Issuu on Google+

LIMBAJUL SECRET

al

bebeluşilor

LIMBAJUL TRUPULUI MICUŢILOR Sally și Edwin Kiester


The Secret Language of Babies Sally și Edwin Kiester Copyright © 2009 by Quid Publishing Ediţia din 2010 a fost publicată prin înţelegere cu Quid Publishing Design: Ali Walper

Editura Litera O. P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România tel.: 031 425 16 19; e-mail: comenzi@litera.ro Ne puteţi vizita pe

Limbajul secret al bebelușilor Copyright © 2010 Editura Litera pentru versiunea în limba română Toate drepturile rezervate Traducere: Graal Soft – Integrated Translation Services Editor: Vidrașcu și fiii Redactori: Georgiana Harghel, Ilieș Câmpeanu Copertă: Ionuţ Broștianu Tehnoredactare și prepress Typink SRL

S-au făcut toate eforturile ca informaţiile din această carte să fie corecte și aduse la zi conform standardelor în uz la momentul publicării. Autorii, editorul și deţinătorul de copyright nu își asumă nici o responsabilitate pentru orice vătămare sau daună cauzată ca urmare a folosirii necorespunzătoare a conţinutului acestei cărţi.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României KIESTER, SALLY Limbajul secret al bebelușilor / Sally și Edwin Kiester ; trad.: Graal Soft. - București: Litera Internaţional, 2010 ISBN 978-973-675-902-4 I. Kiester, Edwin 613.95 159.925-053.3


Cuprins Introducere .......................................................................................... 8

1 2 3 4 5 6 7 8

ZÂMBIŢI, VĂ ROG! Semnificaţia primului zâmbet .............................................................. 18

FERESTRELE SUFLETULUI Cum să comunici cu nou-născutul prin contact vizual............................ 26

SPIONEZ Bebelușul începe să comunice vizual cu lumea ..................................... 34

PENTRU CĂ PLÂNGE Cum să interpretezi plânsul copiilor ..................................................... 40

DESPRE CHIP Ghid pentru înţelegerea expresiilor faciale ale bebelușului ...................... 52

DAU DIN MÂINI Gesturile și mișcările făcute de mâinile bebelușului încep să aibă o semnificaţie ..............................................................62

LIMBAJUL TRUPULUI 101 Comunicarea prin diverse tipuri de mișcări ........................................... 68

TREBUIE SĂ DANSEZ Ce rol joacă picioarele în limbajul secret al bebelușilor ........................... 74


9 10

PUR ȘI SIMPLU SPUNE NU Bebelușul învaţă să își exprime nemulţumirea ....................................... 80

SĂ NE JUCĂM Lecţii despre obiecte prin „de-a v-aţi ascunselea“ și „stai că te prind“ ............................................................................. 86

11 12 13 14 15 16 17

DEGEŢELELE BEBELUȘULUI Cel mic inventează jocuri ca să-ţi atragă atenţia .................................... 92

DINCOLO DE GÂNGURIT Adevăratul sens al gânguritului copiilor, în toate limbile.......................... 98

CARE E IDEEA? Bebelușul arată cu degetul ca să spună ce gândește ........................... 104

MESAJE CU DIRECŢIE Bebelușul solicită arătând cu degetul ................................................. 110

TE-AI PRINS CARE E IDEEA O conversaţie cu degetele................................................................. 116

MÂINILE SUS! Bebelușul vrea afară și are nevoie de ajutorul tău ................................ 122

MĂ SUSŢII? Cum și de ce copiii care merg caută sprijin ......................................... 126


18 19 20 21 22 23 24 25

CINE E OMUL ACELA? Detectarea primului acces de anxietate în faţa unui străin ................... 132

MICUL TĂU IMITATOR Importanţa învăţării prin imitare.......................................................... 136

GATA! Cum își exprimă bebelușul frustrarea și suprastimularea ..................... 142

JUCĂRIILE SUNTEM NOI Jocuri care stimulează comunicarea între copil și părinte ..................... 148

NE DISTRĂM? Jocuri care stimulează interacţiunea dintre părinte și copil ................... 152

SĂ FACEM SEMNE SAU NU? Avantajele și dezavantajele învăţării limbajului semnelor folosit de bebeluși .............................................................. 158

SĂ DISCUTĂM! De ce este esenţial în dezvoltare să vorbești cu bebelușul .................... 166

ULTIMUL CUVÂNT Și primul .......................................................................................... 172 Despre autori ................................................................................... 178 Mulţumiri ......................................................................................... 180 Bibliografie ...................................................................................... 184 Indice .............................................................................................. 188


Introducere opiii comunică încă din momentul în care se nasc. Unii părinţi ar spune că aceștia trimit mesaje chiar mai devreme, când mama însărcinată își simte pentru prima dată copilul lovindu-i pântecele. Desigur, aceste manifestări pre- sau postnatale nu includ cuvinte din dicţionar. Copilul tău învaţă foarte devreme să folosească limbajul trupului ca mijloc de comunicare. Bebelușul se folosește de limbajul trupului pentru a exprima sentimente sau pentru a arăta ce îi place sau ce vrea, pentru a spune da sau nu, pentru a transmite că e obosit, că îi e foame sau că îi este frig; pe scurt, pentru a transmite ce îi trece prin căpșor. Într-adevăr, copilul, fără să pronunţe nici măcar un cuvânt, reușește să spună ce vrea sau ce rezultate așteaptă. Vorbirea fără cuvinte este limbajul secret al bebelușilor.

C

Probabil ai asistat deja la acest tip de comunicare nonverbală în timpul micului dejun. Micuţii Josh sau Olivia, în vârstă de doar opt luni, stau pe un scaun înalt și tocmai și-au băut sucul de dimineaţă. Bebelușul ţine ceașca goală și scoate un „hu-hu-hu“. Aceste silabe repetate nu înseamnă prea mult, însă gestul făcut – da, și nici un părinte, oricât de neatent,

nu poate rata mesajul: „Mai vreau suc! Mai vreau suc!“ Însă nu toate mesajele bebelușului sunt la fel de simplu de descifrat, iar examinarea numeroaselor și diverselor mijloace de comunicare ale copilului te poate ajuta să interpretezi acest „limbaj secret“ cât mai clar, rezultatul fiind un bebeluș mulţumit și un părinte sigur pe sine.

Transmiterea mesajului Atunci când îndreaptă ceașca spre tine, Josh sau Olivia demonstrează pentru prima dată că înţelege procesul de comunicare umană. Copilul spune ceva, de obicei solicită ceva, apoi așteaptă un răspuns și o acţiune care să-i satisfacă într-un mod adecvat cererea. Desigur, această cerere nu este exprimată în cuvinte, ci prin mișcări, gesturi sau prin limbajul trupului, de regulă însoţindu-le de gângurit sau de scâncete. Este începutul genului de dialog cerererăspuns pe care copilul îl va folosi cu ușurinţă de zeci de ori, în fiecare zi a vieţii. Bebelușul Josh, în ciuda vârstei sale fragede, înţelege deja pe deplin faptul că această comunicare este dublă: „trimit mesajul adultului, acesta îl primește, apoi face (sau nu face) ce vreau eu. Pot să îi determin acţiunile“.

8

Limbajul secret al bebeluşilor


Părintele fondator O mare parte din ceea ce știm despre limbajul secret al bebelușilor și despre modul în care aceștia gândesc, învaţă și comunică se bazează pe teoriile cercetătorului Jean Piaget (1896–1980). Deși unele dintre teoriile sale au fost modificate sau combătute de studiile mai recente, acest biolog și psiholog elveţian încă este considerat părintele studiilor asupra dezvoltării copilului și cea mai importantă personalitate a acestui domeniu. Până la Piaget, oamenii de știinţă, în frunte cu Sigmund Freud, au încercat să-i înţeleagă pe copii privindu-i din perspectivă inversă, a unor adulţi. Piaget a întors această ecuaţie și le-a studiat dezvoltarea timpurie pentru a descifra felul în care progresează ca adulţi. Părinte la rândul său, Piaget a început să observe cu atenţie și să înregistreze comportamentul propriilor trei copii, de la naștere până la vârsta de optsprezece luni. A recunoscut faptul că aceștia nu sunt mici adulţi sau adulţi în formare, ci că gândesc și se poartă diferit de oamenii maturi. Ca biolog, a explicat o parte a acestui comportament în termeni de dezvoltare fizică, luând în considerare inclusiv modificările care au loc în creier. Însă a descris dezvoltarea copilului din punct de vedere psihologic, social și emoţional. Piaget a descris dezvoltarea copilului în patru stadii și substadii, care se termină cu maturizarea în jurul vârstei de cincisprezece ani. Această teorie a „etapelor“ a fost cea mai contestată. Piaget considera că bebelușul își începe viaţa de la zero. De exemplu, credea că, până la vârsta de șapte

10

Limbajul secret al bebeluşilor

luni, simţurile copilului erau independente. Nu pot face legătura între ceea ce văd și ceea ce aud sau ating. În vremurile noastre, oamenii de știinţă au demonstrat că bebelușii pot asocia semnalele primite prin intermediul diverselor simţuri încă din primele ore de viaţă. Mai mult, Piaget considera că bebelușii nu pot imita expresiile adulţilor înainte de patru luni. Astăzi se știe că aceștia pot reproduce expresiile faciale încă din primele patruzeci și două de minute de viaţă. În ciuda progreselor înregistrate între timp, ideile lui Piaget rămân baza studiului dezvoltării copilului și a educaţiei timpurii a acestuia, mai ales teoria sa că, de regulă, cei mici învaţă prin joacă.


Cu toate că Doamna Bune Maniere nu ar fi de acord să arăţi cu degetul, acest gest reprezintă, de fapt, un element de bază al comunicării, folosit în egală măsură de copii și de adulţi; și, de asemenea, este un mijloc vital de comunicare, mai ales pentru bebeluș. Un bebeluș vioi de nouă luni este curios și îi place să exploreze căutând să înţeleagă misterele lumii, însă nu are încă suficientă mobilitate pentru a întreprinde ceva de unul singur. Cele mai multe dintre lucrurile care îi stârnesc curiozitatea lui Josh sau Oliviei și pe care aceștia vor să le atingă, să le simtă, să le pipăie, să le guste, să le strângă sau să le ţină la piept se află mult prea departe. Singura metodă de a se apropia de acele obiecte misterioase este să întindă un deget grăsuţ în direcţia lor, să-i atragă atenţia mamei prin mișcări sau zgomote și să aștepte ca ea să înţeleagă. „Vrei trenuleţul? Nu. Vrei clopoţelul? Nu. Ah, ursuleţul. Bineînţeles, ursuleţul. Uite, dragă. Poftim ursuleţul.“ Misiune îndeplinită. Arătând cu degetul, transmiţi și alte mesaje, pe măsură ce bebelușul se maturizează și dezvoltă nevoi mai sofisticate. Faptul că bebelușii se pot exprima înainte de a pronunţa cuvinte face parte din descoperirile noi și interesante privind dezvoltarea infantilă. Înainte de anii 1970, experţii afirmau că cei mici nu pot comunica sau gândi în definiţia adultă a termenului, decât atunci când sunt în stare să folosească substantive și verbe ca toţi ceilalţi. Atunci când bebelușii se mișcau într-un anumit fel sau păreau că zâmbesc, se credea că acestea erau, de fapt, răspunsuri condiţionate sau un reflex, la fel ca suptul instinctiv al bebelușului. Experienţa practică a părinţilor în ceea ce privește simţurile bebelușilor părea să le spună altceva, însă de cele mai multe ori nu aveau încredere în propriile lor observaţii. „Jur că mi-a zâmbit“, ar spune o mămică despre bebelușul ei de trei săptămâni, „însă știu că nu poate fi adevărat.“

Ni s-a spus, la un moment dat, că bebelușul Olivia era o tabula rasa, o tăbliţă goală pe care părinţii ei, cei din jur și societatea puteau scrie detaliile personalităţii și ale caracterului ei. Bebelușul Olivia nu știa absolut nimic, la propriu. Nici măcar nu știa ce să facă! Înainte să împlinească patru luni, nu reușea să facă legături între simţurile ei de bază; părinţilor li s-a spus că pipăitul, mirosul, auzul, văzul și gustul erau independente. Când era luat în braţe și ţinut la piept și i se fredonau cântecele, copilul nu își dădea seama că legănatul duios, chipul iubitor care îl privea și tra-la-la-urile melodioase veneau de la aceeași persoană. Puteau veni din trei direcţii diferite. De altfel, conform teoriei dezvoltării din acea epocă, Olivia, la o vârstă foarte fragedă, nici măcar nu știa că e o persoană. Chiar și mâinile ei grăsuţe, pe care le vedea, erau doar două obiecte zburătoare neidentificate. Ar fi putut aparţine oricui.

Introducere

11


Acea perspectivă asupra prunciei – cândva larg acceptată, însă acum respinsă de majoritatea specialiștilor – îi subestima foarte mult pe copii, după cum afirma Andrew Meltzoff de la Universitatea din Washington. Meltzoff, care făcea parte dintr-un grup din ce în ce mai mare de oamenii de știinţă a căror activitate a condus la combaterea teoriilor școlii anterioare de gândire, a fost coautorul lucrării The Scientist in the Crib, alături de Alison Gopnik și de Patricia Kuhl. În această lucrare revoluţionară, el explică faptul că bebelușii sunt fiinţe care gândesc și își pun întrebări încă din momentul în care se nasc și că aceștia încep imediat să încerce să-și descopere locul, în „deplina confuzie zgomotoasă“ care este lumea nou-născutului, dacă e să folosim cuvintele filosofului William James. Aceștia sunt conștienţi de lumea din jur și știu, instinctiv, mult mai multe despre ei înșiși decât se credea înainte. Bebelușii pot simţi cum le funcţionează corpul și demonstrează asta prin faptul că își întorc capul ca să vadă de unde provine un sunet auzit brusc. Departe de o tabula rasa pe care să o inscripţionăm noi, copiii își scriu singuri propriile tăbliţe și chiar ne ghidează mâinile în timp ce încercăm să adăugăm noi inscripţii. Și, cu toate că bebelușii nu mai sunt consideraţi „tăbliţe goale“ care așteaptă să fie scrise, asta nu înseamnă că responsabilităţile părinţilor s-au diminuat. Descoperirile lui Meltzoff îi încurajează pe părinţi să fie cât mai atenţi, încă de la începutul vieţii copilului – chiar și un nou-născut încearcă să comunice cu tine, iar prin tine să își înţeleagă lumea.

maimuţele – și ca gâștele. Creierul lor se dezvoltă într-un mod similar cu cel al cimpanzeilor și al altor maimuţe antropoide, însă și în acest caz oamenii se dezvoltă mai încet, treptat, și au nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza. La rândul ei, antropologia ne învaţă câte ceva despre dezvoltarea bebelușilor. S-a observat că, în diversele culturi ale lumii, toţi copiii dezvoltă un anumit comportament și ajung la punctele importante ale dezvoltării în același ritm. Se ridică, gânguresc, arată către obiecte interesante și rostesc primele cuvinte

Înţelegerea nouă și îmbunătăţită a dezvoltării copiilor provine din mai multe surse, una dintre ele fiind biologia. Puii de om sunt neajutoraţi o perioadă mai lungă de timp și au nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza faţă de celelalte primate. Însă, din alte puncte de vedere, asemănările sunt remarcabile. Aceștia prezintă același atașament mamă-copil ca

Introducere

13


Accentele sunt pentru totdeauna Cu toate că bebelușii nu pot vorbi la șase luni, la această vârstă sunt deja foarte buni ascultători. Asimilează și reţin pentru utilizarea viitoare nuanţele limbajului – pronunţia corectă sau greșită pe care o aud lângă pătuţul lor. Iar când le ies cuvintele din gură, acestea sunt rostite cu nazalizarea sau ritmul distinct pe care l-au auzit în cuvintele tatălui sau ale mamei. Accentele se formează devreme, indiferent de limbă, și rămân pentru toată viaţa. Patricia Kuhl, de la Universitatea din Washington, a demonstrat că accentele se formează devreme, apelând la un experiment ingenios cu copii americani și japonezi. Adulţii japonezi pronunţă greu sunetele „L“ și „R“, obișnuite în limba engleză. Experimentul lui Kuhl a arătat că bebelușii de șase luni din Tokyo percep faptul că „L” și „R“ sunt sunete diferite, cu aceeași ușurinţă ca și bebelușii americani de aceeași vârstă. Însă la un an nu le pot diferenţia. Kuhl s-a folosit de o tehnică interesantă pentru a face descoperirea. În laboratorul lui Kuhl, o mamă a stat cu copilul pe genunchi, cu faţa către un cercetător care ţinea o jucărie cu care să-i atragă atenţia bebelușului. Dintr-un

14

Limbajul secret al bebeluşilor

difuzor se auzea „la-la-la“ la intervale de o secundă, în timp ce bebelușul privea jucăria și asculta. Apoi sunetul s-a modificat în „la-la-ra“. Imediat s-a deschis o cutie de plastic, iar un ursuleţ a început să bată într-o tobă. Bebelușul s-a întors să privească. O cameră video a înregistrat mișcările. La vârsta de șase luni, doi din trei copii japonezi și americani s-au întors să privească, atrași de schimbarea din sunetele difuzorului. La vârsta de un an, 80% dintre americani s-au întors, însă doar 59% dintre japonezi au făcut-o, mai mult din întâmplare. Pentru ei, cele două sunete deveniseră identice. În alt exemplu de maturizare neurologică, acele căi nervoase care nu mai erau folosite s-au distrus, iar cele folosite și îmbunătăţite se dezvoltaseră și se consolidaseră.


Limbajul secret al bebe