Page 1

DILEMATECA Anul VII l nr. 75 l august 2012

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

DOSAR N. Steinhardt INTERVIU George Ardeleanu POEMUL DIN AUGUST Angela Marinescu Lumina dimine]ii ANCHET~ Ce c`r]i s` citim toamna asta? PROFIL Elena Borrรกs MERIDIANE Petre R`ileanu Vagabondaje estivale

N. Steinhardt

AVANPREMIER~ Don DeLillo Cosmopolis


pagina 2

3,14TECA The Guardian: „Coelho are, desigur, dreptul s`-[i dea cu p`rerea. Tot a[a cum eu am dreptul s` g\ndesc c` opera sa este un amestec gre]os de egocentrism [i misticism, doar cu pu]in mai demn de interes, mai empatic [i mai plin de dexteritate verbal` ca vechiul camembert pe care l-am aruncat ieri la gunoi“. S. S.

n Pentru noul s`u film, Prometheus (un fel de prequel la seria Aliens care, de[i nu are un scenariu original, mie mi-a pl`cut), regizorul Ridley Scott a cerut Universit`]ii din Londra s` fie pus \n leg`tur` cu ni[te lingvi[ti care l-ar putea ajuta s` creeze o nou` limb`, cea a creatorilor Universului, numi]i Ingineri \n film. Specialistul Anil Biltoo, de la SOAS Language Centre, l-a ajutat pe Ridley Scott s` creeze acel limbaj [i chiar scrisul ce apare, \n c\teva cadre, pe pere]i [i pe nava extraterestr`. Anil Biltoo chiar poate fi v`zut \ntr-o foarte scurt` scen` \n preajma lui Michael Fassbender, actor care joac` rolul unui android ce \nva]` [i chiar li se adreseaz` Inginerilor \n propria lor limb`. Al]i speciali[ti \n lingvistic` apar ca figuran]i \n film [i s\nt [i credita]i la final. Fie numele lor scrise aici: Wambui Kunya, Sonam Dugdak, Shin Okajima, Kay Rienjang, Zed Sevcikova [i Reynir Eggertsson.

n În compartimentul meu de tren, toat` lumea cite[te. Eu: Günter Grass, Între Germania [i Germania. L\ng` mine, o fran]uzoaic` r`sfoie[te Amélie Nothomb, Biographie de la faim. Vizavi, so]ia cite[te Povestirile lui Salinger. L\ng` ea, o duduie purie, \nc` foarte \n form`, cite[te John Grisham, Partenerul. Iar la geam, o fat` t\n`r`, urcat` \n tren direct de la plaj`, r`sfoie[te The Lost World and Other Stories de Arthur Conan Doyle. Trenul a avut \nt\rziere de peste o or`, dar nimeni n-a comentat – to]i eram ocupa]i cu lectura. Norocul industriei editoriale depinde, \n oarecare m`sur`, [i de mersul (prost) al trenurilor. M. M.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

M. C.

n Dup` ce [i-a citit timp de c\teva s`pt`m\ni extrasele de cont din diferite paradisuri fiscale, Paulo Coelho a emis (\n jurnalul brazilian Folha de S. Paulo) una dintre gogom`niile sale cele mai mari: „Ulysses de James Joyce este o carte care a f`cut r`u literaturii pentru c` autorul ei n-a f`cut altceva dec\t s` se concentreze pe stil, uit\nd fondul. Nu e nimic acolo“. Printre cei care n-au l`sat neamendat` suficien]a agramat` a magului brazilian a fost [i Stuart Kelly de la

n Siri Hustvedt zice a[a (\n romanul care i s-a tradus recent la Polirom, O var` f`r` b`rba]i): „…privi]i de la o distan]` considerabil`, s\ntem cu to]ii ni[te personaje comice, bufoni pu[i pe farse care facem tumbe prin vie]ile noastre, d\nd totul peste cap pe m`sur` ce mergem mai departe, \ns` c\nd te apropii, ridicolul p`le[te rapid, devenind sordid, tragic sau pur [i simplu trist“. Cu alte cuvinte, comedia ar ]ine de privitul de la distan]`, iar drama – de privitul de aproape. E bine de [tiut, \n eventualitatea unui control oftalmologic. Dac` ]i se vor prescrie ni[te lentile cu „minus“, pentru miopie, \nseamn` c` nu vezi bine la distan]`, deci tinzi s` prive[ti „\ndeaproape“, ceea ce te transform` \ntr-un spectator de dram`. Dac`, dimpotriv`, vei fi declarat prezbit, atunci \nseamn` c` vezi bine numai la distan]` [i c`, prin urmare, ai parte mai mult de comedii. Interesant e c` prezbitismul apare, de obicei, odat` cu \naintarea \n v\rst`. C. C. n În C`l`toriile c`pitanului Cook (Editura {tiin]ific`, 1959) dau peste acest pasaj: „La 30 iunie l-am vizitat pe Fatafaihe, la care am petrecut noaptea; am fost \ns` tulbura]i de ciudatul lux pe care \l practic` indigenii de seam`, [i anume, de a se l`sa b`tu]i \n timpul somnului. Dou` femei [edeau l\ng` Fatafaihe [i \ndeplineau acest ritual numit tugi-tugi, lovindu-i tare [i repede trupul [i picioarele cu am\ndoi pumnii ca pe o tob` [i asta nu numai p\n` ce a adormit ci \n tot cursul nop]ii, cu scurte \ntreruperi. C\nd c`petenia a]ipea, ele sl`beau oarecum t`ria [i repeziciunea b`t`ilor, dar le \nte]eau din nou c\nd observau vreun semn premerg`tor trezirii. Diminea]a descoperir`m c` femeile lui Fatafaihe se \nlocuiau una pe alta [i dormeau cu r\ndul. În orice alt` ]ar` s-ar crede c` un asemenea tratament ar pune cap`t oric`rei odihne, dar aici el ac]ioneaz` desigur ca un narcotic [i este o dovad` v`dit` a puterii obi[nuin]ei.“ {i m` g\ndesc la un echivalent modern al ritualului tugi-tugi (care ar presupune includerea anumitor forme de b`taie pe lista narcoticelor cu un grad redus de risc): dac` cineva ne-ar bate la cap cu o carte, noaptea, poate am adormi mai u[or, iar somnul ne-ar fi poate mai lin. D. S. n În ultima vreme, prin reclamele [i promo-urile de la TV, pe l\ng` englezismele deja intrate \n vocabular, s-au strecurat c\teva cuvinte vechi române[ti, u[or arhaizate. S\ntem anun]a]i cu veselie c` „show-ul

\nc` nu s-a g`tat“ sau c` vom avea toat` vara „fun [i b`[c`lie“. Rezultatul este un limbaj hibrid hilar [i nu-]i dai seama dac` se dore[te repunerea \n drepturi a limbii române sau o \mp`care a caprei cu varza. S. G. n La finalul lui august a ap`rut The Emily Dickinson Reader: An English-to-English Translation of Emily Dickinson’s Complete Poems, \n care Paul Legault traduce toate cele 1789 de poeme ale lui Emily \ntr-o fraz` sau dou` numai bune de transformat \n magne]i de frigider. De pild`: „Ciupercile s\nt dr`gu]e“, „Veveri]ele dau cele mai bune petreceri“, „Detest s` a[tept trenul“, „Soarele e motivul pentru care nu v`d soarele“, „Mun]ilor, s\nte]i cei mai buni prieteni ai mei“, „E un zombie mic \n fiecare dintre noi“, „M-am cam s`turat s` numesc toate lucrurile pe care le prefer oamenilor. Dar dac` tot s\ntem aici: fluturii“. L. V. n Expresia „fluturi \n stomac“ cunoa[te, \n limba german` (unde exist` [i ca atare: „Schmetterlinge im Bauch“), o variant` extrem`, dac` nu final`: „elicoptere \n stomac“ („Hubschrauber im Bauch“). De la fluturatul unei aripi la rota]ia unei elice: un salt (mortal) german. M. P. n Justi]ie cu dou` viteze? – se \ntreab` Denis Demonpion de la Le Nouvel Observateur, \n leg`tur` cu cele dou` procese legate de via]a privat` intentate de fostele so]ii scriitorilor Nicolas Fargues [i Patrick Poivre d’Arvor. Primul a c\[tigat, cel de-al doilea a pierdut \n instan]`. Autofic]iunea [i dreptul la libertatea de crea]ie au fost admise \n cazul lui Fargues, autorul best-sellerului J’étais derrière toi (Editions P.O.L). So]ia sa, care s-a recunoscut \n personajul din carte, n-a primit a[adar nimic din cei 150.000 de euro pe care i-a cerut drept desp`gubiri pentru prejudiciile aduse. Patrick Poivre d’Arvor a fost mai pu]in norocos. Fostul prezentator a trebuit s`-i pl`teasc` 25.000 de euro fostei so]ii, care s-a reg`sit \n eroina Violette din Fragments d’une femme perdue, ap`rut` la Grasset. Editorul s`u s-a oferit s` achite jum`tate din sum`. Probabil c` aceste procese nu vor face dec\t s` v\nd` [i mai bine c`r]ile celor doi autori francezi.

A. M. S. n Din Anuarul Statistic al României, Direc]ia General` de Eviden]`, Bucure[ti, iat` c\teva nume de familie destul de populare: Nebunu (\l poart` 850 de persoane), Mortu (581), Blegu (515), Be]ivu (219), Lab` (880), Jegu (95), Nesp`latu (70), G`ina] (61), Gunoi (41), Muc (29), Sf\rc (16) – ce ar ie[i dac` s-ar c`s`tori un Muc cu o Sf\rc? –, Bulan (7), Hitler (1). A[a c` eu [i ceilal]i 147.783 de Pope[ti ne bucur`m: s\ntem decen]i! A. P.

n


George Ardeleanu

Anul VII l nr. 75 l august 2012

La 100 de ani de la na[terea lui N. Steinhardt, criticul [i istoricul literar George Ardeleanu – autorul subtilei monografii N. Steinhardt [i paradoxurile libert`]ii (Editura Humanitas, 2009) – a descoperit (la M`n`stirea „Sf. Ana“ de la Rohia) [i a editat (la Editura Polirom) o variant` inedit` a Jurnalului fericirii. Manuscrisul de la Rohia. E prima variant`, confiscat` de Securitate, e cea de-a doua, rescris` de Steinhardt din memorie, e o – a treia – variant` unificat`? Singurul \n m`sur` s` ne r`spund`, cu acribie [i un pathos al exactit`]ii rar \nt\lnit \n cercetarea literar` de la noi, este domnul George Ardeleanu. (S.S.)

DILEMATECA

INTERVIU

„Paradoxurile libert`]ii“ dintre variante este aceasta? Dar varianta publicat` \n 1991 ([i reluat` \n mai multe edi]ii)? Noua variant` este a doua sau a treia? At\t \ntreb`rile, c\t [i r`spunsurile au \nceput s` se cristalizeze treptat, lent, pe m`sur` ce am intrat [i \n alte arhive, \n special \n arhivele CNSAS (Dosarul de Urm`rire Informativ` nr. 207, 11 volume), dar [i \n „arhivele“ epistolare ale lui N. Steinhardt, cu prec`dere \n coresponden]a cu Virgil Ierunca, publicat` \n volumul Dumnezeu \n care spui c` nu crezi... la Editura Humanitas, \n 2000. Nu m-am eliberat de toate incertitudinile, dup` cum am ar`tat \n „Not` asupra edi]iei“. O singur` certitudine s-a configurat \ns`, [i anume faptul c` varianta publicat` \n 1991 la Editura Dacia ([i toate reedit`rile ulterioare, inclusiv cea din 2008 de la Editura Polirom) reprezint` prima variant`. Argumentul: printre documentele aflate \n dosarul lui Steinhardt de la CNSAS exist` [i c\teva note de analiz` a Jurnalului fericirii, realizate de c`tre ofi]erii de Securitate, dup` confiscarea/confisc`rile manuscrisului (v` vine s` crede]i c` securi[tii se converteau brusc [i \n „hermeneu]i“?). În aceste note de analiz` s\nt inserate multe citate din textul arestat. Am confruntat aceste citate cu fragmentele corespunz`toare ale edi]iei din 1991, [i ele corespund perfect.

Varianta unificat` a Jurnalului fericirii Dar s` reconstitui, pentru cititorii Dilematecii, foarte pe scurt (povestea detaliat` este reluat` \n addenda edi]iei), aventura dramatic` a acestei c`r]i. Scris \ntre 1969 [i 1971, Jurnalul fericirii a fost confiscat, \n urma dela]iunii lui Ion Caraion („Artur“), \n 14 decembrie 1972 (era vorba de o dactilogram` de 550 de pagini). N. Steinhardt a \nceput s` rescrie din memorie Jurnalul..., rezult\nd o variant` mai ampl`, de 750 de pagini, dup` cum afirm` cei care au v`zut-o. În 1975, \n urma unui memoriu, i se restituie, prin intemediul Uniunii Scriitorilor (?!?) [i prima variant`. Realizeaz` mai multe copii ale fiec`rei variante, pe care le ascunde pe la diferi]i prieteni. Prin 1978-1980 reu[e[te s` trimit` c\te un exemplar din fiecare dintre cele dou` variante, la Paris, prietenilor s`i Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca, \n ideea public`rii jurnalului \n Fran]a. Acest fapt reiese din volumul de coresponden]` amintit [i din Jurnalul Monic`i Lovinescu. Tot de acolo reiese [i dorin]a lui Steinhardt de a unifica cele dou` variante. În 1984 i se reconfisc` Jurnalul fericirii (tot prima variant`). Este o confiscare f`r` acelea[i efecte dramatice precum cele din 1972, dat fiind c`, a[a cum am v`zut, al-

pagina 3

Domnule Ardeleanu, s\nte]i cea mai avizat` persoan` \n chestiunea reconstituirii variantei inedite a Jurnalului fericirii. Manuscrisul de la Rohia. Am putea relua pe scurt aventura descoperirii acestui manuscris, publicat exact pe 29 iulie, c\nd N. Steinhardt ar fi \mplinit 100 de ani? Eu a[ nuan]a pu]in: s\nt persoana cea mai avizat` \n problema reconstituirii variantei inedite a Jurnalului fericirii – deocamdat`, \n m`sura \n care am descoperit-o [i m-am ocupat de \ngrijirea acestei edi]ii. Odat` ajuns` \n spa]iul public, nu m` \ndoiesc de faptul c` al]i cititori sau cercet`tori ai operei steinhardtiene vor aprofunda, nuan]a, multiplica ori contesta aceste prime analize ale mele, ceea ce ar fi de dorit. Descoperirea \n sine a acestei variante nu a fost chiar o aventur`, sub semnul aventurii a stat \ns` destinul acestei extraordinare c`r]i. Dactilograma variantei care vede acum lumina tiparului am descoperit-o \n vara anului 2002 \n arhivele M`n`stirii „Sf. Ana“ de la Rohia, \n timp ce c`utam, scotoceam, \mi adunam materialele pentru redactarea tezei mele de doctorat. Surpriza [i bucuria acestei descoperiri au fost imense. Mi-am dat seama imediat c` este o alt` variant` dec\t cea publicat` \n 1991 la Editura Dacia, dup` care au urmat \ntreb`rile: Care


pagina 4

INTERVIU te copii fuseser` protejate. În 1991 se public` la Editura Dacia prima variant`. Cea de-a doua s-a pierdut dup` 1990, \n circumstan]e obscure [i, \ntr-un fel, mai blamabile dec\t cele de dinainte de 1989. Eu am ascultat mai multe pove[ti „intersectate“ \n aceast` chestiune, dar nu le pot face publice, pentru c`, \n primul r\nd, s\nt pline de vag informativ, iar \n al doilea r\nd, pentru c` mi-au fost livrate \n conversa]ii... relaxate, „la o cafea“ ([i, tocmai de aceea, ar fi trivial s` le... expun...). S\nt \ns` foarte sup`rat pentru aceste neglijen]e at\t de iresponsabile. Evident, \ntrebarea care se pune \n leg`tur` cu varianta pe care o public`m acum (o dactilogram` de 529 de pagini, din p`cate incomplet`: lipsesc primele 137 de pagini [i alte c\teva din interiorul textului) este dac` ea reprezint` cea de-a doua variant`, cea rescris` din memorie, sau o a treia variant`, realizat` prin unificarea primelor dou`. În „Not` asupra edi]iei“ am oferit argumente [i contraargumente pentru ambele ipoteze. Înclin s` cred \ns` c` e vorba de varianta unificat`...

Spune]i \n „Not` asupra edi]iei“: „impresia pe care mi-a l`sat-o lectura acestei variante este cea a unei scriituri mai crispate, mai «nervoase», mai declarative [i mai puternic infuzate ideologic dec\t a celei puse \n scen` de prima variant`“. Despre ce „infuzare ideologic`“ ar fi vorba? Aceasta este, \ntr-adev`r, prima impresie global` pe care mi-a l`sat-o aceast` variant` \nc` de la prima lectur`. Este totu[i o impresie... De[i „doctrina“ fericirii este [i aici prezent`, de[i ideea fericirii ca instan]` de validare a credin]ei este recurent` [i \n paginile acestei variante, parc` n-am mai \nt\lnit acela[i calm, aceea[i relaxare, aceea[i deta[are din prima variant`. „Crisparea“ se simte at\t la nivelul limbajului, al scriiturii, c\t [i la nivelul insisten]ei asupra unor idei, \n special a celor care vizeaz` politicul. Bun, Steinhardt este un intelectual implicat, este ceea ce ast`zi am numi, cu adev`rat, un intelectual critic, pagini de reflec]ie ideologic` s\nt destule [i \n prima variant` a Jurnalului..., ca s` nu mai vorbim de alte texte ale sale, \ncep\nd cu cele din Revista burghez`, Revista Funda]iilor Regale ori Libertatea (adunate \n volumul Articole burgheze din cadrul Integralei operei lui N. Steinhardt, de la Polirom) [i sf\r[ind cu un text \nregistrat pe benzi de casetofon precum „Despre agonia Europei“, din 1988, reprodus \n Primejdia m`rturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea (1993). Chiar \n prima variant` el \l citeaz`, la cap`tul unor reflec]ii despre compromisurile unor Mihail Sadoveanu sau Tudor Arghezi, pe Mirabeau: „Orice om curajos devine un om public \n zilele de urgie“. {i apropo de Arghezi ori de

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Nazism [i comunism: birocra]ia, slug`reala, denun]ul

Sadoveanu, chiar secven]ele care li se consacr` \n varianta inedit` s\nt mai „persistente“ [i extinse fa]` de cele din prima variant` (v. p. 90). Mai mult dec\t \n prima variant`, N. Steinhardt analizeaz` raporturile dintre cele dou` totalitarisme ale secolului al XX-lea, c`rora le-a fost succesiv victim`: „Deosebirea dintre nazism [i comunism. Nazismul e mai naiv [i feroce, mai brutal, mai primitiv s`lbatec. {i mai pe fa]`. Dar, zice Brice Parain, minciuna, viclenia, calomnia pot fi mai teribile dec\t focurile de revolver“ (p. 415). Trimite la conceptul orwellian de unperson (non-persoan`, ne-persoan`, echivalent al termenului mankurt din romanul lui Cinghiz Aitmatov), pentru a analiza fenomenul de depersonalizare \n societ`]ile comuniste: „Ce urm`re[te ancheta penal` politic` \ntr-un regim comunist? Depersonalizarea. Pierderea «fe]ei», adic` distrugerea eului. Eul psihic [i etic [i eul exultant trebuie s` piar` \nainte de moartea fizic` a condamnatului. Acesta va fi devenit an unperson – \n stil orwellian – c\nd se produce lichidarea sa. Omului vizat ajunge s`-i fie at\t de sil` de el \nsu[i, \nc\t el: a) ori nu mai ]ine s` tr`iasc`, ori b) se va mul]umi cu o via]` strict fizic` [i animal` (pe aceasta regimul e dispus s` i-o tolereze)“ (p. 226). Cam \n aceea[i ordine de idei – [i m` refer la fragmente absolut inedite – \[i explic` inaderen]a la comunism, recurg\nd la psihanaliza lui Freud: ambele \i interzic individului – \n viziunea lui Steinhardt – s` se dep`[easc` pe sine. „Economicul“ (\n comunism), la fel ca „libidoul“ (\n psihanaliza lui Freud),

reprezint` un fr\u, o barier`: „Comunismul \i spune omului: e[ti o biat` vietate cu nevoi materiale – at\ta [i nimic mai mult –, nu te av\nta! – \ntocmai cum Freud \i spune: e[ti o biat` vietate sexual`“ (p. 443). Dezavueaz`, plec\nd de la analiza romanului Maestrul [i Margareta al lui Mihail Bulgakov, \ntr-un discurs mult mai caustic dec\t cel din prima variant`, utopiile comuniste ale unor occidentali, comunismul-hippie, mitul comunismului „mai bun“ sau falsa idee c` \n Est comunismul a „tr`dat“ principiile sacre ale marxismului (\n fapt, n-a f`cut dec\t s` le confirme): „Poate alt comunism? Va fi poate altfel \n Occident, ni se spune. R`m\ne de v`zut. Ma[ina e aceea[i, ro]ile se \nv\rtesc la fel. {i cele dou` canalii b`tr\ne nu-s mai bune nici ele. De[i au scris at\tea volume [i au b`rbi at\t de patriarhale. (Dar [i dracii iau chip de cuvios monah.) Resorturile-s corupte: aceea[i micime, tot invidia, tot ura, tot uria[a ineficien]`. În teorie, ca idei? Nu func]ioneaz` ele, ci interna]ionala slugilor [i interna]ionala turn`torilor, cele mai ne\nduplecate [i mai sigure de ele din lume. Mic, meschin, \mpu]it. Servicii de cadre, pu[c`rii, camere de tortur` [i Primusuri. Asta e, nimic altceva. Rasismul biologic \nlocuit cu cel social. Birocra]ia, slug`reala, denun]ul. {i unde-i bun`starea cea f`g`duit`? Panait Istrati: A[a-i, nu se poate face omleta f`r` a sparge ou`le – v`d ou`le sparte, dar unde-i omleta? Nu cred ca marxismul s` fi fost «tr`dat» de comunismul sovietic. Cel care se arat`, `la e comunismul, nu altul. S` fim reali[ti,


Permut`ri, combin`ri, reasambl`ri, disloc`ri, repozi]ion`ri

Dac` \ntre 1989 [i 1990 Jurnalul fericirii a fost citit la Radio Europa Liber`, nu ar fi posibil` stabilirea filia]iei \ntre cele trei variante ale textului, prin compararea cu acele \nregistr`ri? Bine\n]eles c` ar fi posibil`! Dac` a[ intra \n posesia acestor \nregistr`ri, a[ fi foarte fericit... De asemenea, dac` s-ar deschide arhiva Monica Lovinescu/Virgil Ierunca de la Paris, poate c` s-ar g`si acolo [i cea de-a doua variant`, ceea ce ar duce la risipirea multor incertitudini... Printre fragmentele inedite ale noii edi]ii e [i evocarea unei \nt\lniri din august 1927 a lui N. Steinhardt cu ruda sa \ndep`rtat`, Sigmund Freud, [i gafa primului de a vorbi „de eretici \n prezen]a Papei“ (adic` de Jung [i Adler). Cuno[tea]i \nt\mplarea, e inedit` doar \n contextul Jurnalului? Foarte amuzant acest episod, cu at\t mai mult cu c\t cel care comite „gafa“ este un adolescent de 15 ani. O \nt\lnire cu Sigmund Freud este consemnat` [i \n articolul „Freud [i arta“ din volumul Critic` la persoana \nt\i (1983/2011). De data aceasta, locul consemnat este casa lui Freud din Bergasse nr. 6 (\n realitate, Bergasse nr. 19). În varianta inedit` a Jurnalului..., acesta e hotelul Sudbahnhof. Nu-mi dau seama dac` e vorba de o alt` vizit` sau de capriciile memoriei. În orice caz, \n acest articol este descris interiorul locuin]ei lui Freud (obsesia acestuia pentru statuete, ceramic`, unelte [i obiecte de cult, pentru arta austral` [i neagr`) [i, mai ales, ni se ofer` un detaliu picant: pe celebra canapea de psihanalist a lui Freud se afla o scoar]`... bucovinean`.

(de fapt, e vorba de dou` vizite pe care N. Steinhardt i le-a f`cut lui Freud: cea din 1927 (vezi pagina 222), la care ne-am referit, [i una din 1928 (vezi pagina 358), \n Bergstrasse, descris` pe larg \n articolul „Critic` la persoana \nt\i“ – not` G. A.)

„N-am s` mor deloc. Te a[tept“

Tot \ntr-un fragment inedit, este povestit` lunga a[teptare din iulie-august 1964 a eliber`rii \n urma Decretului: „Trec 27, 28 [i 29 iulie [i nu s\nt anun]at“ – un 29 iulie, ziua sa de na[tere, peste care diaristul trece f`r` nici o tres`rire. Care e tonul general al fragmentelor inedite fa]` de prima variant`, cea editat` la Dacia \n 1991? Nu cred c` se poate vorbi de o tonalitate comun`, uniform`, monocord` a fragmentelor inedite din aceast` variant`. Fragmentul la care v` referi]i (pp. 446-448) descrie un moment de fericire intens` a diaristului (mie mi-au dat lacrimile la lectura acestui pasaj). Este episodul \n care de]inutul Steinhardt, cu c\teva zile \naintea eliber`rii, afl` c` a primit un pachet de la tat`l s`u, pe care \l credea mort de mult, [i pur [i simplu „\nnebune[te“ de fericire. S` nu uit`m c`, \n 31 decembrie 1959, c\nd Steinhardt a fost convocat la Securitate [i sf`tuit de anchetatori s` devin` martor al acuz`rii, printre mijloacele de persuasiune ale acestora a fost [i [antajul emo]ional: b`tr\ne]ea tatei, faptul c` acesta „va muri ca un c\ine“ dac` fiul va ajunge la \nchisoare etc. Or, dup` cum se [tie, tocmai venerabilul Oscar Steinhardt este cel care \l \ndeamn` s` nu-[i tr`deze prietenii [i s`-[i asume destinul. Ba chiar \i promite c`... nu va muri: „}i-au spus s` nu m` la[i s` mor ca un c\ine? Ei bine, dac`-i a[a, n-am s` mor deloc. Te a[tept.“ A[adar se ]ine de cuv\nt. Acest pasaj cople[itor transcrie bucuria victoriei. Ei bine – vorba lui Oscar –, nu toate fragmentele inedite respir` aerul unei atari intense fericiri. Chiar pasajul la care m-am referit este urmat de un altul \n care se relateaz` despre o fars` stupid` a unui procuror de la Gherla... În ce sens episoadele comune celor dou` variante s\nt redactate diferit? Exist` m`rci clare ale diferen]ei, e vorba pur [i simplu de uitare la reluare? Ei, aici e o mare problem`, care mi-a creat alte incertitudini. Nici unul dintre pasajele comune nu este formulat identic, nici unul dintre pasajele variantei inedite nu reprezint` o reluare ne varietur a fragmentelor corespunz`toare (comparabile) din prima variant`. Cititorul poate face aceste compara]ii urm`rind notele marginale (din st\nga, respectiv din dreapta paginii) prin care se fac trimiteri la paginile corespunz`toare din prima variant` (av\nd ca suport edi]ia din 2008 de la Editura Polirom). Ba mai mult, am identificat chiar diferen]e de redare a unor citate \n cele dou` variante.

pagina 5

Noua rearticulare a Jurnalului... lumineaz` altfel mecanismele scriiturii lui N. Steinhardt? Dup` cum se [tie, dup` cum declar` Steinhardt \nsu[i la \nceputul primei variante a Jurnalului..., acesta a fost scris après coup, „\n temeiul unor amintiri proaspete [i vii“. Spunea a[a: „de vreme ce nu l-am putut insera \n durat`, cred c` \mi este permis a-l prezenta pe s`rite, a[a cum, de data aceasta, \n mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele \n acel puhoi de impresii c`ruia ne place a-i da numele de con[tiin]`“, asum\ndu-[i riscul artificialit`]ii procedeului. Cronologia este bulversat`, pulverizat`... În literatura de fic]iune, aceast` strategie este mai frecvent \nt\l-

nit`, dac` n-ar fi dec\t s` ne g\ndim la recentul tradus Purificare de Sofi Oksanen. Autorul opereaz`, independent de voin]a lui, cu un „timp al crizei“ (ca s` folosesc termenul lui Bahtin referitor la poetica lui Dostoievski) opus „timpului cronologic“. Cu toate acestea, printr-o tensiune special` a narativit`]ii ori a nota]iei, Jurnalul... (ambele variante) creeaz` o puternic` iluzie a transmiterii faptelor \n imediatul lor. Or, o astfel de scriitur` permite un joc flexibil al permut`rilor, combin`rilor, reasambl`rilor, disloc`rilor, repozi]ion`rilor etc., joc de care Steinhardt uzeaz` cu gra]ie \n aceast` nou` variant`. Cred c` metafora cea mai pertinent` pentru descrierea acestui fenomen este cea a cubului Rubik. În „Notele finale“ ale edi]iei am identificat 15 tipuri de diferen]e, pe care le-am argumentat cu unutrei exemple. Asist`m la un foarte liber joc textual, care este [i un joc subtil al memoriei. Noua rearticulare de care vorbea]i lumineaz` [i un alt aspect (comun [i prietenului s`u Dinu Pillat): o nelini[te, o repetabil` angoas` a rescrierilor, a reelabor`rilor, a „revizit`rii“ textelor, prin care se „corecteaz` infatuarea“ – vorba lui C`linescu – [i care este semnul con[tiin]ei critice.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

s` fim tomi[ti. Credem ce vedem cu ochii, nu ce ni se spune. Sau vrem s` ne l`s`m \mbrobodi]i ca-n proverbul «Crede ce-]i spun eu, b`rbate, nu ce vezi cu ochii t`i»? Nu ni se arat` o imagine deformant`, ci lucrul \n sine, autentic. ~sta e! Iar un miliard [i jum`tate de tineri imbecili, dincolo, \not\nd \n bel[ug [i dispun\nd de mai mult` libertate dec\t pot \ndura, se despoaie \n pielea goal`, url`, r\g\ie ostentativ, \[i las` barb` [i plete, nu se spal`, cultiv` jegul, fac gesturi obscene [i dragoste-n public, manifesteaz`, ]in cuv\nt`ri [i seminarii, arunc` p\n` [i bombe pentru a realiza [i ei societatea coridoarelor cu ma[inu]e de gaz. A «tovar`[ului de la raion», spa]iului locativ, muncii patriotice nepl`tite, interdic]iei grevelor, cenzurii [i obligativit`]ii studierii marxismului. Le-a[ ]ine [i eu discursuri, \ncep\nd cu: dragi imbecili. Quod Jupiter perdere vult“ (pp. 256-257). Nu ezit`, pentru c` tot a venit vorba de utopii totalitare, s` ironizeze at\t compromisurile din timpul fascismului ale unor fo[ti coreligionari, \ntr-un discurs accentuat germanofob, datat 1935 (v. pp. 17-18), c\t [i utopiile comuniste ale acelora[i, ca [i dezam`girile lor ulteioare (v. p. 242). O f`cuse [i \n cele dou` volume de iudaism, publicate \mpreun` cu Emanuel Neuman, \n 1935 [i 1937. {i exemplele pot continua... {i totu[i, oric\t de mult l-a[ iubi pe Steinhardt, nu pot s` nu constat c` a c`zut [i el \n plasa celebrului discurs al lui N. Ceau[escu, din august 1968. Nu trebuie s` ne mire faptul, Steinhardt nu e singurul (s` ne amintim doar cazul lui Paul Goma) [i s` nu consider`m plauzibile astfel de iluzii, dup` dou` decenii de teroare sovietic`. Citez tot dintr-un fragment inedit: „21 August 1968/ Spune]i ce vre]i, domnilor, discursul ]inut de Nicolae Ceau[escu de pe balconul din Pia]a Palatului r`m\ne un moment al con[tiin]ei române[ti. Demnitate, curaj. {i din gura lupului. Mai bucuros [i mai m\ndru dec\t oric\nd a fi român“ (p. 295). Numai c` Steinhardt s-a eliberat destul de cur\nd din aceast` capcan`...

DILEMATECA

INTERVIU


pagina 6

INTERVIU Aceste constat`ri m` trimit la ideea unei redact`ri din memorie... [i a acestei variante pe care o public`m acum. Or, dac` mergem pe ideea c` aceast` variant` le unific` pe celelalte dou`, e de presupus c` aceast` unificare s-a f`cut cu cele dou` variante pe mas`. Cum se explic` atunci faptul c` nu s-a preluat identic nici un fragment din prima variant`? Aici ar fi [i contraargumentul meu la ideea c` aceasta ar fi a treia variant`. V-am spus c` am argumente [i contraargumente pentru ambele ipoteze. Contraargumentul la ideea c` aceasta ar fi a doua variant` ]ine de dimensiunea textului (750 de pagini – varianta a doua, 529 de pagini – varianta de fa]`). Incertitudinile se vor risipi doar atunci c\nd va ie[i la iveal` varianta a doua (sau ceea ce se consider` ca fiind varianta a doua), c\nd, v`z\nd-o, voi putea exclama [i eu odat` cu Psalmistul: „Vreau s` te pip`i [i s` urlu: Este!“ Nu [tiu dac` se poate vorbi de m`rci clare ale diferen]ei \n cazul redact`rii episoadelor comune, \n sensul identific`rii, cuantific`rii [i analiz`rii unor constante ale acestor diferen]e. Cert este c` ele s\nt altfel formulate, iar acest altfel are multiple forme de expresie. Cred c` acea „crispare“, acea „nervozitate“ de care vorbeam marcheaz` [i reformul`rile, rescrierile pasajelor comune. Poate [i un discurs mai auster, mai direct, mai tranzitiv \n aceast` variant` ([i care poate este mai \n acord cu clauza „neliterarit`]ii“ jurnalelor)...

Extinderea unor fragmente \n aceast` (probabil) a treia variant` ]ine doar de accentuarea unor valori – de pild`, noble]ea lui Radu Cioculescu, mort la Aiud, care „s-a purtat impecabil \n tot cursul execut`rii pedepsei“ sau refuzul personal de a fi martor \n procesul lui Ion Negoi]escu? Fragmentele men]ionate de dumneavoastr` ]in \ntr-adev`r de accentuarea unor valori. În aceea[i categorie ar intra, de pild`, pasajul referitor la A.L. Zissu [i la refuzul acestuia de a semna apelul pentru pace de la Stockholm (v. pp. 36-37), extins fa]` de episodul aferent din prima variant` (v. Jurnalul fericirii, Polirom, 2008, p. 256). Îns` nu toate extensiile ]in neap`rat de o asemenea paradigm`. De pild`, un fragment despre o discu]ie calm`, relaxat`, amical` cu Sanda [i Vlad Stolojan, Constantin Noica [i Alexandru Paleologu, care are loc la V`ratec \n august 1971, discu]ie \n timpul c`reia N. Steinhardt comenteaz` \n fa]a unui magnetofon nuvela O fotografie veche de 14 ani de Mircea Eliade (v. p. 258), extins [i acesta fa]` de pasajul corespunz`tor din prima variant` (ed. cit., pp. 570-571). {i acest fragment ]ine de accentuarea unor valori, de vreme ce comentariul cu pricina \[i va g`si locul p\n` [i \ntr-o predic` din volumul D`ruind vei dob\ndi...

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

D`ruind vei dob\ndi...

Dar \n cazul fragmentelor rezumate \n va-

rianta inedit` sau a celor dislocate? Exist` constante, sau e vorba doar de capriciile redact`rii? A]i putea [i exemplifica? Înclin pentru a doua variant` de r`spuns. La capitolul disloc`ri, am dat ca exemplu, printre altele, fragmentul referitor la spitalizarea lui Steinhardt \n urma unui \ngrozitor accident de circula]ie din iarna 1967-1968, compact \n prima variant` (ed. cit., pp. 594-596), dar dislocat \n dou` pasaje repozi]ionate \n varianta inedit` (v. pp. 432433, respectiv pp. 460-461). Iar la capitolul rezum`ri, fragmentul referitor la discu]iile din \nchisoare despre descoperirea manuscriselor de la Marea Moart` (v. pp. 184185).

Convertire [i autobiografie Fenomenul acesta al redact`rilor succesive [i at\t de subtil diferite este aproape unic \n literatura noastr`. Crede]i c` noua variant` dezv`luie un alt „ultim Steinhardt“ supus „paradoxurilor libert`]ii“? Un exemplu similar \l reprezint` memoriile lui Belu Zilber, a c`ror dactilogram` a fost confiscat` \n 1970, ceea ce l-a determinat pe autor s` rescrie din memorie o alt` variant`. Actor \n procesul P`tr`[canu (1997) [i Monarhia de drept dialectic (1991), ambele publicate la Humanitas, s\nt dou` variante ale aceluia[i text. Nu \n ultim` instan]`, romanul A[tept\nd ceasul de apoi de Dinu Pillat, care cunoa[te trei etape de scriere/rescriere (1943-1944, 1948, 19481955), devine principalul cap`t de acuzare a scriitorului \n procesul din 1960, se pierde \n arhivele Securit`]ii [i este redescoperit dup` 50 de ani. Cred c` aceste exemple ne spun c\te ceva despre „paradoxurile libert`]ii“ exact \n lumile \n care libertatea este interzis`. Acest fenomen ne dezv`luie, mai ales, dorin]a irepresibil`, exasperat`, a lui N. Steinhardt de a depune m`rturie [i de a l`-

sa aceast` m`rturie, \n ciuda/\n pofida/ \n contra/\mpotriva tuturor obstacolelor [i opresiunilor. Despre lumile traumatizante prin care a trecut, despre ce i s-a \nt\mplat lui [i celor din jurul s`u. Jurnalul fericirii este proba unei investi]ii totale \n acest sens. Este [i jurnalul unei convertiri – or, se [tie, converti]ii simt nevoia irepresibil` de a-[i m`rturisi experien]a. Sf\ntul Patrick \n Confesiunile sale recunoa[te: „Nu pot s` nu dau glas at\tor binefaceri [i \ndur`rii pe care Dumnezeu mi le-a oferit“, iar Paul Claudel este [i mai radical \n aceast` privin]`: „Crezi c` numai pentru tine ai fost convertit?“ La fel [i Julien Green: „Ast`zi s\nt convins c` ceea ce am primit ne-a fost dat pentru ca la r\ndul nostru s` d`m altora [i c` \n aceast` ordine nimic nu ne apar]ine \n exclusivitate.“ Nancy Gaulthier, de la Universitatea din Tours, \n Povestiri autobiografice despre convertire \n Imperiul Roman, leag` chiar na[terea genului autobiografic \n literatura european` de experien]a convertirii. Nu altfel a fost [i pentru N. Steinhardt, care [i-a m`rturisit acest impuls nu oriunde, ci \ntr-un birou de anchet`, dup` confiscarea Jurnalului fericirii: „Am sim]it nevoia – cert` – de a-mi l`muri mie \nsumi motivele ad\ncii prefaceri religioase prin care am trecut. Mi s-a impus ca o necesitate spiritual` l`untric` o asemenea l`murire. Ea nu putea avea loc dec\t pe calea scrisului, care singur precizeaz` [i define[te“ (Declara]ie din 16 decembrie, 1972). Iat`... paradoxurile libert`]ii...

interviu realizat de

Simona Sora fotografii din

arhiva personal`

n


Ion Vianu

Realism psihologic

Pre]: 65 lei

Amintiri din pribegie de Neagu Djuvara. Edi]ie aniversar`. Humanitas „Povestea vie]ii lui Neagu Djuvara are verva s`lbatic` a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient s` spui c` a trecut prin multe. A trecut prin tot. R`zboi [i Universitate, aventur` [i savantlâc, exil [i repatriere, Europa [i Africa, diploma]ie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistic`, Sorbona, Niamey [i Bucure[ti, boierie [i s`r`cie, profesorat, politic` (…).“ (Andrei Ple[u)

Pre]: 26 lei

Pre]: 27 lei

Breviar pentru p`strarea clipelor de Alexandru Paleologu, Filip-Lucian Iorga. Humanitas. Colec]ia Portrete \n dialog „Ce tulbur`toare plutire-n trecut, ce senza]ie de levita]ie \n chio[cul din livada de vi[ini a istoriei \]i dau amintirile lui Alexandru Paleologu! [...] Evoc`rile «conului Alecu» alint` mustr`tor, ne elibereaz` [i ne \mpov`reaz`, ne umilesc [i ne \nal]` la iluzia blazonului.“ (Dan C. Mih`ilescu)

Pre]: 15 lei

Prietenul [i alte eseuri de Giorgio Agamben. Humanitas. Seria Filozofie/Idei/Eseu/Filologie. Traducere de Vlad Russo În demonstra]ii strânse, de o extrem` densitate, filozoful italian arat` c` firescul esen]ial al gândurilor [i faptelor noastre se sprijin` pe o tradi]ie multisecular`, mereu pus` \n cauz`, mereu reinterpretat`, dar mereu prezent` \n fundal – iar nefirescul lor, pe ignorarea sau pe uitarea ei.

Pre]: 39 lei

Zeul care a dat gre[ de Richard Crossman (coord.). Humanitas. Colec]ia Zeitgeist. Traducere de Cornelia Macsiniuc „O carte esen]ial` pentru \n]elegerea fenomenologiei de[tept`rii din somnul dogmatic, din mirajul utopiei, din vraja religiei politice marxiste. De la Arthur Koestler [i Ignazio Silone la Richard Wright [i André Gide, autorii acestei c`r]i decisive \[i privesc necru]`tor trecutul (…).“ (Vladimir Tism`neanu)

Pre]: 45 lei

Istoria românilor \n chipuri [i icoane de Nicolae Iorga. Humanitas. Colec]ia Istorie, Seria Vintage „E reconfortant s` ne \ntoarcem la paginile lui Iorga, inspirate de o atât de sincer` generozitate, \ncât izbutesc s` ne conving` c`, m`car pentru genera]ia lui, sentimentul fraternit`]ii n-a fost o iluzie de[art`.“ (Andrei Pippidi)

www.humanitas.ro

n

Pre]: 44 lei

Lumea de ieri. Amintirile unui european de Stefan Zweig. Humanitas. Colec]ia Memorii/Jurnale, Seria Vintage. Traducere de Ion Nastasia „Lumea de ieri“ este Viena [i Europa de dinaintea Primului R`zboi Mondial: o lume sigur`, stabil` [i armonioas`. Odat` cu catastrofa din 1914, lumea aceasta dispare treptat: tronurile se pr`bu[esc, ideile se tulbur`, o \ntreag` civiliza]ie \ncepe s` se scufunde.

Pre]: 37 lei

Adland. Istoria universal` a publicit`]ii de Mark Tungate. Humanitas. Colec]ia Spa]ii publice. Traducere de Iulia Serafim Adland este t`râmul neexplorat al publicit`]ii. Peisajul este extrem de schimb`tor, personajele care-l locuiesc – extrem de eterogene, iar parcursul a ceea ce am ajuns s` numim ast`zi industria publicitar` se dovede[te a fi o adev`rat` aventur`.

pagina 7

Spiritus de Ismail Kadare. Humanitas Fiction. Colec]ia Raftul Denisei. Traducere de Marius Dobrescu Comparat deseori cu romanele lui Kundera sau Kafka, Spiritus dezv`luie consecin]ele tragice ale obsesiei autorit`]ii. Într-o Albanie unde teama [i ura sunt cuvintele-cheie, doar for]ele str`vechi [i legile imuabile ale mitului mai pot interveni pentru a reinstaura ordinea.

fi putut s` \nsemne c` nu ne f`ceam griji cu manifestarea unor semne de dragoste; dac` ne-am fi purtat pic` ar fi putut \nsemna ironie, ori dipre] fa]` de pref`c`torie, ori dorin]a de-a ascunde de p`rintele nostru care era de fa]` adev`ratele noastre rela]ii [i \nc` multe alte sentimente [i g\nduri; dar \n cazul nostru, acest fel de-a se manifesta, care era foarte \n spiritul Avdotiei Vasilevna, nu \nsemna chiar nimic, nu f`cea dec\t s` ascund` c` nu exista nici o rela]ie. Dup` aceea am observat deseori [i \n alte familii, atunci c\nd membrii acestora presimt c` adev`ratele rela]ii nu s\nt tocmai bune, acest soi de substitut de rela]ii, glume].“ Analiza continu`, \n acela[i spirit. Autorul p`trunde \n „capul“ personajelor, ajunge s` refac` prin acest demers nu numai fenomenul mintal, dar [i rela]ia care se na[te din el. Genurile literare posed` o filogenez` particular`. În cazul romanului european, p\n` la romancierii ru[i ai secolului al XIX-lea, nu a existat tentativa sistematic` de-a p`trunde mecanismele intime ale psihologiei. Marii reali[ti ca Balzac [i Stendhal procedeaz` prin descrieri largi, obiective, \n care dialogul joac` un rol preponderent. Este interesant c` tocmai \n cultura rus` apare „psihologismul“. A priori, ne-am fi a[teptat s` ia

na[tere \n cultura germanic` [i protestant`, \n care introspec]ia religioas` este regin`. Nu vom tenta \nc` o explica]ie. Este vorba de un demers cultural care nu apar]ine numai literaturii. Psihologismul rusesc este manifest [i \n muzic`. Operele lui Ceaikovski s\nt \n mare parte compuse \ntr-un spirit psihologizant. Psihologia lui Oneghin (din opera omonim`) sau a lui Herman (din Dama de pic`) s\nt bogat ilustrate \n acompaniamentul orhestral. Exist` o muzic` mistic` (Bach), una etic` (Beethoven); dar adev`rata muzic` psihologic` apare la Ceaikovski, este dus` mai departe de Rahmaninov, de Scriabin. Tot a[a, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski ilustreaz` debuturile psihologismului romanesc. La Proust va \nflori. Cum a ap`rut \n Rusia – Rusie tradi]ionalist`, bigot` sau, dimpotriv`, nihilist` [i atee – aceast` cultur` particular` a interiorit`]ii este un mister pe care nu avem dec\t a-l constata. Revenind la trilogia juvenil` a lui Tolstoi, nu putem dec\t s` ne uimim c` aceast` capacitate de p`trundere nu l-a \mpiedicat s` se implice el \nsu[i \ntr-o reflexie moral` iritant` care constituie mai degrab` o povar` pentru cititorii lui. Dar moralismul nu reu[e[te nici pe departe s` neutralizeze geniul care se manifest`, spre pild`, \ntr-un roman at\t de „tezist“ ca Învierea. Tolstoi r`m\ne, literar vorbind, inepuizabil.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Trilogia Copil`ria, Adolescen]a, Tinere]ea este prima oper` important` a lui L. Tolstoi, publicat` \n \ntregime \nainte ca autorul s` \mplineasc` v\rsta de treizeci de ani. Este remarcabil, [i chiar uimitor, s` consta]i c` punctul cel mai caracteristic al geniului tolstoian este deja atins \n aceast` oper` de tinere]e. F`r` s` aib` for]a epic` a unor romane ca R`zboi [i pace sau Anna Karenina, romanul de tinere]e al lui Tolstoi exceleaz` prin acuitatea realismului psihologic. Aceast` proprietate a scrisului tolstoian va r`m\ne, probabil, \nsu[irea cea mai remarcabil` a scriitorului. Mai mult, este o treapt` \n evolu]ia literaturii. Prin „realism psihologic“ \n]eleg capacitatea unui analist (care poate fi [i romancier) de-a p`trunde [i exprima motiva]iile intime ale actelor unei persoane reale sau ale unui personaj de roman. Voi da un singur exemplu, acela con]inut \n episodul „Mama vitreg`“ din Tinere]ea. Avdotia Vasilievna este so]ia unui b`rbat r`mas v`duv; o leg`tur` particular` une[te pe cei doi orfani cu noua so]ie a tat`lui. Se instaleaz` un fel de rela]ie fictiv` f`cut` dintr-o fals` dr`g`l`[enie; aici urmeaz` p`trunderea \n motiva]iile psihice: „Dac` noi [i mama noastr` am fi fost siguri de afec]iunea noastr` reciproc`, acest fel de-a ne exprima ar

DILEMATECA

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA


pagina 8

DOSAR

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

George Ardeleanu

Strategii de supravie]uire a memoriei istorice Rel`m, \n grupajul de fa]`, c\teva fragmente din „Un dosar al memoriei arestate. Jurnalul fericirii \n arhivele Securit`]ii“, publicat ca postfa]` la N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, M`n`stirea Rohia [i Editura Polirom, Ia[i, 2008, [i ca addenda la varianta inedit` (Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia) care face obiectul acestui grupaj al Dilematecii. Fragmentele selectate se refer` la procesul de rescriere din memorie a Jurnalului fericirii, dup` ce prima variant` a textului a fost confiscat` (14.12.1972), la restituirea primei variante (1975) [i la cea de-a doua confiscare de c`tre Securitate a Jurnalului fericirii (14.05.1884). În ecua]ia acestui proces dramatic intr` [i dactilograma identificat` \n arhivele M`n`stirii Rohia. (G. A.)

Este evident, pentru cine cerceteaz` biografia lui N. Steinhardt, c` pentru el Jurnalul fericirii juca un rol capital. Tocmai de aceea va traversa cu demnitate [i aceast` suferin]` provocat` de prima confiscare a Jurnalului, o va dep`[i, dup` care va trece la reconstituirea din memorie a c`r]ii. Va realiza o a doua variant`, mai ampl`, de aproximativ 750 de pagini, dup` cum afirm` Virgil Bulat \n textul „Reperelor biobibliografice“ de la edi]ia din 1994 a Jurnalului...1 (vezi [i reperele biobibliografice ale volumului din integrala „N. Steinhardt“). În paralel, la sfatul lui Alexandru Paleologu, va redacta un memoriu pentru restituirea variantei confiscate. Trebuie din nou s` preciz`m c` prietenul „Artur“ va \ncerca un joc malefic, [i de aceast` dat`, de vreme ce – a[a cum reiese din „nota informativ`“ din 25 iulie 1973 – \l va deconsilia \ntr-o asemenea tentativ`2. Cu toate acestea, N.

Steinhardt are bucuria, \n 1975, de a-[i recupera, prin intermediul Uniunii Scriitorilor, [i prima variant` a Jurnalului... Restituirea se va face de c`tre Virgil Teodorescu (pre[edintele de atunci al Uniunii), secondat de Lauren]iu Fulga (vicepre[edinte) [i de Traian Iancu (directorul Fondului literar)3. Bizar \ns` e faptul c` \ntr-o „Not` de analiz`“ din 10.12.1984 se precizeaz` c` restituirea s-a f`cut f`r` acordul organelor de Securitate4. R`m\ne o \ntrebare ([i mai multe scenarii): cum a ajuns manuscrisul Jurnalului... de la Securitate la Uniunea Scriitorilor? {i \nc` un mister: dac` \n 1972 N. Steinhardt a realizat mai multe dactilograme ale Jurnalului... pe care le-a \mpr`[tiat pe la prieteni, ce s-a \nt\mplat cu celelalte, de vreme ce, dup` confiscare, s-a apucat s`-l rescrie din memorie? Una peste alta, Virgil Teodorescu – fos-


C\t prive[te pasajele „B.M.R.“6, n-a[ dori s` fie publicate, a[a cum a propus Monica, \n zig-zag. Cartea mea n-o v`d ca pe o lucrare „modernist`“ ori de senza]ie, ci numai ca o profesiune de credin]` a unui ovrei care – \n anumite biete \mprejur`ri – a iubit pe Domnul Hristos [i neamul românesc. At\t, nimic altceva. Î]i mul]umesc pentru c` m-ai \n]eles, m-ai ajutat, m-ai ridicat \n propriii mei ochi. Fi]i binecuv\nta]i, Monica [i tu. Al t`u, Nicu Corecturile f`cute prin coresponden]` ori prin bun`voin]a prietenei Irma (vezi scrisoarea nr. 213) pot fi g`site \n scrisorile nr. 179, 186 [i 2057, iar ideea unific`rii variantelor transpare din scrisoarea nr. 193, mult mai „ermetic`“, de vreme ce Steinhardt vorbe[te de „romanul meu, preg`tit pentru Editura Dacia \n dou` versiuni“ (evident, o strategie de derutare a „organelor“). Mut\nd accentul pe destinatari, confirmarea primirii celor dou` variante se reg`se[te \n volumele Monic`i Lovinescu Unde scurte V. Pragul (Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 156) [i La apa Vavilonului, vol. II (Editura Humanitas, Bucure[ti, 2001, pp. 70-74). Reproducem un fragment din La apa Vavilonului:

Iubite Virgile, Dac` cumva, prin vrerea Domnului, nu-mi va fi dat s` ajung la Paris, \ndr`znesc s` te rog a \ncerca s`-mi publici lucrarea. Dorin]a mea ar fi ca versiunea I s` apar` tradus` \n fran]uze[te, iar versiunea a II-a \n române[te. Va fi \ns` nevoie de o revizuire atent` a manuscriselor, lu\nd aminte la toate corect`rile trimise de mine ulterior lunii august ’78 [i la ad`ugiri. Te rog s-o faci tu, dac` vei avea r`gazul, r`bdarea, bun`voin]a.

C\t prive[te pasajul din Unde scurte V, el reproduce un fragment din jurnalul Monic`i Lovinescu, datat 1 aprilie 1989, la aflarea ve[tii mor]ii lui Steinhardt. Pe l\ng` evocarea emo]ionant` a monahului de la Rohia, \n acest pasaj apare ideea difuz`rii de c`tre Virgil Ierunca, la Povestea vorbei, a Jurnalului fericirii. Ceea ce s-a [i \nt\mplat pe parcursul aceluia[i an8. Din fericire, tot acest episod al trimiterii Jurnalului... \n Occident [i al coresponden-

Jurnalul fericirii: a doua confiscare de c`tre Securitate (14.05.1984) Dup` cum am ar`tat \n prima parte a acestei postfe]e, pe 28.02.1977 lui N. Steinhardt i se deschide un nou dosar de urm`rire informativ` pentru rela]ii cu „emigra]ia reac]ionar` din Occident“ [i, mai ales, cu postul de radio Europa Liber`. Spirit extrem de comunicativ, N. Steinhardt \ntre]ine o substan]ial` coresponden]` cu prieteni din toate col]urile lumii. O „hart` epistolar`“ extrem de extins` care provoac` frisoane ofi]erilor de Securitate: de la Paris \i scriu [i primesc scrisori, de la N. Steinhardt, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Marie-France Ionesco, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sanda [i Vlad Stolojan, George Tomaziu, Toma Pavel [.a.; de la Santa Cruz de Tenerife – Alexandru Cior`nescu; de la San Diego ori Washington – Virgil Nemoianu; de la Ottawa – acela[i Toma Pavel; de la Sydney – Lucian Boz; de la New York – Eugene Jenney; de la Bruxelles – Emanuel Neuman; de la m`n`stirea benedictin` Chevetogne – Michel von Paris ori Prieur P.; din Israel – Alexandru Mirodan, Victor Rusu, Lilly Rosenthal, Hugh Wybrew [i multe rude [i prieteni; de la Chicago – Mircea [i Christinel Eliade; de la Zürich – Stella Sonnenschein; de la Lugano – Svetlana Paleologu Matta; de la München – George Cior`nescu ori Sanda {ora; de la Toronto – Sanda Teodosiu; din Essex – Rafail Noica; de la Londra – The Times Literary Supplement etc. În acela[i timp, N. Steinhardt \i trimite prietenului s`u Virgil Ierunca numeroase colete cu c`r]i nou-ap`rute \n România, multe dintre acestea fiind comentate la Europa Liber`. Canonul alternativ propus de cunoscutul post de radio s-a constituit – s-ar putea afirma – [i pe baza volumelor trimise de Steinhardt, devenit \n ochii Securit`]ii o

pagina 9

Chevetogne, octombrie ’79

Iat` de ce din Jurnalul fericirii au ajuns p\n` la noi dou` versiuni. Cea redat` de Securitate lui Steinhardt [i a doua rescris` de el \n absen]a celei dint\i. Fenomenul n-a fost unic. Belu Zilber a avut aceea[i reac]ie c\nd i s-a confiscat [i lui manuscrisul despre procesul P`tr`[canu. Cele dou` versiuni au fost publicate succesiv [i din studierea lor comparativ` \n]elegem [i ceea ce voia Securitatea s` nu se [tie, [i ceea ce se s`turase Belu Zilber s` spun` \ntru a sa imposibil` ap`rare. Nimic asem`n`tor la N. Steinhardt. De data aceasta, scriitorul e mai puternic. Odat` cu cele dou` versiuni, Steinhardt ne-a dat [i un „mod de \ntrebuin]are“, ar`t\nd ce trebuie p`strat \n fiece capitol din prima [i din a doua versiune. N-am avut prilejul s` stabilim manuscrisul definitiv, deoarece N. Steinhardt \nt\rzia s` ne trimit` semnul public`rii, mai \nt\i de team` c` nu se va mai putea c`lug`ri, apoi din pruden]` pentru ceilal]i monahi din ordinul s`u.

]ei pe marginea lui a sc`pat Securit`]ii. M`surile de „conspirare“ luate de victime s-au dovedit mai eficiente dec\t cele ale opresorilor. Prietenii din România, la r\ndul lor, [i-au ad`postit foarte bine copiile primite. În postfa]a primei edi]ii a Jurnalului..., din 1991, Virgil Ciomo[ poveste[te [i el avatarurile unei asemenea „clandestiniz`ri“. De altfel, la baza edi]iei publicate \n 1991 la Editura Dacia [i a tuturor celorlalte edi]ii publicate p\n` acum, inclusiv a celei publicate \n 2008 la Editura Polirom, st` varianta confiscat` \n 1972 [i restituit` \n 1975. Faptul se poate demonstra prin compararea „notelor de analiz`“ a Jurnalului, la care ne-am referit – \n care s\nt citate fragmente din textul confiscat –, cu varianta tip`rit`. Din nefericire \ns`, dup` Revolu]ie, cea de-a doua variant` s-a r`t`cit \ntr-un mod foarte misterios, probabil pe ruta Paris-Bucure[ti. P\n` la ora actual` ea nu a ie[it \nc` la suprafa]`.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

tul poet suprarealist convertit la delirul, de alt tip, cel al poeziei ditirambice – trebuie s`-[i mai fi sp`lat, cu aceast` ocazie, din multele sale p`cate... În ceea ce-l prive[te pe Steinhardt, a[a cum \n deten]ie \nv`]ase foarte rapid, cu zelul neofitului, codurile vie]ii de pu[c`rie, tot a[a, acum, \n a[a-zisa libertate a unei „\nchisori mai mari“, va trece de la faza de „boboc“ (nu facem dec\t s`-l cit`m!) la cea de „\n]elept“. Cu dou` variante la \ndem\n`, va [ti s`-[i g`seasc` strategiile de „securizare“ a operei. În 1975, c\nd i se restituise manuscrisul, N. Steinhardt promisese c`-l va ]ine „sub lac`t“, c` nu-i va face pe cei care i l-au \napoiat „s`-[i regrete gestul“. Respectarea unei astfel de promisiuni este valabil` \ntr-un climat de normalitate. Într-unul anormal \ns`, tocmai \nc`lcarea unei astfel de promisiuni are aceea[i valabilitate cu „minciuna [optit` de Hristos“. Va realiza de acum mai multe copii, le va ad`posti pe la prieteni, iar unele dintre acestea vor fi aduse, prin intermediari, \n Occident. C` ambele variante au ajuns \n anii ’80 la Paris, la Virgil Ierunca [i la Monica Lovinescu, reiese \n primul r\nd din dosarul coresponden]ei dintre N. Steinhardt [i Virgil Ierunca, inclus` \n volumul, deja citat, Dumnezeu \n care spui c` nu crezi... Scrisori c`tre Virgil Ierunca (1967-1983), ap`rut \n anul 2000 la Editura Humanitas. Între 1 aprilie – 1 septembrie 1978 [i 29 septembrie 1979 – 1 martie 1980, N. Steinhardt reu[e[te s` c`l`toreasc` \n Fran]a, Belgia [i Elve]ia, \nt\lnindu-[i vechii prieteni, ca [i pe M. Eliade, E. Cioran, E. Ionescu, Sanda [i Vlad Stolojan, Em. Neuman, Paul Goma [.a. În timpul primei c`l`torii, va sta la m`n`stirea benedictin` Chevetogne din Belgia, iar \n a doua va locui mai mult timp la Chevetogne [i \n apartamentul lui Mircea Eliade din Place Charles Dullin, nr. 4. Scrisorile trimise din România au un grad semnificativ de codificare, cele din str`in`tate „vorbesc pe [leau“. Este evident, din aceste scrisori, c` Steinhardt spera \n publicarea ambelor versiuni, ca [i \n unificarea acestora. Cele mai semnificative \n acest sens s\nt scrisorile nr. 213 (Chevetogne, 15 octombrie 1979), nr. 216 (Chevetogne, octombrie 1979) [i nr. 193 (probabil octombrie 1980)5. Iat` una dintre ele (nr. 216):

DILEMATECA

DOSAR


pagina 10

DOSAR „filial` a Europei Libere“. Volumul de coresponden]` citat este un bun jurnal al acestor trimiteri, realizate, de altfel, oficial, prin circuitul po[tal. „Cazul“ N. Steinhardt ajunge „\n grija“ Direc]iei I a Securit`]ii. Poli]ia politic` intervine brutal [i, la 14.03.1983, este chemat [i avertizat s` \ntrerup` orice leg`tur` cu persoane stabilite \n str`in`tate. În prealabil fuseser` avertizate [i veri[oara sa Ella Goldstein, [i menajera sa Domnica Vanzurec, cele care \l ajutau la expedierea pachetelor. Ultima scrisoare selectat` \n volumul Dumnezeu \n care spui c` nu crezi..., datat` 28.12.1983, trimis` prin intermediari, este un semnal adresat prietenilor \n leg`tur` cu aceste interdic]ii. Curajos, nu va \nceta coresponden]a cu ace[tia, \ns` va recurge la modalit`]i mult mai subtile. Pe de alt` parte, cu ocazia celor dou` c`l`torii \n Occident, primise mai multe volume de la prietenii s`i (unele cu dedica]ii), precum [i volume ale unor autori la care cei mai mul]i dintre noi au avut acces doar dup` 1989: Soljeni]\n, Bukovski, Nadejda Mandelstam, Saharov, Vladimir Volkoff, Zinoviev, André Glucksmann, Jean-François Revel etc. La M`n`stirea Rohia \[i constituise un mic depozit secret cu aceste c`r]i, pe care le ar`ta doar prietenilor. La un moment dat, este vizitat de un grup de scriitori c`rora Steinhardt le arat` marea bibliotec` de la Rohia [i – vanitate? naivitate monahal`? – fi[etul s`u clandestin. Unul dintre ace[tia era – of course! – Denun]`torul... Concret, primul document \n Dosarul de Urm`rire Informativ` a lui N. Steinhardt pe aceast` tem` este o not` datat` 06.12.1983, scris` de un informator cu numele de cod „Lucian“:

Revenim \n acest context unde e vorba de scriitori asupra prezen]ei lui NICU STEINHARDT (scriitorul-c`lug`r) de la M`n`stirea Rohia. La Rohia acesta e un fel de bibliotecar, de custode al Bibliotecii de la Rohia, unde a \ntocmit un fond voluminos de c`r]i, o adev`rat` bibliotec` a emigra]iei române \n str`in`tate (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, {t. Baciu, Pamfil {eicaru, Paul Goma etc. – multe fiind c`r]i cu autograful autorilor). (Informa]ia ne-a dat-o scriitorul bucure[tean ION BUJOR P~DUREANU, care \n noiembrie 1983 a fost la Rohia.)9 N-am reu[it s` identific`m numele real al lui „Lucian“, nici dac` „Lucian“ [i Ion Bujor P`dureanu s\nt una [i aceea[i persoan` (\n acest caz, finalul notei ar fi o strategie de conspirare). În Jurnalul Monic`i Lovinescu, din 20 august 1984, numele lui Bujor P`dureanu, fost securist al Uniunii Scriitorilor, este dat \n mod cert ca autor al denun]ului10. Cu Ion Bujor P`dureanu mai fusese la Rohia [i Cornel Popescu de la Cartea Româneasc`, \ns` – a[a cum reiese dintr-o alt` not` informativ` realizat` pe baza discu]ii-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

NOT~ – EXTRAS

lor cu Steinhardt11 – nu acesta e turn`torul. Un lucru e cert: Securitatea intr` „pe fir“ [i la 25.05.1984 \i confisc` lui N. Steinhardt 21 de volume din biblioteca M`n`stirii Rohia12. Autorii confisc`rii s\nt lt.-col. Bob Ion [i cpt. C`lina Constantin, ambii de la Inspectoratul de Securitate Maramure[, [i mr. R`dulescu de la Inspectoratul M.I. Bucure[ti. Inexplicabil, la 14.05.1984 – act gratuit? form` de puni]iune? confiscare „la pachet“? – Securitatea \i ridicase de la Bucure[ti, din nou, Jurnalul fericirii (vezi facsimilul procesului de perchezi]ie)13. Este vorba de o dactilogram` tot de 550 de pagini, deci tot a primei variante. Iar ciclul se reia... N. Steinhardt redevine un „caz“ care pune pe jar „organele“, de vreme ce, a[a cum reiese din documentul de mai jos, \nsu[i Iulian Vlad – la acea dat` adjunct al ministrului de Interne – intr` \n joc pentru l`murirea „cazului“ respectiv:

Document nr. 6 14 Tovar`[e general Bordea, 1. La ce problem` de munc` este lucrat cazul? Cum \l lucreaz` Securitatea Bucure[ti dac` \n 1980 este \n Maramure[?! 2. Cum a intrat \n posesia c`r]ilor? 3. Cine [i c\nd a fost informat despre acest caz [i despre m`surile luate? 4. Unde s\nt c`r]ile [i jurnalul? 5. Exist` o leg`tur` \ntre Steinhardt [i Tudoran? 6. Toate lucr`rile ridicate au con]inut ce nu le permite libera circula]ie \n ]ara noastr`? 7. Ce grad real de pericol prezint` cel \n cauz`?

8. Ce probleme pun leg`turile sale prezente? 9. Ce m`suri de supraveghere s\nt asigurate la M`n`stirea Rohia? 10. Cum se manifest` Steinhardt \n contactele cu Securitatea? 11. Este bine c` st` acolo la m`n`stire? Cine \l frecventeaz`? Are leg`turi cu str`ini? 12. Este bine controlat` natura [i caracterul multiplelor sale leg`turi cu persoanele cu antecedente, cu elementele din emigra]ia reac]ionar`? Care este scopul acestor leg`turi? Dac` \n conducerea Direc]iei I cazul se analiza exigent, raportul nu se promova f`r` a clarifica toate aceste probleme. Cazul nu este temeinic controlat, cunoscut [i st`p\nit. Dispune]i m`surile ce se impun [i exercita]i-v` ferm atribu]iile de control [i tragere la r`spundere. General-colonel Iulian Vlad

28 septembrie 1984 Un caz – dar, evident, de alt tip – redevine [i pentru prietenii din ]ar` [i din str`in`tate. Monica Lovinescu [i Sanda Stolojan15 vor consemna aceste evenimente \n volumele lor de memorii, iar Europa Liber` va realiza, la 9 septembrie 1984, o emisiune pe aceast` tem`16. Efectele acestei reconfisc`ri a Jurnalului... nu mai s\nt la fel de dramatice ca \n momentul primei confisc`ri. Explica]ia e simpl`: mai multe copii ale textului erau la ad`post.


1

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 423. 2

ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,

vol. 5, ff. 91-93; ibidem, R 590, vol. 5, ff. 98-101. 3

Cf. ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr.

207, vol. 6, ff. 262-263. 4

Ibidem, vol. 7, ff. 56-59.

5

Cf. N. Steinhardt, Dumnezeu \n care spui c`

nu crezi..., ed. cit., pp. 248-249, 252, 228-229. Este vorba de pasajele „BOOGEY MAMBO

RAG“ din Jurnalul fericirii. 7

N. Steinhardt, Dumnezeu \n care spui c` nu

crezi..., ed. cit., pp. 214-215, 221-222, 240-241. 8

Aici apare o neconcordan]` \ntre amintirile

celor doi mari prieteni de la Paris, de vreme ce Virgil Ierunca, \ntr-un text publicat \n 1990 \n

fotografii

© Editura Polirom

n

vol. 7, f. 4. 15

Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal

revista Dialog, men]ioneaz` c` Jurnalul... a fost

din exilul parizian, Editura Humanitas, Bucu-

difuzat la Europa Liber` \n 1988-1989, timp de

re[ti, 1996, p. 198.

aproape doi ani. 9

ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,

vol. 6, f. 130. 10

Monica Lovinescu, Jurnal 1981-1984,

Editura Humanitas, Bucure[ti, 2002, p. 317. 11

ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,

vol. 6, f. 260. 12

Ibidem, ff. 220-221.

13

Ibidem, f. 222.

14

ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,

16

ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,

vol. 6, ff. 282-283, vol. 7, f. 68. 17

Ibidem, vol. 6, ff. 262-263.

18

Ibidem, vol. 10, f. 380.

19

Ibidem, vol. 7, ff. 90-92.

20

Belu Zilber, Actor \n procesul P`tr`[canu,

Editura Humanitas, Bucure[ti, 1997, p. 155. 21

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura

Polirom, Ia[i, 2008, pp. 515-516.

pagina 11

6

]ia s` cread` c` manuscrisul a fost predat de c`tre organele de Securitate, prin intermediul Uniunii Scriitorilor, la Arhivele Statului“19. S` fi fost D.R. Popescu victima sau complicele unei asemenea mistific`ri? Oricum, problema Jurnalului... se va relua \n cele mai multe dintre documentele Dosarului nr. 207 p\n` la \nchiderea acestuia la... 13.06.1989. O obsesie va r`m\ne [i pentru N. Steinhardt p\n` la sf\r[it, ceea ce este c\t se poate de legitim. Fragmente din acest fascinant volum de memorii, imposibil de publicat ca atare \n timpul comunismului, vor fi „deversate“ \n c`r]ile care au reu[it s` vad` lumina tiparului: Între via]` [i c`r]i, Prin al]ii spre sine [.a. Aceast` strategie a lui N. Steinhardt de a p`c`li cenzura ar putea constitui subiectul unei analize interesante. Cam aceasta este, \n linii mari, aventura politic` a Jurnalului fericirii, aventur` care

spune multe nu numai despre un om, nu numai despre o oper`, ci despre o \ntreag` epoc`... Destinul postum al acestei c`r]i extraordinare (nou` edi]ii p\n` \n prezent [i [apte traduceri: \n francez`, italian`, neogreac`, maghiar`, ebraic`, spaniol` [i portughez`), un destin cu adev`rat european, vine s` contrabalanseze, m`car \n parte, experien]a dramatic` prin care a trecut autorul. {i, ca s` \ncheiem rotund acest studiu, s` revenim la compara]ia cu „cazul“ Belu Zilber. Am semnalat la \nceput, \n special, coinciden]ele de destin, ale indivizilor, ale operelor. Vom semnala acum o diferen]` semnificativ`. Ea const` \n modurile diferite de asumare a suferin]ei \n cazul celor doi autori, \n bilan]urile total opuse pe care cei doi le fac la sf\r[itul unei experien]e dramatice. Iat` bilan]ul pe care \l face Belu Zilber la ie[irea din \nchisoare: „N-am v`zut [i nu cred c` cineva a ie[it de acolo cu altceva dec\t cu viziunea neantului, un tot amorf [i negru“20. {i acum bilan]ul lui N. Steinhardt: „Am intrat \n \nchisoare orb (cu vagi str`fulger`ri de lumin`, dar nu asupra realit`]ii, ci interioare, str`fulger`ri autogene ale beznei, care despic` \ntunericul f`r` a-l risipi) [i ies cu ochii deschi[i; am intrat r`sf`]at, r`zg\iat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemul]umit, ies cunosc\nd fericirea; am intrat nervos, sup`r`cios, sensibil la fleacuri, ies nep`s`tor; soarele [i via]a \mi spuneau pu]in, acum [tiu s` gust felioara de p\ine c\t de mic`; ies admir\nd mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies \mp`cat: cu cei c`rora le-am gre[it, cu prietenii [i du[manii mei, ba [i cu mine \nsumi“21. Ce-ar mai fi de spus?

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Cu toate acestea, N. Steinhardt face un nou memoriu c`tre pre[edintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, pentru restituirea Jurnalului17... Textul nu i se va restitui, \ns` i se va spune c` Jurnalul... a fost predat c`tre Arhivele Statului. La fila 76 a volumului 7 din dosar exist` un proces-verbal de predare a Jurnalului fericirii c`tre Direc]ia General` a Arhivelor Statului, semnat de D.R. Popescu, document datat 27.02.1985. Într-o convorbire telefonic` cu Alexandru Paleologu, din 11.03.1985 – interceptat` de Securitate –, N. Steinhardt \i m`rturise[te prietenului s`u c` D.R. Popescu „\n prezen]a lui a predat manuscrisul Arhivelor Statului“18. Nu mic` ne e surpriza c\nd, tot \ntr-o topic` liniar` a lecturii, afl`m dintr-o „Not` de analiz`“ din 22.03.1985 c` „prin organele Direc]iei I s-a realizat o combina]ie prin care Steinhardt Nicu-Aurel [i prietenii s`i din domeniul literar au fost pu[i \n situa-

DILEMATECA

DOSAR


pagina 12

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ioana Bot

Poezia ([i editorii s`i) membru al Societ`]ii Române de Infoenergetic` [i prezent \n „Dic]ionarele Constantin Toni Dâr]u, vol. 39“, cum ni se prezint`). Dar crede]i editorului s`u, care i-a publicat pe Cristian B`dili]`, Ciprian M`ce[aru, Marko Bela, Mihai Eminescu, Geo Dumitrescu sau Irina Mavrodin! Rafinat cititor de poezie el \nsu[i, Dumitru Nicodim-Romar dedic` Omariada, un volum cu 92 de catrene, memoriei lui Omar Khayyam. Un florilegiu omagiant, str`juit de basoreliefurile babiloniene de pe coperta bleu glossy, al vechii culturi persane, ap`rut la o editur` de elit`. Din florilegiu lipsesc, \ns`, c\teva ingrediente esen]iale. Unul din ele este chiar talentul poetic. Chinuite [i c`znite, versurile ating abia „frumuse]i literare“ ca: „Nu vreau s` \]i dau Omare un prilej de sup`rare / Dar azi via]a-i foarte trist`: s\ni natur nu mai exist`! / Nici o zi a s`pt`m\nii nu te po]i juca cu s\nii / S-ar putea s` fii ridicol sau le pui via]a-n pericol!“. Problem` serioas` \n]elegem, pentru c` „Dac` m-ai trimis \n lume \nv`]at s` sug la s\n / Am r`mas cu s\nul Doamne [i sunt s\nilor st`p\n“. Indiferent la orice efect eufonic, D.N. Romar rimeaz` bolt` cu poart` [i adev`rul cu zaib`rul. Sentimentul ajunge doar la \n`l]imea genunchiului (sau

n

Pre]: 59,95 lei

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 89,95 lei

Pre]: 32,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Opere III. Cer[etorul de cafea Colec]ia „Opere. Emil Brumaru“ Prefa]` de Livius Ciocârlie Edi]ie cartonat` Al treilea volum din Opere con]ine coresponden]a autorului cu Lucian Raicu, Alex. {tef`nescu, Leonid Dimov, {erban Foar]`, Radu Petrescu, Florin Mugur [i Ilie Constantin. Scrisorile sale deschid o u[` spre o lume privit` uneori ironic, alteori grav, dar \ntotdeauna cu sinceritate.

Pre]: 27,95 lei

Luiza Textoris de Corin Braga Colec]ia „Fiction Ltd.“ Luiza Textoris este o fat` cu nasul c\rn [i ochi exoftalmici c`reia \i place at\t de mult s` viseze, \nc\t sf\r[e[te prin a nu mai distinge delirul de realitate. Fascinat` de tr`irile onirice, ea \[i creeaz` dubli de vis ca s` exploreze lumi paralele, \ntrep`trunse cu realitatea de zi cu zi.

Interna]ionala mea. Cronica unei vie]i de Ion Iano[i Edi]ie cartonat` Ion Iano[i reconstituie \n Interna]ionala mea. Cronica unei vie]i o epoc` zbuciumat`, dar [i traseul unui destin cultural mai pu]in obi[nuit. Volumul reprezint` un exerci]iu de onestitate, completat cu am`nunte istorice, ce clarific` o parte din necunoscutele unui timp greu \ncercat.

Pre]: 27,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

La noi, poe]ii au dintotdeauna un statut aparte: oft`m emo]ionant c` „românul s-a n`scut poet“, arunc`m repede anateme asupra oricui nu se-nchin` „poetului na]ional“ [i, \n general, admitem c` poezia ne vine u[or \n v\rful condeiului, ca ]ar` [i ca neam. {i tot a[a, „c` nu e om s` nu fi scris o poezie“, la poezie ne pricepem. Desigur, cantitatea de „texte cu preten]ii lirice“ publicat` excedeaz` cu mult posibilit`]ile omene[ti ale talentului (ca s` nu mai vorbim de cele ale culturii...); dar, c\t` vreme asemenea pusee excesive [i cantitative se petrec, m`car, \n cercul \nchis al „prietenilor autorului“, sus]inute financiar de sponsori din vecini [i ie[ite de sub teascul unor edituri de balcon, nu v`d nici un r`u \n manifest`rile versificate ale unui talent na]ional tr`it cu intensitate stahanovist`. Cititoarea impenitent` ce m` aflu \ncepe s` aib` probleme atunci c\nd, \n c`utarea unor poe]i contemporani interesan]i, se las` pe m\na editurilor de (mare) prestigiu, unde nu e pu]in lucru s` se vaz` publicat poetul (Poetul, implicit). A[a [i de data aceasta. Ca mine, nu ve]i fi auzit de poetul Dumitru Nicodim-Romar (cadru didactic la Politehnica bucure[tean`,

s\nului...?) broa[tei: „Fierbe vinul [i f` plinul draga mea [i urc`-n pat / S`-]i citesc ni[te catrene din Omar cel l`udat!“. Compara]ia cu modelul nu poate fi alt dec\t ridicol`. Dar ce editur` româneasc` de prestigiu gireaz` cu numele s`u asemenea opuscul, adunare de ilustra]ii kitsch [i versuri [chioape? {i de ce s` o fac`? Pentru c` scrie [i de B`sescu („{ahul meu e marinarul, marea sugativ` B`se!“)? Pentru c` lupt` pentru pace („N-ai [tiut cum poate atomul s` ucid` milioane / Nu [tiai ce-s alea bombe sau rachete m`i Khayyame“)? Ce fel de subtilit`]i culturale pot sugera aforisme precum „Omul e cu Lot asemeni: bea un pic [i apoi iube[te / cu profund` \mp`care tot ce-n pat se nimere[te“ sau „Omarul [i cu Homerul sunt extremele-omenirii“? Ce voce liric` – original`, n`scut` (...poet), iar nu f`cut` – se roste[te, oare, \n aceste versuri confuze, mim\nd prost gra]ia din poemele modelului s`u? Involuntar, autorul pune degetul pe defectul major al c`r]ii sale: „M-am spetit tr`g\nd de mine mai r`u ca un edecar / s` m` smulg de l\ng` ]\]e [i de l\ng` un pahar! / Îns` \ngeru-mi de paz` zice c` este Omar / [i de secole \ncoace asta face, iar [i iar!“. Îl \n]elegem. {i, dac` s\nt de acord c` nu e nici un r`u s` scrie cineva asemenea versuri, nu pot s` nu m` mir c` tocmai Editura Curtea Veche vine s` le [i publice.

Peripe]iile lui Juha n`zdr`vanul Postfa]` de George Grigore Selec]ie, traducere din limba arab` [i note de Gabriel Bi]un` Mereu vesel [i pus pe [otii, Juha este un personaj care nu se remarc` nici prin frumuse]e, nici prin bog`]ie, nici prin mult` [tiin]` de carte. Asemenea lui Nastratin Hogea, Juha se amestec` permanent în treburi care nu-l privesc [i se distreaz` f`r` r`utate pe seama celor din jur.

De ce nu iau românii premiul Nobel de Alina Mungiu-Pippidi Colec]ia „Ego. Publicistic`“ De ce r\vnesc românii la premiul Nobel f`r` s` \l ob]in`? R`spunsurile Alinei Mungiu-Pippidi dezvolt` o \ntreag` critic` a societ`]ii române[ti de azi, de la un sistem de educa]ie care [i-a pierdut busola, la o fractur` ap`rut` \ntre merit [i succes, fie c` e vorba de politic` sau de profesii intelectuale.

Pre]: 34,95 lei Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Cupa de aur de John Steinbeck Colec]ia „Biblioteca Polirom. Clasicii modernit`]ii“ Traducere din limba englez` [i note de Ioana Oprica O aventur` \n care fantezia nu are margini, Cupa de aur este primul roman al lui John Steinbeck, o biografie fic]ional` ce urm`re[te cu fidelitate via]a dramatic` a infamului „rege al pira]ilor“ englezi, Henry Morgan.

Gr`dina pl`cerilor lume[ti de Joyce Carol Oates. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XX“ Postfa]` de Joyce Carol Oates Traducere din limba englez` [i note de Mihaela Negril` Gr`dina pl`cerilor lume[ti este o poveste \n care drama [i via]a se \mpletesc, o capodoper` timpurie a uneia dintre cele mai mari scriitoare americane.

www.polirom.ro

Marea trecere de Cormac McCarthy. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba englez` [i note de Claudia As`n`chescu Ac]iunea romanului Marea trecere este plasat` spre sf\r[itul anilor ’30, c\nd Billy Parham, un cowboy aflat la v\rsta adolescen]ei, porne[te \ntr-o c`l`torie curajoas`, \ns` devine martorul unor \nt\mpl`ri la limita dintre basm [i co[mar.


DILEMATECA

POEMUL DIN AUGUST

lumina dimine]ii cel mai mult \mi place, c\nd m` trezesc, diminea]a s`-mi ]\[neasc`, \n fa]`, mutra alb` [i desc`rnat`, de c`lug`r, a peretelui din fa]a mea

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Angela MARINESCU

c`lug`r dezintegrat pe orizontal` c`lug`r sf\[iat pe vertical` „precizia de sex a bol]ii \nstelate“ vibra]iile matematice ale intensit`]ii privirii peretelui le am \n s\nge, nu \n creier vibra]iile matematice ale suferin]ei ad\nci pe care mi-o d` imaginea ireal` a peretelui le am \n s\nge, nu \n creier s\nt o c`delni]` ce se clatin` [i se pr`bu[e[te \n fa]a peretelui, adic` a tabernacolului fulgerat [i tr`znit nu mai este nevoie de nici un fel de distorsiune sau contorsionare totul este at\t de precis [i de alb ca un fel de abur rece al aurorei boreale de o frumuse]e pe care nu o pot vedea aici nu este poezie nu este agonie sau moarte sau blasfemie nu este extaz nu este murd`rie nu este nimic. din volumul \n preg`tire Intimitate

pagina 13


pagina 14

PROFIL Elena Borrás traduc`toare

©Radu Vancu

Elena Borrás al`turi de poetul Ion Mure[an

Tr`ie[te la Bucure[ti de aproape doi ani [i vorbe[te limba român` aproape f`r` accent, dar cu ezit`rile \ncep`torilor. Uneori se opre[te la jum`tatea frazei ca [i cum ar a[tepta o confirmare: o fi declinat bine? oare asta s` fie conjunc]ia potrivit`? Ridic` vesel` din spr\ncene, [i c\nd nimere[te, [i c\nd gre[e[te: \i place s` fie corectat` – ba chiar insist` s-o \ntrerup de fiecare dat` c\nd este cazul. Pe Elena Borrás, traduc`toare de român` \n spaniol`, am \nt\lnit-o la o cafenea pe strada Dianei, chiar \naintea unei serate literare. Urm`re[te „tot ce mi[c`“ \n literatura contemporan`. De pl`cere, dar [i dintr-un fel de obliga]ie profesional`, c`ci, mai nou, traduc`torii au devenit [i promotori literari. (M. M.)

Limba român` a \nv`]at-o \nt\mpl`tor, la Universitatea Salamanca. Nu a fost o alegere con[tient`. Era una dintre acele materii op]ionale la care nu se \nghesuiau prea mul]i studen]i. Cursul era sus]inut de Fernando Sanchez Miret, cunoscut, printre altele, ca traduc`tor \n limba spaniol` al Jurnalului fericirii de N. Steinhardt. „La cursuri eram at\t de pu]ini, \nc\t nici nu era nevoie de sal` de curs, ]ineam lec]iile \n biroul profesorului nostru.“ Care a fost „un pedagog minunat“, dup` cum \[i aminte[te Elena Borrás. Apoi a mai studiat, un semestru, la Ia[i – o experien]` pl`cut`, chiar dac` n-a fost neap`rat un c\[tig \n ceea ce prive[te studiul limbii române. „C\nd stai tot timpul al`turi de studen]ii Erasmus, nu apuci s` te integrezi prea bine \n peisajul local, nici s` vorbe[ti limba.“ În 2010, acela[i Fernando Sanchez Miret a recomandat-o pe Borrás pentru bursa Institutului Cultural Român destinat` traduc`torilor de român`. Nu s-a a[teptat nici o clip` s` o [i ob]in` (dar a c\[tigat-o!). Condi]iile oferite erau foarte bune: dou` luni de preg`tire la Mogo-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

„Oamenii \n]eleg eronat c` a traduce \nseamn` s` pui un cuv\nt \n alt` limb`“ [oaia, l\ng` Bucure[ti, al`turi de al]i c\]iva tineri cunosc`tori de limba român` din Europa. Urmau s` \nve]e \mpreun` s` traduc` din român` \n limbile lor materne prin intermediul unei alte limbi de circula]ie. Îns` limba de comunicare \ntre bursieri a fost mereu româna, [i nu engleza, care ar fi fost solu]ia mai la \ndem\n` \ntr-un cadru cosmopolit ca acesta. Se amuzau pe seama capcanelor limbii, a expresiilor ce c`p`tau, \n diverse limbi [i culturi, cu totul alte sensuri dec\t inten]iile ini]iale ale autorilor români. Chiar a[a: c\t de mult ajut` un manual? „Pe mine nu m-a ajutat prea mult. Mai degrab` m-au ajutat conversa]iile cu Florin Bican [i cu ceilal]i bursieri.“ Sigur, pentru atestatul de cuno[tin]e avansate – examen pe care Elena Borrás l-a ob]inut – e necesar` [i abordarea „de manual“, \ns`, dup` cum tot ea explic`, „acel examen atest` doar o cunoa[tere a regulilor de baz`, nicidecum a subtilit`]ilor. Pot s` spun c` de fapt am \nv`]at limba român` aici, la Mogo[oaia, din conversa]iile libere cu ceilal]i bursieri“, afirm` Elena Borrás. Coordonatorul programu-

lui de burse este Florin Bican, „un om minunat, un partener de dialog excelent, care a [tiut s` ne motiveze [i s` ne explice o groaz` de lucruri despre limba [i literatura român`, f`r` s` avem vreo clip` senza]ia c` ne-ar da lec]ii.“ C`ci miza cursului nu era at\t excelen]a \n folosirea limbii române, c\t activarea acelor resurse care s` le permit` bursierilor s` mearg` singuri mai departe. Apoi, au fost \nt\lnirile cu scriitorii invita]i la Mogo[oaia s` le vorbeasc` ([i s` le citeasc`) bursierilor: Dumitru }epeneag, care era \n ]ar`, Daniel B`nulescu, Doina Ru[ti etc. La Neptun, la Festivalul Zile [i Nop]i de Literatur`, l-a cunoscut pe Ioan Es. Pop. La Colocviul Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia i-a cunoscut pe autori din genera]ia mai t\n`r`. La Bookfest – pe Marin M`laicu-Hondrari. Romanul s`u Apropierea, pe care l-a citit la recomandarea unui prieten, a fost un coup de foudre. L-a tradus \n limba spaniol` [i acum caut` o editur` dispus` s` \l publice. Spania reprezint` \ntr-adev`r o pia]` de carte deschis` pentru literatura român`. Aici s-au publicat, \n ultimul deceniu, zeci


Elena Borrás lucreaz` acum la traducerea c`r]ii lui Ioan Gro[an Un om din Est. Editura spaniol` Crealite s-a angajat s` publice cartea cu sprijinul programului TPS (de promovare a traducerii), care finan]eaz` cu p\n` la 80% costurile pentru publicarea c`r]ilor române[ti la edituri str`ine. E un program extrem de util, spune Borrás, c`ci editorii nu s\nt dispu[i s`-[i asume riscuri public\nd c`r]i ale unor autori necunoscu]i la noi \n ]ar`. Pentru aceea[i carte, Borrás a ob]inut bursa pentru traduc`tori profesioni[ti acordat` tot de ICR – adic` un sejur de o lun` la Bucure[ti. Cartea urmeaz` s` apar` \n prim`vara lui 2013. Unul dintre factorii care au st\rnit interesul pentru literatura român` – spune ea – e, f`r` \ndoial`, comunismul, [i felul \n care se raporteaz` literatura la el. „E o experien]` interesant` pentru Occident \n general, o istorie necunoscut` \n Spania, chiar dac` [i noi am trecut printr-o dictatur`.“ Cum de a fost aleas` tocmai aceast` carte de c`tre editur`? Un editor a descoperit prezentarea c`r]ii [i un fragment \ntr-un catalog realizat tot de ICR pentru un t\rg de carte [i s-a decis s` achizi]ioneze drepturile. Altminteri, tot traduc`torii s\nt cei care descoper` [i promoveaz` c`r]ile, spune Elena Borrás. „S-au cam dus vremurile \n care traduc`torii stau [i traduc. Acum, mare par-

Matei Martin

© Andrei Todea

n

pagina 15

te a timpului fac munc` de teren – adic` \ncearc` s` conving` editori s` publice c`r]i str`ine.“ S\nt mediatori sau promotori culturali, agen]i literari. Mai ales traduc`torii din limbi „mici“ trebuie s` aib` r`bdare. Iat` de ce sus]inerea lor e [i at\t de important`. Recent a publicat \n revista Quimera un text despre poe]ii români tineri [i despre a[a-numitul curent dou`miist reprezentat, printre al]ii, de Claudiu Komartin, Teodor Dun`, Dan Sociu, R`zvan }upa, Dan Coman, Radu Vancu etc., [i a tradus, pentru aceea[i edi]ie a publica]iei, c\te un poem al fiec`ruia. În cercurile literare sigur c` se g`sesc oameni interesa]i c` citeasc` poezie româneasc`, altminteri e foarte pu]in probabil ca vreo editur` s` vrea s` publice poe]i români contemporani, crede Borrás. „De fiecare dat` c\nd \ntr-o fraz` g`sesc un nume de animal, devin suspicioas`. Pentru c` [tiu c` s\nt [anse mari s` fie o expresie ori vreo zical` popular`. Imaginarul românesc legat de animale e infinit. Majoritatea acestor expresii s\nt greu, dac` nu imposibil de tradus,“ spune Borrás. „Oamenii \n]eleg eronat c` a traduce \nseamn` s` pui un cuv\nt \n alt` limb`. Nu, nu e asta. Nu e doar at\t. Acesta e [i motivul pentru care recurg doar foarte rar la dic]ionarul bilingv. Cel mai adesea \ncerc s` \n]eleg sensul din DEX, c`ut\nd apoi un echivalent \n limba mea matern`.“ Pe de alt` parte, traduc`toarea se consider` norocoas` s` se poat` consulta direct cu autorii. Corectura final` la Apropierea a f`cut-o al`turi de Marin M`laicu-Hondrari, bun cunosc`tor al limbii spaniole. O traducere bun` e aceea care reu[e[te s` ridice lectorul str`in la acelea[i tr`iri sau emo]ii pe care textul i le provoac` [i cititorului nativ. O misiune cu at\t mai dificil` pentru traduc`torul de poezie. „Exist`, \n limba român`, c\teva cuvinte extrem de dense, de concentrate, care exprim` foarte mult. De pild`: nic`ieri. În limba spaniol` nu exist` un cuv\nt, ci doar o expresie care s` sugereze acest sens.“ Cel mai greu text a fost un poem de Florin Partene, tradus \n spaniol` pentru revista Poesis. „La el, totul pare foarte simplu: autorul nu folose[te cuvinte complicate. E \ns` doar o aparen]`. De fapt, a fost o adev`rat` \ncercare s` p`strez \n spaniol` aceast` simplitate a expresiei [i acea muzicalitate: «to]i s\ntem o pulbere fin` / [i din delicate]e / plutim \n lumin`...»“ Uneori, apropierea, \ncr\ncenarea de a g`si cuv\ntul potrivit pot fi d`un`toare. „Am nevoie de deta[are, de distan]` pentru a-mi da seama dac` sun` bine sau nu \n spaniol`. E ca la Tat`l nostru – [tim at\t de bine textul \nc\t aproape c` nu mai asimil`m con]inutul.“

Anul VII l nr. 75 l august 2012

de titluri române[ti. Anul trecut, România a fost invitat` de onoare la T\rgul de Carte LIBER de la Madrid. În plus, o mare parte a pove[tii din romanul lui Marin M`laicuHondrari se joac` \n Spania – cu siguran]` va st\rni intersul editorilor. Îns` Spania e acum \n plin` criz` economic`, se pl\nge Elena Borrás. Sectorul cultural – mai ales industria c`r]ii – se resimte. Programele editoriale au r`mas mult \n urm`, multe edituri s-au \nchis, editorii s\nt foarte precau]i \n a publica traduceri din literaturi exotice, cum e considerat` literatura român`, prefer\nd titlurile sigure, succesele garantate. Predomin` comercialul, literatura clasic`, traducerile din limbi de (mare) circula]ie interna]ional`. Literatura român` \[i face loc cu greu pe aceast` pia]`. Cu toate acestea, exist` c\]iva autori români bine cota]i \n Spania. Mircea C`rt`rescu e un autor apreciat – era [i normal ca o editur` s` achizi]ioneze drepturile de traducere pentru toate romanele sale. Gabriela Adame[teanu se num`r` [i ea printre scriitorii români cunoscu]i \n peninsul`. {i Filip Florian este prezent \n libr`riile din Spania. Iar romanul lui Dan Lungu S\nt o bab` comunist`!, ap`rut recent \n traducere spaniol`, a fost bine primit de critica literar` [i de presa cultural`. Îns` autorii mai tineri \[i fac loc cu greu pe pia]a de carte iberic`.

DILEMATECA

PROFIL


pagina 16

ANCHET~ Denisa COM~NESCU l Oana DUMITRU l Claudia FITCOSCHI l Miruna MEIRO{U l Dana MOROIU Tiberiu STAMATE l Bogdan-Alexandru ST~NESCU l Robert {ERBAN Coordonatori de colec]ii, PR-i[ti, ba chiar directori editoriali au fost invita]i, ca \n fiecare var`, de revista Dilemateca s` fac` recomand`ri de lectur` pentru aceast` toamn`, titluri deopotriv` de la propriile edituri, dar [i titluri publicate de al]ii. Iat` recomand`rile venite din partea a opt edituri care au r`spuns anchetei.

n Denisa COM~NESCU (humanitas.ro/humanitas-fiction) Eric-Emmanuel Schmitt, Concert \n memoria unui \nger (seria de autor „EricEmmanuel Schmitt“, Humanitas Fiction, traducere de Simona Br\nzaru). Putem interveni \n schimbarea destinului nostru? Putem converti r`ul \n bine? M\ntuirea poate fi ratat`? Patru nuvele ilumin\nd patrusitua]ii-limit` \n care personajele [i o criminal` \n serie aflat` pe punctul de a se m`rturisi, un marinar anun]at c` tocmai i-a murit fiica, doi fra]i muzicieni domina]i de orgoliu [i un cuplu preziden]ial \n plin` criz`, to]i ace[tia se confrunt` cu alegerea dintre bine [i r`u. Peste to]i planeaz` discret umbra Sfintei Rita, patroana „cazurilor disperate“. Excelent povestitor, Eric-Emmanuel Schmitt combin` recursul la moral` cu toleran]a, umorul, uneori negru, cu descrierile memorabile, ineditul situa]iilor cu finalul nea[teptat, \ntr-un stil armonios [i concis. O lectur`-terapie antistres. Foarte interesant [i jurnalul care a \nso]it scrierea acestui volum, o pledoarie pentru reabilitarea nuvelei [i pentru dep`[irea g\ndirii binare. Lewis Carroll, Alice \n }ara din Oglin-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Ce c`r]i s` citim toamna asta? d` (Colec]ia „Arthur“, Editura ART, traducerea prozei de Antoaneta Ralian, traducerea versurilor de Ioana Ieronim, ilustra]ii de Irina Dobrescu). Preg`ti]i-v` de o c`l`torie \n miraculosul t`r\m \n care piesele de [ah prind via]`. O carte care ne repune \n circula]ie roti]ele inteligen]ei [i ale fanteziei. Iar ironia subtil` ivit` la tot pasul ne treze[te din letargia cotidian` ca o ploaie cu ghea]` \n toiul verii. Bonus: o traducere plin` de prospe]ime, suculent`, cu g`selni]e extrem de amuzante. O lectur`-terapie anti-Alzheimer. n Oana DUMITRU (vellant.ro) S\nt dou` c`r]i ap`rute vara aceasta la Bookfest care mi-au b\ntuit vacan]a [i pe care le recomand mai departe cu avertismentul c` v` vor fr\nge inima: Radu Vancu – Fr\nghia \nflorit` (Casa de editur` Max Blecher) [i Catherine O’Flynn – Ce s-a pierdut (Vellant, traducere de Ciprian {iulea). Am\ndou` s\nt despre moarte [i cum (\ncerc`m s`) ne \mp`c`m cu ea. În Fr\nghia \nflorit` fiecare poem \ncepe a[a: „Ce-]i spune unul dintre mor]ii t`i / cei mai dragi, cel mai iubit dintre mor]i, / c\nd te las` inima s`-l visezi:“ Urmeaz` un mo-

nolog obsedant, ascultat \n vis, \n care mortul cel mai drag (tat`l sinucis) \i vorbe[te \nfior`tor de frumos & dureros, fiului. Fiecare poem e dublat de un comentariu al autorului. Cel despre M. Iv`nescu e memorabil. Ce s-a pierdut e o bijuterie de roman despre singur`tate, vie]i irosite [i fantomele care ne b\ntuie p\n` le l`s`m s` plece, totul ascuns sub o poveste poli]ist`: dispari]ia dintr-un mall britanic a unei feti]e pe nume Kate, care visa s` devin` detectiv. n Claudia FITCOSCHI (cartearomaneasca.ro [i polirom.ro) Vara asta mi-am propus s` citesc \n special proz` scurt`. Din dou` motive. Primul: au ap`rut volume de povestiri [i nuvele pe care nu am voie s` le ratez. Exemplific imediat. Al doilea: de[i \mi place foarte mult proza scurt`, m-am surprins \n ultima vreme citind mai ales romane. Astfel, pentru ce-a mai r`mas din vara asta, am pus deoparte: volumul de debut al lui Philip Roth – La revedere, Columbus (Polirom, traducere de Ona Frantz), adic` nuveleta care d` [i titlul volumului, [i \nc` cinci povestiri; Integrala prozei scurte a lui Truman Capote


n Miruna MEIRO{U (curteaveche.ro) Vara simt c` am o libertate total` \n ceea ce prive[te timpul pentru lucrurile care \mi plac. Am \nceput deja s` recuperez din lecturile pe care le aveam de mai mult timp \n plan, toate c`r]i incitante. A[ recomanda, pentru \nceput, romanul de debut al mexicanului Juan Pablo Villalobos – Fiesta \n b\rlog (Curtea Veche, traducere de Horia Barna). Este o carte plin` de ritm, colorat` ca un sombrero, care te face s` r`m\i \n atmosfera estival`. Perspectiva inocent`, plin` de umor involuntar [i extrem de credibil` apar]ine fiului unui traficant de droguri mexican, iar Villalobos compune aceast` lume, aflat` \n afara legii, din elemente morale subtile, ale unui copil lipsit \n aparen]` de capacitatea de a distinge \ntre bine [i r`u. Tot pentru vacan]` ar fi [i ultimul volum al trilogiei 1Q84 de Haruki Murakami (Polirom, traducere de Iuliana Oprina [i Florin Oprina), spre bucuria celor ce au citit anul trecut primele dou` volume [i erau curio[i, ca [i mine, s` afle dezlegarea misterelor. Ei bine, dezlegarea aceasta vine [i nu prea, dar, \n fond, lumea creat` de Murakami trebuie acceptat` ca atare [i savurat`. Lectur` pl`cut`!

n Tiberiu STAMATE (edituraparalela45.ro) V` propun doi poe]i adev`ra]i: M. Iv`nescu [i Leonid Dimov, primul – \n convorbirile cu Gabriel Liiceanu, sub titlul M`[tile lui M.I. (Humanitas), al doilea – \n Opera poetic`, vol. 3 (Paralela 45, edi]ie alc`tuit` [i prefa]at` de Ion Bogdan Lefter). Înc` de la \nceput am admirat curajul lui Gabriel Liiceanu de a-l intervieva pe foarte interesantul, dar n`zurosul poet M. Iv`nescu, recunosc\nd \n prefa]` c` nu a purces la o asemenea \ndr`znea]` \ntreprindere f`r` a se fi documentat \n prealabil – [i citeaz` aici dou` c`r]i de la Editura Paralela 45: Iv`nescu 80 [sic!] [i Versuri alese. M. Iv`nescu e un autor greu de prins \n formula dialogului, indiferent de c\t de p`trunz`tor \i e interlocutorul. La un moment dat, intr\nd pe coarda lumeasc`, \l \ntreab` de „stilul smuls“, iar M. Iv`nescu ne ofer` tuturor, cu aceast` ocazie, re]eta fericirii: „Aveam nevoie s` ies din circuit. Probabil c` \n asta const` fericirea“. C\t despre volumul 3 al operei lui Dimov, acesta \ntrege[te cu ultimele texte antume seria dedicat` crea]iei sale poetice. Ceea ce \l plaseaz` pe Dimov de „partea cealalt`“ (ca s` folosim o expresie emblematic` a poetului Gellu Naum) a canonului modernist este dimensiunea cultural` a operei sale, tr`s`tur` care \l delimiteaz` de mul]i dintre poe]ii vremii. La fel ca M. Iv`nescu, marele s`u congener, Dimov nu propune lumi fantastice – rod al imagina]iei –, ci ofer` viziuni revelatoare asupra nenum`ratelor fa]ete ale realit`]ii „cunoscute“. În fapt, ambii scriitori s\nt \n esen]` reali[ti, doar c` \ntre ei [i obiectul contempla]iei se interpun miriade de ecrane culturale – de aici [i complexitatea lor poetic` remarcabil`. n Bogdan-Alexandru ST~NESCU (polirom.ro) Nu pot citi niciodat` mai pu]in de cinci-[ase c`r]i \n paralel. Excesul se datoreaz` probabil zodiei \n care am avut ghinionul de a m` na[te, a Gemenilor, zodie caracterizat`, \n afar` de geniu [i sensibilitate artistic`, de superficialitate [i de faptul c` ne plictisim foarte u[or. A[adar, cu cele ce urmeaz` m` ocup acum: David Grossman – Cartea de

gramatic` interioar` (Univers, traducere de Gheorghe Miletineanu), un roman care trebuie musai citit al`turi de Vezi mai jos: dragostea (Niculescu, traducere de Ioana Petridean [i Paula Marcu) [i P\n` la cap`tul p`m\ntului (Polirom, traducere de Ioana Petridean). Writing in the Dark (tot Grossman, eseuri \nc` netraduse la noi) – un volum genial de eseuri, cum la noi scriitorii nu prea fac, despre scris, citit [i, pe alocuri autobiografic. The Voyage That Never Ends, proz` scurt`, romane neterminate, poeme de Malcolm Lowry – o carte fenomenal`, care adun` cam toate proiectele \ncepute [i abandonate de Lowry. La un moment dat, \ncepi s` te \ntrebi dac` Sub vulcan este binecuv\ntarea sau blestemul autorului. Sade mon prochain de Pierre Klossowski – un eseu care, \n 1947, la publicare, l-a introdus pe Sade \n circuitul g\ndirii filozofice contemporane. War Music de Christopher Logue, poeme – un volum genial, Logue rescrie Iliada (ce pot spune mai mult?). {i Ascensiunea [i dec`derea marilor puteri de Paul Kennedy (Polirom, traducere de Lauren]iu Ursu, Teodora Moldovanu, Lucia Dos [i Ramona Lupu) pentru igiena mental`.

n Robert {ERBAN (brumar.ro) C\nd am citit, \n manuscris, V\ntureasa de plastic a lui Marius Chivu m-a podidit pl\nsul. M-am \mb`rb`tat [i mi-am zis c` mi s-a \nt\mplat asta fiindc` [tiam c` povestea din carte e real` [i c`, probabil, subcon[tientul meu nu delimita a[a cum trebuie lucrurile. Dup` ce cartea a ap`rut la Brumar, am f`cut-o cadou c\torva oameni dragi. To]i mi-au m`rturisit c` i-a emo]ionat at\t de puternic [i c` i-a r`scolit at\t de profund, \nc\t le-a fost imposibil s`-[i st`p\neasc` lacrimile. {i nici unul nu [tia c` povestea V\nturesei e adev`rat`. Dar nu lacrimile pledeaz` pentru volumul de debut al lui Marius Chivu, ci arta cu care acesta ne (re)aminte[te c\t de fragili s\ntem fiecare dintre noi [i, totu[i, ce for]` putem emana, uneori. Tot despre fragilitate, cred, e vorba [i \n Estul naivit`]ilor noastre (Humanitas), care adun` o serie de interviuri acordate de Gabriel Liiceanu. Doar c`, de data aceasta, fragilitatea este a unei na]iuni care \ncearc`, nu prea spornic, s`-[i refac` osatura sf`r\mat` de c`tre comunism. Cartea reaminte[te sau devoaleaz`, cu o limpezime tulbur`toare, o bun` parte dintre lucrurile grave [i importante care s-au petrecut \n România ultimilor 22 de ani. {i se mai ivesc din ea c\teva linii puternice, care, ad`ugate la cele ce „ies“ din c`r]ile semnate p\n` acum de Gabriel Liiceanu, contureaz` [i mai pregnant portretul acestui om de excep]ie.

anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

pagina 17

n Dana MOROIU (Editura Baroque Books & Arts) Ce ar fi s` \ndr`zni]i s` deschide]i por]ile unui imperiu al luxului? {i s` v` afunda]i \n Luxomania? Autoarea, grafician de meserie, dup` ce a lucrat \n domeniul publicit`]ii [i a r`mas f`r` slujb`, ca un tribut adus crizei, a fost nevoit` s` accepte un post de v\nz`toare \ntr-unul dintre cele mai prestigioase magazine din lume, \n centrul luxului parizian. Clien]ii s`i s\nt miliardari ru[i, staruri, personalit`]i politice, prin]ese arabe sau mo[tenitori de imperii financiare. Charlotte vinde po[ete de 22.000 de euro, pantofi de 11.000 [i tricouri de 895. Mereu cu z\mbetul pe buze. Bine a]i venit \n universul tuturor exceselor, \n \mp`r`]ia „pu]inilor ferici]i“, unde culoarea banilor mascheaz` extrema solitudine. „Un mantou de vulpe, asortat cu o po[et` din piele de piton, de trei ori pe zi, cu un pahar mare de ap`. V` vor face s` v` sim]i]i mult mai bine, doamn`!“ este re]eta descoperit` de Char-

lotte spre lini[tea clientelor sale pentru c\teva zile. Ca apoi s` revin` \n for]`, lu\nd cu asalt b\lciul de[ert`ciunilor moderne. Edwige Martin – Luxomania (Baroque Books & Arts, traducere de Ioan Doru Brana). {i acum v` propun s` privim lumea altfel, deschiz\nd Por]ile percep]iei prin m`iestria lui Huxley, s` retr`im fr\nturi dintr-o copil`rie gr`bit` [i s` revedem capodopere admirate mecanic, dup` ce am pl`tit un bilet [i le-am bifat con[tiincios pe catalogul primit la intrarea \n muzeu. O echilibristic` pe grani]a fin` dintre fic]iune [i non-fic]iune, o vraj` subtil` \ntr-o pic`tur` de mescalin`: Aldous Huxley – Por]ile percep]iei (Polirom, traducere de Mihai Moroiu).

Anul VII l nr. 75 l august 2012

(Polirom, traducere de Constantin Popescu), unul dintre prefera]ii mei; Singur`tatea alerg`torului de curs` lung` de Alan Sillitoe (Polirom, traducere de Ciprian {iulea), adic` nuvela din titlul volumului, cu care nu am mai avut r`bdare – [i bine am f`cut! –, dat fiind c` mi-a pl`cut mult [i ecranizarea lui Tony Richardson din 1962, dar [i alte c\teva povestiri pe care abia a[tept s` le descop`r. C\t despre romane, s\nt restan]ier` la doi dintre ru[ii mei prefera]i: Vladimir Sorokin – Viscolul (Curtea Veche, traducere de Antoaneta Olteanu), [i Viktor Pelevin – Generation P (Curtea Veche, traducere de Luana Schidu).

DILEMATECA

ANCHET~


pagina 18

INFO

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

n Uneori literatura nu e f`cut` doar din cuvinte, ci [i din cifre. Revista american` Forbes a stabilit clasamentul celor 15 scriitori care au v\ndut cel mai bine \n 2011. În fruntea listei se afl` James Patterson, cu 94 de milioane de dolari care i-au revenit \n 2011, cea mai mare parte provenind din drepturile de autor. V\nz`rile c`r]ilor sale au fost colosale. Cel de-al doilea din clasament e Stephen King, cu 39 de milioane. Janet Evanovich a c\[tigat 33 de milioane. Urmeaz` John Grisham, Jeff Kinney, Bill O’Reilly, Nora Roberts, Danielle Steel, Suzanne Collins [i Dean Koontz. J.K. Rowling nu se mai reg`se[te \n acest Top 10. Ea a c\[tigat anul trecut „doar“ 17 milioane. n Cea mai a[teptat` apari]ie a toamnei, cea mai temut` de editorii care n-au pus m\na pe ea [i cea mai \nconjurat` de mister e noua carte a lui J.K. Rowling. The Casual Vacancy e un roman pentru adul]i despre care nu se [tie absolut nimic, \n afara faptului c`

nu va exista nici o trimitere la Harry Potter [i c` lansarea va avea loc simultan \n SUA, Anglia, Germania, pe 27 septembrie, [i o zi mai t\rziu \n Fran]a. Se pare c` ac]iunea se petrece \ntr-un or`[el englez fictiv, \n care moartea unui consilier municipal agit` spiritele [i provoac` dispute \n s\nul comunit`]ii. Fanii lui Harry Potter [i-au anun]at deja dezam`girea pe Twitter: „Îmi pare r`u, J.K., dar chiar nu pot s` m` bucur de apari]ia noului t`u roman, at\ta vreme c\t singurul lucru pe care-l [tiu despre el e c` n-are nici o leg`tur` cu Harry Potter“. Presa vorbe[te \ns` despre o mi[care inteligent`: cititorii seriei „Harry Potter“ au crescut \ntre timp [i au v\rsta perfect` pentru un roman realist cu intrigi bine construite. Dac` \i ies socotelile autoarei britanice, atunci va fi cel mai de succes autor contemporan. Dac` nu, atunci va r`m\ne \n istoria literaturii comerciale cu seria H.P., ceea ce, zic librarii, e suficient.

n În noua sa carte Zeilen und Tage / R\nduri [i zile, Peter Sloterdijk ne \ng`duie s` privim \n cotidianitatea sa dinamic` [i hoinar` de intelectual. Cartea este un amestec grandios de roman [i de analiz` social` a timpului nostru. Sloterdijk acumuleaz`, \n cele peste 600 de pagini ale operei sale, g\nduri r`zle]e, cotidiene, matinale – g\nduri despre dezbaterile de anvergur` ale trecutului recent, despre impresii de c`l`torie, lecturi, prietenii, despre rolul s`u ca intelectual. Aforismele literare stau al`turi de trivialit`]i \nc\nt`toare, care satisfac voyeurismul cititorului, resentimentele l\ng` minieseuri, anecdotele l\ng` introspec]ii. Diversele genuri, st`ri [i multitudinea nesistematizabil` a temelor sale s\nt ]inute laolalt` de c`tre un „EU“, pentru care autorul se scuz`, cochet, \n prefa]`, dar care face \ntregul deliciu al acestei c`r]i.

n


Constantin Vic`

Peti]ii pe Internet nerat peti]ii pro sau contra. Eminescu are patru peti]ii \n favoarea sa, fie pentru restaurarea vreunui muzeu, fie pentru salvarea casei \n care n-a tr`it dec\t o var`, cu Veronica etc. Succes minim, semn`turi pu]ine. Adrian P`unescu e un virus al peti]iilor, s\nt cinci care \ncearc` s`-l salveze de la dispari]ia din memoria colectiv`. Unii \i vor iertarea sufletului, al]ii s`-i dea o strad`. Semnatarii nu se \nghesuie, P`unescu merge la co[ul de gunoi al istoriei. {i Patapievici a str\ns patru peti]ii, critice [i f`r` efect. Par scrise de fanii lui P`unescu. Nu la fel putem vorbi despre Alexandru Vakulovski. Peti]ia care \l sus]inea \n demersul legitim de a-[i c\[tiga cet`]enia român` a str\ns peste 1600 de semn`turi [i s-a dovedit un succes. F`r` \ndoial`, c\nd problema e real`, oamenii se activeaz` [i militeaz`. Peti]ia pentru Vakulovski a str\ns semn`turi de la persoane care nu pot sta nici m`car \n acela[i autobuz \mpreun`, dar`mite s` su]in` aceea[i cauz`. Dar \n cazul prozatorului basarabean, nedreptatea a fost prea mare [i am dep`[it partizanatele. Citind \n lung [i-n lat peti]iile, dou` probleme se reitereaz`: \nchiderea bibliotecilor \n mediul rural [i dorin]a tinerilor din ora[e de provincie de a avea un cinematograf. Tr`im \ntr-o cultur` fabuloas`, din care dispar bibliotecile. Cinismul reformelor din cultur` este contracarat doar de idealismul

tinerilor care vor s` vad` un film de art`, \ntr-o sal` \n care te po]i s`ruta pe \ntuneric. Dar nici un ministru al Culturii nu cite[te radiografii online, mai pu]in c\nd str\ng 7150 de semn`turi, cum a fost cazul peti]iei pentru un nou sediu al Bibliotecii Na]ionale. Tot online s-a \ncercat salvarea Institutului Cultural Român, al Centrului Na]ional al Dansului, al Cazinoului Constan]a [i al teatrelor din Ploie[ti [i T\rgovi[te. În top conduce peti]ia pentru salvarea TVR Cultural, cu 8000 de semn`turi. Dup` cum am aflat, aproape toate trec neb`gate \n seam`. Tot pe acest site se poate observa fractura \ntre cultura oficial` [i cea popular`. Dac` ICR nu reu[e[te s` str\ng` prea multe semn`turi, \n schimb prima peti]ie cultural`, din 2008, \ndreptat` \mpotriva MediaPro [i deciziei de a demite echipa jocului Conquiztador a avut 3159 de semnatari. Tinerii vor reviste de anime [i traducerea unor c`r]i fantasy. Exist` [i o serie de peti]ii stranii, cum ar fi cea care vrea interzicerea fumatului pe scenele teatrelor. {i foarte multe peti]ii cu iz na]ionalist-ortodoxistdacic, de la salvarea Sarmizegetusei la Dan Puric, pre[edinte TVR! În democra]ia virtual` to]i au loc, dar mai nimeni nu prime[te r`spuns.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Pentru istoricul viitor al culturii române site-ul Petitieonline.ro se va dovedi de mare folos. Aici g`se[ti toate dovezile unor crize mai mici sau mai mari, locale sau na]ionale, institu]ionale sau personale din cultura autohton` a ultimilor cinci ani. Petiteonline.ro este un barometru al problemelor culturale; nu numai c` \nregistreaz` c\nd [i cum, dar mai ales cine s-a solidarizat \ntr-o problem` sau alta. Po]i afla ce este cu adev`rat important \n func]ie de c\]i cet`]eni au ie[it din apatie [i au c`p`tat voce, Petitionline.ro func]ioneaz` ca o radiografie. Desigur, fenomenul peti]iilor online are deja o istorie de peste zece ani: mediul web a permis oamenilor s`-[i manifeste solidaritatea [i dorin]a de schimbare sau de conservare a st`rii de fapt, cu costuri minime. Rezultatele s\nt pe m`sur`, tot minime. Nu prea exist` peti]ii \ncununate de succes. Peti]ia cultural` din top 10 na]ional, cea care a str\ns cele mai multe semn`turi (15.775), a fost \ndreptat` \mpotriva legii dubl`rii filmelor \n limba român`, o lege bizar` ini]iat` \n 2011 de un deputat [i mai bizar. „Dublajul filmelor duce la izolare, la intoleran]`, iar pe termen lung are efecte foarte toxice“ spun autorii peti]iei. Românii au descoperit voca]ia toleran]ei [i a dezbaterii, c\t` vreme peste 170 de comentarii s-au str\ns \n jurul peti]iei. S\nt c\teva vedete culturale care au ge-

TEHNODROM

DILEMATECA

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ una. A beautiful mind, cum scria el \nsu[i despre Nino Stratan... (Simona Sora) n Dac` v` preocup` deopotriv` medicina experimental` [i industria farmaceutic`, precum [i dezv`luirile spectaculoase, trivia [tiin]ific` [i teoriile conspira]iei, am dou` recomand`ri, de la aceea[i editur` Trei [i \n traducerea aceluia[i Bogdan Perdivar`: Ochi holba]i [i p`r v\lvoi – experimente medicale ciudate care ne-au salvat via]a de Trevor Norton [i Pseudo[tiin]a – un medic deconspir` corup]ia din spatele industriei de medicamente de Ben Goldacre. A se citi cu luare aminte, dar [i cu precau]ii! (Marius Chivu) n Între 15 septembrie [i 15 decembrie da]i o fug` p\n` la Castelul Pele[ ca s` vede]i expozi]ia „Gustav Klimt [i Künstlerkompanie“. Nu e Klimt-ul de pe c`ni („S`rutul“ etc.), ci Klimt-ul care, al`turi de Frantz Matsch [i Ernst Klimt (fratele lui Gustav), a realizat o serie de lucr`ri la comanda regelui Carol I, \ntre anii 1883-1886. Chiar [i-a[a,

expozi]ia temporar` de la Pele[ e un motiv suficient de plecat departe de Bucure[ti \ntr-o dup`-amiaz` de toamn` t\rzie. (Luiza Vasiliu)

n

pagina 19

n Citi]i neap`rat prozele din Ochiul c`prui al dragostei noastre de Mircea C`rt`rescu (Editura Humanitas, 2012), chiar dac` le-a]i mai citit (pe unele dintre ele) prin reviste literare, fiindc` \n succesiunea de aici ave]i (deodat`) un C`rt`rescu trist [i vesel, r`nit [i nep`s`tor, ocazional [i pentru totdea-


pagina 20

MERIDIANE Petre R`ileanu

Vagabondaje estivale C`l`toria deplaseaz` \n egal` m`sur` corpul [i spiritul, [i un loc comun vrea ca orice c`l`torie, orice peregrinare \ntr-un spa]iu necunoscut s` fie un drum c`tre sine. O r`t`cire la cap`tul c`reia c`l`torul descoper` o alt` dimensiune a propriei fiin]e. O des-centrare \n numele dob\ndirii unui centru. Un spa]iu al libert`]ii.

A[a s-ar explica repetatele plec`ri [i veniri ale lui Panait Istrati din [i spre Br`ila, ora[ul s`u natal de pe malul Dun`rii. Plecarea – prima, a doua, urm`toarea – este pentru el echivalentul unui miracol, o oportunitate \ndelung visat` de a vedea [i cunoa[te, singurul remediu la setea nestins` de necunoscut [i de aventur`. Unica preocupare obsesiv`: a nu r`m\ne \ntr-un loc, a nu se l`sa prins \n mrejele comodit`]ii [i ale obi[nuin]ei. Cum o spune el \nsu[i magistral, \n francez`: „le cafard! l’entremetteur de toutes les passions“/ „plictisul! proxenetul tuturor pasiunilor“. Vagabondajul se deosebe[te de o simpl` deplasare sau de voiajul turistic prin totala lips` de finalitate. Istrati nu c`l`tore[te, el tr`ie[te \n locuri succesive, de aceea fiecare „ie[ire“ este o secven]` de via]` de o prospe]ime absolut`. Orice plecare e o mare necunoscut` [i o provocare a tuturor poten]ialit`]ilor \n care circumstan]ele, gustul unei clipe, emo]ia efemer` \nlocuiesc voin]a [i fac inutile deliberarea [i alegerea. Pentru firile din familia lui Panait Istrati, virtuo[i ai nep`s`rii, navigatori pe apele agitate ale clipei, contemplatori experimenta]i ai fatalit`]ii, nimic nu e mai important dec\t momentul prezent. În Méditerranée (Gallimard, 1969), Istrati se prezint` \n ace[ti termeni: „Totu[i, s\nt oameni al c`ror caracter e f`cut \n a[a fel \nc\t nimic nu-i poate mul]umi mult` vreme. Eu s\nt dintre ace[tia.“ La cap`tul a trei luni petrecute la Cairo, simte dorin]a „violent`“ de Alexandria [i de briza ei mediteraneean`. C\teva s`pt`m\ni mai t\rziu [i 20 de pagini mai departe, \n drum spre Siria, e obligat s` r`m\n` cinci zile la PortSaid, \n a[teptarea vaporului pentru Beyrouth. Timpul n-ar fi o problem`, chiar timpul e capitalul inepuizabil al vagabondului, superioritatea lui asupra restului omenirii, dar cinci zile de a[teptare \nseamn` epuizarea banilor pu[i deoparte pentru acest voiaj. Un marinar grec organizeaz` spontan o che-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Panait Istrati: vagabond br`ilean, scriitor de limb` francez`

t` \ntr-o cafenea din port [i problema se rezolv`. În Orientul lui Panait Istrati (Mic [i Mijlociu), cuprins la acea dat` \ntre frontierele Imperiului Otoman, via]a e u[oar`, se poate tr`i cu pu]in (mai ales cu fructe), dezmo[teni]ii soartei pot conta pe hazard, care aici ia forma solidarit`]ii. Prilej pentru Istrati de a rezuma, prin intermediul unui personaj, acest face à face filozofic OrientOccident: „În Turcia, fiecare \[i poate permite s` fie ca un pa[` chiar [i pe nimic. Via]a e u[oar`. Impozitele, inexistente. Exist` \ntotdeauna [i pentru toat` lumea o marj` bun` \ntre ce c\[tig` [i ce cheltuie[te. Ceea ce se explic` prin absen]a de superflu costisitor \n via]a oriental`, acest superflu care devor` \n Occident \n egal` m`sur` [i marea avere, [i salariul muncitorului.“ Port Said, \ncruci[are de drumuri maritime, portul cu forfota lui aparent dezordonat`, \n care pulseaz` via]a planetei, r`m\ne pentru Istrati locul unei revela]ii: „Aici am avut viziunea clar`, sentimentul precis al diversit`]ii destinelor umane, destin care-l smulge pe so] so]iei, pe fiu mamei, pe amant amantei [i-i arunc` violent \n spa]iu, acolo unde se simt atra[i de afinit`]i mai armonioase dec\t cele pe care \ncearc` s` le creeze prin leg`turile de familie. Adesea, adev`rata noastr` familie [i patria s\nt la antipodul locului \n care am venit pe lume [i unde tr`im ca ni[te str`ini.“ P`r`sind Port Said, Istrati salut` statuia lui Ferdinand de Lesseps, constructorul Canalului de Suez, care pare a-i spune: „Hai!

La drum! Iat` \nc` o cale care v-ar putea duce acas`!“ Unde e cu adev`rat „acas`“ pentru un vagabond? Peste tot [i nic`ieri. Într-o carte din 1970, cercet`toarea Monique Jutrin-Klener vorbe[te despre Istrati ca despre un ciulin dezr`d`cinat (Panaït Istrati: un chardon déraciné: écrivain français, conteur roumain, Éd. F. Maspero, Paris, 1970). A c`l`tori \nseamn` chiar a dob\ndi, prin dezr`d`cinare, prin disponibilitate [i expunere la incertitudini [i intemperii, centrul, un c\mp de for]e care se afl` peste tot [i care trebuie c`utat [i g`sit prin deplasare geografic` sau doar mental`. Exist` [i alte „chei“ care dau acces pe teritoriul \nt\lnirilor miraculoase prilejuite de c`l`torie: alcool, eros, opium. Panait Istrati de]ine formula lui secret`, prietenia, solidaritatea cu dezmo[teni]ii soartei, [i nu cunoa[te alt` busol` dec\t „ra]iunile“ inimii: „...[tiu c` e inutil s` vrei s` fii veridic, [tiu c` toate aspectele vie]ii s\nt \n func]ie de inima noastr`, \n func]ie de iubire sau de ur`, de bucurie sau de plictiseal`, st`p\nii schimb`tori ai pasiunilor noastre.“ În Fran]a, Panait Istrati este un scriitor editat [i reeditat permanent \n colec]ii populare de mare tiraj. Dup` cele patru volume de Opere publicate de Gallimard \nc` din 1960, scriitoarea francez` de origine vietnamez` Linda Lê propune Operele complete ale lui Istrati \n trei mari volume, Editura Phébus, Paris, 2006. În România, Istrati e ignorat, lumea româneasc` refuz\nd s` se recunoasc` \n oglinda scriitorului

Jack Kerouac


Jack Kerouac, „vagabondul american pe cale de dispari]ie“

n

pagina 21

Dac` Panait Istrati ar fi scris \n englez` sau dac` opera sa ar fi fost cunoscut` \n America, el ar fi putut deveni maestrul lui Jack Kerouac. În 1957, dup` ce a fost refuzat de mai mul]i editori, On the Road este publicat de Editura Viking. Romanul cunoa[te un imens succes [i este considerat manifestul noului curent libertar [i nonconformist intrat \n istorie ca Beat Generation, \n care, al`turi de Kerouac, mai s\nt inclu[i prietenii s`i Allen Ginsberg [i William Burroughs. Jack Kerouac a ]inut s` dea o accep]ie mai nuan]at` sintagmei Beat Generation, explicat` ini]ial aproape exclusiv \n termenii unei marginalit`]i sociale: „a fi \n strad`, b`tut, strivit, terminat“. Kerouac voia s`-i imprime o tent` spiritual`, mai aproape de francezul béat, din latinescul beatus, aceea[i familie de cuvinte cu beatitudine. O programatic` abandonare a confortului material, \n favoarea accesului la spiritualitate, incluz\nd elemente de budism zen. Pe drum (traducerea literal` \n român` – Sur la route, \n francez`) este nu numai un roman excep]ional, ci, \n concep]ia lui Kerouac, [i o carte-obiect, un suport material adaptat ideii de drum. Manuscrisul dactilografiat se prezint` sub forma unui rulou de h\rtie lung de 35,5 metri, 125.000 de cuvinte, un singur paragraf pe echivalentul a

Notre Dame, Halele, Pigalle, Muzeul Luvru, micile bistrouri – sentimentul de fericire revine. Nici hotelurile mizerabile, nici z`pada topit` care cade din cer \n aprilie nu destram` aceast` senza]ie: „Parisul, un pumnal \n inim`, asta e.“ În fine, Parisul e o mare capital` \n care, \n acea epoc`, mai subzist` un tip special de vagabond, le clochard. Filozofia lui este aceea a vagabonzilor dintotdeauna [i de pretutindeni, formulat` de Kerouac \n ace[ti termeni: „...libertatea, colinele t`cerii sacre [i ale sfintei intimit`]i.“ {i \nc`: „Vagabondul poart` dou` ceasuri ce nu se pot cump`ra la Tiffany; la o m\n` soarele, la cealalt`, luna, cele dou` m\ini s\nt f`cute din cer.“ Scriitorul american compune chiar un panteon sui-generis al vagabonzilor, din care fac parte Benjamin Franklin, Teddy Roosevelt (politician vagabond), Li Po (un vagabond puternic). Dar nu e totul: „Iisus a fost un vagabond straniu care mergea pe ape. Buddha a fost [i el un vagabond care nu d`dea nici o aten]ie celorlal]i vagabonzi.“ Dup` un parcurs picaresc, Kerouac ajunge la cap`tul c`l`toriei sale. Bretania str`mo[ilor francezi. Un anume Urban François Le Bihan de Kervoac, fiul unui notar din Huelgoat, imigrat \n 1725 \n Québec, e str`mo[ul scriitorului american care la na[tere se cheam` Jean-Louis de Kerouac. Mai t\rziu, scriitorul [i-a ad`ugat el singur la nume vocabula Le Bris, marc\nd astfel voin]a de a-[i preciza identitatea (le Bris, nume frecvent \n Bretania, e la origine, ca multe altele, o porecl`: \n breton` \nseamn` „cel cu pete pe fa]`“, „pistruiatul“). S` fie acesta centrul c`utat? Cu siguran]` nu. Ca [i la Istrati, centrul migreaz`, e asemenea unui miraj, permanent` e doar c`utarea, calea, r`t`cirea. Modelele declarate ale lui Kerouac s\nt Rimbaud, le vagabond céleste, cel care devine vizionar prin dereglarea tuturor sim]urilor [i care la 18 ani p`r`se[te tot – poezie, cas`, familie, patrie – lans\ndu-se pe drumuri; Jean Genet [i lumea lui de marginali perver[i [i angelici, tr`ind \ntr-o scriitur` somptuos-rafinat`; suprarealismul de la care adopt` dicteul automat; Céline, cu uimitoarea lui violen]` turnat` \n fraze scurte, percutante; [i \n sf\r[it, cel mai surprinz`tor \n aceast` list`, Proust. „Am decis“, scrie undeva Kerouac, „s` fac exact ceea ce a f`cut Proust, dar repede.“ „Francezul“ Jack Kerouac abordeaz` materia american` cu un bagaj cultural (background, \n limba scrierilor sale) european, \n timp ce \n Fran]a privirea este a unui american. Panait Istrati spunea c` sufletului s`u românesc i-a adaptat o „masc`“: limba francez`. Nimic mai pu]in compatibil cu scriitorii din categoria lor dec\t calibrarea dup` criteriul identitar.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

br`ilean. Încerc`rile de editare nu au lipsit, ultima, cronologic, fiind Opere. Povestiri. Romane, edi]ie \ngrijit`, cronologie, note [i comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II, Editura Univers Enciclopedic, Colec]ia „Opere fundamentale“, Bucure[ti, 2003. Merit` amintit` aici [i \ntreprinderea cercet`torului Zamfir B`lan, din anii 1990. Volumele bilingve editate de acesta la Br`ila, cu mijloace eroic-artizanale, n-au putut avea ecoul meritat [i n-au st\rnit interesul unui mare editor.

370 de pagini, f`r` margini [i f`r` capitole. Romanul travers`rii Statelor Unite \n autostop a fost scris \ntre 2 [i 22 aprilie 1951, autorul „rul\nd“ cu o vitez` medie de 6000 de cuvinte pe zi, rod al unei spontaneit`]i \nte]ite de consumul de cafea – pretinde Kerouac (cunoscut \ndeosebi pentru excesele \n materie de alcool [i droguri, mort \n 1969, la 47 de ani, de hemoragie digestiv`, „moartea alcoolicilor“). Dar preg`tirea acestui voiaj geografic [i scriptic a \nceput \nc` din 1947, a[a cum demonstreaz` zecile de carnete umplute cu note. Stilul c`r]ii, alert, f`cut din nota]ii fulgurante, observa]ii percutante, asocia]ii surprinz`toare, l-au propulsat pe Kerouac pe culmile literaturii americane, ca reprezentant al prozei spontane, virtuoz al literaturii instantaneit`]ii. În 1951 [i 1952, Kerouac face dou` tentative de a scrie \n francez`, limba sa matern` – p`rin]ii s`i, originari din Canada, vorbeau franceza din Québec, el \nsu[i nedevenind perfect bilingv (francez`-englez`) dec\t la v\rsta de 15 ani. De altfel, \ndep`rtata origine francez` a familiei sale l-a preocupat \ntotdeauna, [i \n 1960 \ntreprinde un mare voiaj \n Fran]a, materia romanului Satori à Paris (1966) [i a povestirii Vagabondul american pe cale de dispari]ie, precedat` de Marele voiaj \n Europa. C`l`tore[te pe un cargou iugoslav care-l debarc` la Tanger. În Maroc gust` lentoarea oriental`, petrec\ndu-[i timpul pe terasele cafenelelor, \n „\ntrevederi cu prostituate“ la hotel, \n plimb`ri solitare pe plaj` sau \n discu]ii cu prietenul s`u Burroughs. Experimenteaz` drogurile cump`rate f`r` dificultate: opiu, ha[i[, reciclate a doua zi \n majoun – amestec de ha[i[, kif (tutun [i ha[i[), miere de albine [i alte condimente [i mirodenii locale. (Din Turcia, madjun – cuv\ntul, dar [i produsul, dup` o re]et` variat` – a ajuns [i \n }`rile Române, afl`m din excelentul studiu al lui Andrei Oi[teanu, Narcotice \n cultura român`, Polirom, 2010, care scrie istoria pasionant` a raporturilor dintre literatura român` [i diferitele droguri.) Ajuns \n Fran]a, la Marsilia, unde \nt\lne[te cuvintele care-i amintesc de copil`rie – boulangerie, épicerie, boucherie –, se simte brusc invadat de fericire. Textul \ncepe s` fie pres`rat cu expresii [i cuvinte \n limba francez`, a[a cum la Istrati cuvintele române[ti apar ici [i colo \n textul francez. Nimic nu e mai ap`s`tor pentru un spirit vagabond dec\t o duminic` \ntr-un ora[ provincial. La Avignon, Kerouac e cople[it: „Nic`ieri \n lume nu poate exista o dup`-amiaz` de duminic` la fel de sinistr`, cu mistralul m`tur\nd str`zile pavate ale acestui vechi Avignon. A[ezat la o mas` \ntr-o cafenea de pe strada principal`, citind ziarele, am \n]eles de ce poe]ii francezi se pl\ng de via]a \n provincie, aceast` provincie lugubr` care i-a dus la nebunie pe Flaubert [i Rimbaud [i care l-a f`cut s` viseze pe Balzac.“ {i apoi Parisul, str`zile, aglomera]ia, Sorbona,

DILEMATECA

MERIDIANE


pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Mihai Mateiu, Oameni, Editura Casa de Pariuri Literare, 2011, 15 lei

Proz` en détail E bine c` Mihai Mateiu n-a cedat tenta]iei de a debuta cu un roman. Ar fi riscat astfel s` sporeasc` r\ndurile tinerilor no[tri scriitori cu bovarismul genului „mare“, dar cu suflu doar de und` scurt`. C`ci debutan]ii fug de genurile „mici“ de proz`, r`mase apanajul (nu exclusiv) al autorilor cu experien]`, de la R`zvan Petrescu [i Adriana Bittel la Radu Pavel Gheo. Proza scurt` nu te expune, nu te impune ca romanul, cere mai mult` r`bdare dec\t acesta, at\t de la autor, c\t [i de la cititorii s`i. De aceea, ca s` mizezi, la startul editorial, pe subtilitate, [i nu pe amplitudine, \]i trebuie cel pu]in modestie. Pentru Mihai Mateiu, care-[i face o prezentare subevaluant` pe coperta interioar`, asum\nd \n stil indie valorile „simplit`]ii“ [i „integrit`]ii“, aceast` modestie pare s` fie o chestiune de onoare. El public` la o editur` mai degrab` underground (CPL) [i se declar` neafiliat „vreunui grup literar“, deci vine [i cu libertatea unui outsider. Cele treisprezece povestiri din „scurta, dar cuprinz`toarea“ sa plachet` (cum bine puncteaz` Marius Chivu) nu s\nt, totu[i, ap`rute de nic`ieri. C\teva s-au verificat prin publicarea anterioar` \n reviste sau antologii, iar cele mai multe se resimt de atenta frecventare a unor prozatori central-est-europeni sau nord-americani, recent tradu[i la noi ([i pe care unii comentatori ai volumului i-au num`rat cu prea mult zel). Mihai

Mateiu [tie deci s` scrie [i, pe l\ng` construc]ia de mediu [i atmosfer` – format`, poate, livresc –, el are [i un interes, de culoare ardelean`, pentru zonele abisale ale umanit`]ii. O pedal` deloc simplu de ap`sat \n intervalul scurt al celor c\torva pagini ale fiec`rei piese. Cu personaje de \nduio[`toare banalitate, anonime, chiar statistice uneori, aceste povestiri pivoteaz` totu[i \n jurul unei revela]ii, unui prag existen]ial: ini]ierea \n erotism sau moarte („aproape“, „v\n`torul“), morbul rat`rii („interviul“), absurdul c`scat \n cotidian („\nfr\ngerea“, „mo[ cr`ciun“), falsitatea vie]ii fixat` la patru ace („animal“, „robotul“), textura de fantasme din ritmurile noastre diurne („duminicile“, „obsesia“). Un instinct foarte bun de prozator lucreaz` cu acest plan ad\nc al scriiturii f`r` parad` de simbolism ori de psihologie. Autorul se opre[te, de fapt, tocmai c\nd acea trap` abisal` e pe punctul s` se deschid` [i-l las` pe cititor s` presupun` unde duce ea. C` aceste schi]e existen]iale se termin` \n coad` de pe[te – ar fi \ns` pu]in spus. C`ci un aer enigmatic se insinueaz` \nc` de la \nceputul fiec`rei buc`]i, avanseaz` \n curgerea lor oarecum placid`. Îi po]i recunoa[te, ca din vecini, pe b`ie]elul s`rac la v\rsta c\nd pubertatea \i d` t\rcoale, pe t\n`rul sup`rat de retrogradarea echipei favorite, pe tat`l ce se \mbrac` \n Mo[ Cr`ciun pentru copiii s`i, pe jurnalistul b`nos ori pe amatorul de pescuit. S\nt

LITERATUR~ Radu Vancu, Fr\nghia \nflorit`, Casa de editur` Max Blecher, 2012, 15 lei

Dup` Sebastian \n vis (2011), poemationul nietzscheean al bebelu[ului care „schimba lumea \n poezie“, Radu Vancu a mai publicat, anul acesta, o carte splendid`, \nt\mpinat` deja s`rb`tore[te \n presa literar` ca a[teptata coming-ofage a unui mare poet. E vorba despre Fr\nghia \nflorit`, carte g\ndit` [i ea ca un singur [i amplu poem, un jurnal de vise feerice ale unui fiu care[i aminte[te noaptea \n somn de tat`l s`u, sinuciga[ul, \n timp ce el \nsu[i se descoper` un alt tat` \ndr`gostit de fiul s`u \n „lumina chihlimbarie“ a copil`riei acestuia. Ceea ce face Vancu este radical de nou [i uimitor de simplu, de[i evident c` nimeni nu a f`cut asta p\n` acum. Mai \nt\i, el r`stoarn` tiparul poemelor mai vechi, din Amintiri pentru tat`l meu (2010), con]in\nd adres`ri melancolice ale eului saturnian c`tre un tat` pierdut \n moarte. Acum, el produce ni[te superbe prozopopei, sub forma unor vise \n care „unul dintre mor]ii t`i / cei mai iubi]i, cel mai drag dintre mor]i“ \i dest`inuie fragmente din lumea de dincolo, \n care locuie[te acum. Asta face din Fr\nghia \nflorit` un poem teologic, \n care e cartografiat spa]iul „de interval“ al cimitirului, sau spa]iu-timpul dintre moarte [i Judecata de Apoi, perioada \n care mor]ii zac vis\ndu-i pe cei dragi l`sa]i \n urm` [i l`s\ndu-se visa]i de ei. Sigur, teologia lui Vancu e una ludic` [i apocrif`, dar e vorba de apocrife de cea mai bun` calitate, ale unui Ioan Teologul

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Cum \nflore[te un poem din secolul XXI, colocvial [i hiperlivresc (e grozav cum Borges, Ion Mure[an, André Breton [i Ovidiu Nimigean, de pild`, s\nt cita]i unul dup` altul [i unul prin altul). Viziunile apocaliptice ale lui Vancu nu s\nt pline de \ngeri fioro[i cu s`bii [i trompete sau de c`l`re]i scheletici, ci de turme de \ngeri care se joac` precum copiii, de suflete care se m\ntuiesc \ntr-o clip`, cum gr`un]ele de porumb \nfloresc \n tigaie, sau de Dumnezeu f`c\nd oameni de z`pad` din sufletele albe ale mor]ilor. Dar, cu tot jocul, s\nt viziuni clare [i riguroase ca o dogm`, \n care sub stratul de reverie calin` [i compensatorie se ascund \ntreb`ri teribile, la care r`spunsul e moartea: „Iar de r`spuns ]i se va r`spunde / r`spicat, exact c\nd spui \nger / \ngerelul meu ce mi te-a dat aerul / se va cr\mpo]i, smuls / de peste lucruri ca ambalajul lucios / de pe un cadou demult promis“. Dar, pe l\ng` asta, Fr\nghia \nflorit` este [i un volum de o duio[ie sf\[ietoare [i periculoas` (nu \nt\mpl`tor Cami se sperie de poemele ve[nic tanatofore ale so]ului ei [i-l someaz` s` se opreasc`). Poetul cu nop]ile b\ntuite de „fericirea cumplit`“ de a-[i \nt\lni tat`l mort este surprins, ziua, s` constate c` „i se fac semne“ à la Eliade sau C`rt`rescu prin gesturile spontane ale fiului s`u de doar c\]iva ani. Fericirea de copii de gr`dini]` a \ngerilor d\ndu-se pe lemnul sicrielor ca pe tobogane are ecou \n fericirea lui Sebastian chiuind de pl`cere la locul de joac`; sau „turta de

„oameni“ cu „o“ mic [i f`r` o dram` aparent`, dar prin ei trece, ca un scurtcircuit, alteori ca un abur, o nelini[te venit` de dincolo, din frustr`ri personale, izbucnit` \ntr-un accident care le d` via]a peste cap etc. Punctul forte al t\n`rului prozator nu st` \ns` \n portretul de personaj (ar fi fost [i riscant s` brodeze de amorul artei pe psihologia acestor cvasianonimi), ci \n crearea atmosferei ce conduce la declicul final. El filmeaz`, de aceea, mediul \n care se mi[c` eroii, obiectele din jurul lor, gesturile lor zilnice. Le dezv`luie cu o anumit` tandre]e [i \ncearc` s` compun`, prin ele, tensiune epic`. Nu-i iese \ntotdeauna, tren\nd uneori \n acest scris la detaliu, din exces de subtilitate. Dar, cu excep]ia a trei-patru proze mai pu]in reu[ite („film“, „marea surpriz`“ printre ele), Mihai Mateiu face un debut „integru“ (ca s`-l citez), promi]`tor, ce ar merita [i un public mai larg. Eu, una, sper c` va scrie tot proz` scurt`.

Adriana Stan

vorbe“ pe care-o molf`ie mor]ii \ntr-un alt vis este \nsp`im\nt`tor evocat` \n clipa c\nd Sebastian, \n Carrefour, se repede fericit spre iepura[ii de turt` dulce. {i traficul de emo]ii are loc [i \n sens invers: mor]ii s\nt fascina]i de existen]a celor de pe p`m\nt, \[i comenteaz` unii altora via]a personal`, se uit` la amintirile despre ei ca la ni[te filme sau distrug paradisul cu bomba de uraniu a melancoliei, primit` pe c`i ilicite de la cei de-acas`. Mai trebuie s` spun [i c` Fr\nghia \nflorit` e un poem el \nsu[i \mpletit cu des`v\r[it me[te[ug contrapunctic din noaptea viziunilor de dincolo [i ziua fericirilor de aici, a poemelor [i a notelor de jurnal \n]elepte [i juc`u[e, a tat`lui [i a fiului, a mor]ilor [i a copiilor mici, a dragostei [i a spaimei. O \mpletitur` \ndr`gostit` nu de propria art`, ci de posibilitatea de a o dep`[i, brusc, printr-o miraculoas` inflorescen]`.

Doris Mironescu


Charles Bukowski, Hollywood, traducere din limba englez` de Cristina Ilie, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 27,95 lei

Un Salinger hollywoodian blicat recent, \n versiune româneasc`, la Polirom!), va fi descoperit de Editura Black Sparrow, care i-a editat ulterior majoritatea volumelor, impun\ndu-l drept scriitor interna]ional. Va colabora, \n postur` de scenarist, simbolic a[ spune, [i cu produc`torii de filme californieni. Cele [ase romane l`sate de scriitor reconstruiesc, precum un puzzle, acest destin salingerian, f`c\nd extrem de dificil` distinc]ia \ntre memorialistica pur` [i literatura genuin`. Oricum, chiar \n varianta melanjului perfect de via]` [i text, ele proiecteaz`, \ntr-o manier` [ocant-autentic`, psihologia eroului revoltat, \n decorul unei societ`]i terorizate de spectrul destr`m`rii, articul\nd totodat` o imagine \ntunecat` a Americii veacului trecut. Volumele (traduse \n limba român`, aproape \n totalitate, la Polirom, \n ultimii opt ani) – Post Office (1971) / Po[ta (2004), Factotum (1975) / Factotum (2004), Women (1978) / Femei (2003), Ham on Rye (1982) / {unc` pe p\ine (2011), Hollywood (1989) / Hollywood (2012) [i Pulp (1994) / De duzin` (2003) – \l aduc \n scen`, ca protagonist (cu o singur` excep]ie – De duzin`, roman \n care eroul apare doar \n rol secundar!), pe Henry „Hank“ Chinaski, un alter ego al lui Charles Bukowski, cu func]ionalitatea „dublului“ (s-ar spune, la o privire atent`!) din cultura romantic`. Nara]iunile nu reconstituie biografia autorului cronologic, ci, din segmente revelatoa-

LITERATUR~ Paul Theroux, Necunoscuta de la Palazzo d’Oro, traducere din limba englez` [i note de Monica Botez, Editura Leda, 2012, 39,90 lei

Necunoscuta de la Palazzo d’Oro truns \n „palat“ [i chinuit de invidii, vanit`]i [i frustr`ri, Gilford Mariner \[i revede, la b`tr\ne]e, at\t portretul s`u de artist la tinere]e, c\t [i pe cel al „necunoscutei“ de atunci, f`r` v\rst` [i f`r` trecut, devenit` acum o prezen]` chinuitoare – chipul din oglind` al propriei lui fiin]e, contemplat, \n ceasul rememor`rii, cu un amestec de mil`, jale [i dezgust. Tipul de „inocent“ al lui Theroux, fascinat de un adversar sofisticat, m\nat pe c`ile pierzaniei de dorin]a schimb`rii, de mirajul unei noi pasiuni, de nostalgia unui altceva [i a unui altunde, pentru a se reg`si, la cap`t de drum, mai \n]elept, mai bogat \n amintiri, mai \mp`cat cu moartea, are la baz` tema „transatlantic`“ lansat` de Henry James, nuan]at` cu ecouri din Lawrence, Leopardi sau Wilde, [i se reg`se[te [i \n celelate povestiri din volum. În „Amintirile lui Juda“ apare copilul din Melford (Massachussetts) pentru care cortul, p`durea [i camarazii reprezint` refugii ale sufletului greu \ncercat de abuzurile adul]ilor; \n „O povestire african`“, Prinsloo, scriitorul alb aflat \n c`utare de inspira]ie, este „vr`jit“, deposedat de toate valorile [i speran]ele sale [i vindecat de iluzia unei mari iubiri de o femeie de culoare, a c`rei \nst`p\nire calculat` peste destinul „autorului“ r`zbun` umilin]e str`vechi ale fo[tilor sclavi; \n „Nimfe despletite“ avocatul Wevill din Hawaii, om cu o cas` [i o via]` perfecte, simte c` ar \n-

Codrin Liviu Cu]itaru

tineri dac` ar uita, m`car o dat`, de pruden]a-i b`tr\nicioas` [i ar risca o c`l`torie la Las Vegas, pentru a-[i \ncerca norocul cu [leamp`ta Rita, menajera \n ale c`rei gesturi [i vorbe el percepe ademeniri de nimf` predestinat` seduc]iei [i pe care e hot`r\t s` o r`spl`teasc`, dup` moartea lui, printr-o mo[tenire substan]ial`. Textul lui Theroux este admirabil pus \n valoare de traducerea Monic`i Botez. Exact`, fluent` [i nuan]at`, aceasta reu[e[te s` acopere registre variate de limbaj, s` exprime luciditatea distant` a naratorului, confuzia [i exasperarea personajelor captive \n jocul erotic, diferen]ele de clas` [i v\rst`, vibra]iile autentice [i ezit`rile dialogului spontan. Este o traducere care pune \n eviden]` coeren]a stilului original al acestei c`r]i remarcabile, p`str\nd caden]a imaginilor-cheie ale unui spa]iu perceput ca o distopie a trupului, prin care duhul \[i roste[te c`tre cititorul lumii noi, cu un cinism dublat de compasiune, confesiunile-i „faraonice“.

Irina Grigorescu Pan`

pagina 23

Povestirile din acest volum captiveaz` at\t prin recursul la tema aventurilor existen]iale ale unor personaje hipnotizate de jocurile seduc]iei erotice, c\t [i prin juxtapunerea, atent lucrat`, a unor contraste culturale (lumea veche – lumea nou`), a unor rela]ii complementare [i conflictuale, descifrabile \n cheie psihanalitic`, \ntre femei [i b`rba]i, \ntre copii [i adul]i, \ntre spa]iul opresiv al prezentului [i registrul tr`irilor „s`lbatice“, ademenind personajul narator \n zona de mare risc a libert`]ii dorin]elor „interzise“. Personajul reprezentativ al lui Theroux – prozator american contemporan apreciat pentru romanele [i povestirile sale, dar mai ales pentru notele sale de c`l`torie din spa]ii exotice – apare \n prima povestire, cea care d` [i titlul volumului: pictorul Gilford Mariner, un explorator al zonei subtile [i controversate a unor fantezii erotice \n nuan]e baroce. Aflat la v\rsta amintirilor, acesta \[i spune povestea de amor tr`it` \n urm` cu patruzeci de ani, \n 1962, la Taormina, loc pomenit [i de D.H. Lawrence \n poemul „{arpele“. T\n`rul pictor de atunci, s`rman [i pribeag, [i contesa Grafin, mult mai \n v\rst`, se angajeaz` \ntr-o pies` cu dou` personaje, \n care protagoni[tii, deghiza]i \n public \n roluri de „servitor“ [i „st`p\n`“, \[i joac`, \n spatele u[ilor \nchise, zburd`lniciile c`rnii. American naiv, confruntat cu „zorzoanele“ unei Europe decadente [i deocheate, deopotriv` \mplinit de norocul de a fi p`-

re, similare pieselor unui model fragmentat. Hollywood (romanul publicat, la noi, nu demult!) surprinde anii de glorie ai eroului-autor, insist\nd pe contractul de scenarist pe care ChinaskiBukowski l-a avut cu produc`tori din cinematografie (sugera]i, \n text, de Jon Pinchot: el \l va contacta pe neobositul „Hank“ pentru colaborare). Romanul nu eludeaz` dezam`girile uria[e, cauzate scriitorului de universul vorace al Hollywood-ului, privit cu binecunoscutul cinism (sarcasm) al naratorului. Alienarea [i inadaptabilitatea s\nt aici, ca [i \n celelalte crea]ii ale lui Bukowski, pretexte pentru o investiga]ie mai am`nun]it` a Los Angeles-ului sordid [i morbid, un ora[ pu]in cunoscut elitelor financiare ale locului sau micilor burghezi americani. Chinaski nu reu[e[te s` comunice cu nimeni, „retr`g\nduse“ \n b`utur` [i intersec]ii pasagere cu „sufletele pierdute“ feminine. Hollywood este radiografia efortului unui intelectual „autist“ de a ie[i din prizonieratul psihologic al propriei inadaptabilit`]i.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Valoarea epicului vine, la prozatorul american Charles Bukowski, din fascinanta derulare a biografiei lui, pe care opera o reflect` asemenea oglinzii purtate de-a lungul unui drum. De aceea, mi-ar fi greu s` sus]in c`, \n cazul autorului romanului Ham and Rye/{unc` [i p\ine, asist`m la un proces (clasic) de „transla]ie“ simbolic` a realului spre fic]ional. Vorbim aici, mai cur\nd, despre o form` neobi[nuit` de coexisten]` \ntre cele dou`, de \mbinare a lor p\n` la indistinct. N`scut \n Germania, unde a [i copil`rit un timp scurt, din tat` polonez [i mam` nem]oaic`, Heinrich Karl Bukowski (transformat \n Henry „Hank“ Charles Bukowski) emigreaz`, al`turi de familie, \n Statele Unite, la Los Angeles (ora[ul-fundal al nara]iunilor sale de mai t\rziu). Cre[te \ntr-o familie disfunc]ional` (descris`, cu lux de am`nunte, \n romane) [i \ntr-un decor socio-economic nefast (Marele Crah). Duritatea excesiv` a tat`lui marcheaz` copil`ria scriitorului care se arat`, treptat, un ins f`r` voca]ia alterit`]ii. Pater familias \l d` afar` din cas` la o v\rst` timpurie (pentru c` \i descoper` \ncerc`rile literare [i realizeaz` c` nu va avea niciodat` o carier` inginereasc`, a[a cum [i-ar fi dorit el!), prilej pentru t\n`rul Bukowski de a p`trunde \n lumea sordid` a alcoolicilor [i marginalilor societ`]ii. Dup` tribula]ii existen]iale demne de un scenariu hollywoodian (apropo de romanul Hollywood, pu-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~


pagina 24

RECENZII

LITERATUR~ Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu, Editura ART, 2012, 19,90 lei

O „r`scruce“ \n eminescologie Volumul Ioanei Bot marcheaz` o „r`scruce“ \n eminescologie de care critica de specialitate, indubitabil, este nevoit` s` ]in` cont \n demersurile sale exegetice viitoare. Eminescu explicat fratelui meu deschide o nou` cale regal` \n eminescologia româneasc`, tras\nd noi direc]ii de cercetare – a[a cum studiile Ioanei Em. Petrescu despre Eminescu cristalizau o voce critic` inconfundabil`, unic` \n peisajul culturii române[ti a secolului trecut. Ioana Bot porne[te de la „locurile comune“ [i lecturile „cumin]i“ ale textelor eminesciene, pentru a ajunge pe t`r\muri hermeneutice „virgine“, unde libertatea de mi[care critic` \i permite, \n egal` m`sur`, s` se av\nte \n perimetrul producerii de text subversiv [i alegoric, ironic [i conceptualiza(n)t „,deschis“ [i „indecidabil“ (\n termenii folosi]i de critica poststructuralist` [i deconstructivist`). În acest sens, multe poeme eminesciene, considerate de critica literar` „nespectaculoase“, adic` „epuizate“ din punctul de vedere al con]inutului semantic, s\nt reevaluate din perspectiva unor grile noi de lectur`, sp`rg\nd traseele critice „b`t`torite“ „\nvechite“ de mai bine de un secol, pentru a deschide opera eminescian` spre... zorii modernit`]ii. La o lectur` atent` a volumelor semnate de Ioana Bot, se remarc` cu u[urin]` trei puncte de fug` pe care autoarea \[i centreaz` \ntotdeauna

discursul critic: 1. orientarea studiilor c`tre concept („concept-oriented“) \n detrimentul celor orientate c`tre autor („author-oriented“). Ioana Bot militeaz` pentru o critic` interesat` de concepte [i probleme de po(i)etic`, stilistic`, hermeneutic` [.a. ce ar urma s` scurtcircuiteze a[tept`rile criticului [i ale cititorului – ale „fratelui meu lene[“ – care pleac` s` caute \n text numai ceea ce textul spune c` face sau las` s` se \n]eleag` c` face: „...admit c` nu numai sensurile operei eminesciene m` intereseaz`, ci [i capacit`]ile lecturii de a accede la ele“ (p. 13); 2. miza polemic` a discursului critic: Ioana Bot prefer` mereu spectaculosul, ineditul, caut` „inexprimabilul“ [i promoveaz` lectura retoric` – ce tr`deaz` op]iuni pasiona(n)te, dar, adesea „incomode“ –, realizat` cu „ochi str`ini“, de unde ruptura „ideologic`“, \n calitate de critic literar, fa]` de demersurile predecesorilor. Astfel, „Locul aripelor“ (din submanuscrisul Marta), „Odin [i poetul“, „Scrisoarea a III-a“, „C`lin (file din poveste)“, „Epigonii“, „Sarmis (Gemenii)“, „F`t-Frumos din lacrim`“, „La mijloc de codru des“, „Mure[anu“, „Melancolie“ [.a. s\nt replasate \n circuitul de specialitate din perspectiva traseelor cartografiate de criticii dinainte, dar al c`ror limbaj specific romantismului major european este (polemic) denun]at \ntr-un exerci]iu al experimentului limbajului poetic, de unde posibilitatea

SF Kevin J. Anderson (ed.), Nebula 2011, traduceri de Laura Bocancios, Roxana Br\nceanu, Silviu Genescu, Alexandru Maniu, Ana-Veronica Mircea, Mihai-Dan Pavelescu, Colec]ia „Epsilon“, Editura Trei, 2012, 49 lei

Antologia lui Kevin J. Anderson cuprinde proza scurt` finalist` a premiilor Nebula acordate \n 2010. Intr`m abrupt \n problem`, pentru c` nu avem spa]iu [i cel pu]in trei texte trebuie eviden]iate. La categoria povestire (schi]`), premiul i-a revenit lui Kij Johnson, pentru „Coabitare“. Autoarea nu se afla la primul premiu important, ba mai mult, \n anul urm`tor avea s`-[i adjudece din nou premiul acestei categorii. „Ea [i cu extraterestrul [i-o tr`geau la nesf\r[it, neobosi]i, \n mica nav` de salvare.“ A[a \ncepe schi]a lui Kij Johnson [i asta e tot ce se \nt\mpl` \n cele nou` pagini. Dup` coliziunea dintre o nav` uman` [i una extraterestr`, protagonista este salvat` de alien [i... Face lucruri cu gura, cu m\inile, p`trunde [i se las` p`truns`, f`r` s` aib` habar dac` toate astea au vreo importan]`. Face toate astea \n loc de orice altceva, le face \n loc s` g\ndeasc`. }inta furiei sale – atunci c\nd simte – nici m`car nu este el, extraterestrul, ci Gary, fostul coleg, cel care a murit, l`s\nd-o prad` fiin]ei care, \ntr-un fel, a salvat-o. Suprema comunicare – pentru c` despre asta e vorba – este reac]ia. C\[tig`toarea categoriei nuvelet` (povestire) a fost „P`c`tos, brutar, fabulist, preot; masc` ro[ie, masc` neagr`, gentleman, brut`“ de Eugie Foster, nominalizat` [i la premiile Hugo [i British SF. Este primul mare premiu al autoarei.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Proz` scurt` premiat` Una dintre cele mai bune povestri pe care le-am citit \n ultimii ani. O poveste frumoas`, frumoas`, frumoas`. Despre o lume \n care oamenii poart` m`[ti pe care [i le aleg \n fiecare diminea]`, tr`ind astfel c\te o via]` \n fiecare zi. {irul lung de zile se transform` \ntr-un [ir lung de vie]i, iar moartea – care exist` totu[i – dureaz` doar p\n` a doua zi diminea]` c\nd, odat` cu noua masc`, \ncepe [i noua via]`. O lume \n care oamenii nu au nume, nu au identitate. {i \n care, evident, exist` o organiza]ie a celor care refuz` aceast` stare de fapt. {i care vor ca oamenii s` aib` fiecare via]a lui, identitatea lui. De[i, a[a, vor avea parte [i de o moarte – una definitiv` \ns`. Nu e o poveste SF. Nu [tiu nici dac` fantasticul sau fantasy-ul ar fi mai potrivite pentru a o \ncadra. E una dintre acele povestiri care te fac s` \mpar]i textele \n literatur` [i „doar texte“. Repet, una dintre cele mai reu[ite povestiri ap`rute \n lumea F&SF \n ultimii ani. {i cu at\t mai mult regret c`, \n varianta româneasc`, nu i s-a g`sit un titlu pe m`sura celui original. Care este, trebuie neap`rat s`-l transcriu aici, „Sinner, Baker, Fabulist, Priest; Red Mask, Black Mask, Gentleman, Beast“. Cea de-a treia categorie important` a premiilor Nebula pentru proz` scurt` este nuvela. C\[tig`toare, \n 2010, a fost „Doamnele de la Nell Gwynne“ de Kage Baker. Nuvela a mai c\[tigat Premiul Locus [i a fost nominalizat` la premiile

exegetei de a-l apropia pe Eminescu de o nou` paradigm`, cea a modernismului timpuriu: „Dar acest experiment nu mai ]ine de teritoriile romantismului, ci de acelea ale experien]elor poetice postromantice, ale limbajului mallarméan despre neant, ale limbajului sinuciga[ rimbaldian etc.“ (p. 179); [i 3. nu \n ultimul r\nd, Ioanei Bot \i revine meritul de a „urm`ri“ \n critica literar` româneasc` problematicile alunecoase ale „practicilor de lectur`“ [i ale „criticii genetice“ – oper\nd, de pild`, \n „Od` (\n metru antic)“ diferen]a dintre „zgomot“ [i „oper`“: „...nu cred c` distinc]ia dintre «zgomot» [i «oper`» trebuie s` se fac` pe seama coeren]ei lingvistice, ci pe aceea a semnifica]iei formei poetice“ (p. 113). Dup` mult timp, Eminescu este „rea[ezat“ (\n sf\r[it!) pe un f`ga[ de specialitate coerent, articulat cu suple]e [i rafinament critic. „Poetul na]ional“ este „\mbr`cat“ \n „haine (critice) noi“, anticip\nd, astfel, un nou secol/un nou mileniu de cercet`ri eminesciene... neb`nuite [i inovatoare. Un lucru e limpede: Mihai Eminescu este un poet pentru secolul XXI, iar volumul autoarei se impune, firesc, \ntr-un astfel de orizont exegetic.

Silviu Mih`il`

Hugo [i World Fantasy. Din p`cate, Kage Baker nu s-a putut bucura de nici una dintre aceste realiz`ri, ea deced\nd \n ianuarie 2010. „Doamnele de la Nell Gwynne“ este o nuvel` care \mbin` goticul cu steampunk-ul, aduc\ndu-i la un loc pe Charles Dickens [i pe Edgar Allan Poe, amestec\nd personaje at\t de diferite – cum s\nt aristocra]ii, oamenii de afecri, spionii [i fetele dintr-o cas` de toleran]` – \ntr-o tram` poli]ist` pe fundalul unei lumi steampunk \n care gadget-urile obi[nuite subgenului dau culoare, dar f`r` a fi ostentative. Volumul cuprinde [i textele nominalizate, nu mai pu]in meritorii dec\t cele c\[tig`toare. Printre autorii care vor st\rni curiozitatea s\nt Paolo Bacigalupi, James Patrick Kelly, Will McIntosh (cu o schi]` care a mai ap`rut \n limba român`) etc. Un volum reu[it, care arat` c` – cel pu]in \n F&SF – proza scurt` are c`utare [i se bucur` de respectul autorilor [i cititorilor. În acela[i timp, o a doua apari]ie (dup` Cronoli]ii lui Robert Charles Wilson) \n t\n`ra colec]ie „Epsilon“, coordonat` de Mihai-Dan Pavelescu pentru Editura Trei.

Michael Haulic`


N. Turcan, Începutul suspiciunii. Kant, Hegel [i Feuerbach despre religie [i filosofie, Editura Eikon, 2011, 19 lei; Credin]a ca filosofie. Marginalii la g\ndirea tradi]iei, Editura Eikon, 2011, 30 lei

Filosoful de la cap`tul suspiciunii nismul admite o t`cere a obiectelor inaccesibile experien]ei \n interiorul c`reia exist` [i nota implicit` a refuzului unei autodona]ii a obiectului. În cu totul alt registru, propunerea lui Hegel de dep`[ire a religiosului, f`cut` posibil` de efortul kantian de delimitare a subiectului [i a facult`]ilor lui transcendentale, \nseamn` o extensie absolut` a subiectivit`]ii [i a puterilor acestuia, p\n` la ontologizarea lui complet` prin declararea spa]iului subiectiv ca loc de \nt\lnire absolut` a spiritului universal cu sine \nsu[i. Consubstan]ialitatea final` a absolutului cu subiectul (despre care, poate, ar fi de cercetat modul \n care o asemenea idee s-a n`scut \n opera unor autori precum Meister Eckhart sau Dietrich din Freiberg) rupe, \n opera lui Hegel, posibilitatea religiosului ca mod de asumare a unui orizont al transcenden]ei. Feuerbach apare, din aceast` dubl` perspectiv`, drept autorul a c`rui critic` a religiei se \ntemeiaz` strict pe o inversiune kantian` a identit`]ii hegeliene: dac` nu spiritul se reg`se[te \n om, ci omul \[i proiecteaz` o alteritate a sa \n divin, ignor\nd faptul c` se reg`se[te pe sine \n aceast` proiec]ie, to]i pa[ii suspiciunii au fost acum realiza]i. O lucrare care se \mpline[te, de fapt, abia \n al doilea volum al ei, Marginalii la g\ndirea tradi]iei, o suit` de eseuri care las` s` se vad` dou` op]iuni fundamentale [i sintetice ale autorului:

POLITOLOGIE C`t`lin Raiu, Ortodoxie, postcomunism [i neoliberalism. O critic` teologico-politic`, Editura Curtea Veche, Seria „Democra]ia cre[tin`“, 2012, 25 lei

Utilitatea teoriei politice temului politico-economic implementat \n România postcomunist`, sistem av\nd la baz` principiile democra]iei [i ale economiei de pia]`, C`t`lin Raiu e preocupat s` afle \n ce m`sur` acesta ni se potrive[te. C\t de compatibile s\nt neoliberalismul [i tradi]ia ortodox` a ]`rii este una din \ntreb`rile-cheie adresate. De[i critic` imperfec]iunile democra]iei [i ale statului-pia]`, autorul constat` c` acestea r`m\n \nc` cele mai viabile forme de oganizare ale societ`]ilor actuale. În ceea ce prive[te pun]ile de comunicare cu ortodoxia, acestea nu s\nt greu de g`sit c\nd \n]elegem c` principiile care stau la baza statului occidental modern \[i trag seva din teologia politic` cre[tin`. Aceasta este ra]iunea pentru care prima parte a lucr`rii ofer` cititorului un periplu captivant prin istoria intelectual` a conceptelor democra]iei, explicate \n context teologic cre[tin. Urm`torul capitol analizeaz` critic fa]etele neoliberalismului, cu o aplecare special` spre formele pe care le \mbrac` acesta \n spa]iul european. Capitolul al treilea e dedicat modului \n care postcomunismul românesc a recep]ionat, pe de o parte, presiunea moderniz`rii societ`]ii dup` model occidental, iar pe de alt` parte, apelul la tradi]ie venit din zona ortodoxiei. Ultimele dou` capitole se concentreaz` asupra g`sirii formulei care s` echilibreze cele dou` for]e modelatoare \n beneficiul societ`]ii române[ti.

Alexander Baumgarten

Este de remarcat stilul lucr`rii, o combina]ie fructuoas` de verv` eseistic` [i rigoare [tiin]ific`. Multe dintre titlurile eseurilor (i.e. „Vuvuzela [i Obama“, „23 August ca hram“, „Autogol din ofsaid“) au c\rlig jurnalistic [i reu[esc s` ]in` cititorul \n priz`. {i mai important` [i de apreciat este pozi]ionarea echilibrat` a teologului ortodox, st`p\n pe conceptele [i convingerile sale, interlocutor avizat, deschis dialogului cu ceilal]i. La capitolul minusuri, pozi]ionarea insuficient de clar explicat` a postcomunismului (mai degrab` un interval istoric) \n opozi]ie cu neoliberalismul (\n primul r\nd o doctrin` politico-economic`). Fiind vorba de o culegere de eseuri publicate anterior, ar fi fost util` – pentru o mai u[oar` contextualizare a textelor – ad`ugarea datelor la care acestea au fost publicate ini]ial. Per total \ns`, avem de-a face cu o lucrare solid`, care ar putea ajuta la reabilitarea \ncrederii românilor \n utilitatea teoriei politice.

Bogdan Barbu

pagina 25

E vara lui 2012, vara recordurilor. Olimpice, de temperatur`, dar mai ales de absurditate politic`. Atmosfer` aproape irespirabil`. Citesc cartea lui C`t`lin Raiu, de]in`tor de master \n teologie ortodox`, doctorand \n [tiin]e politice [i politolog-teolog \n devenire [i m` \ntreb: care mai poate fi utilitatea teoriei politice \ntr-un stat ce nu reu[e[te nici m`car s` \[i numere cum trebuie cet`]enii? Cine \i va asculta pe C`t`lin Raiu [i pe to]i tinerii ca el, care ar putea aduce un suflu nou pe pia]a ideilor politice din România? Într-un astfel de context politic dezolant, ambi]ia \ns`[i de a elabora „o critic` teologico-politic`“ a societ`]ii române[ti folosind sofisticate grile de analiz` conceptual` pare a fi un exemplu perfect de lupt` cu morile de v\nt – sau, mai bine zis, de goan` dup` v\nt, pentru a fi \n linie cu perspectiva teologic` a lucr`rii. Dar, dac` tot am descoperit o asemenea rara avis, o abordare politologic` de-a dreptul donquijotesc` \ntr-un peisaj politic dominat de paia]e, epave, plagiatori, g\[te [i berbeci, cel mai bun lucru pe care \l putem face este s` o aducem \n aten]ie. Autorul \[i propune s` \n]eleag` cum au fost modelate societatea româneasc` [i cultura politic` local` \n perioada postcomunist`, cum au reac]ionat acestea la vectorii schimb`rii veni]i din exterior, \n contextul integr`rii \n structurile euro-atlantice. Identific\nd \n neoliberalismul occidental al anilor ’80-’90 sursa teoretic` a sis-

pentru patristica greac` (mai ales Maxim [i Dionisie) [i pentru fenomenologia francez` (mai ales Marion). Din perspectiva teologiei apofatice (ca restabilire a asum`rii transcenden]ei) [i a fenomenului dona]iei (ca restabilire a rolului transcendentului), Nicolae Turcan ofer` tot at\tea sugestii de re\ntemeiere pe c\t de multe argumente [i descrieri ale istoriei suspiciunii arat` \n primul volum. Revizit\ndu-i pe Eliade sau pe Cioran, pe Marion sau tradi]ia patristic`, autorul construie[te posibilit`]i ale asum`rii religiosului \n universul modernit`]ii t\rzii. A[ sta bucuros \n fa]a lui Nicolae Turcan [i l-a[ asculta vorbindu-mi despre lucruri pe care le vizitez din p`cate mult mai rar dec\t m` \mbolde[te dorul de ele, dar i-a[ vorbi despre acele c\teva coduri genetice ale modernit`]ii, redactate la izvoarele ei istorice de primii mistici germani, de arabo-latinii care au pus fa]` \n fa]` p`g\nismul antic cu dogma cre[tin` [i l-a[ persuada s` accept`m \mpreun`, \n toate aceste filosofii ale istoriei, ceea ce un mare maestru al g\ndirii a numit bun`tatea timpului nostru.

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Dup` ce a publicat o exegez` cioranian` \n care a sus]inut conceptul excesului ca fiind articula]ia principal` a operei studiate [i motorul ei intern, Nicolae Turcan coboar` spre fundamentele propriilor presupozi]ii din cartea anterioar`, explor\nd contextul filosofiei secolului al XIX-lea [i debuturile unei maniere de a g\ndi secularizante, dar al c`rei propriu se \ntemeiaz` pe suspiciunea \n fa]a marilor istorii religioase legitimatoare ale spiritului european. Suspiciunea, tratat` \n maniera unei pozi]ii a spiritului de pe care el poate aborda deconstructiv orice obiect posibil al experien]ei, reprezint` pentru Nicolae Turcan o constant` cu forme diferite de apari]ie de la Kant la Hegel [i Feuerbach. O lucrare sistematic` pe care o putem urm`ri \n trei pa[i. Pa[ii con]in o singur` tez`: c` deconstruc]ia religiosului, f`cut` \n filosofia clasic` german` a secolului al XIX-lea, a fost f`cut` f`r` ca pa[ii acestui demers s` fi avut vreo leg`tur` premeditat` \ntre ei, \ns` av\nd un rezultat comun [i unitar, \n deconstruc]ia sistematic` a religiosului [i la realizarea unei radicale „dezvr`jiri“ a lumii. Astfel, reducerea divinului la imperativele morale \n universul kantian este primul semn al acestei suspiciuni: refugiat \n explorarea arhitecturii transcendentale a subiectului [i delimitat \n interiorul legitimit`]ii discursului, kantia-

DILEMATECA

RECENZII

FILOZOFIE


pagina 26

RECENZII

ISTORIE C`t`lina Mihalache, Didactica apartenen]ei. Istorii de uz [colar \n România secolului XX, Cuv\nt \nainte de Sorin Mitu, Editura Institutul European, 2012, 60 lei

Educa]ia [i sentimentul de apartenen]` {tim cu to]ii, de[i avem uneori tendin]a de a uita prea repede \n numele unui utilitarism \ngust, c` una dintre menirile fundamentale ale [colii este aceea de a educa sentimentele de apartenen]`, de a reproduce de la o genera]ie la alta un nivel rezonabil de coeren]` a corpului social. În numele acestui deziderat s-au comis uneori abuzuri [i for]`ri ale con[tiin]ei de sine a elevilor, alteori procesul de acultura]ie a fost mai bine adaptat contextului social, iar efectele au fost profunde [i durabile. În fine, au fost [i situa]ii, cum este din p`cate cea a societ`]ii române[ti din ultimele dou` decenii, \n care dezinteresul factorilor de decizie, reforme prea multe [i prea pu]in coerente, [i dezorientarea profesorilor traumatiza]i de sc`derea dramatic` a statutului lor economic [i social au condus la e[ecul educ`rii apartenen]ei [i la tot mai slaba integrare social` a tinerilor. C`t`lina Mihalache nu a pornit \n demersul s`u de la criza actual` a [colii, de[i evident aceasta constituie un fundal ce i-a modelat preocuparea de a studia evolu]ia reprezent`rilor istorice ale românilor. Dup` o binevenit` introducere istoriografic` [i metodologic`, volumul cuprinde trei mari p`r]i, una dedicat` personajului istoric exemplar, a doua – faptului istoric memorabil, iar a treia – memoriei comunismului. În prima parte, C`t`lina Mihalache ana-

lizeaz` mai \nt\i destinul [colar [i extra[colar al lui {tefan cel Mare dup` 1989, apoi modul \n care eroii istorici s\nt integra]i \n nara]iunile didactice sau cvasi-didactice, cu exemplific`ri axate pe scrierile lui Dumitru Alma[ [i Neagu Djuvara. Faptul memorabil ales spre analiz` este 1 decembrie 1918, urm`rit \n continua sa semnificare [i resemnificare, din perioada interbelic` p\n` \n zilele noastre, [i confruntat de asemenea cu comemorarea altor elemente semnificative asociate idealului unionist, cum ar fi 24 ianuarie 1859 sau procesele de unire a Basarabiei [i Bucovinei cu statul român, \n cursul aceluia[i an 1918. În fine, c\nd investigheaz` memoria comunismului, C`t`lina Mihalache nu se limiteaz` la cazul românesc, ci, profit\nd de cercet`rile comparative realizate la Georg-Eckert-Institut din Braunschweig, arat` [i felul cum este prezentat` perioada regimului comunist \n manualele din alte ]`ri (Bulgaria, Ungaria, Polonia, Albania, Republica Moldova, Germania). Înc` [i mai important` dec\t preocuparea comparatist` sau dec\t recurenta raportare la teorii [i cercet`ri referitoare la dinamica memoriei sociale este str`dania C`t`linei Mihalache de a dep`[i nivelul analizei de discurs a manualelor [i a retoricii oficiale [i de a \ncerca s` surprind` modul \n care acestea au fost receptate de c`tre publicul-]int`. Ea a realizat astfel anchete cu privire la nivelul

ARTE

Pa[aportul artistic al „domnului pictor Nicu Grigorescu“ Un subiect apreciat \n genere ca „rezolvat“ prin studiul N. Grigorescu. Anii de ucenicie, semnat de George Oprescu [i Remus Niculescu \n 1956, este reluat \n volumul recent ap`rut datorat Marinei Ileana Sabados, eminent` medievist` specializat` \n studiul icoanelor din secolele XVI-XIX. Cartea cuprinde rezultatele cercet`rii autoarei, ce completeaz` semnificativ imaginea perioadei de formare a lui Grigorescu, anterior plec`rii \n Fran]a, printr-o serie de descoperiri, lumin\nd cu nuan]e, fapte [i documente, interpret`ri – unele [tiute, altele inedite. Sus]in\nd exemplar opiniile [i ipotezele Marinei Sabados, fotografiile \n culori datorate lui Constantin Dina – compozi]ii cu personaje, dar [i detalii edificatoare pentru gestul pictural specific artistului – pun \n eviden]` talentul precoce [i forma]ia \nchegat` a t\n`rului \n v\rst` de dou`zeci de ani, care manevra cu siguran]` [i nerv solu]iile picturale de tip neoclasic, punctate prin sugestii de stil liber al viitoarei tu[e mature. Lansarea cercet`rii asupra subiectului [i sus]inerea public`rii se datoreaz` monahiei Olimpiada Chiriac, stare]` a M`n`stirii Agapia, care a \n]eles s` sprijine redarea c`tre public [i speciali[ti a unei opere-cheie din arta noastr` de secol XIX. Între 1996-2004, oper\nd \n paralel cu consolidarea arhitecturii bisericii Sfin]ii Voievozi, echipa de restauratori speciali[ti (so]ii Pia [i Mihai Stinghe, Gh. P`tra[cu) a restituit is-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

Marina Sabados, Grigorescu la Agapia, tip`rit` cu binecuv\ntarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, Editura Doxologia, 2012, pre] neprecizat

toriei artei române[ti imagini de o str`lucire neb`nuit`, foarte aproape de cele genuine, executate \ntre 1858-1861 de Nicu Grigorescu (a[a semna pe atunci artistul), \n ajunul plec`rii sale la Paris. Structura articulat` logic a lucr`rii recombin` patru segmente principale spre care s-au \ndreptat eforturile autoarei: identificarea surselor iconografice utilizate de artist, identificarea temei scenelor, clarificarea atribu]iei Grigorescu privind unele icoane din biseric` [i din muzeul m`n`stirii, recompunerea prin comentariul documentelor de arhiv` a ambian]ei \n care a fost lansat`, apoi executat` [i recep]ionat`, comanda. O contribu]ie remarcabil` a autoarei este descoperirea – \n biblioteca personal` a lui Grigorescu (p`strat` \n muzeul memorial de la C\mpina) – a surselor de inspira]ie folosite de artist pentru compozi]iile biblice. Este vorba despre gravurile \n acvaforte executate de Etienne Réveil (1800-1850?) dup` operele vechilor mae[tri, cuprinse \n cele patru volume ale tratatului Musée religieux, ou choix des plus beaux tableaux inspirés par l’histoire sainte aux peintres les plus célèbres..., Paris, 1836, carte drag` lui Grigorescu – amintire a probei artistice de foc dinaintea stagiului francez, p`strat` de-a lungul \ntregii sale vie]i [i acum redescoperit`. Compara]iile stabilite de Marina Sabados \ntre imaginile pictate de

cuno[tin]elor elevilor referitoare la {tefan cel Mare la \nceputul anului 2004, cu privire la modul de s`rb`torire [colar` a zilelor de 24 Ianuarie [i 1 Decembrie, [i cu privire la felul \n care concet`]enii [coli]i \n ultimul deceniu al regimului comunist, ca [i elevii de azi se raporteaz` la trecutul comunist. Rezultatul este un discurs polifonic despre trecut, o analiz` care evit` exhaustivitatea, dar care se cite[te ca un roman pasionant. C`t`lina Mihalache nu este la prima ei carte. A mai publicat un volum incitant despre valorizarea costumului popular [i a artizanatului \n România secolului XX, [i este coeditor al unui volum colectiv despre patrimoniul na]ional. Cartea de fa]`, care valorific` [i \mbog`]e[te p`r]i ale tezei de doctorat sus]inute \n 2008, o consacr` \ns` pe autoare printre cele mai autorizate voci ale istoriografiei române actuale.

Bogdan Murgescu

artist [i sursele lor gravate de Réveil ne edific` asupra faptului c` Grigorescu parcurge [i \[i \nsu[e[te, pict\nd Agapia, istoria picturii occidentale prin capodoperele ei. La data plec`rii \n Fran]a, „pa[aportul s`u artistic“ cuprindea deci st`p\nirea unui limbaj de tip neoclasic, cunoa[terea istoriei picturii prin gravuri [i un anume grad de \nsu[ire a limbii franceze. Binevenite \n structura monografiei apar comentariile a dou` documente de arhiv` reproduse \n Anexe: contractul lui Nicu Grigorescu pentru pictura Agapiei [i raportul pictorului George {iler referitor la lucrarea \ncheiat`. Publicate anterior, dar aproape uitate, aceste texte s\nt comentate cu relevan]` \n lumina a ceea ce se [tie ast`zi despre pictura bisericilor noastre \n secolul al XIX-lea. Cartea Marinei Sabados creioneaz` o nou` perspectiv` asupra picturii române[ti din secolul al XIX-lea, ca [i asupra mentalit`]ilor epocii ce preg`tesc modernitatea.

Ioana Beldiman


DILEMATECA Anul VII l nr. 75 l august 2012

pagina 27


pagina 28

AVANPREMIER~ Don DeLillo Romancier, eseist [i dramaturg american, Don DeLillo s-a n`scut \n 1936, \n New York. Dintre romanele sale fac parte White Noise (1985), Libra (1988), Underworld (1997), al`turi de Cosmopolis (2003) [i Falling Man (2007). De-a lungul carierei, i s-au decernat numeroase premii de prestigiu, printre care Premiul Academiei Americane de Arte [i Litere, National Book Award, PEN/Faulkner Award [i PEN/Saul Bellow Prize, \n 2010, pentru realiz`rile sale \n literatura american`. Cosmopolis este primul roman al lui Don DeLillo ce apare \n Seria „Proz` XXI“ a Editurii Polirom.

Cosmopolis Somnul \l ocolea acum [i mai des, nu o dat` sau de dou` ori pe s`pt`m\n`, ci de patru, cinci ori. Ce f`cea c\nd se \nt\mpla a[a? Nu f`cea plimb`ri lungi p\n` la ivirea zorilor. Nu exista nici un prieten pe care s`-l iubeasc` \ntr-at\t de mult \nc\t s`-l tortureze sun\ndu-l. Ce-ar fi fost de zis? Era o chestiune de t`ceri, nu de vorbe. Încerca s`-[i croiasc` drum c`tre somn citind, dar nu f`cea dec\t s` se trezeasc` [i mai tare. Citea c`r]i de [tiin]` [i de poezie. Îi pl`ceau poemele simple, pozi]ionate precis \n spa]iul alb, [iruri de scrijelituri alfabetice arz\nd h\rtia. Poeziile \l f`ceau con[tient de propria-i r`suflare. O poezie purta clipa c`tre lucruri pe care \n mod obi[nuit nu era preg`tit s` le observe. Aceasta era nuan]a fiec`rei poezii, cel pu]in pentru el, pe timp de noapte, \n acele lungi s`pt`m\ni, o r`suflare dup` alta, \n camera rotitoare din partea de sus a triplexului. Într-o noapte a \ncercat s` doarm` st\nd \n picioare, \n chilia lui pentru medita]ie, dar nu era nici pe departe at\t de specializat, at\t de c`lug`rit \nc\t s` \i reu[easc`. A ocolit somnul stabilind un echilibru, un calm lipsit de lun` \n care fiecare for]` este contrabalansat` de o alta. Era cea mai rapid` dintre alin`ri, o mic` pauz` \n tumultul identit`]ilor zbuciumate. Chestiunea nu avea rezolvare. A \ncercat

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

(fragment) sedative [i somnifere, dar \i d`deau dependen]`, arunc\ndu-l \n str\nse spirale l`untrice. Fiecare act pe care \l juca era b\ntuit de sine [i artificial. {i cel mai vag g\nd era \nso]it de o umbr` de nelini[te. Iar el ce-a f`cut? N-a consultat un psihanalist st\nd \ntr-un fotoliu de piele \nalt. Freud e terminat, urmeaz` Einstein. În seara asta citea Teoria Relativit`]ii, \n englez` [i \n german`, dar \n cele din urm` a pus cartea deoparte [i a r`mas \ntins absolut nemi[cat, \ncerc\nd s`-[i someze voin]a s` rosteasc` unicul cuv\nt ce avea s` sting` luminile. Nu exista nimic \mprejurul lui. Nu era dec\t zgomotul din capul lui, mintea \n timp. C\nd avea s` moar`, nu el va \nceta. Lumea va \nceta. A stat \n picioare la fereastr` [i a privit zorii m`re]ei zile. Priveli[tea se \ntindea peste poduri, canale [i sunete [i chiar mai departe, dincolo de cartiere [i suburbiile ca pasta de din]i, c`tre \ntinderi de p`m\nt [i cer care nu puteau fi numite dec\t marea dep`rtare. Nu [tia ce voia. Era \nc` noapte pe r\u, o seminoapte, iar aburi cenu[ii p\lp\iau pe deasupra hornurilor de pe malul \ndep`rtat. {i-a imaginat c` t\rfele se c`raser` deja toate de pe la col]urile lor luminate de felinare, d\nd din t\rti]ele lor bombate, alte feluri de afaceri str`vechi tocmai se urniser`, camioane de marf` ie[ind din pie]e, alte ca-

mioane ie[ind din docurile unde erau \nc`rcate. Dubele cu p\ine aveau s` traverseze ora[ul, iar c\teva ma[ini r`zle]e sc`pate de la balamuc [erpuiau de-a lungul bulevardelor, rev`rs\nd sunete puternice din boxe. Cel mai nobil lucru, un pod peste un r\u, cu soarele \ncep\nd s` vuiasc` de dincolo de el. Privea o sut` de pesc`ru[i urm\nd \n alai o gabar` [ov`ielnic` \n josul r\ului. Aveau inimi mari [i puternice. El [tia asta, dispropor]ionate fa]` de m`rimea corpului. C\ndva fusese interesat [i \nv`]ase anatomia p`s`rii \n cele mai mici detalii. P`s`rile au oase g`unoase. Î[i \nsu[ea cele mai dificile materii \ntr-o jum`tate de dup`-amiaz`. Nu [tia ce voia. Apoi a [tiut. Voia s` se tund`. A mai stat o vreme, privind un singur pesc`ru[ \n`l]\ndu-se [i unduindu-se pe o pal` de v\nt, admir\nd pas`rea, g\ndindu-se la ea, \ncerc\nd s` cunoasc` pas`rea, sim]indu-i b`taia zdrav`n` [i serioas` a inimii de gunoier \nfometat. Purta costum [i cravat`. Un costum care-i atenua bombeul pieptului supradezvoltat. Îi pl`cea s` exerseze noaptea, tr`g\nd de fiare, ridic\nd haltere \n picioare sau st\nd pe banc`, \n repeti]ii stoice care ardeau tumultul [i constr\ngerile de peste zi. S-a plimbat prin apartament, cele patru-


s` stea [i s` o priveasc` atunci c\nd se sim]ea a[a. Se sim]ea precaut, somnoros, inconsistent. V\ntul b`tea, t`ios, dinspre r\u. {i-a scos agenda de buzunar [i a tastat o \nsemnare doar pentru sine, despre caracteristica anacronic` a cuv\ntului zg\rie-nori. Nici o structur` recent` n-ar trebui s` poarte aceast` denumire. Ea apar]inea uimirii r`suflate de alt`dat`, turnurilor ca ni[te s`ge]i, care erau basme deja cu mult \nainte s` se nasc` el. P\n` [i dispozitivul pe care scria era un obiect a c`rui excentricitate original` aproape c` disp`ruse. {tia c` ar fi trebuit s` se descotoroseasc` de el. Turnul \i d`dea putere [i profunzime. {tia ce voia, o tunsoare, dar a mai r`mas o vreme \n zgomotul cresc\nd al str`zii, studiind masa [i scara turnului. Unica virtute a suprafe]ei acestuia era c` [terpelea [i reflecta lumina r\ului [i mima continuitatea cerului. Structura [i reflexia creau o aur`. I-a scanat lungimea [i s-a sim]it legat de el, av\nd \n comun suprafa]a [i mediul care venea \n contact cu suprafa]a, dinspre ambele p`r]i. O suprafa]` separ` interiorul de exterior [i apar]ine unuia, \n aceea[i m`sur` ca altuia. Se g\ndise la suprafe]e, c\ndva, sub du[. {i-a pus ochelarii de soare. Apoi a traversat \napoi bulevardul [i s-a apropiat de [irurile de limuzine albe. Erau zece ma[ini, cinci \n[irate l\ng` trotuarul din fa]a turnului, pe First Avenue, [i cinci aliniate pe strada lateral`, \ndreptate c`tre vest. Ma[inile erau identice la prima vedere. Posibil ca unele s` fi fost cu treizeci, cu [aizeci de centimetri mai lungi dec\t altele, \n func]ie de detaliile de construc]ie care le prev`zuser` prelungirile [i de cerin]ele aparte ale proprietarilor. {oferii fumau [i vorbeau pe trotuar, \n costume \nchise la culoare [i f`r` p`l`rie, av\nd \n comun o vigilen]` care era evident` doar retrospectiv, dup` ce ochii le sc\nteiaz`

pagina 29

\n cap, \[i leap`d` ]ig`rile [i \[i abandoneaz` pozi]iile nestudiate, odat` ce [i-au z`rit obiectul aten]iei. Deocamdat` vorbeau, unii dintre ei cu accent, al]ii \n limba matern`, [i a[teptau bancherul de investi]ii, dezvoltatorul imobiliar, investitorul strategic, antreprenorul software, suzeranul mondial al satelitului [i cablului, brokerul cu discount, patronul de trust media n`sos, [eful de stat exilat al vreunui peisaj devastat de foamete [i r`zboi. În parcul de peste drum erau arbori stiliza]i din fier forjat [i f\nt\ni de bronz cu b`nu]i iriz\nd \mpr`[tia]i \n ad\ncuri. Un b`rbat \n haine de femeie plimba [apte c\ini elegan]i. Îi pl`cea faptul c` ma[inile nu se puteau deosebi una de alta. Voise o astfel de ma[in` fiindc` considera c` era o copie platonic`, lipsit` de greutate \n ciuda m`rimii, mai mult o idee dec\t un obiect. Dar [tia c` asta nu era adev`rat. Asta era doar ceva ce spusese pentru impresie, f`r` s` cread` nici o clip`. Ba crezuse pentru o clip` [i at\t. Voise ma[ina asta fiindc` nu era doar supradimensionat`, dar era a[a la modul agresiv [i arogant, ca o metastaz`, un formidabil mutant ce \nc`leca orice argument \mpotriva sa. {efului cu paza [i protec]ia \i pl`cea ma[ina pentru caracterul ei anonim. Limuzinele albe [i lungi deveniser` cele mai neremarcabile vehicule din ora[. Acesta a[tepta acum pe trotuar, Torval, chel [i f`r` g\t, un b`rbat al c`rui cap p`rea s` fie deta[abil \n vederea \ntre]inerii. — Unde? a \ntrebat. — Vreau s` m` tund. — E-n ora[ pre[edintele. — Nu ne pas`. Ne trebuie o tunsoare. Trebuie s` travers`m ora[ul. — O s` nimeri]i \n plin trafic, care se urne[te milimetric. — Doar a[a, ca chestie. Despre ce pre[edinte vorbim? — Al Statelor Unite. O s` se pun` bariere, a zis. Str`zi \ntregi [terse de pe hart`. — Du-m` la ma[in`, i-a zis omului. {oferul a ]inut u[a deschis`, gata s` alerge ocolind partea din spate a ma[inii, p\n` la u[a lui, la zece metri distan]`. Acolo unde se termina [irul de limuzine albe, paralel cu intrarea la Japan Society, \ncepea un alt r\nd de ma[ini, ma[inile de ora[, negre sau indigo, iar [oferii a[teptau membrii misiunilor diplomatice, delega]ii, consulii [i ata[a]ii cu ochelari de soare. Torval s-a a[ezat \n fa]` l\ng` [ofer, unde erau monitoare de computer pe bord [i un ecran pentru vedere nocturn` \n partea de jos a parbrizului, legat la camera cu infraro[u situat` \n grilaj. Shiner \l a[tepta \n ma[in`, era [eful lui cu tehnologia, mic [i cu fa]` b`ie]oas`. El nu se mai uita la Shiner. Nu se mai uitase de trei ani. Odat` ce te uitai, nu mai era nimic

Anul VII l 75 l august 2012

zeci [i opt de camere. F`cea asta c\nd se sim]ea ezitant [i deprimat, mergea cu pa[i largi pe l\ng` bazinul de \not, salonul de joc, sala de gimnastic`, pe l\ng` bazinul rechinului [i camera de proiec]ie. S-a oprit \n dreptul ogarilor s`i [i le-a vorbit. Apoi s-a dus \n anex`, unde trebuiau urm`rite valute [i studiate rapoarte de pia]`. Yenul crescuse peste noapte, \n ciuda a[tept`rilor. S-a \ntors sus, \n re[edin]`, de data asta merg\nd \ncet, [i s-a oprit \n fiecare camer`, absorbind tot ce se afla acolo, v`z\nd profund, re]in\nd fiecare strop de energie, \n raze [i unde. Picturile at\rnate erau \n general abstracte [i geometrice, p\nze mari care dominau \nc`perile [i confereau un calm cucernic atriumului, luminat de cer, cu tablourile sale albe [i \nalte [i cu o f\nt\n` picur\nd. Atriumul avea tensiunea [i suspansul unui spa]iu impun`tor, ce necesita o t`cere pioas` pentru a putea fi v`zut [i tr`it cum se cuvine, moschee a pa[ilor t`cu]i [i a porumbeilor de st\nc` g\ngurind \n bolt`. Îi pl`ceau picturile la care oaspe]ii lui nu [tiau cum s` se uite. Picturile albe le erau necunoscute multora, felii de culoare mucoid` aplicate cu cu]itul. Lucr`rile erau cu at\t mai periculoase cu c\t nu erau noi. În nou nu mai exist` nici un pericol. A cobor\t \n vestibulul de marmur`, c`l`torind cu liftul \n care se auzea Satie. Prostata lui era asimetric`. A ie[it afar` [i a traversat bulevardul, apoi s-a \ntors cu fa]a c`tre cl`direa \n care locuia. Se sim]ea una cu ea. Avea optzeci [i nou` de etaje, un num`r prim, \ntr-o teac` banal` din sticl` mat` de culoarea bronzului. Zg\rie-nori [i omul. Aveau \n comun o margine sau o limit`. Era \nalt de dou` sute [aptezeci [i cinci de metri, cel mai \nalt turn reziden]ial din lume, o alungire banal` care nu se afirma dec\t prin dimensiuni. Avea acel soi de banalitate care se dezv`luie \n timp ca fiind cu adev`rat brutal`. Din acest motiv \i pl`cea. Îi pl`cea

DILEMATECA

AVANPREMIER~


pagina 30

nou de aflat. Îi vedeai p\n`-n m`duva oaselor. Purta c`ma[a [i blugii decolora]i [i st`tea \n pozi]ia lui ghemuit`, masturbatorie. — Deci, ce-am aflat? — Sistemul nostru e sigur. S\ntem impenetrabili. Nu e nici un malware, a zis Shiner. — {i totu[i, s-ar p`rea... — Eric, nu. Am f`cut toate testele. Nimeni nu ne supra\ncarc` sistemul [i nu ne manipuleaz` site-urile. — {i c\nd am f`cut toate astea? — Ieri. La complex. Echipa noastr` de interven]ii rapide. Nu exist` nici un punct vulnerabil de intrare. Asiguratorul nostru a f`cut o analiz` a amenin]`rilor. S\ntem blinda]i la atacuri. — Peste tot. — Da. — Inclusiv ma[ina. — Inclusiv, bine\n]eles, da. — Ma[ina mea. Ma[ina asta. — Eric, da, te rog. — Noi am fost \mpreun`, tu [i cu mine, de c\nd a \nceput trebu[oara asta. Vreau s` \mi spui c` \nc` mai ai v\n` s` faci munca asta. Determinarea. — Ma[ina asta. Ma[ina ta. — Voin]a \ncr\ncenat`. Fiindc` tot aud de legenda noastr`. To]i s\ntem tineri [i iste]i [i-am fost crescu]i de lupi. Dar fenomenul reputa]iei e o treab` delicat`. Omul se \nal]` pe-o vorb` [i se pr`bu[e[te pe-o silab`. {tiu c` nu \ntreb pe cine trebuie. — Ce? — Unde a stat ma[ina noaptea trecut`, dup` ce am f`cut testele? — Nu [tiu. — Unde stau toate limuzinele astea peste noapte? Shiner s-a pr`bu[it f`r` speran]` \n ad\ncurile acestei \ntreb`ri. — {tiu c` schimb vorba. Nu prea am dormit cine [tie ce. M` uit prin c`r]i [i beau coniac. Dar ce se \nt\mpl` cu toate limuzinele astea lungi, care colind` c\t e ziua de lung` ora[ul asurzitor? Unde \[i petrec ele noaptea? Ma[ina a dat de-un blocaj \n trafic \nainte s` ajung` pe Second Avenue. El st`tea \n fotoliul de piele din compartimentul din spate, privind la multitudinea de monitoare. Era o amestec`tur` de date pe toate ecranele, simboluri curg`toare [i grafice alpine, cifre policrome puls\nd. A absorbit acest material \n c\teva secunde lungi [i neclintite, ignor\nd sunetele vorbite emise de capete lucioase. Mai erau acolo un cuptor cu microunde [i un monitor pentru ritmul cardiac. S-a uitat la camera de supraveghere de pe un ax rotitor, iar aceasta l-a privit la r\ndul ei. Pe vremuri st`tea \ntr-un spa]iu comandat din palm`, dar se terminase cu asta. Contextul era aproape f`r` atingere. Putea porni majoritatea sistemelor vorbindu-le sau putea, flutur\ndu-[i m\na spre un

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

AVANPREMIER~

ecran, s`-l fac` s` se sting`. Un taxi a \naintat strecur\ndu-se pe l\ng` ei, [oferul ap`sa pe claxon. Ceea ce a pornit o sut` de alte claxoane. Shiner se foia \n scaunul rabatabil de l\ng` dulapul cu b`uturi, cu fa]a spre partea din spate. Bea suc de portocale cu un pai de plastic care ie[ea din pahar, \ntr-un unghi obtuz. P`rea s` fluiere ceva \n tubul paiului printre sorbituri. Eric a zis: — Ce? Shiner [i-a \n`l]at capul. — N-ai uneori senza]ia c` nu [tii ce se petrece? l-a \ntrebat. — Oare vreau s` te \ntreb ce vrei s` spui? Shiner vorbea \n pai, de parc` ar fi fost un instrument de transmisiune de la bord. — Tot optimismul `sta, toat` aceast` \nflorire [i cre[tere. Lucrurile se \nt\mpl` uite-a[a, pac. {i asta, [i aia, simultan. Întind m\na [i ce simt? {tiu c` analizezi o mie de lucruri la fiecare zece minute. Tipare, rapoarte, indexuri, h`r]i \ntregi de informa]ie. Iubesc informa]ia. Asta-i dulcea]a [i lumina noastr`. E minunea dreacu’. {i cont`m pe lumea asta. Oamenii m`n\nc` [i dorm \n umbra a ceea ce facem noi. Dar, \n acela[i timp, ce? A urmat o pauz` lung`. S-a uitat la Shiner, \n cele din urm`. Ce s`-i spun` omului? Nu \i transmitea o observa]ie dur` [i t`ioas`. De fapt, nu a spus absolut nimic. {edeau \n vacarmul cresc\nd al claxoanelor. Zgomotul `sta avea ceva, ceva ce nu-[i dorea s` fac` s` dispar`. Era tonul unei dureri fundamentale, un bocet at\t de str`vechi, \nc\t p`rea indigen. S-a g\ndit la ni[te b`rba]i gem\nd ritualic \n grupuri l`]oase, unit`]i sociale alc`tuite pentru a ucide [i a m\nca. Carne ro[ie. Asta era chemarea, cumplita nevoie. În frigider ast`zi erau b`uturi. Nimic solid pentru cuptorul cu microunde. Shiner a zis:

— Vreun motiv special pentru care s\ntem \n ma[in`, [i nu la birou? — De unde [tii c` s\ntem \n ma[in`, [i nu la birou? — Dac` ar fi s` r`spund la \ntrebarea asta... — Baz\ndu-te pe ce premis`? — {tiu c` o s` zic ceva c\t de c\t iste], dar deosebit de plat, [i probabil \ntr-o anumit` m`sur` inexact. Apoi o s`-]i fie mil` de mine c` m-am n`scut. — S\ntem \n ma[in` fiindc` trebuie s` m` tund. — Pune-l pe frizer s` vin` la birou. Tunde-te acolo. Sau cheam`-l pe frizer \n ma[in`. Tunde-te [i du-te la birou. — O tunsoare necesit` chestii. Asocieri. Calendar pe perete. Oglinzi peste tot. Nu e nici un scaun de frizer aici. Nu se rote[te nimic, \n afar` de camera de supraveghere. {i-a schimbat pozi]ia \n scaun [i a privit camera de supraveghere regl\ndu-se. Mai demult, imaginea lui era accesibil` aproape tot timpul, \nregistr`rile video transmise \n flux \n \ntreaga lume, din ma[in`, din avion, din birou [i din anumite locuri din apartament. Dar, din chestiuni de securitate, acum camera func]iona \ntr-un circuit \nchis. O asistent` medical` [i doi gardieni \narma]i erau de veghe permanent la cele trei monitoare dintr-o camer` f`r` ferestre de la birou. Cuv\ntul birou era perimat acum. Avea satura]ie zero. A aruncat o privire prin geamul care nu l`sa s` se vad` dec\t \n afar`, din st\nga sa. I-a luat o clip` ca s` \n]eleag` c` o cuno[tea pe femeia de pe locul din spate al taxiului care sta]iona al`turi. Era nevasta lui de dou`zeci [i dou` de zile, Elise Shifrin, o poet` care avea dreptul prin mo[tenire de s\nge la fabuloasa avere bancar` marca Shifrin, din Europa [i din lume. I-a transmis un cuv\nt codificat lui Torval, \n fa]`. Apoi a ie[it \n strad` [i a b`tut \n geamul taxiului. Ea i-a z\mbit surprins`. Avea dou`zeci [i ceva de ani, tr`s`turi de-


catabil. — Nu mi-ai zis niciodat` c` ai ochi alba[tri. El i-a auzit electricitatea static` din r\s. I-a mu[cat \ncheietura de la degetul mare [i a deschis u[a, apoi au pornit-o pe trotuar c`tre cafeneaua aflat` aproape de col]. St`tea cu spatele la perete, uit\ndu-se cum Torval se posteaz` l\ng` u[a de la intrare, de unde putea vedea \ntr-un unghi larg \nc`perea. Locul era \n]esat. Auzea cuvinte r`zle]e \n francez` [i somalez`, preling\ndu-se prin sunetul ambiental. A[a era atmosfera acestui cap`t al 47th Street. Femei de culoare \n rochii ivorii merg\nd prin v\ntul dinspre r\u c`tre secretariatul Na]iunilor Unite. Turnuri de apartamente numite Mole [i Octavia. D`dace irlandeze \mping\nd c`rucioare prin parcuri. {i Elise, desigur, elve]ianc` sau a[a ceva, st\nd dincolo de mas`. — Despre ce-o s` vorbim? a zis ea. El st`tea \n fa]a unei farfurii cu cl`tite [i c\rn`ciori, a[tept\nd s` se topeasc` [i s` se preling` cubule]ul de unt, ca s` \[i poat` folosi furculi]a pentru a o r`suci \n siropul toropit, iar apoi s` priveasc` urmele f`cute de v\rfurile \nfipte lent \n sos. Î[i d`dea seama c` \ntrebarea ei era serioas`. — Vrem un heliport pe acoperi[. Am achizi]ionat dreptul de proprietate pe spa]iul de zbor, dar tot mai e nevoie de o excep]ie de la planul zonal. Nu vrei s` m`n\nci? Se p`rea c` n-o tenta deloc, m\ncarea adic`. Ceai verde [i p\ine pr`jit` neatinse \n fa]a ei. — {i un pavilion de tir l\ng` casa liftului. Hai s` vorbim despre noi. — Tu [i cu mine. S\ntem aici. Prea bine. — C\nd o s` facem iar`[i sex? — O s` facem. Î]i promit, a zis ea.

— N-am mai f`cut de oarecare vreme. — C\nd lucrez, \n]elegi. Energia e pre]ioas`. — C\nd scrii. — Da. — Unde faci asta? Te caut, Elise. L-a privit pe Torval mi[c\nd din buze la zece metri distan]`. Vorbea \ntr-un microfon ascuns la rever. Purta o casc` ascuns` \n ureche. Cablurile de la telefonul mobil \i erau prinse pe sub jachet`, nu departe de arma de foc activabil` prin voce, de fabrica]ie ceheasc`, o alt` emblem` a tendin]elor interna]ionale ale districtului. — M` cuib`resc pe undeva. Mereu am f`cut a[a. Mama obi[nuia s` trimit` oameni s` m` g`seasc`, a zis ea. Servitoare [i gardieni purec\nd casa [i domeniul. Credea c` s\nt solubil` \n ap`. — Îmi place de mama ta. Ai s\nii mamei tale. — S\nii ei. — }\]e mari [i obraznice, a zis el. A m\ncat repede, inhal\nd m\ncarea. Apoi a m\ncat [i m\ncarea ei. I se p`rea c` simte glucoza intr\ndu-i \n celule, aliment\nd celelalte pofte ale trupului. L-a salutat din cap pe proprietarul locului, un grec din Samos, care i-a f`cut cu m\na de la tejghea. Îi pl`cea s` vin` aici tocmai fiindc` lui Torval nu-i pl`cea s-o fac`. — Spune-mi ceva. Acum unde-o s` te duci? a zis ea. La vreo \nt\lnire pe-undeva? La birou? Unde ]i-e biroul? Cu ce te ocupi, mai exact? Îl scruta cu privirea de peste m\inile \mpreunate, pitindu-[i z\mbetul. — {tii chestii. Cred c` cu asta te ocupi, a zis ea. Cred c` te dedici [tiutului. Cred c` str\ngi informa]ii [i le transformi \n ceva fantastic [i cumplit. E[ti o persoan` peri-

Anul VII l 75 l august 2012

licate parc` gravate, ochi mari [i sinceri. Frumuse]ea ei avea o anumit` r`ceal`. Asta era ciudat [i totu[i nu. Capul \i era sprijinit, \ntr-o pozi]ie u[or aplecat`, pe un g\t lung [i suplu. Avea un r\s nea[teptat, un pic istovit [i experimentat, iar lui \i pl`cea felul \n care \[i ducea un deget la buze atunci c\nd voia s` fie g\nditoare. Poezia ei era de rahat. Ea s-a dat mai \ncolo [i el s-a a[ezat al`turi. Claxoanele se domoleau [i se porneau iar`[i, \n cicluri ritualice. Apoi taxiul a ]\[nit \n diagonal`, t`ind intersec]ia p\n` \ntr-un punct chiar la vest de Second Avenue, unde a dat de alt blocaj, cu Torval alerg\nd \nfl`c`rat \n urma sa. — Unde ]i-e ma[ina? — Se pare c` n-am putut s` o g`sim, a zis ea. — M-a[ oferi s` te duc eu. — N-a[ putea. Clar. {tiu c` lucrezi pe drum {i \mi plac taxiurile. Niciodat` n-am fost bun` la geografie [i mai \nv`] chestii \ntreb\ndu-i pe [oferi de unde se trag. — Se trag din groaz` [i disperare. — Da, \ntocmai. Po]i \nv`]a aici, merg\nd cu taxiul, despre ]`rile unde se petrec fr`m\nt`ri. — Nu te-am v`zut de ceva vreme. Te-am c`utat azi-diminea]`. {i-a dat jos ochelarii, ca s` fac` impresie. Ea l-a privit lung, drept \n fa]`. Se uita fix, foarte concentrat`. — Ai ochi alba[tri, a zis ea. El i-a ridicat m\na [i a ]inut-o \n fa]a lui, mirosind-o [i ling\nd-o. Sikhului de la volan \i lipsea un deget. Eric s-a uitat la ciot, impresionant, un lucru serios, o ruin` trupeasc` \nc`rcat` de istorie [i durere. — Ai luat deja micul dejun? — Nu, a zis ea. — Bine. Mi-e poft` de ceva dens, meste-

DILEMATECA

AVANPREMIER~

pagina 31


pagina 32

culoas`. De acord? Un vizionar. El se uita la Torval cum ]inea o m\n` \ndoit` \ntr-o parte a capului, ascult\nd la persoana care \i vorbea \n casc`. {tia c` aparatele astea erau deja antice. Erau structuri degenerate. Poate c` nu [i arma, nu \nc`. Dar cuv\ntul \n sine se pierdea \n suflul unui abur. A r`mas l\ng` ma[ina parcat` ilegal [i l-a ascultat pe Torval. — Raport de la complex. Amenin]are credibil`. A nu se pleca din post. Asta \nseamn` o traversare a ora[ului. — Am mai avut noi nenum`rate amenin]`ri. Toate credibile. {i uite-m` c` \nc` stau aici. — Nu amenin]are la siguran]a dumneavoastr`. La a lui. — Care dracu’ lui? — Pre[edintelui. Asta \nseamn` c` nu-i posibil` o traversare a ora[ului f`r` s` facem din asta o adev`rat` s`rb`toare, cu pr`jiturele [i lapte. Prezen]a v\njoas` a lui Torval i se p`rea o provocare. Era noduros [i \nclinat. Avea trupul unui halterofil, p`r\nd s` stea [i \n picioare, [i pe vine, \n acela[i timp. Atitudinea lui era una de grosolan` \ncredere, cu acea vigilen]` serioas` pe care oamenii solizi [i-o reprim`. Ni[te incit`ri ostile. Stimulau \n Eric sim]ul propriei lui autorit`]i fizice, standardele lui de for]` [i mu[chi. — Înc` se mai trage \n pre[edin]i? Credeam c` exist` ]inte mai atr`g`toare, a zis el. Pentru echipa responsabil` cu paza, el c`uta temperamente echilibrate. Torval nu se potrivea cu [ablonul. Uneori era ironic, iar alteori vag dispre]uitor fa]` de procedurile standard. Apoi, capul lui. Era ceva \n protuberan]a capului lui ras [i \n pozi]ionarea aberant` a ochilor, care trimitea la o furie re]inut`. Treaba lui era s` fie selectiv, \n termenii lui, cu privire la confrunt`ri, nu s` urasc` o lume f`r` chip. Observase c` Torval \ncetase s` \i mai spun` domnul Packer. Acum nu-i mai spunea nicicum. Omisiunea aceasta l`sa un gol \n peisaj, suficient de larg c\t s` treac` un om prin el. {i-a dat seama c` Elise disp`ruse. Uitase s` o \ntrebe \ncotro mergea. — În cvartalul urm`tor s\nt dou` frizerii. Una, dou`, a zis Torval. Nu trebuie s` travers`m ora[ul. Situa]ia nu e stabil`. Oamenii treceau \n grab`, acei ceilal]i ai str`zii, nesf\r[it de anonimi, dou`zeci [i unu de suflete pe secund`, \ntr-un mar[ al fe]elor [i al pigmen]ilor, stropi de fiin]` nespus de efemer`. Se aflau aici pentru a-]i demonstra c` nu trebuie s` te ui]i la ei. Michael Chin st`tea acum pe scaunul rabatabil, analistul lui financiar, camufl\nd \n calm o anumit` nelini[te considerabil`. — {tiu z\mbetul `la, Michael. — Cred c` yenul. Adic`, avem motive s`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 75 l august 2012

AVANPREMIER~

credem c` s-ar putea s` folosim efectul de levier prea pripit. — O s` ias` cum vrem noi. — Da. {tiu. Ca \ntotdeauna. — Pripit ]i se pare ]ie. — Ce se \nt\mpl` nu se-ncadreaz` \n schem`. — Se-ncadreaz`. Trebuie s` cau]i ceva mai temeinic. Nu te \ncrede \n modelele standard. G\nde[te dincolo de limite. Yenul are ceva de zis. Ascult`-l. Apoi sari. — Pariem ceva de zile mari. — {tiu z\mbetul `la. Vreau s`-l respect. Dar yenul nu poate urca mai mult de-at\t. — Împrumut`m sume enorme, enorme. — Orice asalt asupra limitelor percep]iei va p`rea pripit la \nceput. — Haide, Eric. Specul`m \n van. — Maic`-ta punea z\mbetul pe seama lui taic`-tu. Iar el pe-a ei. Are un ceva mortal. — Cred c` trebuie s` intervenim.

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

— Ea credea c` ar trebui s` te \nscrie la consiliere de specialitate. Chin avea diplome \nalte \n matematic` [i economie [i totu[i nu era dec\t un pu[ti, cu o creast` punk \n cap, de-un ro[u mohor\t, ca sfecla. Cei doi b`rba]i au vorbit [i au luat hot`r\ri. Erau hot`r\rile lui Eric, pe care Chin le-a notat \nciudat \n agenda de m\n` [i apoi le-a sincronizat \n sistem. Ma[ina se mi[ca. Eric s-a privit pe ecranul oval de sub camera de supraveghere, trec\ndu-[i degetul mare pe linia b`rbiei. Ma[ina s-a oprit [i s-a urnit, iar el [i-a dat seama uimit c` tocmai \[i pusese degetul pe linia b`rbiei la o secund` sau dou` dup` ce v`zuse asta pe ecran. Traducere din limba englez` de

Veronica D. Niculescu

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

Dilemateca 75  

Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you