DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ

asta dar... mi-a făcut plăcere!

-Asta era replica mea, uzurpatoare mică! Citesc manuscrisul şi te caut!

-Promiţi?

-Jur! -Salut, mon ami! Vezi că, dacă ai jurat strâmb, îţi rupi un picior!

-Sunt impresionat, îţi mulţumesc pentru grijă!

După un vechi obicei, când îşi propunea ceva, Martin acţiona fulgerător. Aşa procedă şi acum. Îşi luă maşina din parcarea firmei şi se îndreptă spre Cafeneaua Nibelungilor. Ajuns la băcănia lui Yosef Mallman, dădu roată la toate acareturile şi apoi intră.

Băcanul se pregătea de închidere.

-Bună seara!

Vederea muşteriului bine îmbrăcat aşternu pe faţa negustorului un zâmbet îndatoritor.

-Herr Mallman, am trecut să te anunţ că ai contractul de închiriere expirat şi nu ai venit la renegocieri. Înţeleg că eliberezi spaţiul...

-Domnule, te rog să nu glumeşti! Unde să plec cu atâta marfă? Am nişte drepturi! Sunt aici de treizeci de ani... Am vad... Am muşterii mei permanenţi! Unde să mă duc?

-Ai 300 de metri pătraţi magazinul, plus spaţii generoase de depozitare, pivniţe şi curţi pentru care plăteşti o chirie nesemnificativă de 1.000 de mărci. Pe cine-ai mituit la companie ca să-ţi treacă renegocierea cu vederea şi să te lase cu chiria înţepenită de atâţia