D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012
L I T E R AT U R ~
Nefericita familie Pyncheon Nathaniel Hawthorne Casa cu [apte frontoane Colec]ia „Art clasic“, Editura ART, 2011
Am g`sit \ntotdeauna fascinant` ambiguitatea prozei lui Nathaniel Hawthorne. Incertitudinea nu e doar sentimentul ce tortureaz` personajele, ci [i principalul efect gra]ie c`ruia autorul \[i captiveaz` cititorii. Hawthorne a fost contemporan cu Dickens, Flaubert [i Melville, \ns` timpul s-a dovedit mai sever cu eroii [i eroinele sale dec\t cu Pip, Emma sau Ahab. Citind The Scarlet Letter ori The House of the Seven Gables nu ui]i c` ai \n m\ini c`r]i scrise demult, c`ci personajele ]i se adreseaz` de pe pozi]ii simbolice fixe, u[or de descifrat ast`zi. Totu[i, atmosfera acestor romane nu a pierdut nimic din intensitatea ei ap`s`toare. The House of the Seven Gables (1851) este o poveste gotic`, o saga de familie [i o puternic` alegorie american`. Colonelul Pyncheon, puritan ajuns \n Noua Anglie \n secolul al XVII-lea, vrea s` le lase urma[ilor s`i tr`inicia unei case. El consider` c` viitoarea construc]ie poate fi \n`l]at` doar pe terenul s`rmanului Matthew Maule. Ca s` gr`beasc` lucrurile, colonelul \[i folose[te influen]a [i convinge clerul din Salem s`-l acuze pe \nd`r`tnicul proprietar de vr`jitorie. Pe e[afod, Maule \[i recunoa[te du[manul \n mul]ime [i-l blestem`. F`r` s` se sinchiseasc` de supersti]ii, colonelul construie[te o locuin]` impun`toare, iar la inaugurare \i invit` pe localnici – oficialit`]i simandicoase [i plebei, deopotriv`. Dar, \n loc s`-i \nt\mpine, ilustra gazd` r`m\ne moart` \n jil], cu gura plin` de s\nge, a[a cum a spus Maule c` se va \nt\mpla. Urmeaz` aproape dou` veacuri de r`fuieli pe propriet`]i funciare, secrete luate \n morm\nt [i coinciden]e stranii. |n timp, Casa cu
RECENZII [apte frontoane \[i pierde prestan]a [i glan]ul patrician, devenind sinistr`. La vremea c\nd o vedem de aproape, \n ea mai locuiesc sc`p`tata Hepzibah Pyncheon, fat` b`tr\n` dornic` s`-[i deschid` o dughean` [i s` c\[tige simpatia celor simpli, Clifford, un suflet chinuit de fapte din trecut deloc limpezi, [i un chiria[ excentric, dagherotipistul Holgrave. Odat` ce li se al`tur` veri[oara diafan` Phoebe, starea de spirit general` pare s` se schimbe. Numai portretul colonelului \narmat cu spada [i cu Biblia prive[te crunt \napoi. P\n` \n ziua \n care \[i face apari]ia judec`torul Jaffrey Pyncheon. Unii, supersti]io[i, jur` c` aud glasul vr`jitorului Maule. Al]ii, mai sceptici, sus]in c` sf\r[itul va fi pe m`sura arogan]ei familiei. Hepzibah, Clifford [i Jaffrey reprezint`, fiecare \n felul s`u, tr`s`turile aristocra]iei puritane. Cei trei r`m\n robii acelora[i valori, de[i pretind contrariul. Locul lor nu poate fi altundeva dec\t \n Cas`. Phoebe, ruda de la ]ar`, \ntruchipeaz` acel gen de gra]ie apreciat` de romantici. Erotismul ei blond o salveaz` din la]ul vanit`]ilor familiale. La r\ndul s`u romantic, Holgrave nu seam`n` cu un Heathcliff. Categoric, nu-i lipse[te patima, \ns` ea r`bufne[te \n momentele c\nd t\n`rul ap`r` principiile proaspetei democra]ii americane. Hawthorne stabile[te transparent rolurile protagoni[tilor [i las` amenin]`rile vagi s`-i b\ntuie. Detaliul fantastic [ubreze[te observa]ia realist`, iar evenimentul atestat istoric d` t\rcoale la periferia fic]iunii. Numele „Pyncheon“ a apar]inut unora dintre coloni[tii puritani din ]inut (nimeni al]ii dec\t str`mo[ii lui Thomas Pynchon), dar chipurile inchizitoriale se reg`sesc \n arborele genealogic al autorului. Abund` imaginile memorabile. Despre Alice, o alt` prezen]` solar`, f`r` noroc, oamenii \[i amintesc c` a aruncat un pumn de semin]e pe acoperi[ul putred al casei. Flori ginga[e r`sar acolo \n fiecare an. M-am \ntrebat adesea dac` sera de banane din Gravity’s Rainbow, construit` peste farmacia lui Corydon Throsp, nu ar putea fi un salut [mecheresc adresat tristei fantome. |mi place s` cred c` da. n Alexandru Budac
33
25 lei traducere din limba englez`, postfa]` [i note de Antoaneta Ralian