Mic dictionar de vaccinuri si vaccinari - Viorel Alexandrescu - Dumitru Matei - Alexandra Vlad

Page 1


Cuprins

Capitolul I. Termeni în vaccinologie....................................7 Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis ..................................13 Capitolul III. Calendar de vaccinări .................................41 Capitolul IV. Stocarea, transportul şi administrarea vaccinurilor ..................................................................47 Capitolul V. Vaccinuri pentru copii, adulţi şi categorii speciale de persoane (călători, evenimente epidemiologice) .............................................................67 Capitolul VI. Vaccinare: rute, doze, zone ..........................71 Capitolul VII. Abrevieri ...................................................75 Capitolul VIII. Producători internaţionali de vaccinuri ......79 Capitolul IX. Legislaţie privind vaccinările în România ......................................................................85 Capitolul IX. Anexe .........................................................89 Bibliografie.......................................................................94

5


Capitolul I

Termeni în vaccinologie

A Acoperire vaccinală = definită ca procentul de persoane care au primit unul sau mai multe vaccinuri de interes în raport cu populaţia totală. Adjuvanţi = substanţe organice sau minerale care potenţează acţiunea unui medicament. Agamaglobulinemie = maladie congenitală caracterizată prin absenţa gamaglobulinelor din sânge. Anergie = lipsa de reacţie a organismului la antigene. Anticorpi = cunoscuţi şi ca imunoglobuline, sunt proteine utilizate de sistemul imunitar ca să identifice şi să neutralizeze substanţele străine, precum bacteriile şi virusurile. Anticorpi monoclonali = clasă de imunoglobuline care au ca trăsătură specifică o structură şi o funcţie identică (adică au aceeaşi specificitate pentru un anumit antigen sau un anumit epitop) şi care sunt produse de o clonă de celule limfoide (limfocite B sau plasmocite) care toate provin dintr-o singură celulă iniţială şi, prin urmare, sunt toate identice între ele din punct de vedere genetic. 7


8

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

Antigen = reprezintă orice substanţă de origine endogenă sau exogenă, care odată ajunsă în organism nu este recunoscută ca proprie şi determină apariţia unui răspuns imun, ce vizează neutralizarea şi eliminarea ei. Autoanticorpi = anticorpi produşi de organism împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi normale ori modificate. Autoimunitate = proces patologic în care anticorpii produşi de organism acţionează împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi.

C Conversie în anticorpi = creşterea în dinamică a anticorpilor faţă de un antigen specific.

E Eşecul vaccinării şi al vaccinului = reprezintă totalitatea cauzelor care duc la insuccesul protecţiei indivizilor după administrarea vaccinului, o protecţie redusă sau un vaccin care nu prezintă credibilitate pentru populaţie şi este respins de aceasta.

G Grupe ţintă la vaccinare = beneficiarii direcţi ai vaccinului şi ai vaccinării (grupe de vârstă, grupe speciale).

H Hipoglobulinemie = defect congenital sau boală care se caracterizează prin reducerea gamaglobulinelor din sânge.


9

Capitolul I. Termeni în vaccinologie

I Imunitate celulară = recunoaşterea, neutralizarea şi eliminarea a două categorii celulare: celulele proprii (self) modificate antigenic (prin infectare sau degenerare malignă) şi celulele străine şi agenţi infecţioşi (nonself) proveniţi prin transplant de ţesuturi sau organe şi infecţii. Imunitate umorală = imunitatea mediată prin secreţia de anticorpi produşi de limfocitele B. Acestea se transformă în plasmocite care secretă anticorpi. Imunocompetenţă = capacitatea de a dezvolta un răspuns imun optim la contactul cu un antigen. Imunomodulatori = substanţe care modifică răspunsul imun cu scop de potenţare. Imunosupresia = inhibiţie a reacţiilor excesive, anormale sau normale ale sistemului imunitar.

M Memorie imunologică = recunoaşterea antigenului ca „nonself“ şi selectarea celulelor imunocompetente (B şi T), urmate de proliferare şi secreţie de anticorpi (B) şi activarea celulelor cu acţiune citotoxică (T) pentru neutralizarea şi eliminarea antigenelor virale.

P Păcat antigenic originar = sau efectul Hoskins, reprezintă proprietatea sistemului imun de a utiliza memoria imunologică bazată pe o infecţie precedentă, atunci când a doua versiune


10

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

uşor diferită a acestei entităţi străine (de exemplu, un virus sau o bacterie) este întâlnită. Populaţie cu risc = reprezintă totalitatea indivizilor care prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire, complicaţii şi deces. Protecţie = ansamblu de măsuri prin care se realizează apărarea organismului.

R Rapel = repetarea unui vaccin la un anumit interval de timp (mediu) pentru a creşte protecţia; pot fi 1, 2, 3 rapeluri. Răspuns imun primar = reacţie imunitară a organismului la primul contact cu antigenul. Răspuns imun secundar = reacţie imunitară a organismului la un alt contact cu antigenul ca expresie a memoriei imunologice. Revaccinare = repetarea administrării unui vaccin la intervale mari (ani) pentru a creşte protecţia.

T Toleranţă imunologică = este procesul de diminuare activă şi specifică a răspunsului imun faţă de un antigen endogen sau exogen, care în mod normal este cunoscut ca fiind capabil să declanşeze un răspuns imun umoral sau celular.

V Vaccin = preparat biologic care declanşează apariţia răspunsului imun la organismele supuse vaccinării.


Capitolul I. Termeni în vaccinologie

11

Vaccin universal = produs imunoprofilactic care induce imunitate specifică la îmbolnăviri cauzate de mai multi agenţi infecţioşi din aceeaşi familie. Vaccinare universală = concept prin care se preconizează administrarea vaccinului tuturor persoanelor dintr-o populaţie dată împotriva unui anumit agent infecţios (gripa).


Capitolul II

Dicţionarul propriu-zis

Vaccinuri monovalente

Vaccinuri combinate (multivalente) Vaccin diftero-tetanic (dT) Vaccin diftero-tetanopertussis acelular (DTP-a) Vaccin diftero-tetanopertussis acelular (DTP-a), polio inactivat (VPI) şi Hib

Vaccinuri Vaccin anti-meningococic bacteriene Vaccin anti-pesta Vaccin anti-pneumococic Vaccin anti-tuberculoză Vaccin BCG pentru imunoterapia cancerului Vaccin împotriva antraxului Vaccin împotriva Haemophilus influenzae tip b Vaccin pertussis acelular Vaccin tifoidic subcutanat Vaccinuri Vaccin antigripal Vaccin rujeolic – oreion – virale Vaccin anti-rabic rubeolic (ROR – MMR) Vaccin anti-papillomavirus Vaccin anti-rotavirus Vaccin anti-rubeolic Vaccin anti-rujeolic Vaccin anti-herpes zoster Vaccin hepatitic A Vaccin hepatitic B Vaccin împotriva encefalitei japoneze Vaccin împotriva febrei galbene Vaccin polio inactivat Vaccin polio oral Nota: Denumirile vaccinurilor sunt corecte atât în nomenclatura anglo-saxonă (ex. vaccin gripal), cât şi în cea franceză (ex. vaccin antigripal).

13


14

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

Vaccinuri monovalente bacteriene • Vaccin anti-meningococic — determină protecţie împotriva meningitei, septicemiei şi pneumoniei determinate de bacteria Neisseria meningitidis (meningococ). — preparat din polizaharid purificat de Neisseria meningitidis; alte componente sunt: clorură de sodiu, fosfat disodic, fosfat monosodic, apă pentru preparate injectabile. — administrare: intramuscular (muşchiul deltoid la adulţi şi partea antero-laterală a coapsei la copii) sau subcutanat. — indicaţii: în Romania este disponibil vaccinul polizaharidic meningococic A + C, vaccinul oferind protecţie numai împotriva meningococului de grup A şi a meningococului de tip C; nu oferă protecţie împotriva altor grupe de meningococi sau împotriva altor microorganisme care pot declanşa meningite şi septicemii în urma unei infecţii cu acestea. — contraindicaţii: nu trebuie administrat pe cale intravasculară sau intradermică. — efecte secundare: rare – durere asociată cu edem sau eritem, foarte rare – febră, cefalee, urticarie, mialgii, artralgii şi tulburări gastro-intestinale, foarte foarte rare – reacţii de hipersensibilitate severe (şoc anafilactic). — doze: începând cu vârsta de 2 ani; o singură doză urmată de rapel în funcţie de situaţia epidemiologică. • Vaccin anti-pesta (ciuma bubonică) — vaccinul reduce incidenţa şi severitatea ciumei rezultată în urma înţepăturii de purice. — preparare: ser cu anticorpi anti „fracţiunea I capsulară antigenică“, cuantificată prin testul de hemaglutinare pa-


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

— —

15

sivă (passive hemagglutination – PHA), corelată cu rezistenţă la infecţii cu Yersinia pestis la animalele de laborator (corelaţie comparabilă cu titrul PHA şi imunitatea extrapolată la om). administrare: intramusculară. contraindicaţii: hipersensibilitate la una sau mai multe componente ale vaccinului; persoanele cu reacţii la primul vaccin nu vor mai fi revaccinate. efecte secundare: frecvente – cefalee, febră, limfoadenopatie uşoară, eritem şi induraţie la locul injectării (la aproximativ 10% dintre beneficiari); rare – reacţii de sensibilitate manifestate prin urticare şi astm. doze: adulţii şi copiii > 11 ani: prima serie este formată din 3 doze de vaccin. Prima doză de 0,1 ml este urmată de o a doua doză de 0,2 ml la 4 săptămâni distanţă. A treia doză, 0,2 ml este administrată 6 luni mai târziu de la administrarea primei doze. În cazul unei epidemii se accelerează vaccinarea la 3 doze a câte 0,5 ml fiecare, administrate la 1 săptămână distanţă. Eficacitatea acestui program de vaccinare accelerată nu a fost determinată. Copiii mai mici de 10 ani: prima serie este tot de 3 doze de vaccin, dar dozele sunt mult mai mici.

TABELUL 1. Dozele vaccinului împotriva pestei (în mililitri), după categoria de vârstă (în ani), pentru prima vaccinare şi rapeluri Numărul <1 1-4 5-10 >10 dozelor 1 0,2 0,4 0,6 1,0 2 şi 3 0,04 0,08 0,12 0,2 Rapeluri + 0,02-0,04 0,04-0,08 0,06-0,12 0,1-0,2 + Doze mici pot fi utilizate dacă se suspectează apariţia de efecte secundare severe.


16

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

Intervalele între injecţii sunt aceleaşi ca pentru adulţi. Rapeluri: dacă se continuă expunerea este nevoie de 3 doze de rapel administrate la un interval de aproximativ 6 luni. După, nivelul anticorpilor descreşte uşor şi rapelurile se fac la un interval de 1-2 ani, depinzând de continuarea sau nu de expunere la boală. • Vaccin anti-pneumococic — preparat biologic care induce protecţie împotriva pneumoniei, bronşitei, otitei, sinuzitei, meningitei şi septicemiei determinate de Streptococcus pneumoniae (pneumococ). — preparare: din 7 polizaharide capsulare pneumococice (4, 6B, 9V, 14, 18C, 19F, 23F) şi 6 polizaharide suplimentare (1, 3, 5, 6A, 7F, 19A), toate conjugate cu o proteină transportoare CRM197; alte componente: fosfat de aluminiu, clorură de sodiu, acid succinic, apă pentru preparate injectabile. — administrare: intramuscular; la sugari pe faţa anterolaterală a coapsei, iar pentru copii şi adulţi în muşchiul deltoid. — indicaţii: se recomandă evitarea administrării vaccinului în timpul sarcinii; la persoanele cu deficit imunitar protecţia poate fi scăzută în cazul administrării vaccinului. — contraindicaţii: hipersensibilitate la unul sau mai multe dintre componentele vaccinului; amânarea vaccinului în cazul persoanelor cu boală acută febrilă severă sau care manifestă simptome de răceală.


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

17

— efecte secundare: iritabilitate, cefalee, erupţii cutanate tranzitorii, convulsii, cu sau fără febră, scăderea apetitului alimentar, insomnie, vărsături, diaree. — doze: se începe înainte de 6 luni şi se administrează 2-3 doze concomitent cu DTaP la 2, 4 şi respectiv 6 luni şi o doză de rapel la 12-15 luni. • Vaccin anti-tuberculoză (BCG Calmette-Guérin) — preparat biologic care induce protecţie împotriva tuberculozei. — preparare: din culturi avirulente ale bacilului CalmetteGuérin suspendat în soluţie de glutamat de Na 1,5% cu o concentraţie de 4-5 milioane de germeni vii la un vaccin. — administrare: strict intradermic; locul injectării: 1/3 medie braţ stâng pe faţa postero-externă. — indicaţii: după naştere, copiii născuţi din mame HIV pozitive, deja infectaţi, necesită vaccinare. — contraindicaţii: IDR pozitiv, graviditate, nou-născuţi subponderali, boli febrile, convalescenţa unei boli infecto-contagioase (1-3 luni), deficit imun. — efecte secundare: se poate instala o adenopatie axilară, după 1-3 luni de la vaccinare. — doze: 0,1 ml din suspensia vaccinală la nou născuţii şi sugarii până în 12 luni de viaţă şi revaccinarea celor care nu prezintă în decurs de 6 luni o cicatrice post-vaccinală mai mare de 3 mm. • Vaccin BCG pentru imunoterapia cancerului — tratament complementar de primă linie în tumorile vezicale cu risc înalt; bacilul Calmette-Guérin acţionează prin


18

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

eradicarea tumorilor existente, reduce frecvenţa recurenţelor tumorale, împiedică sau întârzie progresia tumorală spre forme infiltrative. preparare: bacterie viabilă (bacilul Calmette-Guérin; nucleu de cristalizare RIVM derivat din nucleu Pasteur 1173-P2); pulbere: poligelină, glucoză şi polisorbat 80; solvent: clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile. administrare: condiţii asemănătoare endoscopiei intravezicale; pacientul nu va bea nici un fel de lichid 4 ore înainte şi până la 2 ore după instilaţie. Vezica urinară trebuie golită înainte de instilaţia cu BCG; se introduce în vezica urinară cu ajutorul unui cateter, la presiune mică. Pe cât posibil, suspensia instilată trebuie să rămână în vezica urinară 2 ore şi să aibă un contact suficient cu întreaga suprafaţă mucoasă a vezicii urinare. Pacienţii vor sta nemişcaţi la pat şi li se va modifica poziţia din culcat pe spate în culcat pe burtă şi invers, la fiecare 15 minute. După 2 ore, pacientul va evacua suspensia. Dacă nu există contraindicaţii medicale specifice, pacientul va fi hiperhidratat timp de 2 zile după fiecare instilaţie. indicaţii: nu se vor administra tuberculostatice şi antibiotice (gentamicină, fluorochinolone, doxiciclină) concomitent cu instilaţiile intravezicale cu BCG; nu va fi utilizat pentru administrare subcutanată, intradermică, intramusculară sau intravenoasă şi nici pentru vaccinare. contraindicaţii: graviditate, alăptare, hipersensibilitate la componente BCG, imunosupresie, tuberculoză activă,


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

19

în cazul în care pacientul a fost tratat anterior prin radioterapie; evitarea condusului o perioadă de timp după tratament, deoarece poate influenţa negativ capacitatea de conducere a vehiculelor. — efecte secundare: foarte frecvente – tulburări gastro-intestinale, cistite, durere la urinare; frecvente: sindrom gripal, dureri musculare, astenie, reacţii alergice, rash; mai puţin frecvente – citopenie, anemie, sindrom Reiter, hepatită, artrită, artralgii, infecţii ale tractului urinar, retracţie vezicală, obstrucţie vezicală, orhită, epididimită, hipotensiune arterială; rare şi foarte rare – septicemie cu BCG, reacţii de hipersensibilitate, limfadenită cervicală. — doze: un flacon este suficient pentru o instilaţie vezicală (un flacon conţine: unităţi viabile de BCG, pulbere şi solvent). Pentru carcinomul in situ schema de tratament constă dintr-o instilaţie intravezicală cu BCG pe săptămână, timp de 6 săptămâni. După 4 săptămâni de pauză, administrarea va continua utilizând tratamentul de întreţinere. Tratament adjuvant: la 2-3 săptămâni după rezecţia transuretrală sau biopsia vezicală şi fără cateterizare traumatică; se va repeta la intervale săptămânale, timp de 6 săptămâni. Tratament de întreţinere: 1 an de tratament administrat lunar; altă schemă constă dintr-o cură de inducţie de 6 săptămâni, urmată de 3 instilaţii intravezicale săptămânale în lunile 3, 6, 12, 18, 24, 30 şi 36 (27 de instilaţii de-a lungul unei perioade de trei ani).


20

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

• Vaccin împotriva antraxului — determină protecţie împotriva antraxului produs de sporii bacteriei Bacillus anthracis; boala este prezentă la animalele domestice şi sălbatice; la oameni antraxul apare atunci când aceştia sunt expuşi la animale sau vin în contact cu ţesuturi ale animalelor infectate, sau când sunt direct expuşi la sporii bacteriei B. anthracis. — preparare: sunt 2 tipuri de vaccin pentru uzul uman – 1. un filtrat de cultură fără celule, care conţine proteine antigenice adsorbite sau precipitate folosind un adjuvant pe bază de aluminiu, obţinut din culturi cu tulpini de B. anthracis atenuate, avirulente; 2. vaccin viu atenuat care conţine spori de la tulpini atenuate de B. anthracis. Tipul Vaccin fără celule bacteriene PA

Vaccin viu atenuat

Vaccinul Vaccin antracis adsorbit (AVA), tulpină necapsulată V770-NP1-R; vaccin antracis precipitat (AVP); tulpină avirulentă 34F2 obţinută din culturi de B. anthracis. Vaccin rusesc: spori de la tulpini atenuate STI-1 ale B. anthracis (4 x 108 spori per doză). Vaccin China – suspensia A a tulpinei atenuate A16R a B. anthracis.

Excipienţi Formaldehidă, benzethonium chloride absorbită pe hidroxid de aluminiu, aluminium potassium sulphate, thiomersal şi clorură de sodiu. Glicerol

— administrare: intramuscular. — indicaţii: vaccinul este recomandat persoanelor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani, care prezintă riscul de a fi expuse la bacteria B. anthracis; vaccinarea poate fi recomandată femeilor gravide care au fost expuse la antrax şi care prezintă riscul de a dezvolta boala.


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

21

— contraindicaţii: persoanele care au avut o reacţie alergică severă la o doză de vaccin împotriva antraxului; hipersensibilitate la una sau mai multe componente ale vaccinului; pacienţii care au avut sindromul GuillainBarré (GBS). — efecte secundare: frecvente – sensibilitate, roşeaţă, prurit, cefalee, oboseală; rare – reacţii alergice severe. — doze: 5 doze de vaccin – prima doză când se identifică un potenţial risc de expunere la infecţie şi celelalte 4 doze la 4, 6, 12 şi 18 luni după prima administrare; sunt recomandate rapeluri anuale. • Vaccin împotriva Haemophilus influenzae tip b (Hib) — preparat biologic care induce protecţie împotriva bolii invazive determinată de Haemophilus influenzae tip b; infecţia cu Hib determină cel mai frecvent meningite. — preparare: din polizaharid capsular purificat de Haemophilus influenzae tip b; alte componente sunt: lactoză, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile. — administrare: intramuscular. — indicaţii: dacă vârsta copilului este sub 13 luni, prima vaccinare se va face la vârsta de cel puţin 6 săptămâni, ulterior se vor administra alte două doze, la interval de cel puţin 1-2 luni; se va utiliza cu prudenţă vaccinul în cazul în care persoana prezintă vreo sângerare sau are o boală a sângelui, boală autoimună sau în cazul în care persoana utilizează medicamente sau urmează orice tratament care poate afecta sistemul imunitar. — contraindicaţii: hipersensibilitate la unul sau mai multe componente ale vaccinului; febră/infecţie; reacţii alergice la vaccinare anterioară cu vaccin Hib.


22

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

— reacţii adverse: foarte frecvente – înroşire a pielii la nivelul locului de administrare, lipsa poftei de mâncare, febră, agitaţie; frecvente – durere şi umflare la nivelul locului de inoculare, vărsături, diaree, nervozitate; mai puţin frecvente – transpiraţie în exces, papule sau puncte purpurii pe piele, insomnie, labilitate emoţională; foarte rare – tumefacţie la nivelul feţei, buzelor, limbii şi gâtului, convulsii, somnolenţă, urticarie, lipotimie, erupţii trecătoare pe piele, edem al membrului la nivelul căruia s-a efectuat vaccinarea, nodul la locul injectării, iar la prematuri pot apărea perioade de apnee, timp de 2-3 zile după vaccinare. — doze: se administrează conform schemei de vaccinare; în România se efectuează vaccinarea la 2, 4, 6 şi 12 luni; Doza recomandată este de 0,5 ml soluţie injectabilă. • Vaccin pertussis acelular — preparat biologic care induce protecţia împotriva bolilor produse de infecţia cu Bordetella pertussis. — preparare: l doză (0,5 ml) conţine toxina pertussis 25 g, pertactin (PRN) 8 g, hemaglutinina filamentoasă (FHA) 25 g şi 0,5 mg hidroxid de aluminiu. — administrare: pe cale injectabilă (im sau sc), de regulă la nivelul părţii superioare externe a muşchiului deltoid; în caz de coagulopatii se poate decide administrarea subcutanată. Vaccinul poate determina mai multe reacţii adverse locale, inclusiv apariţia unui mic nodul subcutanat. Administrarea la sugari şi copilul mic se va face de preferinţă în partea antero-laterală a coapsei (treimea medie).


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

23

— indicaţii: se administrează ca vaccinare primară la copiii începând cu vârsta de 2 luni, ca rapel în cursul celui de-al doilea an de viaţă şi ca a doua doză de rapel la copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani, conform recomandărilor oficiale. — contraindicaţii: persoanele alergice la una dintre componentele vaccinului sau care au prezentat o reacţie alergică după o vaccinare anterioară cu un vaccin care conţine aceleaşi componente; encefalopatie evolutivă (boală neurologică); encefalopatie (leziuni cerebrale) în decurs de 7 zile de la o vaccinare anterioară cu componentă pertussis (pertussis acelular sau cu celule întregi); în caz de febră sau o boală acută, vaccinarea trebuie amânată. — efecte adverse: iritabilitate, înroşire şi induraţie cu diametrul mai mare de 2 cm (aceste manifestări dispar spontan, fără a fi necesar tratament specific), febră (uneori peste 40°C), edem (umflături) >5 cm (în decurs de 24-72 de ore de la vaccinare şi dispare spontan în 3-5 zile), diaree, vărsături, pierderea poftei de mâncare, somnolenţă, nervozitate, tulburări ale somnului, plâns anormal, erupţie trecătoare pe piele, eritem şi urticarie; foarte rare – sindrom Guillain-Barré (sensibilitate anormală, paralizie). — doze la vaccin injectabil: schema recomandată de vaccinare este alcătuită din prima vaccinare care constă în administrarea a 3 injecţii, la interval de 1-2 luni, la copii cu vârsta de 2 luni şi peste, urmate de o injecţie de rapel în timpul celui de-al doilea an de viaţă şi o altă administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani.


24

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

• Vaccin tifoidic subcutanat — determină protecţie împotriva febrei tifoide. — preparat din bacili de Salmonella typhi Ty2 inactivaţi; alte componente: fenol, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile. — administrare: strict pe cale subcutanată. — indicaţii: vaccinul se poate administra în perioada de alăptare. — contraindicaţii: boli infecţioase acute, tuberculoză, reumatism, cardiopatii decompensate, angină pectorală sau infarct miocardic în antecedente, hipertensiune arterială, ulcer gastroduodenal, nefrită acută şi cronică, insuficienţă hepatică, diabet, astm bronşic, graviditate; boli însoţite de caşexie; afecţiuni ale sistemului nervos central (scleroză multiplă); boli autoimune. — efecte secundare: frecvente – eritem, edem, durere la locul injectării. — doze: 0,5 ml vaccin pentru adulţi şi 0,25 ml vaccin pentru copii; două doze de vaccin la interval de 30 de zile, urmate de câte o doză anuală de rapel, timp de 3 ani consecutiv. După o pauză de 5 ani, dacă se menţin condiţiile epidemiologice, vaccinarea primară plus cele 3 rapeluri anuale se pot repeta.

Vaccinuri combinate (multivalente) bacteriene: • Vaccin diftero-tetanic (dT) — preparat biologic care induce protecţie pentru prevenirea difteriei şi a tetanosului, în special în cazul în care există contraindicaţii pentru vaccinarea cu vaccin combinat conţinând componenta is.


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

25

— preparare: din anatoxina difterică şi anafilatoxina tetanică; alte componente: hidroxid de aluminiu, tiomersal, soluţie tampon ce conţine clorură de sodiu, fosfat disodic dihidrat, fosfat monopotasic, apă pentru preparate injectabile. — administrare: intramuscular sau subcutanat profund. — indicaţii: de preferat evitarea administrării acestui vaccin în sarcină; precauţie în cazul persoanelor imunodepresate. — contraindicaţii: alergie la oricare dintre componentele vaccinului; reacţii alergice după o altă administrare a vaccinului; amânarea vaccinării în caz de boli febrile sau infecţii acute/cronice. — reacţii adverse: frecvente – durere, roşeaţă, induraţie la locul inoculării, febră, senzaţie de mâncărime generalizată, urticarie sau edeme, ameţeli, hipotensiune arterială, dureri musculare, dureri articulare, dureri de cap. — doze: vaccinarea primară: 3 doze a 0,5 ml, succesiv, la intervale de o lună sau două. A 4-a doză se administrează la un an după a 3-a doză. La fiecare 5-10 ani se recomandă o doză de rapel. • Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular (DTP-a) — protecţie împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive (pertussis). — preparat din următoarele substanţe active: anafilatoxina difterică, anafilatoxină tetanică, antigene din Bordetella pertussis şi din alte componente (excipienţi), cum ar fi: hidroxid de aluminiu (adjuvant), mediu Hanks, acid acetic, hidroxid de sodiu şi apă pentru preparate injectabile.


26

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

— administrare pe cale injectabilă (im sau sc), de regulă la nivelul părţii superioare externe a muşchiului deltoid; în caz de coagulopatii se poate decide administrarea subcutanată. Vaccinul poate determina mai multe reacţii adverse locale, inclusiv apariţia unui mic nodul subcutanat; Administrarea la sugari şi copilul mic se va face de preferinţă în partea antero-laterală a coapsei (treimea medie). — indicaţii: se administrează ca vaccinare primară la copii începând cu vârsta de 2 luni, ca rapel în cursul celui de-al doilea an de viaţă şi ca a doua doză de rapel la copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani, conform recomandărilor oficiale. — contraindicaţii: persoanele alergice la una dintre componentele vaccinului sau care au prezentat o reacţie alergică după o vaccinare anterioară cu un vaccin care conţine aceleaşi componente; encefalopatie evolutivă (boală neurologică); encefalopatie (leziuni cerebrale) în decurs de 7 zile de la o vaccinare anterioară cu componentă pertussis (pertussis acelular sau cu celule întregi); în caz de febră sau o boală acută, vaccinarea trebuie amânată. — efecte secundare: iritabilitate, înroşire şi induraţie cu diametrul mai mare de 2 cm (aceste manifestări dispar spontan, fără a fi necesar tratament specific), febră (uneori peste 40°C), edem (umflături) >5 cm (în decurs de 24-72 de ore de la vaccinare şi dispare spontan în 3-5 zile), diaree, vărsături, pierderea poftei de mâncare, somnolenţă, nervozitate, tulburări ale somnului, plâns anormal, erupţie trecătoare pe piele, eritem şi urticarie; foarte rare – sindrom Guillain-Barré (sensibilitate anormală,


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

27

paralizie) şi nevrită brahială (paralizie, durere difuză în braţ şi umăr) după administrarea vaccinului care conţine componenta tetanică. — doze la vaccin injectabil: schema recomandată de vaccinare este alcătuită din prima vaccinare care constă în administrarea a 3 injecţii, la interval de 1-2 luni, la copii cu vârsta de 2 luni şi peste, urmate de o injecţie de rapel în timpul celui de-al doilea an de viaţă şi o altă administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani. • Vacin DTPa-VPI-Hib/vaccin DTPa-VPI-Hib-Hep B/ vaccin dT (vaccin diftero-tetanic pentru adulţi) — vaccin compus cu protecţie împotriva DTP-a (vezi vaccin diftero-tetano-pertussis acelular), VPI (vezi vaccin polio inactivat), Hep B (vezi vaccin hepatitic B) şi împotriva Haemophilus influenzae tip b. Vezi: vaccin DTPa, VPI, Hib, Hep B, dT.

Vaccinuri monovalente virale: • Vaccin anti-gripal — protecţie împotriva gripei. — preparat din virus gripal inactivat întreg, fragmentat, subunităţi virale, înalt purificat şi ARN/ADN viral sau particule virale active vii atenuate. — administrare: vaccinul inactivat se administrează pe cale injectabilă (im sau sc) sau intradermic cu dispozitive jet-injector. — substrat utilizat pentru multiplicare: oul embrionat de găină sau cultură celulară.


28

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

— —

Metodologie de preparare: inactivare cu formol, fragmentare cu detergenţi + solvent organic, ultracentrifugare în gradient de concentraţie. există variante pentru gripa sezonieră (trivalent), pandemică (monovalent) şi gripa aviară. indicaţii: se pot vaccina toate persoanele cu vârste mai mari de 6 luni, dar este imperios indicat la persoanele cu risc crescut de complicaţii şi deces (gravide, persoane în vârstă [> 65 de ani], copiii mici (6 luni-2 ani), persoane de orice vârstă cu boli cronice (diabet, cardiaci, malignităţi, bronhopulmonari, astm bronşic, imunodepresaţi etc.). contraindicaţii: temporare (boli acute febrile) şi definitive [alergie severă la una dintre componentele vaccinului inactivat preparat pe oul embrionat (ovalbumina, neomicina etc.); vaccin viu atenuat la gravide, imunodepresaţi şi persoane cu boli cronice], alergii severe în antecedente, sindrom Guillane-Barré, mielite etc. efecte secundare: frecvente – durere, roşeaţă, edem; foarte rar – impotenţă funcţională a membrului inoculat; se remit spontan; rare reacţii generale (febră, cefalee, indispoziţie, dureri musculare; se remit spontan); foarte foarte rare – reacţii alergice (urticarie, prurit local, edem Quincke, şoc anafilactic care necesită tratament antişoc; sindrom Guillane-Barré, mielite etc. doze la vaccin injectabil: 6 luni – 4 ani (0,25 ml, în două prize, la interval de 30 de zile; 4-9 ani (0,5 ml, în două prize, la interval de 30 de zile, dacă nu a fost vaccinat anterior; peste 9 ani o singură doză de 0,5 ml).

• Vaccin anti-rabic — determină protecţie împotriva rabiei. — preparat din virus rabic inactivat şi purificat; alte componente: maltoză, albumină, clorură de sodiu.


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

29

— substrat: cultivat pe linii celulare (fibroblaste de embrion de pui, VERO). — administrare: intramuscular, în regiunea deltoidiană la adult şi în regiunea antero-laterală a coapsei la copii. — indicaţii: utilizare cu prudenţă la persoanele cu alergii cunoscute la neomicină. — contraindicaţii: hipersensibilitate la oricare component al vaccinului; amânarea vaccinării în caz de infecţii febrile severe, boală cronică în fază evolutivă. — efecte secundare: frecvente – durere, eritem, edem, prurit, induraţie la locul injectării; febră, astenie, cefalee, ameţeli, artralgii, mialgii, tulburări gastro-intestinale; foarte rar – reacţii anafilactice, urticarie. — doze: vaccinare preventivă – 3 vaccinuri în ziua 0, 7, 28, cu rapel după 1 an şi celelalte rapeluri la 5 ani; vaccinare curativă – făcută numai într-un centru rabic [subiecţi neimunizaţi – 5 injecţii de câte 0,5 ml în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28. Vaccinarea subiecţilor imunizaţi: 2 injecţii în ziua 0 şi ziua 3 (dacă vaccinarea s-a realizat în ultimii 5 ani) şi 5 injecţii în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28 (dacă vaccinarea este mai veche de 5 ani sau incompletă)]. N.B.: În funcţie de plagă muşcată (profundă, multiplă, localizare, ex: cap) se combină cu vaccin anti-tetanic şi/ sau cu imunoglobulină anti-rabică. • Vaccin anti-papillomavirus — protecţie împotriva cancerului de col uterin. — preparat din substanţele active (HPV uman tip 6, 11, 16, 18, proteina L1) şi excipienţi: clorură de sodiu, L-histidina,


30

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

— —

polisorbat 80, borat de sodiu, apă pentru injecţie (vaccin recombinat neinfecţios, nu conţine ADN viral, ci particule asemănătoare virusului, produse pe celule de drojdie prin tehnologie de ADN recombinat); poate fi cu 2 valenţe sau 4 valenţe. administrare: injectarea se face intramuscular, la nivelul regiunii deltoidiene a braţului. indicaţii: se adresează fetelor şi femeilor cu vârste cuprinse între 9-26 de ani; vaccinul se poate face şi după această vârstă, dar imunogenitatea poate fi mai redusă. contraindicaţii: hipersensibilitate la unul sau mai mulţi componenţi ai vaccinului; nu se administrează dacă persoana este infectată cu HPV; administrarea trebuie amânată la subiecţii cu boli febrile acute severe. efecte secundare: foarte frecvente – durere, roşeaţă sau umflătură la locul injecţiei, cefalee, dureri musculare, senzaţie de oboseală; frecvente – vărsături, diaree, dureri abdominale, urticarie, febră; rare – infecţii ale trac-

tului respirator. — doze: 3 doze administrate într-un interval de 6 luni şi spaţiate în funcţie de recomandările pentru cele 2 vaccinuri existente. • Vaccin anti-rotavirus — preparat biologic care induce protecţia împotriva gastroenteritelor (diareelor) produse de infecţia cu rotavirus. — preparat din virus uman viu atenuat; alte componente: zahăr, sorbitol, carbonat de calciu, apă purificată. — administrare: pe cale orală.


Capitolul II. Dicţionarul propriu-zis

31

— indicaţii: administrat cu precauţie la cei care intră în contact apropiat cu persoane cu imunodeficienţă; pacienţii care prezintă intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest vaccin. — contraindicaţii: intoleranţă la unul sau mai multe substanţe care compun vaccinul, pacienţi suferinzi de imunodeficienţă combinată severă, amânarea administrării vaccinului la persoanele cu boli febrile, diaree. — efecte secundare: frecvente – diaree, iritabilitate; mai puţin frecvente – dureri abdominale, foarte rar – invaginaţie. — doze: 2 doze orale concomitent cu DTaP; se începe odată cu DTaP 1 sau DTaP 2; trebuie să fie completă la 6 luni. • Vaccin anti-rubeolic — preparat biologic care induce protecţie împotriva rubeolei. — preparare: virusuri vii, atenuate ale virusului rujeolic. — administrare: intramuscular sau subcutanat. — indicaţii: se poate administra atât copiilor, cât şi adulţilor; dacă trebuie să faceţi un test pentru depistarea tuberculozei, acesta se va face fie înainte, fie în acelaşi timp sau la 6 săptămâni după vaccinare, în caz contrar rezultatul testului poate să fie eronat. — contraindicaţii: femei gravide (de asemenea, nu trebuie să administraţi vaccinul dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă). — efecte secundare: foarte frecvent: roşeaţă şi durere la locul puncţiei, febră; frecvent: infecţii respiratorii, erupţii


32

MIC DICŢIONAR DE VACCINURI ŞI VACCINĂRI

cutanate; mai puţin frecvente: apetit scăzut, nervozitate, insomnie, bronşite, tuse, mărirea glandelor salivare sau/ şi a ganglionilor cervicali de la axile sau inghinali, vărsături, diaree; rare: reacţii alergice. — doze: conform schemei de vaccinare, prima doză se administrează la 12 luni, iar a doua doză la vârsta de 7 ani. • Vaccin anti-rujeolic — preparat biologic care induce protecţie împotriva rujeolei. — preparare: virusuri vii, atenuate ale virusului rujeolic. — administrare: intramuscular sau subcutanat. — indicaţii: se poate administra atât copiilor, cât şi adulţilor; dacă trebuie să faceţi un test pentru depistarea tuberculozei, acesta se va face fie înainte, fie în acelaşi timp sau la 6 săptămâni după vaccinare, în caz contrar rezultatul testului poate să fie eronat. — contraindicaţii: femei gravide (de asemenea, nu trebuie să administraţi vaccinul dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă). — efecte secundare: foarte frecvent: roşeaţă şi durere la locul puncţiei, febră; frecvent: infecţii respiratorii, erupţii cutanate; mai puţin frecvente: apetit scăzut, nervozitate, insomnie, bronşite, tuse, mărirea glandelor salivare sau/ şi a ganglionilor cervicali de la axile sau inghinali, vărsături, diaree; rare: reacţii alergice. — doze: conform schemei de vaccinare, prima doză se administrează la 12 luni, iar a doua doză la vârsta de 7 ani.