urmă, după reducerea de către Federal Reserve a ratei dobânzii). Aceasta însemna o pierdere bruscă, instantanee, de aproape 2 trilioane de dolari, egală cu aproape o șesime din PIB-ul american (produsul intern brut). Pentru a spori bizareria acestui climat, în toiul crizei comicul Ben Stein (care e și economist) a scris în New York Times un articol mult discutat, în care susţinea că expunerea subprimelor e atât de minusculă încât reacţia globală nu avea niciun sens. „În ce mod se pot lega intrinsec riscurile din Thailanda, Brazilia sau Indonezia de problemele unui proiect imobiliar din Las Vegas?… De ce trebuie ca o companie ipotecară din

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

27


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 28

Long Island să aibă ceva de-a face cu aceste riscuri?“, a întrebat comicul-economist. O parte a răspunsului e că noi trăim într-o epocă a globalizării în care pieţele financiare au fost internaţionalizate prin intermediul unei reţele complicate de mecanisme financiare numită securitizare, un subiect pe care îl voi discuta în capitolul următor. După cum spunea Eric Jacobson, de la firma de cercetare Morningstar: „Astăzi există atât de multe interconexiuni între diferitele părţi ale pieţei, care altfel par extrem de disparate“. Dar globalizarea nu reușește să explice de ce, aparent peste noapte, pieţele financiare par să se fi desprins de realitate și ce implică pentru viitorul nostru haosul care a rezultat de aici. În săptămânile de după izbucnirea crizei, am început să meditez la ceea ce se întâmplase. Cum puteau pieţele financiare ca acum să reflecte o economie solidă (cea mai bună pe care o văzuse vreodată secretarul Trezoreriei), iar în clipa următoare să intre în panică? Cum era posibil ca un calm aparent să se transforme, practic peste noapte, într-o ameninţare serioasă la adresa întregului sistem economic? Cea mai bună metaforă la care mă pot gândi este că pieţele financiare globale seamănă puţin cu un unchi bogat și generos, dar uneori foarte paranoic. În mod normal acest unchi binevoitor împarte calm și înţelept bani întregii familii, evaluând cu atenţie riscul și beneficiile potenţiale ale investiţiei în funcţie de scenariul fiecărui membru al familiei. Dar din când în când e copleșit de un sentiment paranoic brusc și profund. Dintr-odată plictisit de peisaj, unchiul panicat închide robinetul banilor. Ce provoacă accesul brusc de paranoia? Nimic mai mult sau mai puţin decât lipsa informaţiilor clare, neambigue și de încredere despre ceea ce se întâmplă. Unchiul are impresia că rudele lui nu îi spun tot ceea ce el ar trebui să știe; îi ascund unele lucruri. În timpul Marii Crize a Creditului din 2007–2008, unchiul binevoitor s-a panicat, dar nu din cauza insolvabilităţii credi-

28

Lumea e rotundã

Sfârºitul lumii


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 29

telor subprime sau a bulei imobiliare americane, care dădea pe dinafară. Pieţele financiare ale lumii cunoșteau foarte bine aceste evoluţii. Panica s-a răspândit exact din cauză că, dintr-odată, nimeni nu mai putea să spună care instituţii financiare deţineau deșeuri toxice subprime și cu ce costuri. Situaţia a fost exacerbată de complexitatea bruscă a sistemului financiar, ca rezultat al securitizării, ceea ce ducea la lipsa transparenţei. Când unchiul binevoitor devine paranoic din cauza proastei transparenţe, se întâmplă lucruri neplăcute. Apare panica. În acest caz unchiul începe dintr-odată să se îndoiască de valoarea instrumentelor de creditare noi și complexe ale pieţelor financiare. Pentru aceste investiţii „de hârtie“, singura măsură a riscului și valorii vine de la agenţiile de rating în creditare, care măsoară riscul doar pe baza unor modele matematice complicate. În unele cazuri, lipsa transparenţei poate să ducă la euforia care alimentează bulele financiare, din cauza lipsei informaţiilor concrete. În acest caz însă lipsa unor informaţii de încredere a produs o stopare bruscă și periculoasă a creditării mondiale. Dar această discuţie are o implicaţie și mai largă. Evoluţia spectaculoasă a panicii financiare este consecinţa directă a globalizării lumii economice din ultimii douăzeci și cinci de ani. Globalizarea a dus la o mai mare prosperitate în întreaga lume, creând un ocean de capital volatil, care acum bântuie prin lume în căutare de oportunităţi de investiţie. Acest ocean de capital a devenit marea provocare a factorilor noștri de decizie. Cu multe luni înaintea acestei mari crize, am început să-mi adun gândurile pentru această carte. Subiectul urma să fie acest bine imperfect pe care îl numim globalizare. Teza mea: aceea că integrarea pieţelor financiare ale lumii din timpul ultimilor douăzeci și cinci de ani a dus la o perioadă de aur a creării de plusvaloare și de reducere a sărăciei nemaivăzută în istoria umanităţii. Asta e vestea bună. După intrarea Chinei și Indiei în sistemul capitalist global, lumea industrializată

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

29


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 30

aproape a reușit să facă miracole în acest interval. În doar puţin mai mult de două decenii, piaţa liberă globală a cunoscut o dublare a forţei de muncă, lipsită de precedent — de la 2,7 miliarde la 6 miliarde, fără nicio revoluţie, fără revolte de stradă serioase, fără ca bursele să fie măcar ameninţate cu închiderea lor. Acest succes fenomenal izvora dintr-o mutaţie a paradigmei globale, accelerată de prăbușirea Zidului Berlinului, care a dus la convingerea, larg răspândită, că succesul economic provine nu din sectorul guvernamental și nici măcar din cel al marilor corporaţii, ci din inovarea continuă produsă de o clasă antreprenorială globală dispusă să își asume riscuri. Această clasă este cea care permite economiilor să se reinventeze continuu. Mai important decât orice, această inovare și reinventare economică este alimentată de un sistem financiar global modernizat al alocării de capital, evaluare a riscului și investiţii transnaţionale, într-un climat de liber schimb. În ciuda crizelor financiare, rezultatul a fost un val de prosperitate fără precedent — numai în Statele Unite au apărut patruzeci de milioane de slujbe noi, sub președinţi atât republicani, cât și democraţi, mai multe decât a creat tot restul lumii industrializate. În timpul ultimilor douăzeci și cinci de ani, Dow Jones Industrial Average a urcat de la 800 la 12 000. Pentru a egala în termeni procentuali acest succes bursier din ultimii douăzeci și cinci de ani, Dow ar trebui să depășească 170 000. În 1982, la începutul acestei perioade de integrare a pieţei financiare globale, averea netă a gospodăriilor americane ajungea la 11 trilioane de dolari; astăzi ea depășește 56 de trilioane, potrivit Federal Reserve. Chiar și dacă e ajustată cu inflaţia, aceasta reprezintă o realizare uluitoare în privinţa creării de prosperitate. Din 1980 până în prezent, valoarea tuturor activelor financiare globale a sărit de la 12 trilioane de dolari la 140 de trilioane, o creștere de 1 166%. Activele financiare globale

30

Lumea e rotundã

Sfârºitul lumii


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 31

au sărit de la 100% din PIB-ul mondial în 1980, la 325% astăzi. Vestea proastă e că economia globală spectaculoasă de astăzi este atât instabilă, cât și neliniștitoare. Pe măsură ce slujbele și investiţiile se mută în jurul globului, oamenii își pierd veniturile și pensiile. Iar în timp ce aceste mutaţii se produc, beneficiile economice ale sistemului sunt adesea distribuite inechitabil. După cum scria Nina Easton de la Fortune: „Nu există prea multă siguranţă în această economie globală în continuă mișcare, în care muncitorii au succes vânând oportunităţi (nu supunându-se unor reguli oficiale), reinventându-și încontinuu carierele (nu bazându-se pe vechime) și investindu-și economiile (nu contând pe pensiile oferite de companii)“. În ciuda enormei prosperităţi create, această nouă epocă a liberei circulaţii a capitalului global și a abundenţei a fost, de asemenea, însoţită de o epocă a crizelor financiare. Charles Kindleberger inventariază, în cartea sa Manii, panici și crize, întreaga istorie a crizelor financiare. Și totuși, potrivit Băncii Mondiale, ultimii douăzeci și cinci de ani de prosperitate au constituit punctul culminant al crizelor bancare sistemice, în mult mai mare măsură, de exemplu, decât în cei douăzeci și cinci de ani de preglobalizare. Dar în același timp, lumea a beneficiat, paradoxal, de o volatilitate redusă a inflaţiei și ratelor șomajului în ultimele decenii. Modul de a reacţiona în faţa acestor factori economici contradictorii constituie cea mai importantă problemă cu care se confruntă astăzi factorii de decizie din lumea întreagă. Dacă vor reacţiona exagerat la nesiguranţa lichidităţii și problemelor de creditare de astăzi, ei riscă producerea unei răsturnări financiare și economice care ne va afecta pe toţi. Paradoxal, cele mai bune intenţii pot duce la rate înalte ale dobânzilor, șomaj mai mare, burse mult mai puţin solide, donaţii veritabile mai mici și o creștere devastator de amară a nivelului sărăciei mondiale. Totuși aceasta nu trebuie neapărat să se

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

31


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 32

întâmple, dacă factorii de decizie recunosc fragilitatea pieţelor de capital și adoptă abordări strategice noi și atent ţintite faţă de această minunată lume nouă. Dar e neîndoielnic că, în ciuda instabilităţii financiare, ultimii douăzeci și cinci de ani de liberalizare a pieţelor financiare globale și a comerţului au produs acea găină din poveste care face ouă de aur, în termenii libertăţii politice, creării prosperităţii și reducerii sărăciei. În 1975, de exemplu, doar 25% din cele 147 de ţări ale lumii erau considerate democraţii; astăzi, după douăzeci și cinci de ani de pieţe globalizate, cifra este de 58. După cum spunea Kofi Annan, fostul secretar general al Naţiunilor Unite: „Principalii perdanţi în lumea foarte inegală de astăzi nu sunt cei care sunt prea expuși globalizării. Sunt cei care au fost lăsaţi pe dinafară“. Gary Hufbauer, de la obiectivul Peterson Institute for International Economics, susţine că Statele Unite sunt cu mai mult de „un trilion de dolari mai bogate în fiecare an datorită comerţului globalizat“. Aceasta înseamnă aproape 10% din PIB, sau incredibil sumă de 10.000 de dolari pe gospodărie. În cartea lor, Pieţele capitalului mondial: provocarea naţiunilor din G-10, Hufbauer și economistul canadian Wendy Dobson afirmă că acele câștiguri economice din liberalizarea fluxurilor de capital sunt acum egale sau le depășesc pe cele din liberalizarea comerţului. Robert Bartley, regretatul editor al paginii de opinii a Wall Street Journal, a scris o carte despre economia lui Reagan, intitulată The Seven Fat Years3 (noiembrie 1982–iulie 1990). Dacă cineva ar scrie continuarea, aceasta ar trebui să se intituleze The Twenty-five Fat Years4, incluzând uimitoarea perioadă de pace și prosperitate de sub președintele Bill Clinton, care a fost un campion al noului sistem financiar global. Acești douăzeci și cinci de ani reprezintă, de asemenea, perioada cea mai de succes în reducerea sărăciei din istoria uma3 4

Cei ºapte ani graºi (în lb. en. în original) (n. t.). Cei douãzeci ºi cinci de ani graºi (în lb. en. în original) (n. t.).

32

Lumea e rotundã

Sfârºitul lumii


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 33

nităţii. În 2006, am comandat un articol pentru revista mea The International Economy, pentru a încerca să măsurăm performanţa pieţelor financiare globalizate în reducerea sărăciei din 1980 încoace. Autorul, m-am gândit eu, nu ar fi trebuit să provină nici din vreo agenţie guvernamentală, nici din vreun think tank aflat într-o relaţie de dependenţă cu Banca Mondială; nici din vreo agenţie privată dedicată sărăciei, dintre care multe manifestau o neîncredere aproape psihotică faţă de pieţe. Autorul nu trebuia să aibă nicio misiune ideologică de dreapta. Adam Posen de la Peterson Institute, unul dintre directorii revistei noastre, l-a recomandat pe Surjit Bhalla, un fost oficial al Băncii Mondiale și asociat al Goldman Sachs, care acum este investitor privat. Bhalla, cunoscut pentru gândirea și cercetările sale complet independente, a acceptat această sarcină. Concluzia sa era aceea că tocmai am fost martorii unui proces istoric. Ultimii douăzeci și cinci de ani reprezentaseră epoca de aur a reducerii sărăciei, totul petrecându-se în timpul mutaţiei către pieţele financiare globalizate. Definind sărăcia cu ajutorul criteriului tradiţional de „un dolar pe zi“ (standardul utilizat de agenţiile internaţionale), aproximativ un miliard de oameni ieșiseră din sărăcie din 1980 încoace. Luând-o altfel, în timpul perioadei 1950–1980, atunci când Banca Mondială și alte agenţii internaţionale pline de bani erau la apogeul lor, de fapt s-a produs o creștere semnificativă a sărăciei mondiale. Și aceasta a fost perioada marilor cheltuieli guvernamentale, inclusiv împrumuturi și subvenţii importante acordate lumii în curs de dezvoltare. Aceste eforturi bine intenţionate erau afectate de faptul că, în lipsa unor instituţii eficiente și oneste în ţările de destinaţie, rezultatele transferurilor la nivel de guverne vor fi întotdeauna dezamăgitoare. Epoca de aur a reducerii sărăciei a început în perioada pieţelor globalizate de după 1980, când nivelul sărăciei a scăzut cu un uluitor 20%. Deloc surprinzător, scăderi importante au apărut în India și China, după ce amândouă au îmbrăţișat ca-

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

33


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 34

pitalismul antreprenorial și au scăzut tarifele. Dar chiar și America Latină și Africa, cele mai reticente zone, au cunoscut un declin al sărăciei începând din 2000. Fără îndoială, în lume există încă multă durere și suferinţă. E nevoie de mai multe eforturi publice și private pentru combaterea lor, în particular pentru combaterea epidemiei galopante de SIDA care afectează continentul african. De asemenea, este posibil ca un dolar pe zi să fie un etalon prea scăzut pentru pragul sărăciei, chiar dacă acesta rămâne standardul din domeniu, calculat pe baza valorii dolarului din 1994. Dar, până la urmă, doar privind aceste simple cifre, capitalismul antreprenorial în cadrul unui sistem global integrat financiar pare să fie singurul model capabil să ofere o reducere a sărăciei accelerată și necondiţionată. Martori sunt cei un miliard de oameni care au fost scoși din sărăcie în ultimii douăzeci și cinci de ani. Din nou, nimic din toate acestea nu vrea să sugereze că eforturile de ameliorare a problemelor medicale și de sănătate nu sunt esenţiale. Trebuie să recunoaștem meritele enorme ale eforturilor filantropilor proeminenţi precum Bill și Melinda Gates. Starul rock Bono îndeplinește o misiune importantă și lăudabilă, hărţuind Banca Mondială și producătorii internaţionali de medicamente pentru ca aceștia să își ofere sprijinul. Dar aceste eforturi sunt minore în comparaţie cu puterea inerentă a capitalismului de piaţă. Chiar și Bono recunoaște asta. În martie 2007, a declarat pentru New York Times că „unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat în Africa este rolul crucial pe care comerţul îl va juca în scoaterea populaţiei ei din sărăcia extremă“. Deși imperfectă, uneori dezamăgitoare și adesea imprevizibilă, globalizarea a fost o foarte impresionantă mașină de creare a prosperităţii. Dar, după douăzeci și cinci de ani de performanţe economice spectaculoase, încă nu cunoaștem toate implicaţiile — bune și rele — ale globalizării. Știm că, în ciuda câtorva decenii de globalizare rapidă a sistemului,

34

Lumea e rotundã

Sfârºitul lumii


lumea e rotunda BT.qxp

12/8/2009

4:16 PM

Page 35

majoritatea factorilor de decizie guvernamentali și a politicienilor înţeleg puţin din natura unică a economiei de azi. Pentru mulţi, economia rămâne o entitate statică pentru care se luptă forţe politice rivale, într-o nouă epocă a luptei de clasă. În realitate, economia globală seamănă mai mult cu un organism viu foarte dinamic. Robert Samuelson de la Newsweek observa o statistică remarcabilă: „La fiecare trei luni, în Statele Unite dispar între șapte și opt milioane de slujbe și un număr aproximativ egal sau mai mare sunt create.“ Mai mult decât orice, această nouă economie globală este extrem de diferită de vechiul sistem, în care corporaţiile și responsabilii lor la vârf au creat un sistem global de control pentru a menţine o stabilitate relativă. Acum se întâmplă exact contrariul. Mai mult decât oricând înainte, marile corporaţii sunt încontinuu ameninţate să devină anacronice de clasa antreprenorială care își asumă riscuri, extraordinar de îndrăzneaţă, confruntată ea însăși cu posibilitatea eșecului. Așa cum IBM era ameninţată pe vremuri de Microsoft, acum Microsoft e ameninţată de companii pe care internetul le-a făcut posibile, precum Google sau sistemul de operare open-source Linux. Situaţia poate deveni și mai complicată din cauza realităţii că intrăm într-o epocă interactivă nouă, în care colaborarea în masă prin intermediul internetului transformă modul în care companiile creează valoare adăugată. Este un proces de reformare de tip populist a businessului internaţional, în cadrul căruia o dinamică a dezvoltării pornite de jos poate ajunge să domine economia globală. Într-un capitol ulterior voi discuta ce implică asta pentru China, unde guvernul a implementat acum o politică nouă și bizară de controlare a conţinutului de internet. Însă, în ultimă instanţă, nu avem altă variantă, în această lume tot mai volatilă, decât să acceptăm piaţa globalizată și să o direcţionăm subtil înspre binele public, cu cât mai puţine consecinţe negative neintenţionate. După cum spunea președintele Bill Clinton în discursul său

Sfârºitul lumii

Lumea e rotundã

35