Issuu on Google+

Nr. 6 septembrie 2010

www.dirtbikezone.ro

Număr special racing. Am fost la opt curse de pomină!

Moto X Country ajunge pe litoral

Castrol Extreme Adventure: înfruntând natura

IEFT 2010: hard enduro la superlativ

Drachones Rally Raid. Începutul unei legende? DBZ pe locul III! Campionatul Național de Enduro sub lupă: Lăzarea & Lupeni

Cursele de supermoto revin pe AMCKart!


EDITORIAL

Râsu’-plânsu’ sau in Miorita We Trust

C

Să fie blocnotes-ul cel ce îmi fâlfie în vânt pe ghidon? Nu, este chiar roadbook-ul!

MESERIAŞII Fondator Patrick Boissy Redactor-şef Marc Sandu Redactori Dragoş Lula Zudor, Ana Maria Lazăr, Cosmin Voicu Colaboratori Dani Oţil, Ionuţ Berceanu,Andra Bubău Grafică şi DTP Mihnea Andrei Fotograf Bogdan Paraschiv www.dirtbikezone.ro redactia@dirtbikezone.ro © Dirt Bike Zone 2010 Toate drepturile rezervate. Textele şi imaginile prezentate în această revistă nu pot fi reproduse prin nici un mijloc electronic sau mecanic, fără acordul scris din partea editorilor.

www.dirtbikezone.ro

e am învăţat eu din povestea asta cu Dirt Bike Zone este că visele chiar se îndeplinesc şi că, oricât de telenovelistic ar suna, atunci când îţi doreşti ceva, tot universul conspiră la îndeplinirea dorinţei tale. Şi, cică nu ar fi vorba despre telenovele, ci despre fizică cuantică. În 2005, deschideam un thread pe motociclism.ro, în care întrebam ce trebuie făcut pentru a participa la un Rally Raid, iar răspunsurile primite, binevoitoare, nu au avut darul să mă încurajeze, din cauza finanţelor implicate într-o astfel de întreprindere. Iată însă că, după cinci ani, cu un KTM 690 Enduro împrumutat de la prietena mea, un GPS primit de la Enduro Store, un set de gume de la Patrick Moto şi cu largul concurs al lui Dan Costescu, sufletul Drachones Rally Raid, căruia i-am promis o poveste frumoasă, cu ajutorul unor oameni pe care i-am cunoscut chiar la raliu şi despre care puteţi citi în paginile revistei, m-am trezit emoţionat în Timişoara cu două („nutrii”, dacă nu ştiţi bancul, daţi un mail pe adresa redacţiei) cupe în mână. Wow! Vă spuneam cu ceva timp în urmă că voi fi atât de bucuros când mă voi afla la o linie de start, iată că m-am aliniat la două şi am terminat cu bine primul meu raid... Ehei, acesta este însă ochiul care îmi râde, trebuie să vă spun şi despre ochiul care, vai, îmi plânge, motivul e lesne de ghicit. Au fost unii oameni, colegi de-ai noştri de coclauri, care tot ce-au înţeles din revistă, e că Dirt Bike Zone e calea lui Patrick de a-şi face reclamă, într-adevăr, dacă vă uitaţi pe ultimul număr al revistei, veţi observă că, din scoarţă virtuală în scoarţă virtuală, e toată o odă la adresa motocicletelor Gas Gas şi musteşte de mesaje subliminale care vă îndeamnă să cumpăraţi echipamente First Racing! Eu credeam că rolul revistelor e să fie o interfaţă între importatori, dealeri, magazine şi motociclişti, dar se pare că primul grup se descurcă de minune solo. Pot să spun că am primit sprijin direct din partea unor oameni pasionaţi ca Ciprian Popescu, Adrian Răduţă, Vali Chefani, Andrei Gemeş şi echipa Motoplus Paneuro, că ne-am împrietenit cu endurogaraj.ro şi actioncamera.ro, în rest linişte şi pace, Dragoş şi Cosmin prestează muncă patriotică, că doar sunt băieţi tineri, DTP-ul se face moka, iar pentru întreţinerea siteului folosesc nişte softuri mişto. În era iPAD-urilor şi a telefoanelor deştepte, DBZ comite o greşeală capitală – nu apare pe print! Bine, există şi un avantaj, că nu se mai aplică placa potrivit căreia am fi dispoziţia importatorilor, după cum se vede, pot să scriu aici absolut ce vrea.... camelback-ul meu. Râsu’-plânsu’ aşadar şi sunt o tonă de aspecte de discutat aici: de unde să stabilesc eu recorduri de trafic pe site, dacă la un concurs vin 100 de oameni? Cifră care se transformă apoi suav în unici... Comunitate – comunitate, dar fiecare e pe felioara lui şi aşteaptă să treacă „frumuseţea” asta de criză. Până atunci, vă las să vă delectaţi cu o ediţie specială „racing”, cum nu a mai fost pe la noi! 

3


ştiri

„Red Plate” pentru Davide Gozzini în Sicilia!

T

riscina (Italia), 29 august 2010 – A fost un weekend excelent pentru Davide Gozzini (747 Motorsport TM Racing) care a câştigat primul Grand Prix al său din actualul sezon şi a devenit noul lider al Campionatului Mondial de Supermoto. Pe locul doi la general s-a clasat Thierry Van Den Bosch, iar Andrea Occhini a reuşit prima s-a clasare pe podium din carieră. Davide Gozzini i-a oferit cadoul perfect proprietarului firmei TM, domnul Gastone Serafini ,care şi-a sărbătorit a 50-a aniversare pe 29 august, câştigând Grand Prix-ul Siciliei şi devenind noul lider al clasamentului piloţilor. În prima cursă, Davide a fost victorios profitând puţin şi de abandonul coechipierului său, Thomas Chareyre care a întâmpinat probleme electrice la motocicleta sa când conducea autoritar prima manşă. Gozzini a obţinut o victorie clară în a doua cursă după ce l-a depăşit pe pilotul de la PMR H2O Aprilia Racing, Thierry Van Den Bosch, în turul al şaselea. În ultima cursă, Gozzini a obţinut o clasare pe locul doi, iar punctele obţinute i-au fost suficiente italianului pentru a fi victorios la Triscina. 

4

David Knight este campion mondial la clasa E3 prima zi, la clasa E1, câştigător Îcincina fost Johnny Aubert (KTM). La secunde în spatele lui a sosit spaniolul de la Yamaha, Cristobal Guerrero, iar pe locul trei s-a clasat Eero Remes (KTM). La E2, finlandezul Mika Ahola a câştigat prima cursă. Ahola a fost urmat de către pilotul echipei KTM, Ivan Cervantes, şi de Thomas Oldrati. Britanicul David Knight a „profitat” de retregerea din cursă a lui Christophe Nambotin şi astfel a reuşit să obţină locul doi la clasa E3. Câştigătorul clasei a fost Sebastien Guillaume, iar ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de către Oriol Mena. În ziua a doua de concurs, David Knight s-a impus în faţa

lui Christophe Nambotin şi a lui Sebastien Guillaume şi astfel britanicul a devenit campion mondial al clasei E3. La E2 Ivan Cervantes a fost victorios. Pe locul secund s-a clasat Thomas Oldrati, iar locul trei a fost ocupat Mika Ahola. Cursa clasei E1 a fost câştigată de către finlandezul Eero Remes. Johnny Aubert a obţinut o clasare pe locul doi, în timp ce Cristobal Guerrero a fost nevoit să se mulţumească cu locul trei. 

Grand Prix-ul Greciei ampionatul C Mondial de Enduro a ajuns în Grecia, la

victorios în şaua motocicletei sale Gas Gas. Pe locul secund Serres, pe 28 august s-a clasat britanicul 2010 pentru a şasea David Knight, iar ultima etapă din calendar. treaptă a podiumului Riderii au avut de a fost ocupată de suportat temperaturi ce Sébastien Guillaume. au atins 46° C în prima Ziua a doua de concurs zi de concurs. La clasa a adus câteva surprize. Enduro 1, Antoine Meo a fost La clasa Enduro 1, a venit rândul lui nevoit să se retragă încă din primul Antoine Meo să-şi ia revanşa şi să tur din cauza unor probleme la câştige cursa a doua. Pe locul doi partea electrică a motocicletei. La s-a clasat compatriotul său, Johnny finalul zilei, pe primul loc s-a clasat Aubert, iar locul trei a fost ocupat Eero Remes care a terminat cursa de Eero Remes. La clasa Enduro 2 în faţa lui Cristobal Guerrero. Pe victorios a fost Mika Ahola care locul trei a sosit Johnny Aubert. a fost urmat pe podium de către La clasa Enduro 2, învingător a Juha Salminen şi Pierre-Alexandre fost Mika Ahola, urmat de Ivan Renet. La clasa Enduro 3, britanicul Cervantes şi de Pierre-Alexandre David Knight s-a impus în faţa Renet de la KTM. La Enduro 3, lui Sébastien Guillaume şi a lui Christophe Nambotin a fost Bartosz Oblucki. 

septembrie 2010


Adam Raga câştigă în Cehia! ampionatul Mondial de Trial, C ediţia 2010, a ajuns la final. Ultima etapă din calendarul

competiţional s-a desfăşurat la Kramolin, în Republica Cehă, pe 5 septembrie. Câştigătorul etapei din Cehia a fost Adam Raga, pilotul echipei Gas Gas, care a fost urmat pe podium de către Jeroni Fajardo (Beta) şi de către campionul mondial din acest an, Toni Bou (Repsol Montesa). Victoria din Cehia a lui Raga i-a asigurat acestuia titlul de vice campion al competiţiei. Spaniolul l-a devansat în clasamentul general al piloţilor pe japonezul Takahisa Fujinami (Repsol Montesa). În prima zi de concurs, Toni avea doar un singur punct de penalizare la finalul celor 15 secţiuni ale traseului. Ploaia torenţială care s-a abătut asupra circuitului a făcut

Tomasz Gollob este cu un pas mai aproape de titlul mondial omasz Gollob a câştigat T Grand Prix-ul de Speedway din Danemarca desfăşurat

ca unele porţiuni ale circuitului să devină alunecoase. Acest lucru nu reprezenta o problemă pentru campionul mondial în exerciţiu care în ziua a doua de concurs a arătat o relaxare necaracteristică. Toni a obţinut 5 puncte de penalizare în secţiunile 2 şi 11. Acest lucru i-a permis lui Raga să treacă în frunte şi să câştige etapa din Cehia. 

pe 11 septembrie la Vojens. Polonezul a obţiunut un punctaj maxim de 24 de puncte în Danemarca. Gollob s-a impus în finală în faţa lui Kenneth Bjerre, Jason Crump şi a lui Nicki Pedersen. În clasamentul general al piloţilor, Tomasz Gollob are un avans de 19 puncte faţă de ocupantul locului secund, australianul Jason Crump. 


ştiri

Victorie pentru Marc Coma în Raliul Dos Sertões

Î

ntre 11 august şi 21 august, în Brazilia s-a desfăşurat a patra etapă din Campionatul Mondial de Rally Raid. Pilotul echipei Repsol KTM, Marc Coma, a reuşit să câştige trei probe speciale dintr-un total de zece şi astfel a fost victorios în Raliul Dos Sertões cu un avans de mai bine de 17 minute faţă de următorul clasat. Spaniolul a terminat cei 4 500 de kilometri ai ediţiei cu numărul 18 a Raliului Internaţional Dos Sertões cu timpul de 25 de ore, 52 de minute şi 42 de secunde. Marc Coma a obţinut prima victorie din carieră în Raliul Braziliei şi se află acum la doar două puncte distanţă de şefia clasamentului general al piloţilor din Raids World Championship. După cursă, Marc a declarat: „A fost un raliu dur şi cu multe schimbări de teren, fapt care nu mi-a permis să-mi pierd concentrarea nici pentru o secundă. Dar totodată a fost un raliu foarte distractiv din pricina faptului că relieful şi condiţiile de desfăşurare variau de la o zi la alta. Acum ne aflăm la doar două puncte de locul unu în clasamentul general, iar acest lucru ne împinge să câştigăm ultima etapă din calendarul competiţional dacă ne dorim să devenim campioni mondiali”. 

6

Cairoli şi Paulin victorioşi la Lierop, în Olanda, la MX1, ierop (Olanda), 5 septembrie Ltermină 2010 – Marvin Musquin Grand Prix-ul Olandei pe locul doi la general, rezultat suficient de bun pentru a-i asigura francezului titlul de campion mondial al clasei MX 2. Antonio Cairoli, proaspătul campion mondial al clasei MX 1, a întâmpinat câteva mici dificultăţi în cursa din Olanda, dar acestea nu l-au împiedicat pe italian să câştige Grand Prix-ul şi să doboare noi recorduri în istoria motocrossului mondial. Italianul se află la doar două victorii de recordul legendei motocross-ului, Eric Geboers. Pe locul doi la general s-a clasat Max Nagl, iar locul trei al podiumului a

fost ocupat e către belgianul Steve Ramon. Gautier Paulin a fost învingătorul din runda de la Lierop, iar locul doi obţinut de Musquin la finalul weekend-ului a fost mai mult decât suficient pentru a-l încorona pe francez campion mondial al clasei MX2. 

Prima victorie din sezon pentru Ken Roczen!

A

venit rândul germanului Ken Roczen să câştige pentru prima dată în 2010. Neamţul le-a arătat fanilor belgieni abilităţile sale de a se descurca pe nisipul din Lommel câştigând prima cursă la MX2 şi clasându-se pe locul doi în cea de a doua. Jeffrey Herlings s-a clasat pe locul doi în cursa din Belgia, iar francezul Marvin Musquin a izbutit o clasare pe locul trei. La MX1, italianul Antonio Cairoli a demonstrat (aşa cum este inscripţionat şi pe spatele pantalonilor de curse pe care îi poartă – „Locuiesc şi în Lommel!”) că Lommel este ca o a doua casă pentru el. Cairoli a condus

ambele curse de la început şi până la final. Pe locul doi în ierarhia clasamentului general al piloţilor s-a clasat germanul Maximilian Nagl, coechipierul lui Cairoli. Ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de către pilotul de la Rockstar Teka Suzuki, Clement Desalle. 

septembrie 2010


Levi Sherwood uimeşte din nou!

Greg Hancock câştigă în Croaţia!

8.000 de englezi au venit 2 sâmbătă seara, 14 august, la centrala electrică Battersea din

in cauza condiţiilor meteo D nefavorabile, Grand Prix-ul de Speedway al Croaţiei a fost

Londra, pentru a asista la a cincea etapă din cadrul turneulul Reb Bull X Fighters. Neo-zeelandezul Levi Sherwood, în vârstă de doar 19 ani, a câştigat finala în faţa lui Nate Adams. Pe locul trei s-a clasat Dany Torres, în timp ce liderul clasamentului, Andrè Villa, a obţinut un dezamăgitor loc nouă. Vremea tipic britanică nu a dezminţit, iar sâmbătă, în ziua concursului, ploaia şi-a făcut apariţia reuşind să diminueze spectacolul. Din cauza motivelor de siguranţă, rezultatele oficiale care au contat în clasamentul general, au fost cele din calificări. Cu toate acestea, X Fighterii au

avut ultimul cuvânt de spus. Riderii au decis să concureze totuşi, dar show-ul a fost unul demonstrativ, juriul oferind calificative mai mult de amuzament. În ciuda condiţiilor meteo, biletele la Red Bull X Fighters s-au vândut în întregime. Ultima rundă a turneului Red Bull X Fighters 2010 se va desfăşura pe 1 octombrie, la Roma, în Italia. Locaţia aleasă este Stadio Flaminio, faimos pentru găzduirea Jocurilor Olimpice din 1960. 

Rune Holta a câştigat Grand Prix-ul de Speedway al Suediei isputat pe pista din D Malilla pe 14 august, Rune s-a impus în finală în

faţa campionului mondial Jason Crump, a liderului clasamentului general Tomasz Gollob şi a eroului Suediei Freddie Lindgren. În decursul iernii, polonezul se gândea serios să se retragă din cursele de speedway datorită rezultatelor sale slabe, dar cele 20 de puncte obţinute în Malilla i-au dat încrederea de care avea nevoie pentru a continua să alerge în SGP şi chiar să spere la titlul mondial. Pilotul în vârstă de

www.dirtbikezone.ro

36 de ani a declarat după cursă: „Obiectivul meu din totdeauna a fost să obţin o medalie. Dar vreau să o obţin la fiecare cursă în care particip. Dacă reuşesc să fiu în aceeaşi formă ca anul trecut, totul o să fie bine.” 

amânat pentru duminică, 29 august. Acest decalaj de o zi i-a purtat noroc americanului Greg Hancock, ajuns la onorabila vârstă de 40 de ani. Greg s-a impus în finală în faţa lui Chris Harris, Jason Crump şi a lui Freddie Lindgren. După etapa din Gorican, Tomasz Gollob rămâne lider în clasamentul general al piloţilor, iar cele 22 de puncte obţinute de Greg în Croaţia îl clasează pe acesta pe locul şase în clasamentul piloţilor, poziţie care îi asigură calificarea automată pentru un loc în ediţia din 2011 a Campionatului Mondial de Speedway. 

Ultimul Grand Prix al sezonului Italia, 12 septembrie FKenermo, 2010 – Clement Desalle şi Roczen au fost învingăto-

rii de la clasele MX 1 şi MX 2. Campionii mondiali ai claselor, Antonio Cairoli şi Marvin Musquin, au avut un weekend nefericit. Cairoli şi-a răsucit glezna stângă când a aterizat pe o suprafaţă alunecoasă în prima cursă, iar Musquin a căzut în cursa a doua. La clasa MX 1, Clement Desalle a obţinut o victorie surprinzătoare în ciuda accidentării serioase suferite în urmă cu o săptămână la Lierop. Pe locul doi s-a clasat coechipierul lui Desalle, Steve Ramon. La clasa MX 2, Ken Roczen a fost imbatabil la Fermo. Germanul a câştigat Grand Prix-ul în lui Gautier Paulin şi a lui Arnaud Tonus. 

7


check point

: l i ţ O i n a D

COM

Eu când vreau s Unde aş putea scuipa mai bine, decât pe Internet. Acolo, stau ascuns în spatele unui nickname. De asta îmi place să intru zilnic pe forum. Nu ca să aflu ce se mai întâmplă, sau unde e următoarea cursă ci că să mă mai descarc. Pentru mine e un fel de „Second Life”. Deşi puţini îşi mai imaginează că nick-ul sau avatarul ar avea ceva în legătură cu utilizatorul, eu tot prefer să aleg nume de super-eroi, monştri, personaje de legendă sau nume din poveştile cu samurai.

L

a curse merg rar. Mi-au propus nişte prieteni să îi ajut cu organizarea. N-am timp de ei. Plus că e fără bani. Io fără bani nu am chef să fac nimic. Plus că nici nu mă pricep. N-am citit un regulament de cursă până la capăt niciodată. Mă plictisesc şi mă ia somnul.

dani@otil.ro 8

lectură?!? Frăţioare, de aia am dat un milion la înscriere, ca să am condiţii de concurs. Io vreau să fiu aici ca la restaurant. Am venit, am comandat, m-ai servit, am plătit. Dacă îmi place, poate îţi laş şi spagă. Aşa că nu stau io pe forum să dizertez cu toţi ospătarii. Şi de banii ăştia, dacă am chef, să îmi facă ei un rezumat la regulament. Io dau banu‘ şi vreau condiţii!

Săptămâna trecută mă certăm cu unii pe motociclism. ro. M-au trimis la Oricum, e cel mai regulament. Păi ce tare sport pe care bă, io am timp de l-am făcut până

acum. Cum nu se prea dă la TV şi ai prieteni care nu se pricep, de câte ori te întorci de la o cursă, poţi fi pe cel loc vrei tu. Eu am un raft de cupe acasă. Le fac la Cora cu 30 RON. Scriu ce vreau. Bine, nu sunt prost să fac numa cu locu I. Că nu mă cred fetele. Oricum, am prostit vreo două. Am o poză cu Taddy şi una cu Birch. I-am prins la prolog la Sibiu. Le bag pozele la înaintare şi după aia le trimit la filmuleţele cu Roseptembrie 2010


MPETITII scuip!

să fluier,

maniacs. Le-am zis că am făcut podium doi ani la rând. Sper să nu povestească prin comunitate. Mă enervează ăştia care intră pe forum să întrebe despre teren, despre urcări. Băi, dacă eşti bun eşti bun oricum. N-au pic de imaginaţie. Mai intri, mai o caterincă de unu, mai îi dai un privat lu REA din BV, mai îl faci de carabox pe unu care n-a făcut o urcare... pe mine mă enervează prietenia asta. Şi mă enerveawww.dirtbikezone.ro

ză şi unu Ionuţ73 care e prieten cu toţi, îi ştie pe toţi şi nu înjură niciodată. De ce dracu mai intră pe forum? Ah, am uitat să

va spun că am un counter în dreapta jos, pe ecran. Îmi calculează kilometri pe care îi parcurg cu mouseul zilnic. Am făcut socotelile: într-o luna, pe

ecran fac de 18 ori mai mulţi kilometri decât pe motor. Tare nu? Conan Clickuitorul

9


Drachones Rally Raid

10

septembrie 2010


Şase zile pe motocicletă, aproximativ 2.700 de kilometri parcurşi în toate condiţiile posibile: de la caniculă la temperaturi apropiate de 0 grade, pe nisip, pământ, iarbă, noroi, macadam, piatră, asfalt, prima ediţie a Drachones Rally Raid le-a avut pe toate! Plecat- au zece motociclişti din Bucureşti pe 29 august, şi doar o treime au mai ajuns la Timişoara, pe 4 septembrie. Mă număr printre ei şi mai jos puteţi citi povestea cursei organizate de Motomall Racing Bucureşti, în colaborare cu Dracones Rhabon Craiova şi Speed Racing Timişoara.  text: Marc Sandu, foto: Cristian Guţă,

www.dirtbikezone.ro

Raul Dragoş Popescu, Oana Musceleanu

11


Drachones Rally Raid

„A

m să mă întorc în Bucureşti şi am să deschid un mare club gay!”, îmi propun în timp ce rulez dureros de încet, călare în şaua tare ca piatra a unui KTM 690 Enduro. Am împrumutat motocicleta de la prietena mea Oana, pentru prima ediţie a Drachones Rally Raid şi uite că raliul nu a început prea bine pentru mine. Deşi mi-am propus să casc cât mai bine ochii şi să nu mă cred vreun mic Cyril Despres, tot am reuşit să o comit, si asta chiar înainte să ajung la primul punct de alimentare. Mergeam suav pe marginea unui lac, tocmai mă dădusem la o parte din calea „maşinii cu Ştefan cel Mare”, e vorba de Mitsubishi-ul pilotat de Radu Ciortan şi Ana Maria Pârvu, stickerizat cu un portret în dimensiuni aproape naturale ale domnitorului, când am intrat pe un şir de dale de beton, unde ghidonul mi-a fost smuls cu violenţă din mână, motorul s-a înclinat la 45 º, l-am redresat, dar cu preţul unei mici explozii în încheietura dreaptă. Suficient cât să mă simt un... gay în lumea dură a raliurilor!

mai scurs, iar faptul că pe undeva în apropiere de Giurgiu, track-ul de GPS (minune a tehnicii împrumutată cu generozitate de către Vali Chefani de la Enduro Store) se pierdea, nu m-a ajutat deloc. Asta a fost ziua în care dimensiunile lui Drachones m-au copleşit, chiar dacă nici nu mă mai aşteptam să iau startul a doua zi! Zeci de canale de irigaţie, o navigaţie încâlcită, pădure, câmpie, şi iar pădure, gropi cu nemiluita, mai că nu mi-a venit să cred că s-a isprăvit chinul, când am ajuns, ultimul, la capăt de specială, în Roşiorii de Vede. De unde mai trebuia să ajung totuşi la Craiova, chiar dacă pe asfalt, unde am aflat ce păţise Tara, o dublă fractură de femur şi ştiu prea bine ce înseamnă asta. Am înghiţit în sec, m-am culcat la 1 dimineaţa şi m-am trezit la cinci, pentru ziua cea mai interesantă din raliu. Cătălin Mităchescu (Jumba) a fost omul zilei, urmat de Vlad Ţiglariu, Bulent Topcuoglu, Mustafa Leventh, Dragoş Feodorof şi Yagan Yuksel.

Reperele s-au inversat la Drachones Rally Raid: am văzut o Românie a drumurilor forestiere, a lanurilor de porumb, a viilor, a lacurilor, a păduilor, am trăit pentru o săptămână într-o poveste verde, din care doar seara mai ieşeam pentru câteve ore, pentru a trage în câte un oraş.

Jumba a folosit un doi timpi pentru ultima probă specială a raliului

Desert style

Dacă credeaţi că în România nu se poate rula pe nisip, vă pot spune că vă înşelaţi. Iar Dan M. Costescu Dacă oricum stăteam cam s-a dovedit a fi foarte darprost în picioare în scăriţe, nic când a venit vorba de în lipsa unui înălţător de alergat pe această suprafaţă ghidon, acum nu puteam pe care o asociem de obicei descât să rămân lipit de şa, cu Dakarul. „Luaţi de aici aşteptând să se scurgă cei băieţi”, şi-o fi spus Dan şi 340 de kilometri de specială iată-ne cale de zeci de kilode câmpie ce mă duceau metri pe drumuri de nisip, spre Craiova. Şi încet s-au ba chiar pe nişte mici dune, O duminică de... supravieţuire

12

septembrie 2010


La plecarea în Rânca, vremea nu era chiar prietenoasă, așa arăta o parte a caravanei Drachones

Dragoș Feodorof a câștigat Drachones Rally Raid la clasa Open

(foto drepata) Mașina cu Ștefan cel Mare, pilotată de Radu Ciortan și Ana Maria Pârvu, un super-cuplu de români care trăiește la Londra și care m-au ajutat mult la ultima pană

www.dirtbikezone.ro

13


Drachones Rally Raid

aş fi jurat că nu treceam prin România, dar chiar o făceam, şi încă prin sudul judeţului Dolj! Mi-a plăcut, am încercat să fiu cât mai rapid, să aplic tehnici de la motocros şi iată-mă urcând uşor spre jueţul Gorj, într-o zonă ce începea să arate din ce în ce mai mult a munte! Începusem să fiu din ce în ce mai convins că furca mea este eminamente prost reglată, că prea era ea tare ca piatra, dar am uitat ca prin minune de asta, când am aflat la un punct de alimentare că eram pe locul trei, după Vlad Ţiglariu şi Jumba. M-am trezit gonind de parcă veneau turcii şi chiar veneau, de fapt mai venea unul singur, Yagan pe numele său, căci ceilalţi doi renunţaseră. Pentru că era vorba despre primul podium din agitata mea carieră de motociclist, prevăzusem cred un plan de acţiune şi pentru aterizarea unui OZN, lucru care nu s-a mai întâmplat şi am ajuns noaptea la finiş. Dar, din satul gorjean al cărui nume l-am uitat şi până în Rânca a fost o altă poveste, una la limita hipotermiei. Nu am crezut niciodată că pot să fiu atât de învins, pe motocicletă, pe asfalt! În inima lui Drachones Plecarea din Rânca a însemnat doar patru rideri – Jumba, Dragoş şi Mustafa, rămaşi în raliu, ploaie torenţială şi o vreme de noiembrie, plus o buclă de 30 de kilometri în creierii munţilor, cu urcări şi

14

coborâri pe piatră, care ar fi putut liniştit figura ca legătură în Red Bull Romaniacs. Păduri întunecoase şi ceţuri, de toate am trecut, însă am căzut victimă unei pene de cauciuc – cam scumpe mousseurile şi tublissurile astea, şi de abia ce am auzit de rim lock şi uite aşa am ajuns în Polovraci la o vulcanizare, de unde m-a cules Cristi Guţă, dotat cu o cameră. Asta însă, pe la şase seara... Din nou simţeam că nu mai puteam duce un singur metru, accese de tuse mă scuturau din temelii, dar cumva m-am târât până în Voineasa, apoi până la Obârşia Lotrului, unde am avut buna inspiraţie să servim o cină copioasă, după care am luat „forestierul” de Păltiniş şi iată-ne la 2 dimineaţa, în Dumbrava Sibiului. O nouă zi „bifată” de Jumba, urmat de Mustafa şi de Dragoş.

Start în etapa Rânca Sibiu, traseu unde nu aveai voie să

Teren propriu Aşa e în raliu, o mică greşeală atrage consecinţe din ce în mai mari! Dacă nu aş fi fost răcit, dacă nu mi-aş fi scos din acţiune încheietura mâinii drepte, sigur, ce aş mai fi tras gazul pe drumurile astea din inima Transilvaniei, pe care am început practic să merg pe motor! M-am bucurat însă că au fost şi momente în care trasa îmi apărea cu claritate în faţa ochilor şi că m-am încadrat în timpul destinat primei speciale. Să alergi pe o culme de deal, pe un drum care se prelungeşte kilometri buni în faţa ta, iată ce înseamnă Rally Raid! Şi totuşi era să mă elimin de o manieră comică

Turcul Yalgan înainte de a cădea în cap

septembrie 2010


pe un ă greșesti

Vulcanizarea din Polovraci, un loc unde am petrecut mai multe ore așteptânu-l pe Cristi ce venea cu o cameră din Obârșia Lotrului

Mustafa Levent

www.dirtbikezone.ro

Bulent Topcuoglu

15


Drachones Rally Raid

din concurs: greşesc calea la o interesecţie, nu-i nimic îmi spun, mă întorc, dau un ocol pe câmp, dar surpiză, jumătate de motocicletă îmi cade într-o groapă, mă opresc să analizez situaţia, o pot scoate prin „şpan”, însă la un metru în faţă vine o cădere impresionantă, aşa că trebuie să fiu foarte precis. Reuşesc şi pentru a nu mai risca nimic, întorc motorul pe cric în faţa râpei. Uite cum te poţi băga singur în necaz! După-amiază abandonez pe a doua probă specială, noroiul prezent în cantităţi copioase pe traseu îmi vine de hac! Ajung totuşi la hotel pentru prima dată înainte de orele 23, petrec o oră în cadă, observ că indispensabilii au intrat într-o stranie simbioză cu carnea de pe fese şi că trebuie daţi jos cu apă caldă, beau o cantitate de Fervex care ar însănătoşi şi un cal şi alte cele. Jumba îl bate pe italianul Ugo Filoso, venit direct de la Baja Ungaria, unde a câştigat la clasa sa, fiind în cărţi pentru podiumul Campionatului European. Sunt hotărat sa termin!

trezit cu Jumba în.... urma mea, bravul pilot Adventure Ride având mari probleme cu motorul. Dragoş dispăruse, Ugo nu mai luase startul, iatămă aşadar conducând raliul, semeţ ca un Jean Luc Picard, ţinând cârma lui Enterprise. Însă aveam de coborât un drum atât de „împuţit” cum ar spune Lucian Neaga, mustind a noroi lipicios, gros de o jumătate de metru, încât m-am hotârât ă fentez pe păşuni. A trebuit să demontez şi un gard electric şi mi-am luat o porţie sănătoasă de volţi pentru asta, temându-mă să nu fac vreun infarct din cauza epuizării. Pe ultimii kilometri a apărut şi Jumba şi ne-am apucat vitejeşte de o urcare, dar vai, am simţit cum KTM 690 Enduro se dezumflă, nu mai trage, carevasăzică rămăsese fără ambreiaj, m-am panicat şi am tăiat-o spre asfalt înjurând printre dinţi şi pentru ca distracţia să fie completă, am făcut o nouă pană. M-am regăsit cu Jumba pe asfalt, tocmai sub Poarta Maramureşului, unde îi cedase motorul complet şi era ridicat cu o remorcă de către Metru cu metru, Suka (Suka Motors), care i-a dărămând garduri făcut asistenţă lui Dragoş la electrice Drachones. S-a găsit un loc şi pentru KTM 690 Enduro pe Cei peste 2.000 de kilometri remorcă.... parcurşi, nu ştiu exact câţi, sunt rodul unui efort care Final de raliu... s-a derulat metru cu metru! Noroiul a fost fabulos pe Cu o plăcuţă spate căzută, etapa Bistriţa-Satu Mare, am cu amortizoarele plângând, încercat să aplic tehnica de cu distanţa Satu Mare – Timienduro pe urcări, pentru că şoara (peste 300 de kilometri altfel nu aş fi avut nici o şansă pe asfalt!) apăsându-mi pe să trec, am luat şi câteva platoşă, am intrat pe prima trânte, de nu ştiam cum să specială şi nici nu am mai mai feresc femurul din titan ieşit preţ de cinci ore. Destul şi la un moment dat m-am de bine, având în vedere că

16

septembrie 2010


După sapte zile, podiumul competiţiei arată astfel: La clasa profi - Drachones Rally Raid a fost câştigat de Dragoş Feodorof (Moto Adventure Bucureşti), vicecampionul din 2009, urmat de Levent Kalpakci, (Ruzgar Esmez, Turcia) şi de Vlad Tiglariu (Moto Adventure Bucuresti). La Drachones Hobby Class, câştigătorul este Cătălin Mităchescu, ( Adventure Ride Bucureşti), urmat de Marc Sandu (Moto Extrem Lugoj) şi de Yuksel Yagan (Ruzgar Esmez, Turcia). La categoria Auto, s-a impus echipajul italian Andrea Schiumarini/Giulia Maroni, urmat de Radu Ciortan/Ana Maria Pârvu şi de Georgian Coapsi/ Cătălina Filip Coapsi.

echipajul auto Radu Ciortan/ Ana Maria Pârvu a stat blocat trei ore în noroaie şi că Ugo Filosa a renunţat, acuzând probleme la motor! Nu am fost scutit nici de data asta de pană, undeva pe lângă Arad, dar am reuşit să o rezolv, pentru o specială ultra-rapidă, la ceas de seară, care a făcut să merite tot efortul de ajunge la Timişoara. Puterea „nesimţită” a lui 690 Enduro a putut să se manifeste îi voie, pe drumuri de iarbă, fără nici o urmă de şleauri. Iar a doua zi, am putut vedea cu adevărat ce înseamnă rally-raid, întrucât Dan mi-a înmânat GPS-ul fără track, mi-a prins pe ghidon cu „şoricei” un road-book auto şi m-a aruncat pe o probă specială de 77 de kilometri, pe malurile Timişului. Ugo a comis-o din nou, pentru că deşi cu toţi ne aşteptam ca italianul să câştige cu a sa Husqvarna TE 510, fostul membru al trupelor speciale a reuşit un salt de vreo zece metri lungime şi patru metri diferenţă de nivel, ratând un viraj. „Whatta jump!” ar fi cugetat Ugo, teafăr după săritură.

Mi-a plăcut la nebunie după roadbook, eşti total absorbit de ceea ce faci, nu mai mergi mecanic ca după GPS şi parcă şi kilometrii trec mai repede, atunci când tu „creezi” practic traseul! Oricum, rally raid înseamnă o experienţă care te acaparează integral, toată paleta de trăiri şi emoţii, gândiţi-vă că trec zile în şir în care eşti călare pe motor, în off-road, prin locuri prin care nu ai mai fost niciodată, şi tot restul, cât mânânci, cât dormi, cum îţi pui motocicleta în ordine, contează mult prea puţin! Am înţeles de ce se spune despre Rally Raid că e regele sporturilor cu motor: pentru că îţi solicită tehnici ce ţin de enduro şi de motocros, pentru că trebuie să rezişti pe stradă, pentru că eşti şi navigator şi mecanic, pentru că trebuie să fii rapid, ţinând cont că orice piatră, groapă sau şleau pe care nu le-ai văzut la timp sau abordat corect te pot scoate din cursă. Un Raid înseamnă o excursie sălbtică în sufletul motociclismului şi nu pot decât să invit cât mai multă lume să încerce o astfel de experienţă. 

Am folosit: Una bucată KTM 690 Enduro, fără nici o modificare. În acest sens, insist pentru un înălţător de ghidon, o şa cu gel şi, pentru cei mai înstăriţi, recomand montarea unui amortizor de ghidon. GPS-ul Garmin Etrex a fost împrumutat de la Vali (Enduro Store), iar Patrick Moto m-a blagoslovit cu o pereche de gume Michelin S12, despre care am doar cuvinte de laudă. Camelback nu am avut, ceea ce nu a fost prea bine... Pentru alimentare am folosit o canistră de 20 L, alături de una de 5 şi am mai avut cu mine power tape şi cable-ties, care în off-road sunt sfinte. Recomand un echipament valabil, care să te protejeze de frig pe etapele de legătură şi shorturi cu protecţii soft, chiar două perechi diferite, pentru că lasă texturi diferite pe pielea de pe părţile moi ale corpului. Ca mâncare, m-am bazat pe pachetul energetic primit de la organizatori, fructe deshidratate, curmale, iaurt Activia, batoane de cereale şi am avut un bidon de Powerade pentru fiecare zi. Era să uit, am reuşit locul III la general şi II la Hobby, deci am acum în sufragerie nu una, ci chiar două cupe!

www.dirtbikezone.ro

17


Castrol extreme adventure

Cea mai lungă săptămână

de off-road extrem din Europa ...şi cea mai lungă săptămână din viaţa mea şL

te xt

Ex

Ca

tr em eA şi dv fo to : D ent ra ur go e

2

0 al a Z 10 ud or

st ro l

Care sunt cele mai importante evenimente enduristice de la noi din ţară? Cel mai important şi mai titrat este legendarul Red Bull Romaniacs cu ale sale trackuri care pleacă din Sibiu şi ajung până în Petroşani. Dar, după Romaniacs, care eveniment e aproape la fel de măreţ în sufletul agitat al enduristului de pe la noi? Tot o cursă care conţine România în titlu, şi anume Romanian Extreme Adventure, devenită Castrol Extreme Advenure la această ediţie!

D

esfăşurată la Buzău între 18 şi 24 iulie, Castrol Extreme Adventure se anunţa ca fiind cea mai lungă săptămână de off-road extrem din Europa. Concurenţii au avut de parcurs un traseu în lungime totală de 1.200 de km, traseu derulat în Carpaţii de Curbură, preponderent în zona masivului Penteleu. REA sau, mă rog, CEA, cere de la tine mai mult decât o cursă „normală” de enduro: chiar dacă traseul este marcat cu bandă pe alocuri, se merge pe GPS, deci pentru a nu te rătăci ai nevoie de cunoştinţe de navigaţie. Pe lângă asta, pădurile din zonă seamănă foarte mult între ele! Bine mai spunea Radu Sărdărescu, concurent la clasa moto Open: e foarte uşor să te rătăceşti, ai impresia că mergi pe acelaşi drum tot trackul!

18

Prologul istoria se repetă! Nu mă refer la opera lui Ion Luca Caragiale, ci la proverb. Istoria se repeta intr-adevar. Pentru cine nu ştie, ediţia precedenta a celei mai lungi săptămâni de off-road din Europa debuta cu un clasic prolog, omniprezent la cursele de enduro. A fost bine desenat şi făcut în aşa fel încât să nu pună prea mari probleme piloţilor, dar nici să fie o plimbare de duminică pe motocicletă. Cea mai dificilă zonă pentru motociclişti, în opinia mea, a fost reprezentată de zona cauciucurilor, asemănătoare cu prologul Red Bull Romaniacs. Totuşi, nici trecerea peste cele două Dacii nu era uşoară, dacă nu o abordai corect imediat erai aruncat jos. Revenind la repetarea istoriei. septembrie 2010


www.dirtbikezone.ro

19


Castrol extreme adventure

Prologul de anul trecut a fost întrerupt brusc de o furtună descrisă ca find „tropicală”. Nici anul acesta furtuna nu a lipsit de la prolog, dornică să se dea şi ea pe obstacole, spre dezamăgirea concurenţilor. Toţi motocicliştii au intrat pe prolog preţ de zece minute, pentru turele de recunoaştere, dar, din păcate cu ele au rămas, doar doi piloţi luând startul oficial, iar unul din acei piloţi… era o fată! Singura reprezentantă a sexului frumos la Castrol Extreme Adventure, Andrea Goga, a declarat că regretă decizia de a se înscrie la categoria Hobby, auzind de la organizatori că ar putea să facă traseul de Open. Se pare că aceasta a fost o decizie pe care Andrea nu o va regreta totuşi, dacă citiţi mai departe! Rolul unui prolog este de a încânta spectatorii şi de a stabili ordinea de start. Cum acesta a fost anulat, startul primei zile de off-road a fost dat ca şi anul trecut: toţi concurenţii dintr-o clasă se aliniau şi se pleca simultan. Legile lui Murphy sunt

20

omniprezente, chiar şi la cursele enduro: după ce toţi concurenţii au ajuns în oraş şi au parcat motocicletele, soarele a ieşit de după nori!

scump, glezna accidentată forţându-l să abandoneze, dar asta doar după ce a făcut jumătate de traseu, ajungând la al doilea check point din Vipereşti. Radu Sărdarescu (Adventure Ride BuZiua întâi, condiţii cureşti) , cunoscut şi ca „Amidon” meteo imprevizibile a demonstrat că e un endurist cu un bun potenţial, ţinând pasul cu Dacă la prolog cea mai mare Krisztian Nagy pe toată perioada problemă a piloţilor a fost ploa- cursei. Păcat însă că Amidon ia torenţială, în prima zi de offa pierdut douăzeci de minute road situaţia a fost total diferită: într-o mlaştină, la doar patru canicula a uscat ce reuşise să kilometri de finiş. Aceast ghinion ude furtuna „tropicală”. Primul l-a costat locul doi, terminând punct în care am văzut riderii a ziua pe locul patru. Iar în final, fost într-o zonă faimoasă pentru această împotmolire de douăzeci enduristi: Monteoru-Sărata. de minute avea să îl coste victoChiar dacă prima pantă care ria, atât de strâns era clasamentul trebuia urcată părea uşoară, după şase zile de cursă! Zona de acest lucru s-a schimbat după campare a fost una foarte bine trecerea a doar trei-patru rideri. aleasă! În dreapta aveam lacul Mica urcare a demonstrat că are Mocearu iar în stânga păduri potenţial de poşetă: un ghiniovirgine. Din păcate, nimeni nu nist pe o Honda CRF 450 a pus a putut să admire peisajele luni motocicleta pe roata spate şi seara din cauza fenomenelor aripa spate, şi doar cu un mare meteo... extreme! În cinci minute noroc a scăpat fără să fie el căcerul s-a închis cu nori amenintalărit de motocicletă! Din păcate, tori şi a început furtuna! Nu am această mică năzbâtie l-a costat mai văzut de mult un asemenea

septembrie 2010


www.dirtbikezone.ro

21


Castrol extreme adventure

fenomen meteo extrem, mă refer la trecerea de la cer senin la cer inorat de furtună si furtună. Cu toate acestea nimeni nu era trist, ploaia înseamnă norori, şi noroiul înseamnă distracţie... să fie oare aşa?

Marea surpriză a zilei de marţi a fost Mihai Eperesi (Dirt Bike Riders Baia Mare) care a ajuns după două zile de cursă pe locul întâi, cu douăzeci de minute avans faţă de următorul clasat, Krisztian Nagy. Mihai spera să îşi păstreze avantajul şi să termine Ziua doi, nici un noroi cursa cu bine. Locul trei la clasa nu e prea adânc… Open a fost ocupat de Radu Sardarescu care a mers bine, dar Din cauza furtunii de luni nu îndeajuns pentru a ţine pasul startul a fost amânat cu trei ore, cu Mihai şi Krisztian. O perforiar traseul a fost scurtat pentru manţă notabilă la clasa Hobby a a le face viaţa mai uşoară teme- aparţinut Andreei Goga, care se rarilor pe două roţi. Ziua doi se afla pe locul doi. Nici problemele poate caracteriza cel mai bine avute de Andreea (un motor prin cuvântul „tehnic”. În ciuda stricat) nu au impiedicat-o să faptului că a fost scurtat, traseul se dea bine, ea participând cu a rămas foarte greu, testând la un KTM EXC 200 începând cu maxim toate abilităţile concuprima zi de munte, un motor renţilor. Ploaia a făcut ca track-ul mult mai nervos faţă de EXC-ul să fie foarte dificil, zone aparent 125 pe care îl avea iniţial. Dacă la inofensive devenind adevărate prolog Andrea declara că regretă capcane pentru rideri. Din cauza decizia de a se înscrie la Hobby noroiului foarte mare, în unele la momentul respective era zone nu era totuşi nevoie de bucuroasă că alerga la această prea multă tehnică pentru a tre- clasă. „ Traseul e mult peste nice cu bine, totul ţinea de noroc velul piloţilor de la clasa Hobby”, şi de cât de mult trăgeai de gaz. mărturisea Andreea.

22

septembrie 2010


Ziua trei, odihnă binevenită Ziua de miercuri a fost declarată zi de pauză şi toţi piloţii au profitat din plin: au reparat motocicletele, şi-au tratat rănile şi au discutat strategia pentru următoarea zi de concurs, toate acestea printre sticle de bere şi canistre de benzină. Atmosfera asta de bivuac face minuni printre enduristi: vrei nu vrei, devii mai apropriat de cel care are cortul lângă tine. Uite aşa se leagă adevărate prietenii, când îi rogi pe alţii cu vocea răguşită: „Hai şi ţine-mi roata de fată ca o iau la valeeee!!” Ziua patru, înapoi la noroaie După ziua de pauză, toţi riderii erau pregătiţi pentru a patra zi de concurs a Castrol Extreme Adventure. Traseele de concurs au fost scurtate din cauza ploii, mare parte din track devenind impracticabil. Din păcate, nu

www.dirtbikezone.ro

am putut să ajung în mai multe view point-uri (toate maşinile erau pline cu organizatori care mergeau la recuparat alte maşini din clasa auto…) , aşa că am văzut doar startul de la clasa Hobby. Peisaje spectaculoase de la start până la finish! Hobiţii, aşa cum au fost numiţi, au avut un traseu scurt (60 km) dar dificil, şi din câte am auzit de la diferiţi cunoscători, era numai potrivit pentru un rider care aleargă în Campionatul Naţional de Enduro şi se situează undeva între clasa B şi A. Chiar dacă a fost greu, traseul nu a fost însă impracticabil. Doar câteva porţiuni de noroi şi râuri cu nişte maluri de jumătate de metru au pus cu adevărat probleme piloţilor, iar Andrea Goga se ţinea bine pe 200-le cel nărăvaş! La clasa Extrem, Mani Gyenes şi Marci Szilveszter au făcut linişte, dominând competiţia! Krisztian Nagy a avut probleme cu lanţul motocicletei, care a sărit la doar zece kilometri de finiş, făcându-l să piardă timp preţios, iar Cătă-

23


Castrol extreme adventure

cei doi fiind atât de rapizi, încât cronometrele nici nu erau pregătite pentru ei. După zece minute de la sosirea lui Aron, a ajuns şi „old boy” Liviu Bocârnea, demonstrând că tehnica nu se pierde odată cu înaintarea în vârstă. Un eveniment neaşteptat a fost întoarcerea lui Ciprian Popescu în tabără, după doar o oră de la start: trackul pe GPS fusese încărcat greşit şi practic îi era inutil. După încărcarea trackului corect pe GPS, l-am întâlnit pe Ciprian pe urcarea „imposibilă”, mai sus menţionată: după ce a fost polizată de primii şase rideri, chiar a devenit imposibilă pentru un concurent de Old Boy, şi nu numai. Desigur că l-am ajutat pe „Cip” cum am putut şi până la urmă a reuşit să ajungă la finiş Ziua şase, cu sufletul la gură Organizatorii au pregătit pentru ultima zi un traseu scurt, doar un kilometru, dar foarte lin Bocârnea a reuşit să termine ziua pe primul loc. Clasa Old Boys a avut de parcurs traseul celor de la Open, iar din spusele lui Aron Gorog, traseul a fost foarte frumos cu excepţia ultimilor douăzeci de kilometri, când trebuiau traversate noroaie extrem de mari. Nimănui nu cred că i-ar face plăcere să se dea pe noroaiele descrise de concurenţi: până la şa! Ziua cinci, aproape de finiş Penultima zi a debutat cu un mic dejun copios şi cu pregătirea motocicletelor pentru o nouă zi de concurs. La start am văzut mulţi piloţi care stăteau tăcuţi pe motoare aşteptând să se plece în cursa: oboseala se simte după cinci zile de Extreme Adventure şi fiecare pilot trebuia să fie foarte concentrat, ar fi fost un dezastru din punct de vedere moral să abandoneze în

24

penultima zi. Startul s-a dat din apropierea campingului de unde concurenţii clasei Extrem au avut de înfruntat 80 de kilometri, clasele Open şi Old Boys, câte 40 de km iar cei de la Hobby, 80 de kilometri de traseu. Traseul claselor Open şi Old Boys a fost chiar plăcut pentru o penultimă zi de concurs. Singura sa parte „urâtă”se găsea la doar doi km de finiş, parte urâta e puţin spus: imposibilă, aşa e cel mai bine.  Înainte de a pleca către urcare am fost surprins să văd că apar câţiva riderii, mult mai repede decât erau aşteptaţi: Radu Sardarescu a ajuns primul din clasa Open după doar două ore de concurs, urmat de Cătălin Bocarnea şi de elevul său Mihai Eperesi. Mihai conducea clasa Open (grăitor exemplu al elevului care îşi depăşeşte profesorul), pe locul doi se găsea Radu (Amidon), iar pe trei sătmăreanul Krisztian Nagy. Aron Gororg a ajuns la finiş în acelaşi timp cu Amidon, septembrie 2010


tehnic! Concurenţii plecau doi câte doi în cursă şi după trei ture pe traseu „treceau” pe la finiş pentru înregistrarea timpului. Traseul nu punea mari probleme, dar dacă mergeai foarte tare, aveai toate şansele de a lua un copac în plin din cauza zonelor umede şi aluncoase. Bătălia cea mai interesantă din această ultimă zi s-a dat între Cătălin Bocârnea şi Krisztian Nagy: de la start, cei doi au fost „handguard în handguard”, atât de aproape încât Krisztian a ajuns cu handguard-ul în coastele lui Cătălin. După o tură în care Cătălin a condus, a urmat o greşeală din partea sa şi depăşirea din partea lui Krisztian. Credeam că aşa se va termina lupta celor doi, dar enduro este un sport plin de surprize: pe o coborâre Krisztian cade şi până se ridică este depăşit de Cătălin care, în cele din urmă, termina primul! care anul acesta a scăpat de ghinioanele anului trecut. Oare cine a câştigat clasa Extrem? De ce spun asta? Pentru că fie- Mani Gyenes a dominat total care sportiv care punea piciorul cursa, la final primind un premiu pe podium, primea şi cinci litri generos, iar Marton Szilveszter, de ulei Castrol! Bacanu Marius a a terminat pe doi, declarând că fost cel mai bun pilot din clasa e fericit să termine fără nici o Hobby, urmat de domnul Spinu accidentare. Laurenţiu Nedelcu a Ionel, iar locul trei a urcat singura emigrat de la clasa „Old Boys” la femeie din competitie, Andreea Extrem, împreună cu Ioan Lutaş Goga. Felicitari băieţi, felicitari pentru a salva clasa, în pericol Andreea! La „Old Boys”, Liviu Bo- de dispariţie pentru că doar doi cârnea a terminat cursa pe locul rideri erau iniţial înscrişi. Lautrei. Pe locul doi s-a clasat un renţiu a fost răsplătit cu un loc motocrosist de exceptie, Ciprian trei pentru tot efortul depus în Popescu, iar pe locul întâi Aron cursă! E greu să descrii în cuvinte Gorog, care a declarat ca nu se ce a însemnat Castrol Extreme consideră Old Boy, fiindcă nu a Adventure. A fost cea mai grea fost căsătorit niciodată! Clasa săptămână de off-road extrem Open a fost câştigată de tânărul din Europa şi categoric şi cea mai Mihai Eperesi, care, la doar 17 lungă săptămână pentru mine! ani, a cucerit podiumul. Locul Le mulţumesc organizatorilor doi pleacă la un membru al Adpentru zona superbă de camventure Ride Bucureşti, adică la pare, pentru wireless, lui Aron Radu Sărdărescu, zis şi Amidon, Gorog pentru cazarea în superam impresia că v-am mai spus cortul lui şi de ce nu, ploii care a asta. A treia poziţie a podiumului condimentat „puţin” săptămâna a fost ocupată de Krisztian Nagy, de offroad!  Să curgă uleiul Castrol!

www.dirtbikezone.ro

25


CNI ENDURO, Etapa a III-a, LUPENI

În dulcele stil clasi Etapa cu numarul trei din Campionatul National de Enduro a avut loc la Lupeni, în judetul Hunedoara. Aceasta cursa organizata de clubul „Comexim R Lupeni” a reprezentat pentru mine primul meu contact cu o competitie oficiala si, trebuie sa recunosc, nu ma asteptam sa ma simt atât de bine. Se pare ca enduristii se simt bine oriunde, fie ca e vorba despre o cupa, despre o prieteneasca sau despre o etapa de campionat national. 

26

Text şi foto: Dragoş Lala Zudor

septembrie 2010


ic, versiunea enduro

www.dirtbikezone.ro

27


CNI ENDURO, Etapa a III-a, LUPENI

V

ineri după amiază, împreună cu Sorin Sandu (Soso), Patrick şi „Pictoru’”, am parcurs „Enduro Testul” şi am închis ultimele poteci şi drumuri pe care te mai puteai rătăci. De la bun început, am observat profesionalismul cu care era marcat traseul: din dreptul unei benzi puteai să o vezi pe următoarea, astfel încât era aproape imposibil să te rătăceşti. Ziua de sâmbătă am petrecut-o pe Enduro Test şi nu am regretat decizia: piloţii puteau merge foarte repede, deoarece traseul nu era unul foarte dificil, dar nici o plimbare uşoară. Aceasta era zona perfectă pentru a câştiga timp, având câteva zone de viteză. Nu au lipsit însă nici coborârile, urcările, virajele strânse, pietrele, o potecă de picior şi chiar câţiva buşteni numai buni de sărit. Pe „Enduro Test” am văzut ce înseamnă să fii campion şi rider de Erzberg: Ervin Kovacs avea o viteză incredibilă. Bineînţeles însă, nu spun aici că Many Gyenes ar fi încet, lucru care nu se aplică nici campionului maghiar, Peter Katai. Tudorel Cristea, pilot Patrick Moto, a avut o evoluţie constantă în prima zi pe enduro test, timpul lui pe enduro test fiind printre locurile fruntaşe. Sorina Sandu a avut un weekend extraordinar, ceea ce se explică,

28

deoarece se afla pe terenul de „joacă” de acasă. Toţi sportivii s-au declarat mulţumiţi de traseu şi de marcaje, lui „Soso” reuşindu-i o cursă autentică de enduro clasic. Noutatea acestei etape a constat în faptul că toţi piloţii, indiferent de clasă, au fost obligaţi să parcurgă testele de enduro şi de cros. O decizie foarte bună după părerea mea, deoarece astfel concurenţii de la clasele „mici” vor evolua către clasele superioare. O problemă tot a apărut însă în prima zi de concurs, sub forma unor marcaje mutate. Un nebun, altfel nu ai cum să îi spui, a mutat marcajele în aşa fel încât să se piardă un check point! Păcat că încă mai există astfel de oameni care nu îşi dau seama cât rău fac! Marton Szilveszter, campionul de anul trecut al clasei E1 a intrat primul în traseu, dar după doar o tură şi jumătate şi-a pierdut acest avantaj, întâmpinând probleme de natură tehnică: motocicleta i-a rămas blocată în viteză a patra. Aceasta a fost ocazia cea mai bună pentru Mircea Otto să atace şi să încerce să-i fure victoria. De veghe pe Cros Test Duminică am ales să îmi petrec ziua pe „Cros Test”. Prima porţiune a acestuia era

Organizatorii au făcut tot posibilul pentru ca fiecare pilot să se simtă bine la această etapă şi au reuşit!

septembrie 2010


www.dirtbikezone.ro

29


CNI ENDURO, Etapa a III-a, LUPENI

foarte virajată, alergându-se pe zgură, suprafaţă pe care imediat au apărut nişte canale de toată frumuseţea. Imediat ce intrai pe iarbă, care mai era şi udă, se schimbau regulile jocului, astfel că în primele ture s-au înregistrat suficiente trânte. Ca şi în ziua de sâmbătă, vedeam un grup de oameni tot timpul împreună: Mani Gyenes, Ervin Kovacs, Marton Szilveszter, Mircea Otto şi Peter Katai. Ervin a mers atât de bine încât a reuşit ca în ultima tură de pe „Cros Test” să stabilească un nou record de timp. Ervin a reuşit aşadar să scoată cel mai bun timp, la trei secunde de el apropiindu-se de doar Mani Gyenes. În schimb, pe „Enduro Test”, situaţia era complet diferită, Ervin fiind cel care doar se apropia de timpii lui Mani. Şi fetele au mers bine: Sorina Sandu a mers chiar foarte bine, ţinând pasul cu mulţi dintre băieţi! Andrea Goga s-a descurcat cu brio, declarându-se mulţumită la finalul etapei de la Lupeni. Diana Badău a mers elegant şi sigur. Mai bine încet decât repede şi rănit! Pe podiumul de la enduro fete, pe locul doi a urcat Diana Badău, iar pe primul, nimeni alta decât „blonda” din Braşov, Andreea Goga. Chiar dacă doar doi enduristi au terminat cursa la clasa Enduro juniori,

30

asta nu înseamnă că o să fie neglijaţi: pe locul doi a terminat „Miss Enduro”, Sorina Sandu adică. Pe locul unu nu putea să urce decât un „Mister Enduro”, nu? Cătălin Bocârnea a punctat încă o dată într-o cursă de enduro şi a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Multă lume nu ştie, dar Csaki Ferencz, adică „Fefe”, a fost şi el la Erzberg, a pornit chiar din linia trei şi a ajuns până la Check Point 14. Acum, „Fefe” s-a clasat pe locul trei, iar pe locul doi s-a clasat pilotul Patrick Moto, Tudorel Cristea. Pe locul unu a terminat un pilot prezent constant pe podiumuri, Mani Gyenes. Ervin a câştigat detaşat clasa E2, urmat de un maghiar foarte cunoscut printre enduriştii români: Peter Katai. Umblă vorba că Peter se dă în campionatul nostru pentru că în Ungaria ar activa doi raceri care ar fi practic imbatabili… Ultimul loc de pe podium a a revenit unui adevărat endurist, este vorba despre sibianul Paul Frăţilă! Marton Szilvester este pe calea cea bună pentru câştigarea unui nou titlu de campion titlu E1, câştigând şi această etapă de la Lupeni, iar locul doi a fost ocupat de Mircea Otto. Totuşi, Marci nu trebuie să se culce pe o ureche, în clasamentul general îl conduce pe Mircea Otto cu doar nouă puncte. septembrie 2010


Rezultate et III, CNI Enduro, Lupeni, 04-05 2010 Loc Nume Club Punctaj Clasa A E1 1 SZILVESTER MARTON Perpetuum Mobile Satu Mare 25 2 MIRCEA OTTO Auto Moto Iseco Tg. Mures 25 Clasa A E2 1 KOVACS ERVIN ZSOLT Ivan Moto Racing 50 2 KATAI PETER Ungaria 22 3 FRATILA PAUL NICOLAE AMC Bogdan Sibiu 20 Clasa A E3 1 GYENES EMANUEL Vectra Zarnesti 50 2 CRISTEA TUDOR MIRCEA Adventure Ride Bucuresti 42 3 CSAKI FERENCZ Outriders Sf. Gheorghe 38 4 HARVATH ATTILA Ungaria 38 5 GARBACEA ALEXANDRU Vectra Zarnesti 34 Clasa Juniori 1 BOCARNEA CATALIN Dirt Bike Riders Baia Mare 50 2 SANDU SORINA Comexim Lupeni 44 Clasa Veterani 1 TUDOR MIRCEA EMA Sibiu 45 2 FIELTERMAISTER ZSOLT Outriders Sf. Gheorghe 43 3 GERGELY JANOS Ungaria 42 Clasa B 1 EPERESI MIHAI Dirt Bike Riders Baia Mare 50 2 NEAGA GEORGE LUCIAN Dual Racing Team Buc 42 3 KOVACS ZOLTAN MARK XMRAID Buzau 40 Clasa C 1 ANGHEL ALEXANDRU Vectra Zarnesti 50 2 IOAN DUMITRU MADALIN XMRAID Buzau 44 3 VASIU CLAUDIU Haita Deva 40 Clasa Fete 1 GOGA ANDREEA Vectra Zarnesti 50 2 BADAU DIANA Xtreme Adventure 44 www.dirtbikezone.ro

31


campionatul naŢional de enduro – etapa a II-a

„Magyar”

A doua etapă a Campionatului National de Enduro s-a desfăşurat pe 21 şi 22 august la Lăzarea, în judeţul Harghita. Cei mai buni piloţi de enduro din România s-au înscris pentru a participa în cursă. 

32

Text şi foto: Cosmin Voicu

V

ineri dimineaţă, 20 august, mă grăbesc să pornesc la drum având ca destinaţie îndepărtata comună Lăzarea din judeţul Harghita. Am plecat din Ploieşti în jurul orei 11:30 şi încercând să evit „posibila” aglomeraţie de pe DN1, am ales ruta Vălenii de Munte – Cheia – Săcele – Braşov. Însă, surpriză! Nici n-am ieşit bine din Ploieşti şi am dat peste un blocaj rutier. Am aşteptat câteva minute, iar când am zărit o ambulanţă cu girofarele septembrie 2010


Land

pornite câteva sute de metri mai în faţă, am luat decizia să fac cale întoarsă şi să „circul” pe celebrul DN1 până la Braşov. Cel puţin până când încep serpentinele pot merge cu 120 km/h. Nu? Păi, da. Dar, ce să vezi la intrare în Sinaia? Aţi ghicit. Un frumos blocaj rutier. Am mers bară la bară până în apropiere de Predeal şi când m-am uitat la ceas nu am fost deloc surprins să văd că până la Predeal am făcut două ore jumate. E normal pentru România! Am ajuns după vreo şase ore jumate în comuna www.dirtbikezone.ro

33


campionatul naŢional de enduro – etapa a II-a

Lăzarea, mai exact în satul Ghiduţ unde timp de două zile voi asista la a doua etapă a Campionatului Naţional de Enduro. Totul merge ca un ceas elveţian Vineri seara trebuia să aibă loc verificarea tehnică a motocicletelor, dar Federaţia Română de Motociclism a ajuns în jurul orei opt seara (după ora opt seara mai exact), iar cei responsabili pentru verificarea tehnică a motocicletelor nu au ajuns nici măcar la nouă seara (adică n-au mai ajuns deloc), iar cu frigul care încerca să ne intre în oase odată ce soarele dispărea din peisaj şi cu bezna care începea să întunece totul, s-a luat decizia că nu se va mai face nici o verificare tehnică. Odată ce această decizie a fost luată, piloţii şi-au lăsat motoarele în parcul tehnic şi toată lumea prezentă s-a suit în maşini pentru a ajunge la hotel, unii dintre piloţi printre care Tudor Cristea, Mihai Adrian Babici şi Marius Ponde aveau ceva de mers până în Gheorgheni unde erau cazaţi, iar asfaltul şoselei care ne ducea în ‘magyar területén’ (adică Gheorgheni pe scurt) exista doar cu numele. Ziua 1 Am plecat în grabă de la hotel pentru a ajunge cât mai devreme în locul unde avea loc cursa. Fiind prima mea prezenţă la o cursă moto, nu pot spune că am multă experienţă în domeniul jurnalismului pe teren, dar nici nu trebuie să am vreun doctorat în domeniu ca să-mi dau seama că în repetate rânduri oficialii FRM au fost depăşiţi de situaţie (care situaţie nu ştiu sigur, deoarece din câte vedeam era o simplă cursă de enduro fără evenimente ieşite din comun). Startul a întârziat cu o oră, iar FRM-iştii habar n-aveau când, unde (şi poate cum şi de ce) se face alimentarea cu benzină a motocicletelor. În cele din urmă, riderii de la clasa A au pornit rând pe rând în Extreme Test, iar Marton Szilvester părea că emite pretenţii serioase la victoria clasei E1. La clasa E2 Ervin Kovacs trăgea tare să încerce să-l oprească pe Peter Katai să se distanţeze prea mult, iar la clasa E3 Tudor Cristea făcea tot posibilul să se ţină după

34

septembrie 2010


Marc spune: Iată-l pe Cosmin Voicu la prima ieşire în teren, caustic colegu’ nostru, eu cenzură nu fac, deoarece ştiu şi eu, or fi rămas oficialii FRM blocaţi prin trafic… Bine, fie, am scos din text „neînsemnata comună Lăzarea”, că citeşte domnu’ primar Ladislau şi să vezi ce ţi-l urechează pe Cosmin!

www.dirtbikezone.ro

Practic, campionii sezonului trecut reuşesc să îşi menţină dominaţia şi anul acesta, iar Mani Gyenes se îndreaptă spre cel de-al patrulea titlu de campion naţional la enduro. „Am concurat pe un traseu care mie mi-a plăcut foarte mult, care trecea prin peisaje superbe şi care nu a fost stricat de ploaie, aşa cum s-a întâmplat în prima etapă, la Zărneşti. Mă bucur pentru rezultat şi sper ca la sfârşitul sezonului să câştig un nou titlu de campion”, a declarat pilotul Vectra Racing. 35


campionatul naŢional de enduro – etapa a II-a

Emanuel Gynes. Dar ce să vezi şi ce să auzi după ce băieţii au trecut de Extreme Test? Un răcnet de Gas Gas dezlănţuit la linia de start a Extreme Test-ului. În boxe se aude ceva în maghiară (aluzii la concurentul aliniat la linia de start probabil) şi printre înşiruirea de litere străine urechilor mele made in Romania reuşesc să spicuiesc şi un nume românesc: Sorina Sandu! Uite cum o fată poate să parcurgă traseul de la clasa A, fiind ajutată de puţine ori de către tatăl ei. Un lucru este cert – Sorina Sandu a trecut la categoria avansaţi. Bravo, Sorina! Sâmbătă, sibianul Bogdan Buţiu (AMC Bogdan), câştigătorul clasei B, a reuşit să-i uimească pe toţi cei prezenţi la competiţie, fiind cel mai rapid într-o probă cronometrată. Bogdan Buţiu conduce şi la clasa Open a Cupei Moto X Country, ceea ce-i poate aduce la finalul sezonului, după etapa de la Buşteni, un contract de pilot profesionist. Orice este posibil Nu ştiu dacă organizatorii sunt de vină sau părinţii (probabil ambele părţi au partea lor de vină), dar la finalul primei zile de concurs am asistat la o căzătură stupidă care putea fi evitată foarte uşor. Un pilot care tocmai ce urma să termine traseul de la Cross Test a căzut încercând să frâneze şi să evite un puşti călare pe un quad care i-a tăiat calea . Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Ziua 2 Mă aşteptam ca în ziua a doua de competiţie să văd ceva mai multă lume prezentă la concurs. În ciuda vremii însorite care a fost prezentă de vineri până duminică inclusiv, numărul spectatorilor prezenţi nu a depăşit 100-150 de oameni. Dacă ar fi să fac un calcul doar din priviri, cred că în cele două zile de concurs însumat numărul celor prezenţi (în afară de piloţi, echipe tehnice, etc.) nu a depăşit 200 de inşi. Ce să-i faci? Bănuiesc că e mai cool să stai în casă. În ziua a doua au apărut şi micile greşeli la vârf. În turul doi al Extreme Test-ului câţiva piloţi au făcut câteva mici inexactităţi în încercarea lor să mai economisească câteva secunde. Ervin Kovacs, Emanuel

36

Sorina Sandu aleargă acum la clasa A, la Juniori, reuşind o clasare pe locul doi: „Mi-a fost greu la Extrem Test, în prima zi m-am rătăcit prin pădure, am pierdut o oră şi am fost descalificată, dar lucrurile au mers mult mai bine în a doua zi, reuşind să termin competiţia”. septembrie 2010


Tudorel Cristea s-a declarat foarte mulţumit de acestă competiţie: „Totul a fost foarte frumos, de la traseu, la organizare, la testul de motocros care a fost trasat exact aşa cum se face în Campionatul European de Enduro. Foarte interesant a fost pe testul de enduro, unde urcările erau perpendiculare pe rampele de pe traseul de motocros. Iar traseul pe care l-am avut de parcurs a fost foarte bine conceput, nu foarte dificil dar antrenant. Îmi voi aminti cu plăcere de cursa de la Lăzarea”, spune Tudorel.

„Am avut ghinion la această etapă, pentru că sâmbătă m-am rătăcit şi am pierdut foarte mult timp. Însă, sunt mulţumit de evoluţia mea pe probele speciale, unde am reuşit cei mai buni timpi din competiţie”, a declarat Ervin Kovacs. www.dirtbikezone.ro

Gynes şi Marton Szilvester sunt doar câţiva care au mai făcut mici erori de pilotaj. Sorina Sandu s-a descurcat mult mai bine în ziua secundă a concursului. Tatăl ei a fost de data aceasta mai mult simplu privitor. Au fost şi câteva neînţelegeri între piloţi şi FRM, deoarece unii dintre rideri au întârziat la sosire şi astfel au fost penalizaţi, iar orele programate startului au fost puţin decalate.La finalul zilei clasei A (avansaţi) la E1 câştigătorul etapei a fost Marton Szilvester de la echipa Perpetuum Mobile Satu urmat de către Mircea Otto. Surpriza întrecerii a fost la clasa E2 unde câştigătorul etapei a fost surprinzător Peter Katai care a reuşit să-l învingă pe Ervin Kovacs Zsolt (Ivan Moto Racing Team). Pe ultima treaptă a podiumului a urcat Paul Frăţilă. Clasamentul clasei E3 a arătat astfel: victoria i-a revenit lui Emanuel Gynes care a fost însoţit pe podium de către pilotul echipei Adventure Ride Bucureşti Tudor Cristea şi de către Attila Ramay. Toate cele trei zile petrecute în Lăzarea mi-au crescut apetitul pentru cursele de enduro. Tot ce-mi rămâne de spus este faptul că am fost, mi-a plăcut şi am să mă duc din nou la enduro for the thrill of racing! 

37


ieft 2010

Ce se întâmplă la un loc peste

Răspunsul e simplu: dacă le pui la dispoziţie un traseu superb, într-o zonă care este descrisă cel mai bine de cuvântul rai, rezultă cea mai frumoasă prietenească, International Enduro Festival Transylvania! 

38

Text: Dragoș Lala Zudor, foto: Tiberiu Popescu - Motorsportnews.ro Team, Dragoş Lala Zudor septembrie 2010


atunci când aduni 100 de enduriĹ&#x;ti?

www.dirtbikezone.ro

39


ieft 2010

C

ea de a doua ediţie a IEFT a avut loc la Ciumani, în judeţul Harghita, în inima ţinutului Secuiesc. Zona este foarte frumoasă, oamenii sunt foarte politicoşi iar mâncarea este absolut delicioasă. Cât despre zonele pentru enduro, nu ştiu ce să zic, să nu fiu arătat cu degetul că exagerez: aici e raiul enduristilor! Am plecat din Orăştie cu o parte din MC Haita Deva, adică Harpa PaulPictoru şi Paul Grecu-Ursu Grizly. Să nu rataţi niciodată ocazia de a merge cu maşina cu Grizly! Tot drumul până la Ciumani am fost numai un zâmbet şi pe deasupra Grizly e un bun navigator, am reuşit să scurtăm drumul cu o oră bună pe câteva drumuri secundare. Şi dacă tot suntem la capitolul navigaţie trebuie menţionat profesionalismul cu care s-a marcat traseul: nimeni nu a

40

avut plângeri în privinţa asta, totul a fost easy sailing! Vei bea bere şi te vei da cu motorul! Pentru cei care au ajuns vineri la festival, Patrick şi compania pregătiseră un „Extrem Test” solicitant, care se continua prin pădure, unde virajele strânse pe rădăcini şi pietre erau sarea şi piperul. Nici „Cros testul” nu a fost de neglijat, unde de la început aveai de făcut o alegere importantă: să treci peste un buştean în pantă şi să câştigi timp sau să mergi pe chicken line, dar să fii în siguranţă. Cum nu toţi riderii participanţi la IEFT s-au dat pe „Extrem” sau „Cros Test”, a fost organizată şi în prima zi o ieşire enduro al cărei punct de maxim interes a fost un „Ciuc Point”, la care se ajungea cum altfel decât septembrie 2010


prin coborârea unei păduri cu adevărat sălbatice. Enduriştii slovaci si maghiari s-au dovedit a fi cei mai rapizi, şi toţi erau cu zâmbetele pe buze: să fie din cauza traseului care îţi tăia respiraţia sau a Ciucului rece? Câte puţin din fiecare! După cum se anunţase în prealabil, la IEFT nu exista nici o regulă, cu excepţia uneia ce trebuia însă urmată cu sfinţenie: fiecare va bea bere. Sunt bucuros să spun că toată lumea în prima seară a jucat conform regulilor şi berea Ciuc a curs din belşug! După briefingul de sâmbătă dimineaţa, toată lumea de abia aştepta să intre pe traseu, să ajungă la Ciuc Point, să se „endurească în voie”, carevasăzică! Doar câţiva participanţi ai clasei „Castraveţi” au decis că traseul era prea greu pentru nistre castraveţi şi s-au întors la tabără, înainte chiar de prima urcare! Îmi pare rău www.dirtbikezone.ro

41


ieft 2010

castraveţilor, dar trebuie să vă contrazic, traseul nu era foarte greu din moment ce două fete au reuşit să termine cu bine! Le salut cu această ocazie pe cele două enduriste: Andrea Goga şi Ramona din Arad! Aleea Jacta Est! Uite un yacht pe Aleea lui Ketchup! Piatră multă, aşa poate fi descris cel mai bine traseul de la IEFT. Mai întâi, toţi riderii ajungeau la Ciuc Point, de unde plecau în câte trei direcţii diferite, câte una pentru fiecare clasă. Desigur, aceasta se întâmpla după ce fiecare se revigora cu câte un Ciuc. Faimoasa alee a lui Ketchup a fost poziţionată strategic, chiar după „infamul” Ciuc Point, în aşa fel încât fiecare rider era cu bateriile încărcate: din drum ieşeai într-o potecă de

42

picior, urcai 50 de metri prin pădurea de brad, iar apoi aveai de traversat o zonă cu nişte bolovani foarte mari, în stil Erzberg. Această porţiune a trezit enduristul extrem din Ervin, care a zburat efectiv peste întreaga porţiune. Dacă treceai de pietre aveai de înfruntat adevăratul obstacol – o urcare de 400 de metri, polizată de piloţii care trecuseră înaintea ta! Iniţial, urcarea arăta bine, dar odată cu trecerea riderilor, îşi arăta colţii, sub formă de rădăcini şi de pietre! Dani Oţil a reuşit să o urce singur, refuzând ajutorul cu încăpăţânare. Sincer, nu credeam că o poate face cineva fără ajutor, dar Dani a demonstrat contrariul. Răzvan Eduard Avramescu – „Bikerul” din Buzău, a evoluat aşa de mult de când a participat la Romaniacs, încât s-a înscris la IEFT la categoria „Bull”! La final, ­R ăzvan

septembrie 2010


www.dirtbikezone.ro

43


ieft 2010

s-a declarat foarte mulţumit de traseu şi de dificultatea lui şi nu regreta că s-a înscris la cea mai grea categorie. O prezenţă constantă la cursele de enduro şi de enduro-cros din ţară, sibianul Paul Frăţila a „vizitat” şi el faimoasa „Alee a lui Ketchup”. Spun „vizitat”, pentru că a urcat şi a coborât foarte repede! Tot pe „alee”, l-am văzut pe pilotul Patrick Moto, Tudorel Cristea, în acţiune. Tudorel a reuşit să treacă atât de repede, încât a prins din urmă un rider mai puţin tehnic care se chinuia de o oră să treacă. Rezultatul? Tudorel 10 minute, riderul necunoscut 60 de minute! Sfârşit de poveste Sâmbătă seara, atmosfera era foarte relaxată la tabăra de bază. Toţi enduristii înscrişi erau mulţumiţi de

44

traseu şi dezbăteau aprins ce fusese mai frumos: unii se declarau mai impresionaţi de peisaje, alţii de dificultate! Enduriştii din Slovacia au mers pe varianta peisajelor, declarând sus şi tare că în mod sigur vor mai vizita România, în scopuri „enduroturistice”! Din păcate, vremea nu a ţinut cu IEFT şi în ultima zi a festivalului, ploaia şi-a făcut simţită prezenţa! Asta i-a speriat pe mulţi enduristi, puţini încumetându-se să se mai dea, şi pe bună dreptate, odată umezite, pietrele acelea caracteristice zonei ar fi fost nişte adevărate „spărgătoare de capace de ambreiaj”! Distracţie, enduro, prietenie, bere, acestea sunt cuvintele care descriu cel mai bine IEFT-ul de anul acesta şi sper că şi la anul viitor să fie la fel pentru că atunci şi eu voi participa cu motocicleta.  septembrie 2010


Dragoş a simţit gustul Internaţional Enduro Festival Transylvania şi se pare că mai vrea. Merită ca la anul să vină aici cu motocicleta, să îngroaşe rândurile castraveţilor!

www.dirtbikezone.ro

45


moto x country

y r t n u o C X a d a Brig Brigada Country . . . ) u ( n a m i l a l liman(u)... ajunge la ajunge Primăvara, prin câmpie pe lângă măreaţa capitală, vara la mare şi pe când se încheie sezonul, la munte, aşa au promis organizatorii Moto X Country. Acest eveniment aduce împreună rockeri şi endurişti, piloţi experţi dar şi începători şi pune la bătaie un premiu cum nu a mai fost altul, un contract de pilot, Gas Gas, dacă îmi permiteţi. Până acum clubul Adventure Ride s-a ţinut de cuvânt, să vedem aşadar cum au decurs lucrurile în actul doi al Moto X Country, desfăşurat la Limanu, pe 13-15 august.  Text, foto, derapaje jurnalistice

şi greşeli de editare: Marc Sandu

Î

ncepe bine. Ascult „Body Count” la maximum, o formaţie de a cărei existenţă era să uit şi gonesc spre Vama Veche într-un VW Transporter, bine dispus de la cel mai straşnic rom pe care l-am degustat în viaţa mea. V-am spus doar în editorial că pot să scriu ce îmi sopteşte platoşa mea de enduro, dacă aţi citit fulminantul editorial, şi oricum, doar nu vă imaginaţi că eram la volan! Sunt cu Pensionaru’, Americanu’, Cătălin, Ştote şi alţi

46

băieţi numai unu’ şi unu’, proveninf în principal de la Escape Group (cea mai cool firmă de alpinism industrial) şi pe care i-am ajutat niţel la montarea scenei, a boxelor şi altor lucruri necesare bunului mers al festivalului. Iată-mă ajuns un soi de groupie, pentru că graţie unui concurs de împrejurări, am ajuns încă de miercuri la Moto X Country Festival, într-o fază extrem de incipientă a acestuia, în care Jumba şi Andrei Gemes păzeau în câmp,

septembrie 2010


..

www.dirtbikezone.ro

47


moto x country

scheletul nemontat încă al scenei. Mi-a plăcut atât de mult viaţa asta nomadă, încât două nopţi am dormit pe un şezlong sub cerul înstelat şi am făcut baie doar în mare, la Vama Veche. Totuşi, cum de vineri începuseră să vină sportivii, am intrat la program şi mi-am ridicat şi eu cortul, într-un mic şi idilic grup de endurişti, dintre care unii (se ştiu ei) convertiţi chiar de la viteză, alături de Jumba, Lăutaru, Radu Răzvan, Tache, Sabin Race...

Trebuie să vă vorbesc neapărat despre traseu, o surpriză totală pentru concurenţi, care precis nu se aşteptau la piatră şi la nişte urcări destul de sănătoase. Creditele îi revin lui „Masivu’”, care a găsit o vale ce brăzda „plaiurile” de lângă golful ăla cu vedete marine, pe lângă care toţi trecem când mergem spre 2 Mai şi Vama Veche şi a creionat un traseu de a-i fi zis că te afli în zona de podiş. Ca bonus, riderii au primit şi două treceri peste o cale ferată dezafectată şi printr-un Soarele te tunel, în care evident lovea în că am intrat să fac nişte cască, precum poze care nici nu mi-au sabia din „La ieşit de felul lor. Încetţigănci”... încet, s-a lăsat seara şi a venit partea cu muzică Da, am uitat să vă rock, unde publicul s-a spun de căldură. Miezul delectat cu o trupă de lunii august a fost un fete, Shoty sau a criticat adevărat cuptor, ceea însăşi natura intrinsecă ce a dus la scurtarea a evenimentului, cum curselor, atât pentru a fost cazul lui Ilie etapa din Campionatul Tache, care a declarat Naţional de Endurocro- că sportivii nu pot să ss, cât şi pentru cea de doarmă pe un soi de Cupă X Country. Anmuzică thrash/metal. duranţa piloţilor a fost Ca dovadă, a doua zi, serios pusă la încercare la etapa de Cupă X şi nu puţini au fost cei Country, Tache a şi lovit care au ajuns la finiş o piatră şi a căzut încă epuizaţi. Aceasta nu înainte de a ajunge în l-a împiedicat pe Mani primul viraj, dar nu vă Gyenes să câştige cel neliniştiţi, căci vajnic s-a de-al patrulea său titlu ridicat şi a pornit mai de campion naţional la departe! Revenind la endurocross, câştigând cele întâmplate peste zi, cursa,urmat de Ervin nu am putut să nu reKovacs şi de onoramarc cât de bine a mers bilul Paul Frăţilă, din Alexandra Stan (Vectra ce în mai prezent pe Zărneşti), singura fată podiumurile etapelor din concurs reuşind o sau cupelor de enduro clasare pe locul şapte şi de endurocross. din cei 23 de concurenţi

48

Moto X Country i-a purtat noroc lui Mani Gyenes, care iată, devine din nou campion național la endurocross!

septembrie 2010


www.dirtbikezone.ro

49


moto x country

care au luat startul. Păcat doar că atunci când am vrut să-i fac o poză după cursă, am fost întrebat de un simpatic domn ce-i stătea prin preajmă dacă nu cumva doresc să-i fotografiez „puţa”. M-am enervat în asemenea hal încât am vrut să mă răzbun printr-un întreg editorial fluviu, până la urmă am uitat, dar mi-am adus aminte acum. În fine, mie replicele deştepte îmi vin în scris, dar nu cred că e în interesul sportivei, e suficient să spun că arborând astfel de atitudini nu cred că o să progresăm ca sport. Nu ştiu dacă e neapărat relevant din punct de vedere jurnalistic, dar la concursul de mers încet ce s-a ţinut mai pe seară, m-a bătut un tip cu chopper şi tigară aprinsă în colţul gurii, bine, problema a fost că supermoto-ul meu era împrumutat la Ervin, aşa că a trebuit să particip, din nou, cu 690 Enduro al Oanei, pe care la momentul respectiv nu îl mai cunoşteam.

resant. În lipsa lui Mani, Ervin nu a mai avut nici o piedică în a câştiga clasa Extrem, s-a văzut clar că riderul Patrick Moto a reuşit să alerge cu foarte multă poftă, în ciuda căldurii şi a oboselii acumulate în ziua anterioară. Nu am putut să nu îl remarc apoi pe foarte tânărul David Cătana, care după ce în ziua anterioară izbutise o clasare pe locul 12 la etapa de campionat naţional de endurocros, urma să termine pe locul şapte la Cupa X Country. Peste o săptămână, David urca pe podium la etapa de supermoto şi juniori pe motodrom de la AMCKart... Dar, „starul” Cupei X Country a rămas tot „Bobo”, care deşi mai e poreclit Lady GaGa de către prezentatori, deşi e laconic cu împărtăşirea de impresii din timpul cursei, se pare că tace şi face. Şi devine din ce în ce mai rapid! Bobo se îndreaptă cu viteză spre un contract de pilot Gas Gas (iartă mă, Doamne, iar scriu de Patrick!), pe care îl merită din plin. Vom „Bobo” în vedea ce se întâmplă, recital la cupa chiar la sfârşitul acestei X Country luni, la Buşteni, unde Moto X Country 2010 Pentru ca nu cumva se va încheia „en fanca distinşii concurenţi fare!”, eu unul de abia să se plictisească, la aştept să-i întâlnesc pe etapa de Cupă X Coun- prietenii pe care mi-am try s-a alergat în sens făcut la acest festival şi invers, cei mai mulţi cine ştie, poate îl întâldintre rideri fiind de nesc şi pe domnul „cu părere că traseul a fost puţa”, să bem o bere astfel chiar şi mai inte- împreună... 

50

Bobo, la o noua etapă de Cupa X Country câștigată

Căldură mare monșer, dar briefingul este sfânt!

Ionel Caesar, de la clubul X Cape Bacău

Câștigătorii de la clasa A, etapa de endurocross, nu ne întrebați care e faza cu skiurile...

septembrie 2010


Podium la clasa Extrem, cupa X Country, se pare că Otto avea mare nevoie să ducă acasă jaloane și garduri din plastic

Inepuizabilul și inimitabilul Mircea Otto

Et. VIII Limanu 14 August 2010 Loc Numar Numele si prenumele

Josef Gartner (foto sus) s-a excitat când a văzut camera foto și a reușit această manevră de îmblânzire a mtocicletei

S-a mers și pe trial, desigur, Gas Gas

www.dirtbikezone.ro

Motoclubul

Total puncte

CLASA A - AVANSATI 1 311 Gyenes Emanuel Vectra Zarnesti 2 201 Kovacs Ervin Zsolt Ivan Moto Racing OdorheiuSecuiesc 3 228 Fratila Paul Nicolae AMC Bogdan Sibiu CLASA B - SPORT 1 456 Butiu Bogdan AMC Bogdan Sibiu 2 477 Neaga George Lucian Dual Racing Team Bucuresti 3 405 Kovacs Zoltan Mark XM Raid Buzau CLASA C - HOBBY 1 936 Dumitru Sorin George Vectra Zarnesti 2 933 Maxim Arpad Auto Moto Iseco TG Mures 3 951 Anghel Alexandru Vectra Zarnesti CUPA Moto X Country 2010 CLASA EXTREM 1 201 Kovacs Ervin Zsolt Ivan Moto Racing OdorheiuSecuiesc 2 228 Fratila Paul Nicolae AMC Bogdan Sibiu 3 114 Mircea Otto Auto Moto Iseco TG Mures CLASA OPEN 1 456 Butiu Bogdan AMC Bogdan Sibiu 2 933 Maxim Arpad Auto Moto Iseco TG Mures 3 964 Mitachescu Stefan Adventure Ride Bucuresti 22

30 25 22 30 25 22 30 25 22

30 25 22 30 25

51


CNI supermoto, ETAPA A III-A

52

septembrie 2010


A

Adevărul este însă că, sâmbătă dimineaţa, pe când soarele răsărea deasupra circuitului de la AMCKart, participarea la această cursă cu o motocicletă de 158 de kilograme şi echipată cu gume de stradă mi se părea o idee cât se poate de proastă şi îmi dădeam seama că un tip care apare în combinezon de piele, cu un rucsac de 90 de litri, din care scoate un scăunel de pescuit şi se apucă să demonteze conştiincios suportul numărului de înmatriculare care vine la pachet cu semnalizatoarele, aşadar băiatul de care vă spuneam nu avea şanse să pară prea sănătos mental. Am aplicat un strat de Duct Tape peste far, fondul roşu şi apoi legendarul meu număr „104”, de pe vremea când alergam cu mari „succesuri” în Campionatul Naţional de Motocros, sub culorile clubului Moto Extrem Lugoj. Am deşurubat oglinzile şi cum mare lucru nu mai aveam de făcut, m-am dus la înscriere, unde dl. Enceanu a remarcat imediat că îmi lipsea un şurub de la protecţia de furcă, pe care

într-adevăr îl pierdusem la Moreni şi care nu costă decât 19 euro. Ajung însă cu bine la primul antrenament al zilei, necronometrat, însă oricum îmi dau seama că previziunile mele vis a vis de această cursă erau corecte: sunt cel mai lent. Asta e, targetul meu este să termin cursa teafăr şi să mă bucur că, în sfârşit sunt pe pistă şi nu dincolo. O sâmbătă seara îngrozitoare Cel mai rapid în ultimul antrenament cronometrat s-a dovedit a fi Eduard Haikovki (Metalbox Arad), care a scos un excelent 1: 06.160, cam cu 18 secunde mai bun decât pilotul de teste al Dirt Bike Zone, adică eu. L-au urmat colegul său de club, Sorin Trăistariu, cu 1:08.226 şi Ovidiu Sarafolean (Lupo Racing Team Timişoara), cu 1:09.505, iar de la Amatori, cel mai rapid s-a dovedit a fi Ioan Luca (Metalbox Arad), cu 1:10.904, care ar fi putut se pare să alerge şi la Profi. Acum, pentru mine se rupe niţel filmul, deoarece sâmbătă seara am însoţit pe cineva drag mie la spitalul

De ce am făcut-o? Mi-am pus întrebarea asta de nenumărate ori pe parcursul weekendului 21-22 august şi nici acum nu îmi este clar, deşi am găsit mai multe răspunsuri între timp. Varianta cea mai „race” ar fi că mi-am îmbunătăţit timpul pe tură împreună cu al meu KTM 690 Supermoto R, că am dat 36 de tururi de AMCKart într-o zi, atât cât au durat cele două manşe, că nu m-au mai luat cu ambulanţa ca la ultima cursă la care am participat, că am văzut şi eu din „interior” ce se întâmplă pe circuit. 

Text: Marc Sandu, foto: Mihai Isac, Luminiţa Scarlat

www.dirtbikezone.ro

53


CNI supermoto, ETAPA A III-A

Floreasca, pentru un banal şi foarte efemer gips, o experienţă de natură să mă pună serios la încercare. Adică în cele patru ore cât am stat la Floreasca, am văzut vreo patru oameni intrând şchiopătând în camera de gardă declarând voioşi că nu au nimic, după care ieşeau pleoştiţi în gips. Cel mai tare a fost un tânăr rom, carea părea venit direct din Kill Bill: acoperit cu sânge din cap până în picioare, bătut cu furcile de români pentru că ar fi accidentat uşor un cal. Iar în toată această ambianţă, eu încercam să mă gândesc cum să fac să fiu mai rapid pe AMCKart. Bine că s-a făcut odată dimineaţă!

comportamentul pe circuit, al unei motociclete, care în mod clar, nu e făcută pentru aşa ceva! M-am înţeles perfect cu Husqvarna SMS 630, am coborât binişor cu ea sub 1’20, după doar sesiuni de AMCKart, căci am putut să mă concentrez cu adevărat pe circuit şi nu pe „relaţia” cu motocicleta, însă e clar că SMS630 se luptă cu 690 SMC. Viaţa de raceri

Nu cu mult timp înaintea primei manşe, am observat că guma mea faţă avea nişte crăpături înspăimântătoare şi nu puteam să o dau cu cremă de ghete ca Burt Monroe în „The Fastest Indian”. M-am panicat şi dintâi Cu 690-ul la curse. Cum e? am cerut ajutorul lui Bibi, care staţiona chiar lângă mine cu HuAceastă participare l-a curse mi-a sabergul FE 550 pe care în 2008 îl afectat însă destul de serios detestam pentru Motociclismo, iar mersul jurnalistic, deoarece numai Bibi m-a îndreptat prompt spre de făcut poze şi de cules impresii Lucian Popoviciu. În mai puţin de mai aveam eu chef între alergări. 10 minute, aveam o gumă racing Am trecut cu bine de Warm Up, second hand pe faţă, umflată decretând însă că excentricul KTM chiar la cortul lui Eduard & Sorin! 690 Supermoto nu e chiar aşa de Apoi, din corturile băieţilor de la Ready to Race. Ştiam eu că nu Arad, dar şi din celor al „adveno să fac mare brânză cu dânsul, ture riderilor” Sabin Zabarcencu, dar au fost nişte lucruri care chiar Răzvan Radu şi Cătălin Mităchesm-au deranjat, nici nu ştiu cu care cu a început să sune şi să răsune să încep. Ar fi treptele lungi de Limp Bizkit, ceea ce nu a putut viteză, chiar dacă am acum un decât să mă bine-dispună. Am pinion spate de 42 de dinţi şi unul sărit în cizme, căşti şi combinede faţă de 16, apoi ergonomia: zoane şi m-am trezit pe linia de când alergi pe bune pe pistă, în start, un loc unde rata la bancă, stilul supermoto, rezervorul ajunge traficul Dirt Bike Zone, încălzirea să ţi se pară foarte lat, atât de lat globală şi toate cele, chiar nu că am făcut vânătăi la genunchi. mai contează. M-am setat însă Am scos înainte de prima manşă pe modul „Ăsta e primul meu aripile laterale şi parcă am simţit o start la supermoto, nu are sens îmbunătăţire, dar oricum ghidonul să fiu eroic”, pentru că orice se a ajuns să mi se pară foarte jos, iar putea întâmplă odată ce semaşaua, extrem de lată. Marius (Mo- foarele roşii se stingeau. În prima tociclismo) mi-a sugerat constant manşă am rezistat vag atacurilor să merg în hanging-off, asta când câtorva tipi, vreo doi au căzut nu mă făcea gay, dar şi pentru stilul şi am reuşit să mă îndepărtez ăsta, cu 690-ul aş fi avut nevoie de uşurel de Jumba, care cu EXC-ul două-trei sesiuni de acomodare, său de 250 cmc probabil mai e şi pe care nu mi le-am mai permis în acum ofticat că nu s-a înscris la economia cursei. Ştiu că e minuS3, unde putea ieşi pe locul trei. nat să vii cu scuze, ideea e că eu Guma racing de pe faţă şi-a făcut încerc aici să ofer nişte date despre cu brio datoria, ajutându-mă

54

Alex Baciu și Andrei Poponuț la mare luptă

Andrei Filimon

David Catană

septembrie 2010


Vlad Neaga

Un vitezist convins, Eduard Alexandrescu

www.dirtbikezone.ro

55


CNI supermoto, ETAPA A III-A

mult la schimbările de direcţie, dar tot cred că am pierdut un car de secunde pe şicana mai rapidă din „spatele” circuitului, unde nu îmi găseam nicidecum poziţia pe motocicletă. M-am delectat în schimb cu drifturile făcute de Haikovski and Co. sau cu unghiurile la care Sabin şi Răzvan îşi înclinau motocicletele, după ce îmi dădeau turul. În pauza dintre manşe, am schimbat câteva vorbe cu Stefan Palmer, un neamţ care se dă în ADAC, evident, la supermoto la Amatori, iar aici s-a băgat la „profi”, ieşind al patrulea după Eduard, Bogdan şi Sorin. „Sunt curse la care în calificări aleargă şi 200 de amatori”, îmi spune Palmer. Dar repede trece timpul, mai ales când îi admiri pe copiii care aleargă pe pistă şi iată mă din nou la start. La motocros mă descurcam binişor cu starturile, dar aici, pentru că sunt pe asfalt sunt hotărât să nu mă agit şi bine fac, pentru că văd cu încetinitorul parcă, cum un rider frânează prea tare, se întinde pe jos şi îl ia pe altul pe sus, ieşind în primul viraj,. Pătrund aşadar în pluton în aglomeraţia creată şi merg aşa vreun tur, atent să las cale liberă piloţilor. Rămâne doar Jumba (Cătălin Mităchescu) în spatele meu şi încingem preţ de tururi bune o luptă aprigă în coada plutonului. Agilităţii lui EXC 250 i se opune puterea nesimţită a 690-ului, până când îmi aduc aminte că Jumba e cel care mi-a furnizat „placa” şi numerele de concurs şi mă decid să-l las să treacă, strategic însă, în faţa tribunelor, să se vadă ce băiat bun sunt. O mişcare care avea să mă coste însă două poziţii în clasamentul general, aşa cum aveam să constat odată reîntors în spaţiului sigur al redacţiei, ca să vezi domnule răbufniri de orgoliu, după ce înainte de cursă tot ce îmi doream era să trec linia de finiş. Iar când am făcut-o m-am bucurat cel puţin la fel de tare ca Eduard Haikovski!

56

Prâslea cel voinic, călare pe... supermoto! Cei mai aplaudaţi de public au fost însă copiii, care nu de puţine ori au scos timpi comparabili cu cei ai piloţilor adulţi, cu micile lor motociclete de 50, 65 sau 85 cmc, foarte potrivite pentru virajele strânse ale circuitului de la AMCKart. La Viteză, Andrei Filimon (Lupo RT Timişoara) a câştigat clasa Juniori III, fiind urmat de Andrei Poponuţ (Steau GTH Bucureşti), iar la Juniori II, podiumul a avut următoarea configuraţie: David Cătană, Alex Baciu şi Andrei Poponuţ, toţi alergând pentru Steaua GTH Turbo. La Juniori I, pe primul loc s-a clasat Adrian Ciujdea (Steaua GTH), urmat de Alex Baciu şi de David Cătană. Observăm aşadar efortul acestor copii, care au alergat şi la câte patru fiecare clase fiecare, (ceea ce nu ştiu totuşi cât este de firesc şi o să mai vorbim despre asta), pentru că micii piloţi s-au întrecut şi la supermoto, ceea ce ne interesează în mod direct! Astfel, clasa 65 cmc a fost câştigată de Alex Baciu, urmat de Andrei Poponuţ şi de Andrei Filimon, iar la clasa 85 cmc s-a impus Vlad Neaga (Auto Moto Iseco Târgu Mureş), urmat de David Cătăna. Repezentând viitoarea generaţie  de piloţi moto ai României, micii sportivi merită nu doar felicitările şi admiraţia noastră ci şi atenţia şi sprijinul sponsorilor din lumea motociclismului. 

septembrie 2010


Start la supermoto juniori

Podium Supermoto 65 cc

Podium la clasa Open

La clasa hobby, bucuria e mare

www.dirtbikezone.ro

57


HILL CLIMB - SIBIU

King of Sibiul a deţinut în 2007 statutul de capitală europeană a culturii, iar pentru câteva persoane dependente de adrenalină rămâne capitală chiar şi acum, şi nu de judeţ, pentru că vorbim aici de capitală a enduroului mioritic. Când spun asta sunt susţinut de un cuvânt foarte sonor printre enduriștii români şi nu numai: Red Bull Romaniacs. 

58

Text şi foto: Dragoş Lala Zudor

septembrie 2010


the Hill

www.dirtbikezone.ro

59


HILL CLIMB - SIBIU

S

e pare că un grup de sibieni doreşte să facă Sibiul mai faimos şi nu „doar” printr-o cursă de enduro, ci şi prin una de hillclimb. Acest grup este numit pe bună dreptate „Crazy Bike”, iar preşedinte este nimeni altul decât „romaniacul” Andy Fazekas! „HillClimb Chalenge” este o cursă foarte specială nu doar pentru că este singura de genul ei din Europa de Est, dar şi datorită faptului că tot ceea ce trebuie să facă concurenţii este să… urce un deal! Pentru un necunoscător, pare ceva foarte uşor dar în realitate lucrurile stau diferit. Panta este mult mai abruptă decât arată de la bază, iar pe toată lungimea ei există diferite obstacole ascunse. După mai multe urcări, la baza dealului se formează o adevărată groapă de nisip numai bună pentru concursuri de atletism. Dacă ai reuşit să treci cu bine de „nisipurile mişcătoare” şi urci mai sus de 100 de metri, ai să ajungi faţă în faţă cu adevăratul obstacol, care a pus foarte multe probleme riderilor: un „zid” cu o înclinaţie de aproximativ 50 de grade. Şi dacă treci şi de acesta, mai ai parte de un ultim obstacol: poarta Red Bull! Da, pentru că Rad Flaviu (AMC Bogdan, cunoscut mai bine sub numele de Bobo) a fost deranjat de poarta Red Bull de la finis, aşa că a decis să o lovească cu motocicleta din dotare. Mulţumită sculei numărul unu în lumea enduro, Power Tape-ul, în cinci minute poarta era „vulcanizată” şi stătea mândră în aşteptarea următorului curajos care va cuceri dealul.

Bull Romaniacs, Paul Fratiţă, o prezenţă constantă pe podiumul curselor de enduro din ţară, Bogdan Butiu, câştigătorul a două etape X Country, la Hill Climb şi-au mai făcut apariţia alţi trei rideri cu nume foarte sonore în sportul cu 2 roţi: Peter Gagyi, campion la viteza, supermoto şi motocros, Martin Freinademetz, multiplu campion la snowboard si creatorul Red Bull Romaniacs şi „Mister 101”, Mihai Stoichescu. Nu ştiam cine este domnul îmbrăcat în roşu pe 300-le de la Gas Gas care urca o pantă mică pe o roată şi o cobora la fel dar am aflat repede când am intrebat. Sunt bucuros să spun că Mihai e refăcut şi speră să ajungă în formă excepţională în care se afla acum doi ani. Din cauza suprapunerii cu cursa de 12 ore de la Harghita, nu au fost foarte mulţi rideri aliniaţi la start, dar asta nu a împiedecat nicidecum ca la Sibiu să fie un adevărat spectacol. Fiecare pilot avea trei încercări de a ajunge cât mai sus, iar cea mai bună dintre cele trei era notată. În sesiunea de seară, cei mai buni rideri aveau să se înfrunte unul cu altul, startul se dădea simultam iar până la marcajul de 80 de metri erau obligaţi să îşi păstreze trasa (stânga sau dreapta). Nebuni de legat. Cică…

Finala, ca la orice concurs, a fost cea mai spectaculoasă. Cei mai viteji rideri care au ajuns în finală au fost Paul Fraţilă, Claudiu Vasilescu, Flaviu Rad şi Horea Ceontea. Fiecare rider avea gume speciale: Paul avea un cauciuc La deal? La deal? Avem cu cuie care îi dădea o aderentă nume sonore la start! incredibilă pe zidurile de nisip tare, Claudiu şi Horea aveau gume Pe lângă carismaticul „Horic”, cu nişte crampoane foarte şme(Horea Ceontea) care anul acesta chere, iar Flaviu avea cauciucuri a fost track manager la Red normale cu nişte mici lopeţi de

60

septembrie 2010


Paul Frățilă

Peter Gagyi

www.dirtbikezone.ro

61


HILL CLIMB - SIBIU

plastic înşurubate în ele! Ingenios omul, EXC-ul devenise un mic „tractoraş” în doi timpi. În finala mică, bătălia s-a dat între Paul şi Claudiu. Am remarcat un gest nesportiv din partea lui Claudiu, care a intrat intenţionat în faţa lui Paul, aruncându-i nisip in ochi, drept răzbunare pentru o greşeală mai veche. Cu uriaşul său KTM SX 525, Claudiu a ajuns pe locul trei. Poşetele au fost foarte spectaculoase, exact cum te-ai aştepta de la un concurs

de Hill Climb, dar trebuie să vă mărturisesc că poşetele nocturne au fost mult mai frumoase! Iar premiul pentru cea mai tare poşeta se acordă lui Horea şi CRului său de 250 cmc. Momentul cel mai interesant şi dramatic în acelaşi timp a fost când Bobo avea nevoie să urce dealul pentru a câştiga şi a fost oprit brusc de o... motocicletă căzătoare. Horea aruncase o super poşeta care din păcate îl agăţase pe Bobo, altfel el ar fi urcat si ar fi devenit

regele dealului Guşteriţa. După ce a fost decisă repetarea ultimei încercări, Horea a reuşit să ajungă până sus, urcând astfel pe cea mai înaltă dreaptă a podiumului, urmat de Bobo. Concluzia e că sibienii sunt nebuni, dar nebuni în sensul bun al cuvântului. Cursa a fost excepţională, cu un traseu foarte bine marcat (sic!) şi o atmosferă de întâlnire moto clasică. Felicitări Crazy Bike MC Sibiu!!! 

Mihai Stoichescu până în vârf

Claudiu Vasilescu

62

Horea Ceontea

septembrie 2010



dirtbikezone6