Page 1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ ANUL II 2007/2008 – SEMESTRUL I OBLIGAłII. CONTRACTE

CUPRINSUL CURSULUI Capitolul 1. ObligaŃia civilă 1.1. NoŃiunea de obligaŃie 1.2. Clasificarea obligaŃiilor Capitolul 2. Contractul 1.1. DefiniŃia contractului 1.2. Clasificarea contractelor civile 1.3. CondiŃiile de validitate ale contractelor 1.3.1. Capacitatea de a contracta 1.3.2. ConsimŃământul părŃii care se obligă 1.3.3. Obiectul contractului 1.3.4. Cauza contractului 1.4. Oferta de a contracta 1.4.1. NoŃiune 1.4.2. Forma ofertei 1


1.4.3. 1.4.4. 1.4.5. 1.5. 1.6. 1.6.1. 1.6.2. 1.6.3. 1.7. 1.7.1. 1.7.2. 1.7.3. 1.8. 1.8.1.

Felurile ofertei de a contracta CondiŃiile ofertei ForŃa obligatorie a ofertei Promisiunea de vânzare Acceptarea ofertei DefiniŃie Felurile acceptării ofertei CondiŃiile acceptării ofertei Momentul încheierii contractului Încheierea contractului între prezenŃi Încheierea contractului prin corespondenŃă ImportanŃa momentului încheierii contractului Locul încheierii contractului ImportanŃa locului încheierii contractului

Capitolul 3. Efectele contractului 3.1. NoŃiune şi reglementare 3.2. Interpretarea contractului 3.2.1. Regulile generale de interpretare a contractului 3.2.2. Regulile speciale de interpretare a contractului 3.3. Principiile efectelor contractului şi excepŃiile de la aceste principii 3.3.1. Principiul obligativităŃii contractului 3.3.1.1. ExcepŃiile de la principiul obligativităŃii contractului 3.3.2. Principiul relativităŃii efectelor contractului 3.3.2.1. ExcepŃiile de la principiul relativităŃii efectelor contractului 3.3.3. Principiul opozabilităŃii efectelor contractului 3.3.3.1. ExcepŃia de la principiul opozabilităŃii efectelor contractului 3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice 3.4.1. ExcepŃia de neexecutare a contractului 3.4.2. RezoluŃiunea şi rezilierea contractului 3.4.3. Riscul contractului Capitolul 4. Răspunderea contractuală 4.1. NoŃiunea şi reglementarea legală 4.2. CondiŃiile acordării de despăgubiri 4.2.1. Prejudiciul 4.2.2. Fapta ilicită 4.2.3. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu 4.2.4. VinovăŃia debitorului 4.2.5. Punerea debitorului în întârziere 4.3. ConvenŃiile de modificare a răspunderii contractuale 4.4. Evaluarea despăgubirilor 4.4.1. Evaluarea judiciară 4.4.2. Evaluarea legală 4.4.3. Evaluarea convenŃională Capitolul 5. Contractul de vânzare-cumpărare 5.1. NoŃiunea

2


5.2. Reglementarea legală 5.3. Caracterele juridice 5.3.1. Contract consensual 5.3.2. Contract bilateral (sinalagmatic) 5.3.3. Contract cu titlu oneros 5.3.4. Contract comutativ 5.3.5. Contract translativ de proprietate 5.4. CondiŃiile de validitate 5.4.1. Capacitatea părŃilor 5.4.2. ConsimŃământul 5.4.2.1. Promisiunea de vânzare 5.4.2.2. Pactul de preferinŃă 5.4.2.3. Dreptul de preempŃiune 5.5. Obiectul contractului 5.5.1. Lucrul vândut 5.5.1.1. Lucrul să fie în comerŃ 5.5.1.2. Lucrul să existe 5.5.1.3. Lucrul să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil 5.5.1.4. Lucrul să fie proprietatea vânzătorului 5.5.2. PreŃul 5.5.2.1. PreŃul să fie stabilit în bani 5.5.2.2. PreŃul să fie determinat sau determinabil 5.5.2.3. PreŃul să fie sincer şi serios 5.6. Efectele contractului de vânzare-cumpărare 5.6.1. ObligaŃiile vânzătorului 5.6.1.1. Predarea lucrului vândut 5.6.1.2. ObligaŃia de garanŃie 5.6.2. ObligaŃiile cumpărătorului 5.6.2.1. Plata preŃului 5.6.2.2. Luarea în primire a lucrului vândut 5.6.2.3. Suportarea cheltuielilor vânzării 5.7. VarietăŃi de vânzare 5.7.1. Vânzarea cu grămada 5.7.2. Vânzarea după greutate, număr sau măsură 5.7.3. Vânzarea pe gustate 5.7.4. Vânzarea pe încercate 5.7.5. Vânzarea cu pact de răscumpărare 5.7.6. Vânzarea unei moşteniri 5.7.7. Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios Capitolul 6. Contractul de schimb 6.1. NoŃiunea şi reglementarea legală 6.2. Caracterele juridice 6.3. Reguli aplicabile 6.4. Schimbul de imobile Capitolul 7. Contractul de donaŃie 7.1. NoŃiunea şi reglementarea legală 7.2. Caracterele juridice 7.3. CondiŃiile de validitate 7.3.1. Capacitatea părŃilor 7.3.2. Obiectul contractului

3


7.3.3. CondiŃii de formă 7.4. Principiul irevocabilităŃii donaŃiilor 7.5. Revocabilitatea donaŃiilor între soŃi 7.6. DonaŃiile simulate, indirecte şi darurile manuale 7.7. Efectele contractului de donaŃie 7.8. Cauzele legale de revocare a donaŃiilor Capitolul 8. Contractul de locaŃiune 8.1. NoŃiunea şi reglementarea legală 8.2. Caracterele juridice 8.3. CondiŃiile de validitate 8.4. Obiectul contractului 8.4.1. Lucrul închiriat 8.4.2. Chiria 8.5.Efectele contractului de locaŃiune 8.5.1. ObligaŃiile locatorului 8.5.2. ObligaŃiile locatarului 8.6. Contractul de sublocaŃiune şi de cesiune a contractului 8.7. Încetarea locaŃiunii Capitolul 9. Contractul de închiriere a locuinŃei 9.1. NoŃiunea 9.2. Reglementarea 9.3. Caracterele juridice 9.4. Încheierea contractului de închiriere 9.4.1. PărŃile contractante 9.4.2. Forma contractului de închiriere 9.4.3. Obiectul contractului de închiriere 9.4.4. Termenul închirierii 9.5. Efectele contractului de închiriere 9.5.1. ObligaŃiile locatorului 9.5.2. ObligaŃiile locatarului 9.6. Contractul de subînchiriere 9.7. Schimbul de locuinŃe 9.8 Încetarea contractului de închiriere 9.9 SoluŃionarea litigiilor locative Capitolul 10. Contractul de arendare 10.1. NoŃiunea 10.2. Reglementarea legală 10.3. Caracterele juridice 10.4. CondiŃiile de validitate 10.4.1. PărŃile contractante 10.4.2. Obiectul contractului 10.4.3. Termenul arendării 10.5. Efectele contractului de arendare 10.5.1. ObligaŃiile arendatorului 10.5.2.ObligaŃiile arendaşului 10.5. Suportarea riscului în contractul de arendare 10.6. Încetarea contractului de arendare Capitolul 11. Contractul de antrepriză 11.1. NoŃiunea 11.2. Reglementarea legală

4


11.3. Caracterele juridice 11.4. CondiŃiile de validitate 11.5. Reguli generale privind contractul de antrepriză 11.6. Reguli generale privind antrepriza de construcŃii Capitolul 12. Contractul de mandat. Mandatul cu reprezentare 12.1. NoŃiunea 12.2. Reglementarea legală 12.3. Caracterele juridice 12.4. CondiŃiile de validitate 12.5. Întinderea mandatului 12.6. Contractul cu sine însuşi şi dubla reprezentare. Mandatul în interes comun 12.7. Efectele contractului de mandat 12.8. Încetarea mandatului 12.9. Mandatul fără reprezentare Capitolul 13. Împrumutul de folosinŃă (comodatul) 13.1. NoŃiunea 13.2. Reglementarea legală 13.3. Caracterele juridice 13.4. CondiŃiile de validitate 13.5. Efectele contractului de comodat 13.5.1. ObligaŃiile comodatarului 13.5.2. ObligaŃiile comodantului 13.6. Încetarea contractului de comodat Capitolul 14. Împrumutul de consumaŃie (propriu-zis) 14.1. NoŃiunea 14.2. Reglementarea legală 14.3. Caracterele juridice 14.4. CondiŃiile de validitate 14.5. Efectele contractului 14.5.1. ObligaŃiile împrumutatului 14.5.2. ObligaŃiile împrumutătorului 14.6. Încetarea contractului de împrumut Capitolul 15. Contractul de depozit 15.1. NoŃiunea 15.2. Reglementarea legală 15.3. Caracterele juridice 15.4. Felurile contractului de depozit 15.4.1. Depozitul obişnuit (voluntar) 15.4.2. Depozitul necesar 15.4. 3 Depozitul neregulat Capitolul 16. Contractul de societate civilă 16.1. NoŃiunea 16.2. Reglementarea legală 16.3. Caracterele juridice 16.4. CondiŃiile de validitate 16.5. Domeniul de aplicare 16.6. Încetarea societăŃii civile

5


Capitolul 17. Contractele aleatorii 17.1. Contractul de asigurare 17.1.1. NoŃiunea şi reglementarea legală 17.1.2. Caracterele juridice 17.1.3. Clasificarea asigurărilor 17.1.4. PărŃile contractului 17.1.5.ConŃinutul contractului de asigurare 17.1.6.Forma şi dovada contractului 17.1.7.Categorii de asigurări 17.1.8. Încetarea contractului de asigurare 17.1. Contractul de rentă viageră 17.2.1. NoŃiunea şi reglementarea legală 17.2.2. Caracterele juridice 17.2.3. Obiectul contractului 17.1.4. Efectele contractului 17.2.5.Încetarea contractului 17.2. Contractul de întreŃinere 17.3.1. NoŃiunea 17.3.2. Caracterele juridice 17.3.3. Efectele contractului 17.3. Contractele de joc şi prinsoare (pariul) 17.4.1. NoŃiunea 17.4.2. Reglementarea legală 17.4.3. Caracterele juridice 17.4.4. Efectele jocului şi prinsorii Capitolul 18. Contractul de tranzacŃie 18.1. NoŃiunea 18.2. Reglementarea legală 18.3. Caracterele juridice 18.4. CondiŃiile de validitate 18.5. Cauzele de anulare a contractului 18.6. Efectele contractului de tranzacŃie

CURSUL nr. 1 OBLIGAłIA CIVILĂ NOłIUNEA ŞI CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR NoŃiunea de obligaŃie civilă ObligaŃia este acel raport juridic în conŃinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, numit debitor, a da, a face sau a nu face ceva, sub sancŃiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie. Clasificarea obligaŃiilor ObligaŃiile se pot clasifica în funcŃie de mai multe criterii:

6


• După izvoare: 1) obligaŃii născute din acte juridice; 2) obligaŃii născute din fapte juridice. • După obiectul lor: 1) obligaŃii de a da, obligaŃii de a face şi obligaŃii de a nu face; 2) obligaŃii pozitive şi obligaŃii negative; 3) obligaŃii de rezultat sau obligaŃii determinate; 4) obligaŃii de mijloace sau obligaŃii de prudenŃă şi diligenŃă. • După sancŃiunea juridică proprie: 1) obligaŃii civile perfecte; 2) obligaŃii civile imperfecte sau naturale. • După opozabilitatea lor: 1) obligaŃii obişnuite; 2) obligaŃii reale; 3) obligaŃii opozabile şi terŃilor. Izvoarele obligaŃiilor Prin izvor de obligaŃii se înŃelege acel fapt juridic – în sens larg – care dă naştere unui raport juridic obligaŃional. Sunt izvoare de obligaŃii: actele juridice: contractul şi actul juridic unilateral; faptele juridice: faptele juridice licite şi faptele juridice ilicite. NOłIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONTRACTELOR DefiniŃia Potrivit art.942 C. civ., contractul este acordul între două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânşii raporturi juridice. În doctrină, contractul este definit ca fiind acordul de voinŃă între două sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaŃii, adică un raport juridic de obligaŃii. Clasificarea contractelor Contractele se clasifică în funcŃie de mai multe criterii. 1. După modul de formare: - contracte consensuale – acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor; în dreptul nostru, contractele consensuale constituie regula; - contracte solemne – acele contracte pentru a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei anumite forme, care, de regulă, este forma autentică; - contracte reale – acele contracte care se caracterizează prin faptul că pentru formarea lor manifestarea de voinŃă a părŃilor trebuie să fie urmată de remiterea materială a lucrului. 2. După conŃinutul lor: - contracte sinalagmatice – acele contracte care se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor; - contracte unilaterale – acele contracte care dau naştere la obligaŃii numai în sarcina uneia din părŃi, cealaltă parte având numai calitatea de debitor. 3. După scopul urmărit de părŃi: - contracte cu titlu oneros – acele contracte la încheierea cărora fiecare parte urmăreşte obŃinerea unui folos patrimonial în schimbul folosului patrimonial procurat celeilalte părŃi. La rândul lor, acestea se subclasifică în : contracte comutative – acele contracte la încheierea cărora fiecare parte cunoaşte atât existenŃa, cât şi întinderea obligaŃiilor; contracte aleatorii – acele contracte la

7


încheierea cărora părŃile cunosc doar existenŃa obligaŃiilor, nu şi întinderea acestora, existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi, care depinde de un eveniment incert, viitor, alea; contracte cu titlu gratuit – acele contracte la încheierea cărora o parte procură celeilalte părŃi un folos patrimonial, fără a urmări obŃinerea, în schimb, a unui folos patrimonial. Contractele cu titlu gratuit se subsclasifică, la rândul lor, în: contracte dezinteresate – acele contracte prin care se urmăreşte a se procura un folos patrimonial, fără ca dispunătorul să-şi micşoreze patrimoniul; liberalităŃi – contractele prin care se procură un folos patrimonial prin micşorarea patrimoniului dispunătorului. 4. După modul de executare: - contracte cu executare imediată – acele contracte a căror executare se realizează printr-o singură prestaŃie din partea debitorului; - contracte cu executare succesivă – acele contracte în care executarea prestaŃiei se face în timp sub forma unor prestaŃii succesive. 5. După efectele produse: - contracte constitutive – acele contracte care dau naştere la drepturi şi obligaŃii care nu au existat anterior încheierii lor; - contracte translative – acele contracte prin care are loc transmiterea unui drept patrimonial, de la transmiŃător la dobânditor; - contracte declarative – acele contracte prin care se consolidează un drept existent anterior. 6. După modul de reglementare: - contracte numite – acele contracte care au o denumire şi reglementare proprie; - contracte nenumite – acele contracte care nu au o denumire şi reglementare proprie. 7. După corelaŃiile existente între ele: - contracte principale – acele contracte care au o existenŃă de sine stătătoare, soarta lor juridică nedepinzând de soarta altor contracte; - contracte accesorii – acele contracte care au o soartă juridică dependentă de alte contracte preexistente. 8. După modul de realizare a acordului de voinŃă: - contracte negociate – acele contracte prin care părŃile contractante convin asupra clauzelor contractuale; - contracte de adeziune – acele contracte care cuprind în conŃinutul lor clauze prestabilite de una dintre părŃile contractante, cealaltă parte neputând negocia, având însă opŃiunea de a le accepta, şi atunci contractul se încheie, sau de a nu le accepta; - contracte obligatorii – acele contracte a căror încheiere este impusă prin lege. Încheierea contractului Oferta de a contracta. Prin aceasta se înŃelege o propunere – scrisă, verbală sau tacită – făcută în acest scop unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contract în anumite condiŃii. Oferta de a contracta reprezintă prima manifestare de voinŃă a consimŃământului şi trebuie să întrunească condiŃiile generale ale acestuia, adaptate însă la specificul ofertei. Acceptarea ofertei este a doua latură a consimŃământului şi reprezintă un răspuns în care se manifestă acordul cu oferta primită.

8


Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneşte oferta şi este format consimŃământul. Locul încheierii contractului se determină diferit, după cum încheierea contractului s-a realizat între prezenŃi, prin telefon sau prin corespondenŃă. APLICAłII AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns: 1. În conŃinutul raportului juridic obligaŃional intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, numit debitor : a)să dea b)să facă c)să nu facă ceva Răspuns: a), b), c) 2. După opozabilitatea lor, obligaŃiile se clasifică în: a)obligaŃii civile perfecte b)obligaŃii opozabile şi terŃilor c) obligaŃii civile imperfecte sau naturale Răspuns: b) 3.Contractele consensuale: a)se încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor b)manifestarea de voinŃă a părŃilor trebuie să fie urmată de remiterea materială a lucrului c)se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor Răspuns: a) 4. Contractele cu titlu oneros sunt acele contracte: a) la încheierea cărora fiecare parte urmăreşte un folos patrimonial în schimbul folosului patrimonial procurat celeilalte părŃi b) prin care se urmăreşte a se procura un folos patrimonial fără ca dispunătorul să-şi micşoreze patrimoniul c) prin care se procură un folos patrimonial prin micşorarea patrimoniului dispunătorului Răspuns: a) 5. După modul de realizare a acordului de voinŃă, contractele se clasifică în: a) contracte negociate b) contracte de adeziune c) contracte aleatorii Răspuns: a), b)

9


CURSUL NR. 2 EFECTELE CONTRACTULUI Prin efectele contractului se înŃeleg drepturile şi obligaŃiile civile la care dă naştere un contract. Determinarea efectelor presupune stabilirea sau fixarea drepturilor şi obligaŃiilor pe care le-a generat, modificat sau stins un contract. Determinarea efectelor presupune: dovedirea contractului şi interpretarea clauzelor contractului, după regulile de interpretare cuprinse în Codul civil în capitolele referitoare la interpretarea convenŃiilor, contracte sau convenŃii şi diferite moduri prin care se dobândeşte proprietatea. Principiul obligativităŃii contractului Acest principiu este reglementat în art.969 alin.1 C. civ., conform căruia convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante. De la acest principiu există excepŃii care trebuie să fie expres prevăzute în lege sau contract, cum ar fi: denunŃarea unilaterală a contractului, reglementată în materia contractului de închiriere fără termen, a contractului de mandat şi a contractului de depozit. Principiul relativităŃii efectelor contractului Acest principiu poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul produce efecte numai faŃă de părŃile contractante, el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane. ExcepŃia reală de la acest principiu este stipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane. Contractul în folosul unei terŃe persoane este acel contract prin care o persoană – numită promitent – se obligă faŃă de altă persoană – numită stipulat – să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei persoane străine de această convenŃie – numită terŃ beneficiar. Principiul opozabilităŃii contractului Opozabilitatea reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terŃii. Aceasta înseamnă că orice contract se impune terŃilor ca o realitate juridică, ce nu poate fi ignorată. ExcepŃia de la acest principiu apare în cazul în care un terŃ va fi îndreptăŃit să ignore existenŃa unui contract şi, pe cale de consecinŃă, a drepturilor şi obligaŃiilor născute din acesta. O astfel de excepŃie este simulaŃia, operaŃiune juridică în care, printr-un contract aparent – public, ostensibil -, dar mincinos, nereal, se creează o altă situaŃie juridică decât cea stabilită printr-un contract ascuns, dar adevărat – contraînscrisul. Pentru a ne găsi în prezenŃa simulaŃiei este necesar ca actul secret să fie încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent. SimulaŃia se poate înfăŃişa în trei forme: contractul fictiv; contractul deghizat; contractul prin interpunere de persoană.

10


Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice ExcepŃia de neexecutare a contractului ExcepŃia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziŃia uneia din părŃile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaŃiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propria obligaŃie. Nu există în Codul civil o reglementare de principiu a excepŃiei de neexecutare, dar există aplicaŃii ale sale în materie de vânzare, schimb şi depozit neremunerat. RezoluŃiunea şi rezilierea contractului RezoluŃiunea contractului este o sancŃiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinŃarea retroactivă a acestuia şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară. Temeiul juridic al rezoluŃiunii îl reprezintă art.1020 C. civ. RezoluŃiunea este de două feluri: judiciară şi convenŃională. Rezilierea se aplică în cazul neexecutării culpabile a unor contracte sinalagmatice cu executare succesivă şi face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor. Riscul contractului Riscul contractului este o consecinŃă a neexecutării contractului ca urmare a unei imposibilităŃi fortuite, adică a unei cauze independente de orice culpă a vreuneia dintre părŃi. În contractul sinalagmatic, riscul îl suportă debitorul obligaŃiei imposibil de executat, în sensul că, neputând să-şi execute propria obligaŃie, dintr-un motiv de forŃă majoră sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia. În Codul civil nu există dispoziŃii de principiu privind riscul contractului, dar sunt aplicaŃii ale acestui efect specific în materia contractului de locaŃiune şi a contractului de antrepriză. În cazul contractelor translative de proprietate, regula consacrată în legislaŃie este aceea că riscul contractului îl suportă partea care avea calitatea de proprietar în momentul pieirii fortuite a lucrului – res perit domino. APLICAłII 1.Efectele contractului sunt guvernate de principiile: a) obligativităŃii b) relativităŃii c) opozabilităŃii Răspuns: a), b), c) 2.Potrivit principiului obligativităŃii contractului: a) contractul produce efecte numai faŃă de părŃile contractante b) convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante c) reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terŃii Răspuns: a)

11


3. DenunŃarea unilaterală a contractului, ca excepŃie de la principiul obligativităŃii contractului, este reglementată în materia: a) contractului de închiriere fără termen b) contractului de mandat c) contractului de depozit Răspuns: a), b), c) 4. ExcepŃia reală de la principiul relativităŃii efectelor contractului este: a) denunŃarea unilaterală a contractului b) simulaŃia c) stipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane Răspuns: c) 5. Pentru a ne găsi în prezenŃa simulaŃiei este necesar ca actul secret, contraînscrisul, să fie încheiat: a) posterior încheierii contractului public b) anterior încheierii contractului public c) concomitent încheierii contractului public Răspuns: b), c) CURSUL NR. 3 RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ NoŃiunea Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaŃia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaŃiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. Categorii de despăgubiri Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri: • despăgubiri compensatorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parŃială a obligaŃiei; • despăgubiri moratorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaŃiei. Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligaŃiei, spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură. În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală, iar răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaŃiilor, împreună cu despăgubirile, astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul dintre aspectele posibile ale executării obligaŃiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilă executarea în natură. CondiŃiile răspunderii contractuale Din analiza textelor Codului civil, rezultă că pentru existenŃa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiŃii: • fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaŃiilor contractuale asumate de debitor;

12


• • •

existenŃa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului; existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului; vinovăŃia debitorului.

Evaluarea despăgubirilor Evaluarea judiciară Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanŃa de judecată este reglementată de art. 1084-1086 Cod civil: • la stabilirea despăgubirilor, instanŃa de judecată va avea în vedere atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza; • în principiu, debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului; • debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct, care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. Evaluarea legală Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligaŃii având ca obiect o sumă de bani. Astfel, conform art. 1088 Cod civil, „la obligaŃiile care de obiect au o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerŃ, de fidejusiune, de societate. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul să fie Ńinut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care , după lege, dobânda curge de drept.” Evaluarea convenŃională Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin convenŃia părŃilor. Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei clauze numită clauză penală. Clauza penală este definită ca fiind acea convenŃie accesorie prin care părŃile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei de către debitorul său. APLICAłII AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns: 1. Pentru existenŃa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiŃii: a) fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaŃiilor contractuale asumate de debitor; b) existenŃa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului; c) existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului; d) vinovăŃia debitorului. Răspuns: a), b), c), d) 13


2. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri: a) în cazurile determinate de lege, de câte ori legea face să curgă de drept dobânda, care Ńine loc de daune- interese la obligaŃiile ce au ca obiect sume de bani; b) când părŃile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului; c) când obligaŃia, prin natura sa, putea fi îndeplinită într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaŃia; Răspuns: a), b) 3. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte juridice: a) de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese moratorii; b) din acest moment creditorul este îndreptăŃit să pretindă daune-interese compensatorii; c) când obligaŃia constă în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii în întârziere, riscul se strămută asupra debitorului. Răspuns: a), b), c) 4. În cazul evaluării judiciare: a) la stabilirea despăgubirilor, instanŃa de judecată nu va avea în vedere decât pierderea efectiv suferită nu şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza; b) în principiu, debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului; c) debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct, care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. Răspuns: b), c) CURSUL NR. 4 CONTRACTUL DE VÂNZARE – CUMPĂRARE NoŃiunea Vânzarea – cumpărarea este un contract prin care vânzătorul transmite dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun al său cumpărătorului, care se obligă în schimb, să plătească un preŃ. Reglementarea legală Contractul de vânzare – cumpărare este reglementat, în principal, pe planul dreptului intern, în Codul civil (art. 1294-1404). Caracterele juridice Contractul de vânzare-cumpărare are următoarele caractere juridice: • contract consensual; • contract bilateral (sinalagmatic); • contract cu titlu oneros; • contract comutativ; • contract translativ de proprietate; 14


CondiŃiile de validitate Potrivit art. 948 Cod civil, condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii sunt: - capacitatea de a contracta - consimŃământul valabil al părŃilor - obiectul determinat - o cauză licită Capacitatea părŃilor contractante Vânzarea – cumpărarea fiind un act de dispoziŃie, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul trebuie să aibă capacitate de exerciŃiu deplină la momentul încheierii contractului. Pentru persoanele juridice regula capacităŃii este subordonată principiului specialităŃii reglementat în art. 34 din Decretul nr. 31/1954. IncapacităŃi speciale de a vinde şi de a cumpăra - vânzarea între soŃi este interzisă (art. 1307 Cod civil); - tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art.1308 pct. 1 Cod civil); -mandatarii, atât convenŃională, cât şi legali, împuterniciŃi a vinde un lucru nu pot să-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil); - persoanele ce administrează bunuri ce aparŃin statului, comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeŃelor, nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor ( art.1308 pct.3 Cod civil); - funcŃionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Cod civil); - judecătorii, procurorii şi avocaŃii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competenŃa CurŃii de Apel în a cărei circumscripŃie îşi exercită funcŃia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar în cazul judecătorilor de la Curtea ConstituŃională, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi al procurorilor de la Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, interdicŃia se întinde pe tot teritoriul Ńării; - persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaŃie publică (art. 535 Cod proc.civilă). - membrii formelor asociative de administrare şi exploatare a terenurilor forestiere restituite persoanelor îndreptăŃite, aflaŃi în devălmăşie sau indiviziune, nu pot înstrăina propriile cote – părŃi unor persoane din afara acestora (art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005. ConsimŃământul Antecontractul de vânzare – cumpărare Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui drept de creanŃă, una dintre părŃi având o obligaŃie de a face faŃă de cealaltă parte – să vândă în viitor un anumit bun -, iar beneficiarul promisiunii are un drept de opŃiune, în sensul de a cumpăra sau nu bunul. Spre deosebire de oferta de a contracta, care este un act juridic unilateral, în cazul promisiunii de vânzare, o persoană primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimŃământul de a cumpăra bunul.

15


Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală, ci şi bilaterală – de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părŃi se obligă să încheie în viitor, la preŃul stabilit, contractul de vânzare – cumpărare. Astfel, printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata doar existenŃa unui antecontract de vânzare – cumpărare, iar din aceste antecontract ia naştere obligaŃia părŃilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrăinarea să aibă loc. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă obligaŃia şi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă. În această situaŃie, beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese. Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale, oricare dintre părŃile antecontractului de vânzare – cumpărare poate cere instanŃei de judecată, alternativ: - acordarea de daune – interese; - obligarea promitentului, sub sancŃiunea daunelor cominatorii, la încheierea contractului; - pronunŃarea, în baza art. 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care să Ńină loc de contract de vânzare – cumpărare. Obiectul contractului Lucrul vândut Pentru ca vânzarea să fie valabilă, lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: - lucrul să fie în comerŃ (în circuitul civil). Nu pot forma obiectul contractului de vânzare – cumpărare lucrurile care potrivit legii nu sunt în comerŃ (bunurile inalienabile); - bunul să fie determinat sau determinabil; - lucrul vândut să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor; - vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului PreŃul PreŃul reprezintă obiectul prestaŃiei cumpăîrătorului în schimbul lucrului transmis de vânzător, în lipsa căruia vânzarea este lovită de nulitate absolută. Ca element esenŃial de validitate a vânzării, preŃul trebuie să întrunească următoarele condiŃii: - preŃul trebuie să fie stabilit în bani; - preŃul trebuie să fie determinat sau determinabil; - preŃul trebuie să fie sincer şi serios. Efectele contractului de vânzare – cumpărare ObligaŃiile vânzătorului Vânzătorul are două obligaŃii principale: 1. să predea lucrul vândut; 2. să-l garanteze pe cumpărător contra evicŃiunii şi contra viciilor. ObligaŃiile accesorii ale vânzătorului sunt: - conservarea lucrului până la predare;

16


- suportarea cheltuielilor de radiere a inscripŃiilor ipotecare sau a altor garanŃii reale. ObligaŃiile cumpărătorului Cumpărătorul are două obligaŃii principale: 1. de a plăti preŃul; 2. de a lua în primire lucrul vândut. În afara acestor obligaŃii, cumpărătorul are şi obligaŃia de a suporta cheltuielile vânzării, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract. APLICAłII AlegeŃi varianta corectă de răspuns: 1. Contractul de vânzare – cumpărare prezintă următoarele caractere juridice: a) contract sinalagmatic; b) contract cu titlu oneros; c) contract aleatoriu. Răspuns: a), b) 2. De regulă, vânzarea este un contract: a) solemn; b) real; c) consensual. Răspuns: c) 3. CondiŃiile de validitate ale contractului de vânzare – cumpărare privesc: a) consimŃământul; b) capacitatea părŃilor; c) obiectul contractului. Răspuns: a), b), c) 4. Lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: a) să fie în comerŃ (în circuitul civil); b) să existe; c) să fie sincer şi serios. Răspuns: a), b) 5. Nu pot forma obiect al contractului de vânzare – cumpărare: a) drepturile personale nepatrimoniale; b) drepturile patrimoniale cu caracter strict personal; c) drepturile prevăzute de lege ori contractate intuitu personae. Răspuns: a), b), c)

17


CURSUL NR. 5 CONTRACTUL DE DONAłIE NoŃiunea Conform art. 801 Cod civil, donaŃiunea este un act de liberalitate care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte. În doctrină, donaŃia este definită ca fiind un contract prin care dintre părŃi, donatorul, îşi manifestă intenŃia liberală (animus donandi) care îşi micşorează, în mod irevocabil, propriul patrimoniu cu un drept sau de creanŃă, fără a urmări să, primească ceva în schimb.

prin una prin real

Reglementare legală Contractul de donaŃie este reglementat în Codul civil, precum şi în alte acte normative, cum ar fi Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii. Caracterele juridice Contractul de donaŃie prezintă următoarele caractere juridice: - contract unilateral; - contract cu titlu gratuit; - contract solemn, cu excepŃia darurilor manuale care se încheie în mod valabil prin tradiŃiune; - contract translativ de proprietate. CondiŃiile de fond Pentru a fi valabil încheiată, donaŃia trebuie să îndeplinească condiŃiile de fond prevăzute de art. 948 Cod civil. IncapacităŃile la încheierea contractului de donaŃie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. IncapacităŃi de a dispune prin donaŃii Sunt incapabili absolut de a dispune de bunurile lor prin donaŃie, minorii şi persoanele puse sub interdicŃie, sub sancŃiunea nulităŃii absolute a actului încheiat. IncapacităŃi de a primi donaŃii Sunt incapabili absolut de a primi donaŃii persoanele fizice neconcepute şi persoanele juridice care nu au dobândit personalitate juridică. Sunt incapabili relativ de a primi donaŃii medicii şi farmaciştii de la persoanele tratate pentru boli care au produs decesul acestora, preoŃii care lau asistat pe bolnav, surdo – mutul care nu ştie să scrie, care poate accepta valabil o donaŃie numai cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelară. Persoanele juridice pot primi donaŃii dacă dreptul care face obiectul donaŃiei corespunde scopului stabilit în statut. Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, bunurile donate care urmează să intre în domeniul public al statului sau unităŃilor administrativ – teritoriale, se acceptă de Guvern sau de Consiliul judeŃean sau local.

18


ConsimŃământul ConsimŃământul, ca element de validitate al contractului, trebuie să nu fie dat prin eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol. În materie de liberalităŃi, vicierea consimŃământului se face, de regulă, prin dol, care se manifestă sub forma captaŃiei sau sugestiei. Obiectul contractului Contractul de donaŃie poate avea ca obiect bunuri mobile şi imobile care se află în circuitul civil, sunt determinate sau determinabile, posibile, licite, care există sau pot să existe în viitor. Principiul irevocabilităŃii DonaŃia este irevocabilă, în raport de prevederile art. 801 Cod civil. În materia donaŃiei, irevocabilitatea este specială deoarece priveşte nu numai efectele contractului, dar şi natura acestuia. De la acest principiu există o excepŃie, reglementată în art. 937 Cod civil, care priveşte revocarea donaŃiilor între soŃi. CondiŃiile de formă DonaŃia este un contract solemn, iar nerespectarea formei autentice se sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului. În doctrină şi jurisprudenŃă sunt recunoscute următoarele donaŃii pentru care nu se impune formalismul dispoziŃiilor art. 813 Cod civil, considerate excepŃii de la principiul solemnităŃii donaŃiilor, respectiv: - donaŃiile deghizate - donaŃiile indirecte - darurile manuale DonaŃia deghizată este o donaŃie simulată care, sub aparenŃa uni contract cu titlu oneros, ascunde natura gratuită a unui contract secret. DonaŃiile indirecte sunt liberalităŃi realizate pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de donaŃie, cele mai folosite în acest scop fiind renunŃarea la un drept, remiterea de datorie şi stipulaŃia în favoarea unei terŃe persoane. Darul manual este o donaŃie realizată prin tradiŃiunea (remiterea materială) a bunului mobil corporal, transmis de la dispunător la gratificat, pe baza acordului de voinŃă al părŃilor contractante. Efectele contractului de donaŃie Principalul efect al contractului de donaŃie este transmiterea dreptului de proprietate cu privire la bunul care formează obiectul contractului, de la donator la donatar. Donatorul are obligaŃia să predea bunul donat donatarului. Donatorul nu are nicio obligaŃie decât în cazul donaŃiei cu sarcini, respectiv de a executa sarcina. Cauzele legale de revocare a donaŃiilor În principiu, donaŃiile sunt irevocabile. De la acest principiu sunt cunoscute două excepŃii: donaŃiile între soŃi şi donaŃiile de bunuri viitoare. Art. 829 Cod civil prevede alte trei situaŃii în care donaŃia se revocă, apreciate ca fiind cauze legale de revocare a donaŃiei, respectiv:

19


-

revocarea donaŃiei pentru neexecutarea sarcinii; revocarea donaŃiei pentru ingratitudine; revocarea donaŃiei pentru naşterea unui copil.

APLICAłII 1.Caracterele juridice ale contractului de donaŃie sunt: a)revocabilitatea; b)caracterul translativ de proprietate; c) solemnitatea. Răspuns: b), c) 2.Nu pot încheia contract de donaŃie, în calitate de donatori: a)minorii; b)persoanele puse sub interdicŃie; c)medicii şi farmaciştii. Răspuns: a), b) 3. IncapacităŃile de a primi prin donaŃie se referă la: a) persoanele fizice neconcepute; b) minorii; c) persoanele puse sub interdicŃie. Răspuns: a), b), c) 4. Este nulă donaŃia: a. când este făcută sub condiŃie pur potestativă; b. donaŃia care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor şi a căror valoare n-a fost specificată prin actul de donaŃie; c. în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o sumă determinată din bunurile dăruite, chiar dacă donatorul moare fără a fi dispus de ele. Răspuns: a), b), c) 5. Darul manual reprezintă o categorie de donaŃie pentru validitatea căreia se cer următoarele elemente: a. acordul de voinŃă pentru a transfera şi dobândi un drept cu titlu gratuit; b. tradiŃiunea, predarea efectivă şi reală a bunului dăruit; c. forma solemnă a contractului de donaŃie. Răspuns: a), b) CURSUL NR. 6 CONTRACTUL DE LOCAłIUNE NoŃiune Conform art. 1411 Cod civil, locaŃiunea este un contract prin care o persoană, numită locator, pune la dispoziŃia unei alte persoane, numită locatar, folosinŃa temporară a unui bun, în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

20


Reglementarea legală În principiu, contractul de locaŃiune este reglementat în art. 1410 – 1490 Cod civil. Caracterele juridice LocaŃiunea prezintă următoarele caractere juridice: - contract consensual - contract bilateral (sinalagmatic) - contract cu titlu oneros - contract comutativ - contract cu executare succesivă - contract translativ de folosinŃă Capacitatea părŃilor În contractul de locaŃiune, locatorul poate fi o persoană fizică sau juridică, titulara unui drept real care conferă dreptul de folosinŃă asupra bunului ce formează obiectul contractului, cum ar fi proprietarul, uzufructuarul, locatarul principal. Obiectul contractului Lucrul transmis în folosinŃă Lucrul transmis în folosinŃă poate fi un bun mobil, imobil, corporal sau incorporal, care nu trebuie să se distrugă sau să se consume prin folosinŃă. Pot forma obiect al locaŃiunii şi bunurile viitoare, cu excepŃia bunurilor dintr-o moştenire nedeschisă. Chiria Chiria este preŃul plătit de locatar pentru folosinŃa lucrului închiriat şi se stabileşte, prin acordul părŃilor, de regulă în bani, global sau pe unităŃi de timp. Chiria trebuie să fie determinată sau determinabilă, sinceră şi serioasă. Efectele contractului de locaŃiune ObligaŃiile locatorului Pentru a asigura folosinŃa lucrului, locatorul este obligat să predea şi să menŃină lucrul în stare de întrebuinŃare, să-l garanteze pe locatar de tulburările provenite din propria sa faptă, de la terŃi şi din viciile lucrului. ObligaŃia de garanŃie În virtutea obligaŃiei de garanŃie (art. 1420 pct. 3 Cod civil), locatorul răspunde de tulburările provenind:  din propria faptă;  de la terŃi;  din viciile lucrului. Tulburarea folosinŃei provenind din propria faptă Locatorul este obligat să se abŃină de la orice fapt personal, care ar avea drept consecinŃă tulburarea în folosinŃa lucrului, tulburare de fapt sau de drept.

21


Potrivit art. 1424 Cod civil, locatorul nu poate în cursul locaŃiunii să schimbe forma lucrului închiriat, prin transformarea materială a lucrului sau prin schimbarea destinaŃiei. Tulburarea folosinŃei provenind din fapta unui terŃ Dacă tulburarea provine de la un terŃ, se va distinge după cum este vorba de o tulburare de fapt sau o tulburare de drept. Potrivit art. 1426 Cod civil, locatorul nu răspunde de tulburarea cauzată prin faptul unui terŃ care nu invocă un drept asupra lucrului, deoarece locatarul se poate apăra singur prin intermediul acŃiunilor posesorii. Dacă locatarul este tulburat în folosinŃa lucrului prin exercitarea de către un terŃ a unui drept real (de proprietate, de uzufruct, de folosinŃă), locatorul răspunde pentru pierderea sau reducerea folosinŃei, chiar dacă dreptul invocat de terŃ nu a fost confirmat în justiŃie, dar a împiedicat folosinŃa locatarului. Într-o asemenea situaŃie, locatarul este îndreptăŃit să solicite rezilierea contractului cu daune – interese sau o micşorare a chiriei proporŃională cu pierderea parŃială a folosinŃei şi daune – interese (art. 1427 şi 1428 Cod civil). Tulburarea folosinŃei provenind din viciile lucrului Potrivit art. 1422 Cod civil, locatarul trebuie să fie garantat pentru toate stricăciunile şi viciile lucrului închiriat ori arendat, ce-i împiedică întrebuinŃarea. PărŃile pot să modifice prin acordul lor obligaŃia de garanŃie, în sensul agravării, limitării sau înlăturării ei. ObligaŃiile locatarului ObligaŃia de întrebuinŃare a lucrului potrivit destinaŃiei sale Potrivit art. 1429 Cod civil, locatarul trebuie să întrebuinŃeze lucrul închiriat ca un bun proprietar şi numai la destinaŃia determinată prin contract, ceea ce înseamnă că destinaŃia lucrului închiriat nu poate fi schimbată decât cu acordul locatorului. Locatarul are obligaŃia să efectueze reparaŃiile mici, numite reparaŃii locative, precum şi lucrări de mică însemnătate, cum ar fi: instalarea de aer condiŃionat, instalarea unui sistem de alarmă. ObligaŃia de plată a chiriei Conform art. 1429 pct. 2 Cod civil, locatarul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite în contract. Plata chiriei se face la domiciliul debitorului, iar în cazul nerespectării acestei obligaŃii, locatorul poate să aleagă între: • să ceară executarea silită; • să ceară rezilierea contractului; • să invoce excepŃia de neexecutare a contractului, dacă nu a predat lucrul. ObligaŃia de restituire a lucrului După încetarea locaŃiunii, locatarul trebuie să restituie lucrul în starea în care a fost predat conform inventarului făcut, cu precizarea că prin inventar se înŃelege orice act de constatare a stării în care s-a aflat lucrul la predare. Dacă părŃile nu au încheiat un inventar, se prezumă că lucrul s-a predat în stare bună, această prezumŃie fiind relativă. 22


Răspunderea pentru incendiu ObligaŃia de a întreŃine lucrul şi de a restitui lucrul în starea primită îl face răspunzător pe locatarul unei clădiri de toate pagubele pricinuite clădirii de incendiu, dacă nu va dovedi că incendiul a provenit din caz fortuit, forŃă majoră sau dintr-un defect de construcŃie ori prin comunicarea focului (fără greşeala sa), de la o casă vecină. Apărarea contra uzurpărilor Potrivit art. 1433 Cod civil, locatarul este obligat să aducă la cunoştinŃa locatorului, în timp util, orice uzurpare încercată de un terŃ asupra lucrului, pentru a apăra lucrul închiriat. Prin uzurpare se înŃelege orice încălcare provenită de la un terŃ asupra proprietăŃii sau posesiei lucrului dat în locaŃiune. Contractul de sublocaŃiune şi de cesiune a contractului Potrivit art. 1418 Cod civil şi având în vedere că locaŃiunea nu este, în principiu, un contract intuitu personae, locatarul are dreptul de a subînchiria sau cesiona dreptul său către o terŃă persoană, cu condiŃia ca o asemenea facultate să nu-i fie interzisă prin contract. SublocaŃiunea Prin sublocaŃiune se înŃelege acel contract prin care locatarul, ca titular al unui drept de folosinŃă dobândit printr-un contract de locaŃiune valabil, transmite acest drept unei terŃe persoane, numită sublocatar, în schimbul unei chirii. Pentru a fi valabil, contractul de sublocaŃiune trebuie să îndeplinescă două condiŃii:  încheierea lui să nu fie interzisă printr-o clauză expresă a contractului principal;  sublocaŃiunea să nu conŃină dispoziŃii contrare contractului principal. Cesiunea contractului de locaŃiune Spre deosebire de sublocaŃiune care este un nou contract de locaŃiune, cesiunea constituie o vânzare a dreptului de folosinŃă, adică o cesiune de creanŃă cu titlu oneros. Încetarea locaŃiunii DenunŃarea unilaterală Dacă părŃile sau legea nu au determinat durata locaŃiunii, contractul de locaŃiune încetează prin denunŃarea unilaterală de către locator sau locatar, cu condiŃia, însă, a respectării dreptului de preaviz (art. 1436 alin. 2 Cod civil). Manifestarea de voinŃă de a desface contractul, numită de lege concediu, este un act unilateral de voinŃă care produce efecte chiar dacă nu a fost acceptată de partea concediată. Expirarea termenului Conform art. 1436 alin. 1 Cod civil, locaŃiunea făcută pentru timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului. Dacă după expirarea termenului, raporturile de locaŃiune continuă, în sensul că locatarul foloseşte mai departe lucrul închiriat, iar locatorul nu se

23


opune, contractul de locaŃiune se consideră reînnoit prin tacita relocaŃiune (reconducŃiune). Tacita relocaŃiune presupune încheierea unui nou contract de locaŃiune, ceea ce înseamnă că nu se prelungesc efectele vechiului contract, iar noul contract operează pe durată nedeterminată. Rezilierea contractului Potrivit art. 1439 alin. 2 Cod civil, neexecutarea obligaŃiilor de către una din părŃi dă dreptul celeilalte părŃi să ceară, după punerea în întârziere a debitorului, rezilierea contractului cu daune – interese. Pierirea lucrului Conform art. 1423 Cod civil, dacă în timpul locaŃiunii bunul se strică în totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfăcut. Art. 1429 alin. 1 Cod civil prevede că în cazul pieirii totale a lucrului sau când acesta nu mai este apt pentru întrebuinŃare conform destinaŃiei, contractul de locaŃiune se desfiinŃează. DesfiinŃarea titlului locatorului Dacă se desfiinŃează titlul în baza căruia locatorul consimŃise la locaŃiune, se va desfiinŃa şi contractul de locaŃiune, conform principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Efectele înstrăinării lucrului prin acte între vii Conform art. 1441 Cod civil, dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locaŃiunea făcută înainte de vânzare, cu condiŃia să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă, în afară de cazul când desfacerea ei din cauza vânzării a fost prevăzută în contractul de locaŃiune. APLICAłII 1. Contractul de locaŃiune prezintă următoarele caractere juridice: d. contract sinalagmatic; e. contract consensual; f. contract cu titlu oneros, aleatoriu. Răspuns: a), b) 2. Prin contractul de locaŃiune: a) se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului închiriat; b) se transmite dreptul de folosinŃă temporară a lucrului închiriat; c) se transmite dreptul de dispoziŃie asupra lucrului închiriat. Răspuns: b) 3. Calitatea de locator într-un contract de locaŃiune o poate avea: a) proprietarul lucrului; b) uzufructuarul lucrului; c) un alt locatar al lucrului. Răspuns: a), b), c)

24


4. Locatorul are următoarele obligaŃii: a) obligaŃia de predare; b) obligaŃia efectuării reparaŃiilor; c) obligaŃia de garanŃie. Răspuns: a), b), c) 5. Contractul de locaŃiune încetează prin: a) revocare; b) rezoluŃiunea pentru neexecutare; c) rezilierea pentru neexecutare. Răspuns: c)

CURSUL NR. 7 CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A LOCUINłEI NoŃiune Închirierea locuinŃei este contractul prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar sau chiriaş, folosinŃa temporară a unei locuinŃe, în schimbul unei sume de bani, numită chirie. Reglementarea legală Contractul de închiriere a locuinŃei este reglementat de Legea nr. 114/1996, republicată, legea locuinŃei, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecŃia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaŃiile cu destinaŃie de locuinŃă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001. PărŃile şi forma contractului Locatorul poate fi o persoană fizică, juridică, statul sau o unitate administrativ teritorială. Chiriaşul (locatarul) este persoana care dobândeşte dreptul de folosinŃă temporară a locuinŃei. Conform art. 21 din Legea nr. 11471996, închirierea locuinŃelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris. Obiectul contractului Obiectul contractului de închiriere îl reprezintă locuinŃa închiriată şi chiria. LocuinŃa închiriată Conform art. 21 din Legea nr. 114/1996 dispoziŃiile acestui act normativ sunt aplicabile numai dacă lucrul închiriat este o locuinŃă – camere de locuit, dependinŃe şi alte dotări folosite în exclusivitate sau în comun, inclusiv curtea şi grădina aferente clădirii - . Art. 28 din O.U.G. nr. 40/1999 prevede că suprafaŃa utilă a locuinŃei este formată din suprafaŃa locuibilă împreună cu suprafaŃa dependinŃelor.

25


SuprafaŃa locuibilă cuprinde suprafaŃa dormitoarelor şi a camerei de zi, iar dependinŃele sunt încăperile care, prin funcŃiunile lor, asigură folosirea corespunzătoare a locuinŃei, respectiv: antreu, tindă, vestibul, hol, verandă, culoar, bucătărie, chicinetă, oficiu, debara, cămară, cameră de baie, WC, spălătorie, uscătorie, pivniŃă, boxă, logie, terasă şi magazie de zid. Chiria Chiria este obiectul prestaŃiei chiriaşului şi este un element esenŃial al contractului de închiriere având în vedere caracterul oneros al contractului. Chiria se stabileşte prin acordul părŃilor, cu excepŃia locuinŃelor pentru care, prin lege specială, se stabileşte nivelul maxim al chiriei, diferenŃiat pe categorii de localităŃi şi zone. Termenul închirierii Potrivit art. 21 lit. i din Legea nr. 114/1996, în contractul de închiriere trebuie să fie prevăzut termenul pentru care se închiriază locuinŃa. Prorogarea legală Prin prorogare legală se înŃelege prelungirea în temeiul legii a contractelor de închiriere. Dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere În temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 40/1999, la expirarea termenului de închiriere, chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părŃile nu modifică prin acord expres durata închirierii. Dreptul de preempŃiune al chiriaşului la cumpărarea locuinŃei Potrivit art. 18 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999, în cazul în care contractul de închiriere nu se reînnoieşte, deoarece proprietarul doreşte să vândă locuinŃa, chiriaşul are drept de preempŃiune la cumpărarea acesteia. Proprietarul care doreşte să vândă locuinŃa este obligat să-l notifice pe chiriaş de intenŃia sa, cu cel puŃin 1 an înainte de expirarea termenului prevăzut în contract, prin intermediul executorului judecătoresc, notificarea Ńinând loc şi de ofertă de vânzare. Efectele contractului de închiriere ObligaŃiile locatorului Predarea locuinŃei Potrivit art. 28 lit. a din Legea nr. 11471996, republicată, locatorul este obligat să predea chiriaşului locuinŃa în stare normală de folosinŃă. În cazul în care locatorul nu-şi respectă această obligaŃie, chiriaşul se poate adresa instanŃei de judecată şi să solicite:  predarea silită a locuinŃei;  rezilierea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei principale;  daune – interese. Efectuarea reparaŃiilor Pe parcursul executării contractului, locatorul are următoarele obligaŃii, conform art. 28 din Legea nr. 114/1996, republicată:

26


- să ia măsuri pentru repararea şi întreŃinerea în stare de siguranŃă în exploatare şi de funcŃionalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinŃei; - să întreŃină în bune condiŃii elementele structurii de rezistenŃă a clădirii, elementele de construcŃie exterioare ale clădirii (acoperiş, faŃadă, împrejmuiri, pavimente), curŃile şi grădinile, precum şi spaŃiile comune din interiorul clădirii (casa scării, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare); - să întreŃină în bune condiŃii instalaŃiile comune proprii clădirii. ObligaŃiile locatarului Folosirea locuinŃei potrivit destinaŃiei Chiriaşul este obligat să folosească locuinŃa potrivit destinaŃiei şi ca un bun proprietar. Dacă chiriaşul schimbă destinaŃia locuinŃei, locatorul este îndreptăŃit să solicite rezilierea contractului şi evacuarea chiriaşului. ÎntreŃinerea locuinŃei Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, chiriaşul are următoarele obligaŃii: - efectuarea lucrărilor de întreŃinere, reparaŃii sau înlocuire a elementelor de construcŃii şi instalaŃii din folosinŃa exclusivă; - repararea sau înlocuirea elementelor de construcŃii şi instalaŃii deteriorate din folosinŃa comună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare; - asigurarea curăŃeniei şi igienizării în interiorul locuinŃei şi la părŃile de folosinŃă comună pe toată durata contractului de închiriere; - de a preda locuinŃa în stare normală de folosinŃă. Plata chiriei Chiriaşul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite în contract, la domiciliul său, dacă în contract nu s-a prevăzut altfel. Contractul de subînchiriere Conform art. 26 din Legea nr. 114/1996, prin derogare de la dreptul comun în materie de locaŃiune (art. 1418 Cod civil), chiriaşul poate subînchiria locuinŃa deŃinută numai cu acordul scris şi prealabil scris şi în condiŃiile stabilite de proprietar, respectiv locator. Contractul de subînchiriere trebuie să se încheie în formă scrisă şi să fie înregistrat la organul fiscal teritorial. Schimbul de locuinŃe Schimbul de locuinŃe voluntar Legea nr. 114/1996, prevede în art. 33 că titularii de contracte de închiriere pot face între ei schimb de locuinŃe, cu avizul autorităŃii care a aprobat închirierea sau, după caz, al proprietarului locuinŃei. Schimbul de locuinŃe obligatoriu Schimbul obligatoriu de locuinŃă este reglementat prin art. 23 – 25 din O.U.G. nr. 40/1999. Conform art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999, proprietarii au dreptul să ceară şi să obŃină mutarea chiriaşilor din spaŃiile cu destinaŃia de locuinŃă pe calea unui schimb obligatoriu, sub condiŃia punerii la dispoziŃie a unei locuinŃe corespunzătoare, cu contract de închiriere.

27


Încetarea contractului de închiriere Contractul de închiriere poate să înceteze, ca şi în dreptul comun, prin acordul părŃilor sau pentru cauzele generale prevăzute în codul civil. Legea nr. 114/1996 instituie reglementări speciale privind încetarea contractului de închiriere. AplicaŃii 1. Contractul de închiriere a locuinŃei prezintă următoarele caractere juridice: a) contract consensual: b) contract unilateral; c) contract oneros d) contract translativ de proprietate Răspuns: a), c) 2. Locator poate fi: a) proprietarul lucrului; b) titularul dreptului real de uzufruct; c) titularul dreptului real de superficie. Răspuns: a), b),c) 3. Contractul de închiriere: a) contractul de închiriere a locuinŃei se încheie în formă autentică; b) contractul de închiriere a locuinŃei se încheie în scris; c) contractul de închiriere a locuinŃei se înregistrează în 30 de zile la organele fiscale teritoriale. Răspuns: b) 4. Dacă locatorul nu-şi respectă obligaŃia de predare a locuineŃi, locatarul se poate adresa instanŃei de judecată şi să solicite: a) predarea silită a locuinŃei; b) anularea contractului; c) rezilierea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei principale. Răspuns: a), c) 5. Chiriaşul poate subînchiria locuinŃa: a) numai cu acordul prealabil şi scris al proprietarului sau locatorului; b) în condiŃiile stabilite de proprietar sau locator; c) în condiŃiile dreptului comun în materie de locaŃiune. Răspuns: a), b)

28


CURSUL NR.8 CONTRACTUL DE ARENDARE

NoŃiunea Potrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994, arendarea este un contract prin care una dintre părŃi, numită arendator, transmite bunuri agricole celeilalte părŃi, numită arendaş, în vederea exploatării pe o durată determinată, în schimbul unui preŃ, numit arendă. Reglementare legală Contractul de arendare este reglementat de Legea nr. 16/1994, modificată şi completată prin Legea nr. 350/2003, Legea nr.247/2005 şi Legea nr. 276/2005. PărŃile contractante Arendatorul În calitate de arendator, contractul poate fi încheiat de proprietar, uzufructuar sau un alt deŃinător legal de bunuri agricole care formează obiectul contractului de arendare şi care are dreptul la exploatarea agricolă a bunurilor respective şi are capacitatea, respectiv îndeplineşte condiŃiile necesare pentru încheierea contractului. Calitatea de arendator o poate avea o persoană fizică sau o persoană juridică, cu excepŃiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 16/1994, modificat prin Legea nr. 350/2003, regiile autonome, institutele şi staŃiunile de cercetare şi de producŃie agricolă care au în administrare terenuri proprietate publică nu pot da în arendă bunurile agricole, sub sancŃiunea nulităŃii absolute a actelor încheiate. Arendaşul Potrivit art. 3 din Legea arendării nr. 16/1994, astfel cum acesta a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 276/2005, arendaşii, persoane fizice, pot fi cetăŃeni români sau cetăŃeni străini. Persoanele fizice trebuie să aibă pregătire de specialitate agricolă sau un atestat de cunoştinŃe agricole ori de practică agricolă şi să prezinte garanŃiile solicitate de arendatori. Atestatul este eliberat de organele abilitate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar în cazul persoanelor fizice străine, de autoritatea competentă din statul de origine sau de provenienŃă. Arendaşii persoane juridice, pot fi de naŃionalitate română sau străină şi trebuie să aibă ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole şi să prezinte garanŃiile solicitate de arendator. Obiectul contractului Bunurile arendate Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 16/1994 enumeră bunurile agricole care pot fi arendate: terenuri cu destinaŃie agricolă (arabile, vii, livezi, pepiniere viticole), păşuni împădurite, terenuri ocupate de construcŃii şi instalaŃii agrozootehnice,

29


platforme şi spaŃii de depozitare ce servesc nevoilor producŃiei agricole, terenurile neproductive care pot fi folosite pentru agricultură, animale, construcŃii, maşini, utilaje şi alte bunuri destinate exploatării agricole. Bunurile ce fac obiectul arendării pot fi deopotrivă mobile sau imobile şi trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: - să existe în momentul încheierii contractului; - să fie determinate individual sau generic; - să fie licite şi posibile; - să fie în proprietatea arendatorului sau în posesia uzufructuarului sau deŃinătorului legal; - să fie în circuitul civil, conform art. 963 Cod civil. Arenda PreŃul în contractul de arendare se numeşte arendă. Arenda reprezintă contraprestaŃia datorată de arendaş în schimbul transmiterii folosinŃei bunurilor agricole de către arendator şi se stabileşte de către părŃi. Termenul arendării Potrivit dispoziŃiilor Legii nr. 16/1994, modificată, termenul arendării se stabileşte prin contractul încheiat de părŃi, legea neprevăzând care este durata termenului. Efectele contractului de arendare ObligaŃiile arendatorului ObligaŃia de predare Legea nr. 16/1994 prevede în art. 8 alin. 1 obligaŃia arendatorului de a preda bunurile care formează obiectul contractului de arendare, în termenul şi condiŃiile stabilite de părŃi prin contract. ObligaŃia de garanŃie Arendatorul este obligat să-l garanteze pe arendaş pentru evicŃiune şi pentru vicii, în aceleaşi condiŃii în care operează această obligaŃie pentru locator. ObligaŃia de efectuare a reparaŃiilor capitale Având în vedere faptul că arendarea este o varietate a contractului de locaŃiune, arendatorul are obligaŃia de efectuare a reparaŃiilor capitale, după regulile dreptului comun. ObligaŃia de a-l înştiinŃa pe arendaş de expirarea contractului Potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 16/1994, modificată prin Legea nr. 350/2003, arendatorul este obligat să-l înştiinŃeze în scris pe arendaş, cu cel puŃin 3 luni înainte de expirarea contractului, dacă intenŃionează sau nu să continue raporturile contractuale.

30


ObligaŃiile arendaşului ObligaŃia de plată a arendei Principala obligaŃie a arendaşului este plata arendei la termenele, modalităŃile şi condiŃiile stabilite în contract. De regulă, plata arendei se face la domiciliul arendaşului fiind cherabilă, iar nu portabilă (art. 1104 Cod civil). ObligaŃia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar ObligaŃia arendaşului constă în cultivarea terenului cu grija şi stăruinŃa pe care le-ar fi depus însuşi proprietarul bunului agricol. Potrivit art. 20 din legea arendării, arendaşul nu poate schimba categoria de folosinŃă a terenului arendat decât cu acordul prealabil şi scris al proprietarului. ObligaŃia de a restitui bunurile arendate La încetarea contractului, arendaşul este obligat să restituie bunurile arendate în starea în care le-a primit, conform inventarului (procesului – verbal) făcut la predare. ObligaŃia de plată a cheltuielilor de arendare Arendaşul este obligat să plătească taxele de redactare şi înregistrare a contractului de arendare, conform art. 6 alin. 3 din legea arendării. Suportarea riscurilor în contractul de arendare Riscul pierii lucrului Riscul pieririi totale sau parŃiale a bunului arendat se suportă de arendator, conform regulii res perit domino, dacă acesta este proprietarul sau uzufructuarul bunului. Dacă arendaşul a fost pus în întârziere cu privire la predarea bunului, iar după această dată bunul piere, riscul pierii bunului va fi suportat de arendaş, cu excepŃia cazului în care acesta va dovedi că bunul ar fi pierit şi la arendator. Riscul contractului În caz de pieire fortuită a bunurilor arendate, riscul neexecutării contractului se suportă de arendator, deoarece aceste este debitorul obligaŃiei imposibil de executatat. Prin excepŃie, în situaŃia în care contractul s-a încheiat pe 1 an şi recolta a pierit în totalitate sau cel puŃin jumătate, arendaşul este îndreptăŃit să ceară o reducere proporŃională din arendă. Încetarea contractului de arendare Contractul de arendare, ca şi contractul de locaŃiune, încetează prin: reziliere pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor, pieirea totală sau parŃială a bu7nurilor arendate, desfiinŃarea titlului arendatorului, acordul părŃilor, dar si din cauze speciale, prevăzute de legea arendării, respectiv: expirarea termenului, moartea uneia dintre părŃi sau înstrăinarea prin acte între vii de către arendator a bunurilor arendate.

31


Expirarea termenului La expirarea termenului prevăzut în contract, arendarea încetează, dar înainte de expirarea termenului, părŃile pot conveni continuarea raporturilor de arendare, cu precizarea că, în materie de arendare, nu este posibilă reînnoirea tacită a contractului datorită caracterului solemn al contractului. Moartea uneia din părŃi Având în vedere faptul că arendarea este un contract intuitu personae, moartea uneia dintre părŃi ar trebui să atragă încetarea contractului, dar art. 251 alin. 1 din Legea nr. 16/1994, modificată prin Legea nr. 350/2003, prevede că arendarea poate continua în cazul decesului arendaşului sau arendatorului. APLICAłII 1. Fiind o varietate a locaŃiunii, contractul de arendare prezintă următoarele caractere juridice: a) contract consensual; b) contract sinalagmatic; c) contract cu titlu oneros; d) contract cu executare succesivă în timp. Răspuns: b), c), d) 2. În calitate de arendator, contractul de arendare poate fi încheiat de: a) proprietar; b) uzufructuar; c) deŃinătorul legal de bunuri agricole. Răspuns: a), b), c) 3. Arendaşii, persoane fizice: a) trebuie să aibă pregătire de specialitate; b) trebuie să aibă pregătire de specialitate agricolă; c) trebuie să aibă un atestat; d) trebuie să aibă un atestat de cunoştinŃe agricole ori de practică agricolă. Răspuns: b), d) 4. Bunurile arendate trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: a) să existe sau să poată exista în viitor; b) să fie determinate individual sau generic, c) să fie în detenŃia arendatorului. Răspuns: b) 5. Nerespectarea obligaŃiilor părŃilor născute din contractul de arendare se sancŃionează cu: a) rezoluŃiunea contractului; b) nulitatea contractului; c) excepŃia de neexecutare a contractului;

32


d) rezilierea contractului Răspuns: c), d) Cursul nr. 9 CONTRACTUL DE MANDAT Mandatul cu reprezentare NoŃiunea Mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care îl reprezintă. Caracterele juridice Contractul de mandat prezintă următoarele caractere juridice: • contract cu titlu gratuit, cu precizarea că acest caracter al mandatului de a fi gratuit nu este de esenŃa contractului, ci numai de natura sa, ceea ce înseamnă că dacă părŃile stipulează în contract o clauză, contractul de mandat poate fi cu titlu oneros; • contract sinalagmatic, dacă este un contract cu titlu oneros; • contract consensual, dar dacă actul juridic ce urmează a fi încheiat de mandatar pentru mandant este un act autentic, atunci şi mandatul trebuie să îmbrace forma autentică, în raport de principiul simetriei actelor juridice; • contract intuitu personae, deoarece se încheie în temeiul încrederii mandantului în mandatar. CondiŃiile de validitate Conform art. 948 Cod civil, condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită. Aceste condiŃii generale sunt aplicabile şi în materia contractului de mandat, cu precizări speciale în ceea ce priveşte capacitatea părŃilor şi obiectul contractului. Capacitatea părŃilor Referitor la mandant, acesta trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a încheia el însuşi actul încheiat în numele său şi pentru el de mandatar. Astfel, dacă actul care se va încheia este un act de conservare sau de administrare, mandantul poate avea capacitate restrânsă de exerciŃiu, dar dacă actul care se încheie este un act de dispoziŃie, se cere să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. În ceea ce priveşte situaŃia mandatarului, acesta trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu, indiferent de natura actului pe care urmează să-l încheie. Obiectul contractului Ca regulă generală, obiectul contractului de mandat trebuie să fie determinat, posibil şi licit, cu precizarea că în materia contractului de mandat 33


obiectul principal al contractului îl reprezintă încheierea de acte juridice, cu excepŃia actelor cu caracter strict personal. Întinderea mandatului Conform art. 1535 Cod civil, mandatul poate fi de două feluri: a) mandat general, de a încheia orice acte juridice în interesul unei persoane; b) mandat special, de a încheia un anumit contract. Actul cu sine însuşi şi dubla reprezentare. Mandatul în interes comun. Actul cu sine însuşi este operaŃiunea juridică în care mandatarul acŃionează, pe de o parte, ca reprezentant al unei alte persoane, iar pe de altă parte, pentru sine. De exemplu, este împuternicit de proprietarul unui imobil să încheie un contract de închiriere şi îl închiriază pentru sine, în calitate de chiriaş. În ceea ce priveşte dubla reprezentare, aceeaşi persoană acŃionează ca mandatar al ambelor părŃi contractante şi încheie contractul în numele acestora. De exemplu, un contract de vânzare-cumpărare în care mandatarul este acelaşi pentru vânzător şi pentru cumpărător. Mandatatul în interes comun este un contract prin care mandatarul are, pe lângă dreptul la remuneraŃie, un interes propriu la încheierea actului pentru care a fost însărcinat de mandant. De exemplu, mandatarul şi mandantul sunt coproprietarii unui imobil ce urmează a fi vândut.











Efectele contractului de mandat Efectele contractului de mandat între părŃi ObligaŃiile mandatarului obligaŃia de a executa mandatul ce i-a fost încredinŃat, sub sancŃiunea plăŃii unor daune interese în caz de neîndeplinire (art. 1539 alin. 1 Cod civil); obligaŃia de a da socoteală şi de-ai remite mandantului tot ce a primit în puterea mandatului, chiar dacă nu i s-ar cuveni mandantului (art. 1541 Cod civil); răspunderea pentru substituirea unui terŃ, având în vedere caracterul intuitu personae al contractului de mandat, cu excepŃia cazului în care, prin clauză expresă, părŃile au prevăzut dreptul de substituire al mandatarului. ObligaŃiile mandantului despăgubirea mandatarului, potrivit art. 1547 – 1549 Cod civil, pentru toate cheltuielile făcute de mandatar, precum şi pentru pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului; obligaŃia de plată a remuneraŃiei, dacă părŃile au convenit încheierea unui contract cu titlu oneros.

Efectele contractului de mandat faŃă de terŃi Efectele contractului de mandat în raport cu terŃii sunt diferite după cum actele au fost îndeplinite de mandatar în limitele împuternicirii primite de la mandant sau au fost făcute în afara împuternicirii primite.

34


În cazul actelor îndeplinite de mandatar în limitele împuternicirii primite, mandantul va fi obligat ca şi când ar fi încheiat personal acele acte, în raport de dispoziŃiile art. 1546 alin. 1 Cod civil, care prevede că mandantul este îndatorat a îndeplini obligaŃiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date. Dacă mandatarul a îndeplinit acte în afara împuternicirii primite, acestea nu îl pot obliga pe mandant , care este un terŃ faŃă de actul încheiat de mandatar, iar sancŃiunea specifică pentru încheierea unui act juridic prin reprezentare, dar cu depăşirea puterilor conferite, este inopozabilitatea actului. Încetarea mandatului Contractul de mandat încetează din cauze generale: expirarea termenului pentru care a fost acordat, executarea contractului, imposibilitatea de executare, dar şi din cauze speciale care decurg din caracterul intuitu personae al contractului. Revocarea mandatului Mandantul este îndreptăŃit să revoce mandatul, această revocare putând fi, sub aspectul formei, expresă sau tacită, iar pentru opozabilitatea faŃă de terŃi, art. 1554 Cod civil prevede necesitatea notificării. RenunŃarea mandatarului Conform art. 1556 alin. 1 Cod civil, mandatarul poate renunŃa la mandat, notificând mandantului renunŃarea sa, dar va rămâne răspunzător pentru daune dacă prin renunŃarea sa i-a cauzat mandantului un prejudiciu. Decesul uneia din părŃi Din caracterul intuitu personae al mandatului decurge cauza de încetare a contractului prin decesul uneia din părŃi, conform art. 1552 pct. 3 Cod civil. Cauze speciale de încetare a mandatului Contractul de mandat poate să înceteze şi datorită unor cauze speciale cum ar fi: punerea sub interdicŃie, insolvabilitatea şi falimentul uneia din părŃile contractului. Mandatul fără reprezentare Mandatul fără reprezentare (prete – nom) este contractul prin care una dintre părŃi, împrumutătorul de nume, este împuternicită de cealaltă parte să îndeplinească unul sau mai multe acte juridice pe seama acesteia din urmă, dar ascunzând faŃă de terŃii contractanŃi calitatea de intermediar în care lucrează pentru altul. APLICAłII 1. Obiectul contractului de mandat trebuie să fie: a)determinat; b)posibil; c)licit. Răspuns: a), b), c)

35


2. ObligaŃiile mandatarului sunt: a. îndeplinirea mandatului; b. obligaŃia de a da socoteală despre îndeplinirea mandatului; c. să răspundă de faptele substituitului. Răspuns: a), b), c) 3. Mandantul are următoarele obligaŃii: a. obligaŃii rezultând din substituirea unei terŃe persoane; b. dezdăunarea mandatarului; c. plata remuneraŃiei. Răspuns: b), c) 4. Contractul de mandat se stinge prin: a. revocarea mandatului; b. renunŃarea mandantului; c. moartea unei părŃi. Răspuns: a), c) 5. Contractul de mandat: a. poate avea ca obiect principal încheierea de acte juridice de către mandatar; b. este special când se dă pentru o singură operaŃie juridică; c. poate avea ca obiect încheierea de către mandatar a unor acte juridice cu caracter strict personal. Răspuns: a), b) CURSUL NR.10 CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINłĂ (COMODATUL) NoŃiunea şi caracterele juridice Conform art. 1560 Cod civil, împrumutul de folosinŃă este un contract prin care o persoană, numită comodant, transmite folosinŃa temporară a unui lucru determinat unei alte persoane, numită comodatar, care se obligă să-l restituie în individualitatea sa. Comodatul prezintă următoarele caractere juridice: - contract real; - contract cu titlu gratuit; - contract unilateral; - contract translativ de folosinŃă. Capacitatea părŃilor Comodatul este un act de administrare, astfel că sub aspectul capacităŃii părŃilor, comodantul trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a efectua acte de administrare.

36


Obiectul contractului Comodatul poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, cu condiŃia ca acestea să fie nefungibile şi neconsumptibile. Efectele contractului ObligaŃiile comodatarului Datorită caracterului unilateral, comodatul dă naştere la obligaŃii numai în sarcina comodatarului: 1. obligaŃia de conservare a lucrului; 2. obligaŃia de folosire a lucrului potrivit destinaŃiei; 3. obligaŃia de plată a cheltuielilor necesare folosinŃei lucrului; 4. obligaŃia de restituire a lucrului. Încetarea contractului Contractul de comodat încetează prin: - restituirea lucrului; - reziliere; - moartea comodatarului ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAłIE Împrumutul de consumaŃie gratuit (mutuum) NoŃiunea Împrumutul de consumaŃie gratuit este, potrivit art. 1576 Cod civil, un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite temporar unei alte persoane, numită împrumutat, proprietatea asupra unei câtimi de bunuri fungibile şi consumptibile, în scopul de a le utiliza, cu obligaŃia pentru acesta din urmă de a restitui la scadenŃă o cantitate egală de lucruri de aceeaşi natură şi calitate. Caracterele juridice Împrumutul de consumaŃie are următoarele caractere juridice: a) este un contract unilateral b) este un contract real; c) este un contract cu titlu gratuit; d) este un contract translativ de proprietate. Capacitatea părŃilor Deoarece acest contract este translativ de proprietate, împrumutătorul trebuie să îndeplinească condiŃiile legale pentru a încheia acte de dispoziŃie şi să fie proprietarul lucrului care formează obiectul contractului. Împrumutatul trebuie şi el să aibă capacitatea de a încheia acte de dispoziŃie. Obiectul contractului Împrumutul de consumaŃie poate avea ca obiect bunuri de gen, fungibile şi consumptibile.

37


Efectele contractului ObligaŃiile împrumutatului Conform art. 1584 Cod civil, împrumutatul are obligaŃia principală de a restitui, la expirarea contractului, lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate. ObligaŃiile împrumutătorului Deoarece împrumutul de consumaŃie este un contract unilateral, în principiu, împrumutătorul nu are nicio obligaŃie. Încetarea contractului Împrumutul de consumaŃie încetează prin îndeplinirea obligaŃiei principale a împrumutatului, respectiv restituirea lucrului la termenul stabilit în contract. Împrumutul cu dobândă NoŃiunea Împrumutul cu dobândă este acel contract de împrumut de consumaŃie, cu titlu oneros, în care împrumutatul, în schimbul transferului temporar al dreptului de proprietate asupra unei câtimi de bunuri, în schimbul unei remuneraŃii numită dobândă. Obiectul contractului Obiectul împrumutului cu dobândă este alcătuit dintr-o sumă de bani. Prin dobândă, conform art. 6 din OrdonanŃa Guvernului nr. 9/2000, se înŃeleg nu numai semele socotite în bani cu acest titlu, dar şi alte pretaŃii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinŃei capitalului. În cazul împrumuturilor de bani, legea intervine pentru stabilirea cuantumului dobânzilor sau limitarea nivelului acesteia. APLICAłII 1. Contractul de comodat prezintă următoarele caractere juridice: a) contract consensual; b) contract gratuit; c) contract unilateral; d) contract translativ de proprietate. Răspuns: b), c) 2. Comodatul poate fi: a) proprietarul lucrului; b) uzufructuarul lucrului; c) locatarul lucrului. Răspuns: a), b), c) 3. Obiectul contractului de comodat pot fi: a) bunuri mobile şi bunuri imobile; b) bunuri fungibile şi nefungibile;

38


c) bunuri nefungibile şi neconsumptibile. Răspuns: a), c) 4. Bunurile proprietate a statului şi a unităŃilor administrativ – teritoriale pot forma obiectul contractului de comodat: a) dacă fac parte din domeniul public; b) dacă pot fi închiriate; c) dacă pot fi concesionate. Răspuns: b), c) 5. în contractul de împrumut de consumaŃie, împrumutătorul: a) poate să fie locatarul lucrului; b) trebuie să fie proprietarul lucrului; c) trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru a face acte de dispoziŃie. Răspuns: b), c) CURSUL NR.11 CONTRACTUL DE DEPOZIT NoŃiunea Potrivit art. 1591 Cod civil, depozitul în genere este un act prin care se primeşte lucrul altuia spre a-l păstra şi a- restitui în natură. În doctrină depozitul este definit ca fiind un contract prin care o persoană, numită deponent, încredinŃează un lucru altei persoane, numită depozitar, care se obligă să-l păstreze pe o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la cerere în natură. Reglementarea legală Contractul de depozit este reglementat de art. 1591 – 1634 Cod civil. Caracterele juridice o contract real; o contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros; o contract intuitu persoane, o contract netranslativ de proprietate Felurile contractului de depozit Potrivit clasificării pe care o face art. 1592 Cod civil, depozitul poate fi depozit propriu – zis şi sechestru. Depozitul propriu – zis poate îmbrăca trei forme: • depozit voluntar (obişnuit); • depozit necesar; • depozit neregulat. Depozitul obişnuit (voluntar) Obiectul contractului Depozitul obişnuit (voluntar) poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale, sau incorporale asimilate, cum ar fi titlurile la purtător, individual

39


determinate, care sunt încredinŃate depozitarului pentru a fi puse la adăpost de riscurile pierderii, deteriorării sau furtului. Capacitatea părŃilor Deoarece contractul de depozit nu este translativ de proprietate, deponentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de administrare, iar depozitarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu, deoarece el îŃi asumă răspunderea pazei bunului. Forma contractului Potrivit art. 1597 Cod civil, contractul de depozit se poate face numai prin înscris, forma scrisă fiind cerută numai pentru probă, nu pentru valabilitatea contractului. Efectele contractului de depozit obişnuit Depozitarul are obligaŃia de a se îngriji de lucrul pe care l-a primit spre păstrare şi obligaŃia de restituire, obligaŃii reglementate de art. 1599 – 1617 Cod civil. Conform art. 1599 Cod civil, depozitarul trebuie să se îngrijească de paza lucrului depozitat, întocmai precum se îngrijeşte de paza lucrului său, iar potrivit art. 1604 alin. 1 Cod civil, depozitarul este Ńinut să restituie în natură lucrul depozitat. Din contractul de depozit nu se nasc obligaŃii pentru deponent decât dacă este vorba de un contract cu titlu oneros, când principala obligaŃie a deponentului este plata remuneraŃiei. Depozitul necesar Depozitul necesar este contractul în temeiul căruia deponentul este obligat de împrejurări excepŃionale să lase lucrul în grija unui depozitar ocazional. Datorită împrejurărilor şi imposibilităŃii preconstituirii unui înscris, contractul poate fi probat şi prin alte mijloace de probă, cum ar fi proba cu martori sau prin prezumŃii legale, chiar dacă valoarea bunurilor depăşeşte 250 de lei. Cu depozitul necesar este asimilat depozitul bunurilor aduse de călători în unităŃile hoteliere, cu precizarea că prin unităŃi hoteliere se înŃeleg nu numai hotelurile propriu – zise dar şi motelurile, pensiunile, hanuri, vile, popasuri turistice. Depozitul neregulat Depozitul neregulat se caracterizează prin faptul că are ca obiect lucruri fungibile şi consumptibile, care nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemănătoare. O formă de depozit neregulat o reprezintă depunerile de sume de bani la bănci şi la C.E.C. APLICAłII 1. Poate constitui obiect al contractului de depozit: a) un lucru mobil corporal; b) un lucru individual determinat; c) o creanŃă constatată prin titlu la purtător. Răspuns: a), b), c)

40


2. Constituie caractere juridice ale contractului de depozit: a) este un contract real; b) poate fi numai cu titlu oneros; c) este un contract translativ de proprietate. Răspuns: a) 3. Depozitul propriu – zis poate îmbrăca următoarele probe: a) depozit voluntar (obişnuit) b) depozit necesar c) depozit neregulat. Răspuns: a), b), c) 4. Contractul de depozit: a) se poate face şi prin înscris, b) se poate face numai prin înscris; c) forma scrisă este cerută pentru valabilitatea contractului. Răspuns: b) 5. Dacă depozitarul nu-şi respectă obligaŃia de restituire a bunului, deponentul are la îndemână: a) o acŃiune în revendicare; b) o acŃiune personală c) o acŃiune negatorie. Răspuns: a), b)

CURSUL NR. 12 CONTRACTELE ALEATORII Contractul de asigurare NoŃiunea şi reglementarea legală Contractul de asigurare este acel contract prin care una dintre părŃi, numită asigurat sau contractant al asigurării, se obligă să plătească celeilalte părŃi, numită asigurător, o sumă de bani determinată, numită primă de asigurare, în schimbul asumării riscului ca, în ipoteza producerii cazului asigurat, să-i plătească lui sau beneficiarului asigurării o sumă de bani. Contractul de asigurare este reglementat de Legea nr. 136/1995, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1194/2000, Legea nr. 172/2004, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 61/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2005, Legea nr. 113/2006 şi Legea nr. 172/2006. Caracterele juridice Contractul de asigurare prezintă următoarele caractere juridice: ♦ contract consensual; ♦ contract sinalagmatic; ♦ contract cu titlu oneros,

41


♦ contract aleatoriu, deoarece la momentul încheierii contractului părŃile cunosc numai existenŃa obligaŃiilor reciproce, nu şi întinderea acestora; ♦ contract cu executare succesivă; ♦ contract încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată. Clasificarea asigurărilor După natura contractului de asigurare: - asigurări comerciale - asigurări mixte (comercial – civile) După obiectul lor: - asigurări de bunuri - asigurări de persoane - asigurări de răspundere civilă După modul în care iau naştere: - asigurări facultative - asigurări obligatorii După locul în care se află sediul/domiciliul părŃile: - asigurări interne (naŃionale) - asigurări externe (internaŃionale) După numărul subiectelor raporturilor de asigurarea: - asigurări (directe) - coasigurări - asigurări mutuale - reasigurări PărŃile contractului PărŃile contractului de asigurare sunt asigurătorul şi contractantul asigurării. Conform art. 11 din Legea nr. 136/1995, modificată şi completată, contractant al asigurării este persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faŃă de asigurător să plătească prima de asigurare. ConŃinutul contractului de asigurare Potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, contractul de asigurare cuprinde: - numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante; - obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanŃii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări; - riscurile ce se asigură; - momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; - primele de asigurare; - sumele asigurate. Forma şi dovada contractului Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliŃa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de

42


acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Categorii de asigurări În Capitolul 2 al Legii nr. 136/1995 sunt reglementate asigurarea de bunuri, asigurarea de persoane şi asigurarea de răspundere civilă. În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire (art. 24 din Legea nr. 136/1995). Asigurarea de persoane se referă la categoria asigurărilor de viaŃă, iar din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente şi boală şi la asigurările de sănătate (art. 31 din Legea nr. 136/1995). În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în faŃa legii faŃă de terŃele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995). Legea nr. 136/1995 reglementează şi două forme de asigurare obligatorie: ♦ asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule; ♦ asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenŃei medicale.

♦ ♦ ♦ ♦

Încetarea contractului de asigurare Cauzele de încetare a contractului de asigurare sunt: expirarea termenului; neexecutarea obligaŃiilor; denunŃarea unilaterală; înstrăinarea lucrului.

Contractul de rentă viageră NoŃiunea şi reglementarea legală Renta viageră este un contract prin care o persoană, numită credirentier, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani unei alte persoane, numită debirentier , în schimbul unei prestaŃii periodice în bani, care se plăteşte până la moartea credirentierului PrestaŃia datorată de debirentier se numeşte rentă viageră. Contractul de rentă viageră este reglementat în Codul civil, art. 1639 – 1651. Caracterele juridice Contractul de rentă viageră prezintă următoarele caractere juridice: - în principiu, contract consensual, deoarece dacă vizează transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren trebuie să se încheie în formă autentică; - contract oneros sau gratuit dacă se constituie prin donaŃie sau testament; - contract aleatoriu; - contract sinalagmatic (sinalagmatic); 43


- contract translativ de proprietate. Obiectul contractului Obiectul contractului de rentă viageră este dublu: - obiectul prestaŃiei credirentierului, care poate fi un bun imobil sau mobil, inclusiv o sumă de bani (capital); - obiectul prestaŃiei debirentierului, care constă într-o sumă de bani sau alte bunuri (renta). Efectele contractului ObligaŃiile credirentierului Având în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului, credirentierul are obligaŃia de a preda bunul şi să-l garanteze pe debirentier. ObligaŃiile debirentierului Debirentierul are obligaŃia de plată a rentei şi obligaŃia de garanŃie pentru plata rentei. Încetarea contractului Contractul de rentă viageră încetează prin moartea credirentierului sau a altei persoane în favoarea căreia a fost constituită renta, precum şi în cazul împlinirii termenului de prescripŃie extinctivă. Contractul de întreŃinere NoŃiunea ÎntreŃinerea este un contract prin care una dintre părŃi, numită întreŃinător, se obligă să asigure întreŃinerea celeilalte părŃi, numită întreŃinut, pe tot timpul vieŃii, în schimbul unei sume de bani sal al înstrăinării unui lucru. Caracterele juridice Contractul de întreŃinere are caractere juridice proprii, respectiv: - este, în principiu, un contract consensual, cu excepŃia cazului când obiectul înstrăinării este un teren; - de regulă, are un caracter oneros; - este un contract bilateral (sinalagmatic); - are un caracter aleatoriu; - are caracter intuitu personae; - este un contract cu executare succesivă. Efectele contractului ObligaŃiile întreŃinutului Având în vedere caracterul translativ de proprietate, în cazul în care întreŃinutul s-a obligat la transmiterea unui lucru, el va avea obligaŃiile de predare a lucrului şi de garanŃie pentru evicŃiune şi contra viciilor. ObligaŃiile întreŃinătorului Debitorul întreŃinerii trebuie să asigure întreŃinerea în natură, succesivă şi permanentă, conform clauzelor contractului.

44


În cazul contractului de întreŃinere se poate cere rezoluŃiunea contractului numai pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiei de întreŃinere, în temeiul art. 1020 – 1021 Cod civil. Contractele de joc şi prinsoare (pariul) NoŃiunea Jocul şi prinsoarea sunt contracte prin care părŃile se obligă reciproc să plătească o sumă de bani câştigătorului, în caz de producere sau nu a unui eveniment, a cărui realizare depinde de forŃa, îndemânarea, cunoştinŃele, unor persoane sau de hazard şi în care există şanse de câştig sau de pierdere pentru ambele părŃi. Reglementarea legală - art. 1636 – 1638 din Codul civil - Hotărârea Guvernului nr. 251/1999 privind modalitatea de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 348/2002. Caracterele juridice Jocul şi prinsoarea prezintă următoarele caractere juridice:  contracte bilaterale;  contracte consensuale;  contracte aleatorii. Efectele jocului şi prinsorii Potrivit art. 1636 – 1638 Cod civil, efectele contractelor de joc şi prinsoare sunt guvernate de trei reguli: 1. obligaŃiile născute din aceste contracte sunt lipsite de sancŃiune; 2.datoriile din joc şi prinsoare sunt recunoscute ca obligaŃii juridice care, executate de bună voie, nu pot da naştere la acŃiunea în repetiŃiune, plata fiind valabilă, fiind astfel asimilate obligaŃiilor civile imperfecte; 3. prin excepŃie de la regula anterioară, între participanŃii jocurilor sportive obligaŃia născută din contract are caracter perfect. APLICAłII 1) După obiectul lor, asigurările pot fi : a)asigurări de bunuri b)asigurări de persoane c)asigurări de răspundere civilă d)asigurări mixte Răspuns : a), b), c) 2) Încheierea contractului de asigurare se probează cu : a) poliŃa de asigurare b) certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător c) nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare Răspuns :a), b), c)

45


3) Contractul de întreŃinere prezintă următoarele caractere juridice: a) întotdeauna este un contract consensual b) contract cu titlu oneros, de regulă c) contract comutativ Răspuns: b) 4) Contractul de asigurare: a) se încheie în formă scrisă; b) poate fi probat cu martori, dacă există un început de dovadă scrisă c) nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Răspuns: a), c)

46

obligatii_contracte  

CUPRINSUL CURSULUI OBLIGAłII. CONTRACTE Capitolul 1. ObligaŃia civilă 1.1. NoŃiunea de obligaŃie 1.2. Clasificarea obligaŃiilor 1 Capitolul...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you