Issuu on Google+

DILEMATECA Anul VII l nr. 70 l martie 2012

SCRIERI

DOSAR

l

LEON VOLOVICI

AUTORI

l

LECTURI


EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Pip`itul [i click-ul A devenit un cli[eu „argumentul“ c`, \ntre lectura pe h\rtie [i lectura online, o prefer`m pe prima, pentru c` „sim]im mirosul h\rtiei proasp`t tip`rite, auzim fo[netul paginilor, pip`im coperta lucioas`“ [.a.m.d. E normal. P\n` la urm`, dincolo de orice studiu sau teorie sofisticat` despre psihofiziologia lecturii, putem reduce totul la o constatare simpl`: cartea este, de at\ta vreme, unul dintre obiectele familiare omului. {i nu (prea) s-a schimbat esen]ial \n acest timp, \n ciuda tuturor modific`rilor: e vorba (tot) de ni[te fascicole de foi prinse \ntre dou` coper]i. Cum st`m \ns` cu preferin]ele \n materie de cump`rare? Cu at\t mai mult ar trebui s` alegem varianta „fizic`“: \n libr`rie, pip`itul coper]ilor, plimbatul privirii peste rafturi, „dr`m`luitul“ fiec`rui volum, r`sfoitul la \nt\mplare s\nt mici ritualuri preliminare cump`r`rii care preg`tesc sau stimuleaz` ritualul cel mare al lecturii. Pentru asta \ns` e nevoie de libr`rii, desigur. La acest capitol, st`m prost [i nu vom sta mai bine nici \n viitor. Dintre cele vechi, foarte multe libr`rii s-au \nchis: avem ora[e mici [i mijlocii f`r` nici o libr`rie, iar \n ora[ele mari au r`mas doar c\teva libr`rii \n centru. Au ap`rut c\teva mici lan]uri de libr`rii noi [i moderne, prezente \n c\teva mari ora[e [i care au suc-

ces numai dac` se ocup` [i cu altceva: evenimente culturale, v\nzarea de cadouri, suveniruri sau/[i electronice. Dar trebuie s` ne \mp`c`m cu ideea c` nu vom avea niciodat` un lan] de mari libr`rii adev`rat, precum FNAC, Barnes & Noble ori m`car Feltrinelli. |ntre timp, editurile au \nceput s` v\nd` direct pe site-urile proprii [i au ap`rut libr`riile online. |ntr-un comunicat recent, elefant.ro (cea mai nou` dintre ele) f`cea chiar topurile celor mai v\ndute titluri, pe categorii. (Ar merita o compara]ie cu ce [i c\t se vinde \n libr`riile „reale“, dar de unde date \n ]`ri[oara [i cultura noastr`, dominate de eseism, impresii [i opinii?...) V\nz`rile de c`r]i online vor cre[te cu siguran]` (laolalt` cu v\nz`rile online de orice). La cump`ratul „electronic“ \ns`, adio mici ritualuri de „ini]iere“! Adio pip`it [i dr`m`luit! Bun venit click-ului pe pozele jpg ale coper]ilor! S-ar p`rea c` e-readerele se r`sp\ndesc tot mai mult [i, odat` cu ele, cititul formatelor digitale. De la libr`riile „fizice“ trebuie s` ne cam lu`m g\ndul. Cititul c`r]ii pe h\rtie ar putea fi p`strat sau stimulat de posibilitatea cump`r`rii de c`r]i online (accesibil` [i celor din localit`]i f`r` libr`rii). Mai poate spune cineva c` Internetul omoar` lectura? n

3


SUMAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

INFO

INTERVIU

5-11 12-13

Bazar 3,14TECA

44-50

Ron Currie Jr. „Cu to]ii s\ntem posesorii unei imagina]ii apocaliptice“

14-25

Leon Volovici, „rabinul laic“ de la Ierusalim

52-56

PROFIL

58-60

Petre R`ileanu Tzvetan Todorov, „Democra]ia amenin]at` din interior“ Jan Cornelius |n avion cu C`rt`rescu

DOSAR

Leon Volovici (paginile 14-25)

26-28

MERIDIANE

Carmen Vioreanu, traduc`toare Spre ([i despre) nord

ANCHET~ 62-67

de Marius Chivu Cum e la debut?

70-78

David Grossman, P\n` la cap`tul p`m\ntului

RECENZII 30-34

Carmen Vioreanu (paginile 26-28)

35 36 37 38 39

Literatur`: Paul Cernat Gabriela Gl`van Codrin Liviu Cu]itaru Alexandru Budac Drago[ Zetu Memorialistic`: Bogdan Barbu SF: Michael Haulic` Filozofie: Alexander Baumgarten Politologie: Bogdan Murgescu Arte: Ada Hajdu

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Ron Currie Jr. (paginile 44-50)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

AVANPREMIER~

RUBRICI 43 57 61 68 69

Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare Ioana Bot, C`r]i de plastic Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din martie: Floarea }u]uianu Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro) Abonamente [i informa]ii: tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

David Grossman (paginile 70-78)

4


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

INFO nominalizat` la Premiul Radiodifuziunii Suedeze pentru cel mai bun roman al anului.

Bazar Pesimismul necesar la Stockholm ICR Stockholm a organizat, pe 14 februarie, o discu]ie \ntre Johannes Ekman, Martina Lowden [i Andrzej Tich´y despre pesimism, \n viziunea lui Emil Cioran [i a lui Thomas Bernhard. Dezbaterea a pornit de la volumul Pesimismul necesar. Viziuni sumbre \n cuvinte [i g\nduri de Johannes Ekman, ap`rut de cur\nd la editura suedez` Carlsson Bokförlag. Lucrarea este un tratat despre istoria pesimismului \n literatur` [i se concentreaz` asupra operei lui Emil Cioran (descris de autor drept „probabil cel mai pesimist filozof al secolului XX“), dar [i asupra scriitorilor Thomas Bernhard, Louis-Ferdinand Céline [i Fernando Pessoa. Volumul face referiri [i la al]i scriitori români, precum Mircea Eliade, Eugène Ionesco, Marin Sorescu, Ioan Es. Pop [i Carmen Firan. Johannes Ekman (n. 1946) este produc`tor la Radiodifuziunea Suedez`, unde se ocup` de programul „Poemul zilei“. |n cadrul acestei emisiuni au fost prezenta]i \n ultimii ani, printre al]ii, Marin Sorescu, Nina Cassian, Ioan Es. Pop [i Mircea Dinescu. Martina Lowden (n. 1983) este scriitoare [i critic literar la cel mai mare cotidian suedez, Dagens Nyheter. A debutat \n 2006 cu volumul autobiografic Totul, primit cu entuziasm de presa suedez`. |n noiembrie 2011 a fost interlocutoarea lui Mircea C`rt`rescu pe Scena Interna]ional` a Scriitorilor din ora[ul Göteborg, cu prilejul turneului suedez al acestuia, organizat de ICR Stockholm. Andrzej Tich´y (n. 1978) este scriitor suedez de origine ceh`. A debutat \n 2005 cu romanul {ase litri de aer pentru care a fost distins cu premiul pentru debut al publica]iei Borås tidning – unul dintre cele mai prestigioase premii literare pentru debutan]i din Suedia. Cea de-a doua sa carte, C\mpul, a ap`rut \n 2008 [i a fost

n Topul celor mai v\ndute c`r]i din 2011 prin libr`ria online Elefant.ro arat` interesul cititorilor români pentru memorialistic`, publicistic`, literatur` motiva]ional` [i romane fantasy. La categoria fic]iune, pe primele cinci locuri s-au aflat – chiar \n aceast` ordine, cu v\nz`ri variind \ntre 500 [i 1000 de exemplare – urm`toarele romane: Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay (Editura Litera), Sanctus de Simon Toyne (Editura All), Urzeala tronurilor de George R.R. Martin (Editura Nemira), Ap` pentru elefan]i de Sara Gruen (Editura Humanitas Fiction) [i Iubirile croitoresei de Maria Duenas (Editura Polirom). La categoria nonfic]iune, topul primelor cinci titluri arat` astfel: M`n\nc`, roag`-te, iube[te de Elizabeth Gilbert (Editura Humanitas), Aleph de Paulo Coelho (Editura Humanitas), Despre frumuse]ea uitat` a vie]ii de Andrei Ple[u (Editura Humanitas), {i am spus da, o poveste de iubire de Elizabeth Gilbert (Editura Humanitas) [i Enciclopedia Universal` Britannica (Editura Litera). |n ceea ce-i prive[te pe autorii români, primele zece c`r]i – cu v\nz`ri situate \ntre 400 [i 850 de exemplare – au fost acestea: Despre frumuse]ea uitat` a vie]ii de Andrei Ple[u (Editura Humanitas), Amintiri [i pove[ti mai deocheate de Neagu Djuvara (Editura Humanitas), O scurt` istorie a românilor povestit` celor tineri de Neagu Djuvara (Editura Humanitas), Fa]` c`tre fa]` de Andrei Ple[u (Editura Humanitas), Via]a pe un peron de Octavian Paler (Editura Litera), Ciobit. Interviuri cu Maia Morgenstern de Oana C. Popescu (Editura RAO), Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade (Editura Litera), Maitreyi de Mircea Eliade (Editura Litera), Carte regal` de bucate a Principesei Margareta de România (Editura Curtea Veche) [i Patul lui Procust de Camil Petrescu (Editura Curtea Veche). Inaugurat \n 2010, gra]ie unei finan]`ri din partea fondului de investi]ii Greenlight Invest, site-ul Elefant.ro are o ofert` de peste 36.000 de c`r]i [i peste 10.000 de vizitatori unici zilnic. n

5

Andrzej Tich´y

Elizabeth Gilbert


INFO

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Bazar Balaurul din Iran [i Marjane Satrapi Sala „Elvira Popescu“ a Institutului Francez s-a redeschis: e renovat` [i reechipat`, proiec]iile s\nt mai clare, sunetul e bun, totul miroase a nou. La inaugurare s-a proiectat cel mai recent film regizat de Marjane Satrapi (\n colaborare cu Vincent Parrronaud, Poulet aux prunes („Iubire persan`“). E primul ei film de live-action dup` c\teva lungmetraje de anima]ie de mare succes. Filmele pe care le regizeaz` au la baz` propriile volume de benzi desenate. Cartea care i-a adus recunoa[tere mondial` este intitulat` Persepolis: e un roman grafic [i biografic despre via]a ei – pe c\nd era mic` – sub dictatura din Iran. Romanul – evident, interzis \n Iran – a prins foarte bine la adolescen]ii din Occident. Cea mai „tare“ imagine e cu dou` femei care se holbeaz` acuzator, pe sub v`lul ce le acoper` aproape toat` fa]a, la o feti]` care ]ine ascuns la spate un disc cu ABBA. Imaginea aminte[te cumva de disciplina [i regulile absurde din [co-

Dilemateca v` recomand` n Pentru c` tot a fost ziua lui luna trecut`, v` recomand o relectur`, la \nt\mplare, din Caragiale cu vorbele lui Mihai Ralea din 1935: „Toat` ziua nu auzim dec\t de impozite m`rite, [omaj, suprim`ri, reduceri s`lbatice de salariu, de spectrul foamei [i al mizeriei... Lumea lui Caragiale este o lume absolut paradisiac`, f`r` griji [i f`r` cine [tie ce problematici interne. Oamenii r\d, petrec [i se bucur`. Preocup`rile lor s\nt insignifiante, eroii s\nt acomodan]i, adaptabili. Antino-

lile României comuniste \n care profesorii severi \i taxau pe elevii rebeli care \ndr`zneau s` asculte casete cu Pink Floyd sau cu Metallica. |ntr-un stat totalitar e \ntr-adev`r o infrac]iune s` fii nonconformist. Iar r\sul e o ofens` adus` autorit`]ilor. Marjane Satrapi a \n]eles foarte bine asta [i [i-a v`zut mai departe de nonconformismul ei. |n Persepolis a povestit \n imagini cam cum era via]a sub dictatura din Iran: de la obliga]ia de a purta v`l islamic trec\nd prin interdic]ia de a fuma sau de a bea alcool, de la reglementarea cu stricte]e a orelor \n care se pot face \ntruniri publice (de pild`, petreceri) p\n` la interdic]ia de a asculta cutare muzic` sau de a vedea cutare film. Filmul realizat dup` romanul ei (auto)biografic e interzis \n Iran. |n schimb, a fost v`zut peste tot \n restul lumii civilizate. Datorit` lui Marjane Satrapi, milioane de oameni au \nv`]at care s\nt cele mai r`sp\ndite cli[ee despre Iran [i iranieni [i au priceput ce se afl` dincolo de ele. C`ci totul e construit din pove[ti m`runte care se \mbin`, precum piesele unui puzzle, \ntr-o imagine (aproape) complet` a balaurului care ne sperie acum cu experimente nucleare. Nu-i de mirare c` aceast` carte a trezit brusc interesul tinerilor francezi pentru aceast` ]ar` \ndep`rtat` [i p\n` acum necunoscut`, Iranul. n

miile sociale [i luptele de clas` s\nt remediabile. Grupurile fraternizeaz`, dup` lupte grozave. Nimic fioros, nimic feroce. Chiar delincven]ii s\nt [mecheri, dar nu s\nt bandi]i. Caragiale, cel mai na]ional scriitor, cel care a \n]eles cel mai bine firea noastr`, ne-a l`sat [i acest aspect: românul nu-[i pierde cump`tul \n fa]a crizei. Literatura sa este tonic` [i plin` de consola]ie“. (Marius Chivu) n Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici, un roman excep]ional despre vin`, automatism [i uitare, care aduce, cu o mi[care sigur`, dar \nde-

Marjane Satrapi

lung preg`tit` [i aproape maniacal documentat`, un prozator (foarte interesant p\n` acum) \n primul r\nd al literaturii române de azi. De citit neap`rat! (Simona Sora) n Indiferent dac` ziarele tip`rite vor disp`rea de m\ine sau de poim\ine, cu ultimele mele rezerve de energie literar` sus]in c` \n toat` presa noastr` s`pt`m\nal` nu exist` rubric` sportiv` mai mustoas` [i mai gustoas` ca aceea intitulat` „{ut [i ]ar`“ semnat` \n Ca]avencii de Viorel Mo]oc. (Radu Cosa[u) n

7


INFO

Bazar

Anna Falck

România este invitat` de onoare a T\rgului de Carte Bok & Bibliotek de la Göteborg din 2013, cel mai mare eveniment cultural din Scandinavia. Participarea româneasc` va fi asigurat` \n parteneriat cu Institutul Cultural Român [i reprezint` rezultatul a cinci ani de colaborare intens`. „Ne bucur`m mult s` putem continua [i intensifica parteneriatul cu ICR Stockholm [i sper`m ca astfel s` contribuim la r`sp\ndirea literaturii române \n nordul Europei“, a declarat Anna Falck, directorul executiv al t\rgului. „S\ntem m\ndri c` vom juca rolul principal pe cea mai important` scen` literar` a Suediei“, a declarat la r\ndul s`u [i Dan Shafran, directorul Institutului Cultural Român de la Stockholm, ini]iatorul Premiului „Marin Sorescu“, decernat deja de ani buni chiar \n cadrul t\rgului. Desf`[urat la sf\r[itul lunii septembrie, T\rgul de Carte Bok & Bibliotek atrage anual \n jur de 100.000 de vizitatori cu cele peste 3000 de evenimente organizate (seminarii, discu]ii, lecturi [i [edin]e de autografe), la care particip`, \n fiecare an, aproximativ 2000 de scriitori din toat` lumea. S\nt cel pu]in dou` semnale pentru o receptare favorabil`: apari]ia antologiei de poezie contemporan` româneasc` Dac` nu am cu cine vorbi acum (\n care au fost publicate \n traducere suedez` poeme de Daniel B`nulescu, Ana Blandiana, Mircea C`rt`rescu, Nina Cassian, Rita Chirian, Andrei Codrescu, Teodor Dun`, Gabi Eftimie, Carmen Firan, Adela Greceanu, Nora Iuga, Claudiu Ko-

8

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012 martin, Ileana M`l`ncioiu, Ioan Es. Pop, Dan Sociu, Saviana St`nescu, Elena Vl`d`reanu etc.); \nfiin]area unei edituri specializate \n literatur` din estul [i sudul Europei (editura 2244, parte a grupului Bonnier). |n ultimii ani, literatura român` s-a bucurat de o tot mai mare aten]ie pe plan interna]ional, at\t datorit` cre[terii num`rului de traduceri, c\t [i a prezen]ei române[ti la diferite t\rguri interna]ionale. Astfel, \n 2011 România a fost ]ar`-invitat` la T\rgul de Carte de la Madrid, iar \n acest an ea va avea acela[i statut la t\rgurile de la Praga [i Torino. Anul acesta, t\rgul de la Göteborg are loc la Pavilionul de expozi]ii, \ntre 27-30 septembrie. Iar \n 2013, \ntre 26-29 septembrie. n Blues pentru cai verzi \n francez` Editura francez` „Le corridor bleu“ a publicat volumul de poeme Blues pentru cai verzi (Blues pour chevaux verts) de Leti]ia Ilea, \n traducerea lui Fanny Chartres. Fondat` \n 1997 de c`tre Charles-Mezence Briseul, Editura „Le corridor bleu“ este interesat` \n principal de publicarea c`r]ilor de poezie contemporan`. |n opinia criticului Al. Cistelecan, „Blues pentru cai verzi, de[i nu e o sintez`, adun` toate cele trei c`r]i anterioare ale Leti]iei Ilea [i le sublimeaz`/le comprim` \ntr-o stare de pustiu existen]ial at\t de concret ha[urat \nc\t contureaz` una din cele mai deprimate – [i deprimante – viziuni din poezia noastr` actual`. Dac` s\nt, azi, poe]i bacovieni, Leti]ia Ilea e primul dintre ei. {i e primul pentru c` ajunge la neantul existen]ial bacovian f`r` recurs la intertextualisme. Blues pentru cai verzi e un exerci]iu de exorcizare a acestui pustiu total, pustiu ce videaz` nu doar via]a, ci [i moartea.“ n


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Bazar Scriitori [i desenatori La jum`tatea lunii februarie, o cas` de licita]ii parizian` a v\ndut \n jur de o sut` de desene realizate de scriitori. Printre altele, e vorba de desene din colec]ia „Bellfond“ ce cuprinde lucr`ri grafice de Baudelaire, Proust, Rimbaud, Verlaine, Cocteau, Apollinaire. A fost un record: suma total` s-a ridicat la 1,5 milioane de euro. n Gallimard vrea s` cumpere Flammarion Ceea ce se tot zvonea de o bun` vreme \ncoace a devenit acum oficial: Antoine Gallimard a declarat \ntr-un interviu din Livres Hebdo c` editura sa e interesat` s` achizi]ioneze grupul editorial Flammarion. „Toate semnalele arat` c` acest grup va fi v\ndut.“ Antoine Gallimard a recunoscut chiar c` ar fi transmis actualilor proprietari ai editurii concurente c` este interesat s` cumpere. |n cur\nd urmeaz` s` fac` [i o propunere oficial` \n acest sens. Deocamdat` nu a precizat despre ce sum` e vorba – \ns` se estimeaz` c` Flammarion ar valora \n jur de 200 de milioane de euro. O eventual` fuziune a celor dou` grupuri ar face din Gallimard a treia editur` ca m`rime din Fran]a, dup` Hachette-Livre [i Editis. Exist` suficiente indicii c` aceast` fuziune se va petrece. Pentru c` cele dou` edituri au profiluri complementare: Gallimard, care s`rb`tore[te un secol de existen]`, are prestigiu [i tradi]ie; Flammarion s-a specializat \n c`r]i de buzunar [i benzi desenate. n Jean Klein reeditat La Editura Herald a fost reeditat` cartea lui Jean Klein Cine s\nt eu. C`utarea sacr`. Jean Klein este privit ca unul din marii mae[tri ai Advaitei Vedanta din secolul XX [i, probabil, cel mai important din Occident. |n România a fost cunoscut mai degrab` ca maestrul scriitoarei Henriette Yvonne Stahl, portretizat \n Martorul etrernit`]ii, dar [i \n alte romane. Capacitatea lui de a transmite \n termenii occidentali [i moderni adev`rurile Advaitei este incomparabil`. Jean Klein a studiat muzica [i

INFO medicina la Viena [i Berlin. El s-a familiarizat ulterior cu filozofiile lui Gandhi, Lao Tze, Chuang Tzu, Tagore, Coomaraswamy, Aurobindo [i, mai t\rziu, a ajuns s` \mp`rt`[easc` viziunea lui René Guénon despre cosmologie [i tradi]ie. Jean Klein a p`r`sit Germania \n 1933 [i a petrecut perioada celui de-Al Doilea R`zboi Mondial \n Fran]a, ajut\nd \n secret mii de oameni s` se refugieze din Germania. Dup` r`zboi, a p`r`sit Europa [i a mers \n India, c`ut\nd un mediu favorabil practicilor spirituale, \ndeosebi introspec]iei. Vreme de 40 de ani, Jean Klein a r`spuns invita]iilor primite din toate col]urile lumii pentru a-[i \mp`rt`[i cunoa[terea. El a tr`it \n Europa [i \n Statele Unite [i a murit \n 1988 \n Santa Barbara, California. Este autorul mai multor c`r]i excep]ionale, iar principalul s`u discipol de azi este Francis Lucille, autorul volumului Le sens des choses. n Mbutu versus Tintin Justi]ia belgian` a refuzat s` interzic` v\nzarea albumului de benzi desenate Tintin \n Congo, estim\nd c` ac]iunea intentat` de un t\n`r originar din Congo – care consider` c` aceast` carte con]ine elemente rasiste – este nefondat`. Aceasta la cap`tul unui proces \ntins pe mai bine de patru ani. Mbutu Mondondo sus]inea c` acest album din seria aventurilor lui Tintin este insult`tor, motiv pentru care a cerut mai \nt\i editorilor s` publice un avertismet sau o prefa]` \n care s` fie explicate [i condamnate acele pasaje considerate rasiste. Cererea sa avea s` fie sus]inut` [i de o organiza]ie nonguvernamental`, anti-rasist`. Mbutu Mondondo – care tr`ie[te \n Belgia – considera c` albumul ar face apologia colonialismului [i a superiorit`]ii rasei albe. „Ce o s` \n]eleag` o feti]` de [apte ani c\nd ajunge la pasajul \n care i se prezint` un negru lene[ [i prost care nu e \n stare s` vorbeasc` limba francez` corect?“ Un tribunal de la Bruxelles a declarat ac]iunea \n justi]ie f`r` temei, motiv\nd c` legea belgian` \mpotriva rasismului nu se poate aplica dec\t \n cazul \n care exist` o inten]ie discriminatorie. Or, \n contextul epocii respective, autorul c`r]ii, Hergé, nu ar fi putut s` fi fost animat de o asemenea voin]`. n

11

Jean Klein

Mbutu Mondondo


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n C\teva „cuvinte potrivite [i… \ncruci[ate“ de Arghezi prin anii ’30 la rug`mintea lui N. Gh. Popescu-Rebus: „ortografia emfatic` [i majuscular` a cuv\ntului ]\r“ (}ar), „av\nt de cerb“ (elan), „ceva care trece de b`tr\ne]e“ (posteritate), „v`duva de la Marea Neagr`“ (Mamaia), „pandantiv al supersti]iei“ (amulet`), „f`in` care se tope[te la Ia[i“ (nea), „bub` decorativ`“ (neg), „nu are feminin, ci numai femeie“ (om), „influen]a literar` a poetului A. Toma“ (atomic`), „fabul` \n carne [i oase“ (menajerie), „umple lucrurile [i e gol“ (eter), „garderoba vitelor“ (abator), „c\rnat evoluat“ (salam)… M. C. n |n ultima vreme aud din ce \n ce mai des, \n noua vorbire, c\teva acronime u[or bizare, \n contextul folosirii lor \n mod curent, \n discu]ii libere. Unele ]in de spiritualitate: OMG – Oh, my God, altele mai pu]in: WTF – What the fuck. Personal, r`m\n la neao[ele alimentare: MBS – m`m`lig` cu br\nz` [i sm\nt\n` sau CLG – ceaf` la gr`tar (de porc, desigur). S. G. n Dup` ce v-a]i imaginat at\ta timp fe]ele personajelor literare, site-ul The Composites (http://thecomposites.tumblr.com/) v` ofer` posibilitatea de a le vedea [i fe]ele. E intrigant s` vezi o „poz`“ cu Emma Bovary sau cu Aomame din 1Q84 de Murakami. Site-ul acesta, gra-

12

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012 tuit [i simplu de folosit, fondat de Brian Joseph David, le pune la dispozi]ie cititorilor din toat` lumea platforma necesar` pentru a-[i vedea personajele literare favorite. Dac` vre]i s` intra]i \n joc [i s` recompune]i portretul-robot al unui personaj sau altuia, va trebui mai \nt\i s`-i g`si]i descrierea \n limba englez`. A. M. S. n Cu ocazia bicentenarului Charles Dickens, s`rb`torit anul acesta, propun s` ne reamintim c`: Virginia Woolf a declarat c` nici m`car n-ar trece strada ca s` ia cina cu el, E.M. Forster \l considera vulgar, iar Aldous Huxley a diagnosticat „calitatea sentimentalismului lui Dickens“ ca fiind „cu adev`rat patologic`“. L. V. n |n volumul omagial Eugen Negrici 70 coordonat de Ioan Es. Pop la Editura Paralela 45, demolatorul, iconoclastul, t`iosul Eugen Negrici deconspir` o stratagem` care mai face \nc` „[coal`“ \n critica româneasc`: „…cred c` nu v-a sc`pat stratagema – nu [tiu dac` meschin` sau pervers` – \nv`]at` [i de criticii de ast`zi de la cei atotputernici, chiar despotici, de ieri, care sanc]ionau automat cel de-al doilea volum, oric\t de bun ar fi fost el, pentru ca sluga s` [tie cine e st`p\nul (s.m.) [i regatul criticocentric al literaturii române s`-[i men]in` neclintite ierarhiile“. {i deconspiratorii ce p`]esc, dom’ profesor? S. S. n Departe de Kensington, romanul lui Muriel Spark din 1988, cu o poveste din Londra anilor ’50. Iar aici, o editur`. Iar \n aceast` editur`, un comando bizar, alc`tuit din: un doctor [armant care-[i pierduse dreptul de liber` practic`, un contabil \ngrozitor de palid [i de b\lb\it, o t\n`r` cu o pat` lugubr`, de culoarea vinului de Porto, pe o jum`tate a fe]ei, o alt` t\n`r` aproape strivit` sub rev`rs`rile propriilor forme, un om „de la produc]ie“ sfredelit de un ulcer duodenal [i beteag de un picior, plus o descendent` cumsecade a unui celebru criminal \n serie care fusese sp\nzurat. Toate aceste figuri fuseser` recrutate tocmai datorit` handicapurilor lor. „Era nespus de greu s` le repro[ezi ceva acestor oameni, s`-i contrazici sau s` nu fii r`bd`tor cu ei“ – iar asta \i f`cea foarte eficien]i \n negocierile cu autorii, tipografii sau agen]ii literari. Ce vremuri! Ce nivel al [antajului sentimental [i editorial! C. C.


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

n |n vremuri de ACTA [i contra-ACTA, a[ readuce la lumina zilei de azi Confreria Indexului care, \n veacurile XVII-XVIII (c\nd alibiul cenzurii nu erau drepturile de autor), a dus un r`zboi aprig \mpotriva c`r]ilor [i manuscriselor lui Molière [i ale altora ca el. Paul Lacroix (zis Bibliofilul Jacob) scria \n prefa]a unei edi]ii a Operelor lui Hercule Savinien Cyrano (zis Cyrano de Bergerac), ap`rut` \n 1858: „S\ntem \ncredin]a]i c`, p\n` \n 1789, scrierile lui Cyrano au fost sistematic distruse prin str`dania neobosit` a misterioasei Confrerii a Indexului. Adep]ii acestei confrerii, care purta o lupt` \nver[unat` [i necru]`toare cu lucr`rile filozofilor [i ale liber-cuget`torilor, erau recruta]i at\t din r\ndurile laicilor, c\t [i din ale membrilor clerului; elementele sale cele mai active erau confesorii in extremis [i capii breslei librarilor“. Spre norocul nostru (cred), Confreria Indexului mai d`dea gre[ c\teodat` [i astfel i-au sc`pat ni[te volume, cum ar fi cel ap`rut \n 1678 la Rouen, care cuprinde, printre altele, diverse scrisori ale lui Cyrano: dou` scrisori cu descrierea apeductului [i a f\nt\nii din Arcueil c`tre prietenii s`i b`utori de ap`, o scrisoare cu descrierea unui chiparos, una c`tre o doamn` ro[cat` cu descrierea unei furtuni, o scrisoare despre umbra copacilor pe ape, dou` scrisori \mpotriva jefuitorilor de idei, o scrisoare de consolare c`tre un prieten despre ve[nicia socrului s`u etc. Nu era p`cat s` le pierdem? D. S. n }in s-o spun [i \n Dilemateca: \n zilele viscolului nostru cumplit nu am citit cuv\nt mai lini[titor [i mai tonic dec\t adjectivul inventat de T.O. Bobe pentru cartea sa, Contorsionista: „sper s` fie iubibil`“; \i prev`d o frumoas` carier` \n literele române. R. C. n Un sfat: \n vremuri de restri[te, citi]i sau reciti]i Foamea lui Knut Hamsun. De[i multe momente de acolo, chiar dac` aparent s\nt halucinante, v` vor p`rea similare cu unele din realitate, la final oricum v` ve]i sim]i mai bine! |n plus, pentru cei practici, con]ine [i c\teva tehnici esen]iale de supravie]uire, mai ceva ca la Bear Grylls, de pe Discovery Channel. A. P. n |n 2006, Michael Pollan (n. 1955) lanseaz` bestseller-ul The Omnivore’s Dilemma: A Natural History of Four Meals. Scriitorul nord-

american – jurnalist, activist social [i profesor de jurnalism la Universitatea Berkeley – a fost descris de The New York Times ca un „liberal foodie-intellectual“. Populara sa carte descrie cele patru surse fundamentale de hran` din istoria umanit`]ii: sistemul industrial actual, agricultura organic`, fermele locale autonome [i activitatea de cules-v\n`toare. The New York Times a nominalizat The Omnivore’s Dilemma \n topul celor mai bune cinci c`r]i de non-fic]iune ale anului 2006. |n 2007, Funda]ia non-profit James Beard, numit` dup` faimosului chef [i gastronom american din secolul trecut, premiaz` cartea lui Pollan ca fiind cea mai bun` carte de gastronomie a anului. |n acela[i an, cartea a fost aleas` pentru Reading Project al Universit`]ii Pennsylvania, iar \n 2009-2010 a fost selectat` pentru programul Common Reading ini]iat de Washington State University. Dar, cel mai important, se pare c` titlul c`r]ii a inspirat numele unui simpatic bistrou de pe Calea Victoriei: Omnivore’s Dilemma. M. P. n Scriitorul Jean d’Ormesson define[te intelectualul ca pe un individ pentru care c`utarea adev`rului e mai presus de interesele personale. Informa]iile din cartea lui Lucian Boia despre elita româneasc` dintre anii 1930 [i 1950 par s` contrazic` \ns`, \n mod flagrant, aceast` defini]ie. Din carte reiese c` extrem de mul]i profesori, c`rturari [i arti[ti români cunoscu]i nu p`reau mai deloc preocupa]i, \n acea perioad`, de c`utarea adev`rului. C`utau mai degrab` funduri de pupat, \n scopul ob]inerii de avantaje personale. O fi gre[it` defini]ia lui d’Ormesson sau oamenii pomeni]i de Lucian Boia nu erau, de fapt, ni[te intelectuali? A. M.

13


Leon Volovici, „rabinul laic“ de la Ierusalim


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

DOSAR Studiile lui Leon Volovici – de la Apari]ia scriitorului \n cultura român` sau controversatul eseu despre formele antisemitismului intelectual \n România anilor ’30, [i p\n` la recentul eseu despre Mihail Sebastian („Insula lui Mihail Sebastian“ din volumul Mihail Sebastian. Dilemele identit`]ii) – pornesc mereu de la o cunoa[tere a naturii umane [i a excep]iilor literaturii. O cunoa[tere interioar` asumat` [i edificat` de-a lungul timpului, dublat` \ns` mereu de autoironie [i umor, \nsu[iri care fac din stilul critic al lui Leon Volovici o metod` tr`it` de c`utare a adev`rului. Adev`rul despre oamenii cunoscu]i \ntr-o via]` [i despre mobilurile lor (adesea) incon[tiente, adev`rul despre prietenie [i cruzime, adev`rurile literaturii, dar [i limitele ei – s\nt doar c\teva dintre lucrurile de care scriitorul s-a apropiat aproape cu sfial` \n volumul s`u de memorii, De la Ia[i la Ierusalim [i \napoi. Despre aceste adev`ruri [i, mai ales, despre bun`tatea [i \n]elepciunea „rabinul laic“ de la Ierusalim (cum l-a numit Norman Manea) va fi vorba \n acest grupaj evocator. (S. S.)

Mircea Anghelescu

Suflul unei umanit`]i inteligente [i calme {tiam de mult c` Leon e bolnav [i c` trecea prin perioade grele \ntr-un tratament care \n general \i f`cea bine. El \nsu[i sur\dea cu melancolie, spun\nd c` a devenit un „bolnav de profesie“, [i ne f`ceam iluzia, noi cel pu]in, c` era un bun profesionist, cum era \n tot ce f`cea, c` boala \l va \ng`dui \nc` mult. N-a fost s` fie a[a [i a murit cum scria c` ar fi vrut s` moar`, la Ierusalim, pe p`m\ntul \nc`lzit de soarele oriental pe care \l descoperise la prima lui venire \n Israel. Prietenii, chiar [i cei care l-au cunoscut oric\t de pu]in, \n]eleg f`r` cuvinte ce pierdere este pentru noi to]i moartea lui Leon, dar pentru cei care nu au avut privilegiul de a-l \nt\lni sau de a-l citi m`car, va fi necesar` o schi]` de

portret – una din primele schi]e postume, pe care a[ fi vrut s` nu fiu eu cel care s-o scrie.

* * * S-a format la Ia[i, unde [i-a f`cut studiile la [coli cu tradi]ie: Liceul Na]ional [i Facultatea de filologie a Universit`]ii „Al.I. Cuza“. Dup` obi[nuitul stagiu „la ]ar`“, de care \[i aminte[te cu o anumit` nostalgie, a lucrat dou`zeci de ani \n cadrul unui institut, [i el cu vechime [i cu renume (ast`zi, Institutul de filologie „Al. Philippide“), [i s-a specializat \n literatura român` din secolul al XIX-lea [i din prima jum`tate a secolului al XX-lea. Este perioada lui de forma]ie [i de afirmare, peste care nu trebuie trecut u[or,

15


n Leon Volovici (1938-

2011), istoric [i literat israelian, originar din România. S-a stabilit \n Israel \n 1984. A absolvit Liceul Na]ional din Ia[i, iar \n 1962 – Facultatea de Litere a Universit`]ii „Al.I. Cuza“, specialitatea Limba [i literatur` român`. A debutat la revista Ia[ul literar \n 1964. |ntre 1964-1984 a fost cercet`tor la sec]ia de istorie literar` a Institutului de filologie „Alexandru Philippide“ din Ia[i. |n 1975 [i-a sus]inut doctoratul \n filologie român` la Universitatea ie[ean`, volumul Apari]ia scriitorului \n cultura român` (1976) relu\nd cu unele modific`ri lucrarea sa de doctorat Scriitorul. Apari]ia [i evolu]ia lui \n perioada de constituire a literaturii române moderne, una din primele lucr`ri \n aceast` direc]ie din cercetarea româneasc`. Este coautor al Dic]ionarului literaturii române de la origini p\n` la 1900, ap`rut \n 1979 la Editura Academiei, iar \n 1981 a editat [i prefa]at opera lui Dimitrie Teleor. Dup` plecarea din România, a fost, \n perioada 1984-1989, cercet`tor la Institutul „Yad Vashem“ pentru studierea Holocaustului.

DOSAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

pentru c`, \n 1984, c\nd pleac` \n Israel (n-a fost o decizie u[oar`, nici pripit`), era un cercet`tor matur, cu foarte bun` imagine \ntre speciali[ti. Publicase deja teza de doctorat despre formarea scriitorului român la \nceputul secolului al XIX-lea [i mai multe studii temeinice, exers\nd un instrumentar critic din ce \n ce mai rafinat asupra unor autori cu impact asupra spa]iului literar [i cultural \n genere. Cartea sa despre Apari]ia scriitorului \n cultura român`, reeditat` \n 2006, este mai cunoscut`. Importante s\nt \ns` [i studiile sintetice elaborate la tinere]e pentru foarte pre]uitul Dic]ionar al literaturii de la origini p\n` la 1900; ele dezv`luie c\teva dintre preocup`rile [i caracteristicile viziunii sale critice \n jurul v\rstei de 30 de ani, care nu s\nt f`r` ecouri \n opera ulterioar` (el \[i m`rturise[te de altfel, \n amintirile din 2007, [i o anumit` predispozi]ie romantic` \n tinere]e, iar un model admirat \nc` de atunci este Alexandru Zub). Semnificativ` este chiar preferin]a pe care o arat` pentru autori de mare for]` vizionar`, pentru scriitori romantici precum B`lcescu [i Heliade R`dulescu c`rora, \n condi]iile unei constr\ngeri ideologice foarte stricte, reu[e[te s` le schi]eze portrete de un relief cu mult peste ceea ce era permis \n epoc`. Nicolae B`lcescu este astfel v`zut ca un istoric romantic tipic, pentru care istoria este o imagine a progresului general: „Odat` cu apari]ia cre[tinismului, omenirea a intrat \ntr-o faz` de dezvoltare progresiv`, sub imperiul ra]iunii. Rolul istoriei este de a dezv`lui [i demonstra aceast` mi[care, a c`rei ]int` final` ar fi contopirea fiin]ei umane cu esen]a divin`. Na]iunile au un destin [i o «misie» (ca [i indivizii) [i, prin specificul [i menirea lor, particip` la unitatea [i armonia lumii.“ De aici [i capacitatea autorului de a \nvesti reconstituirea istoric`, preg`tit` cu o metod` critic` foarte modern`, cu o aur` aproape mitologic`, care o proiecteaz` \ntr-un spa]iu al epopeii, adic` al literaturii: „|n limitele exactit`]ii faptelor, scriitorul reu[e[te, printr-o optic` particular`, s` dea o aur` mitologic` b`t`liei, la care particip` parc` \ntreaga natur`“ etc. La fel pentru Heliade, a c`rui poezie „exprim` \n gradul cel mai \nalt structura complex` a unui scriitor... cu o bog`]ie te-

matic` f`r` pereche“, apoi pentru al]i autori de viziuni mitologice mai mode[ti, precum fantastul N. Densusianu [.a. Surprinz`tor, textul dedicat lui Dobrogeanu-Gherea, estetician „care a conferit criticii literare române[ti un prestigiu rar \nt\lnit p\n` atunci“, este mai sec [i concede – parc` cu oarecare re]inere – c` scrierile sale „au inaugurat totu[i un nou mod de a scrie despre autori [i opere.“

16

* * * Cercetarea temeinic` aflat` la baza acestor studii i-a oferit, cred, un exerci]iu [i poate chiar un temei istoric pentru cartea sa, fundamental`, consacrat` „ideologiei na]ionale [i problemei evreie[ti \n România anilor treizeci“, pe care o public` dup` mai mul]i ani de studiu, \n 1991: Nationalist Ideology and Antisemitism. The Case of Romanian Intellectuals in the 1930s (Pergamon Press). C` el era, firesc, preocupat de c\nd era \n ]ar` de situa]ia scriitorilor [i intelectualilor evrei \n România interbelic` reiese din amintiri pe care mi le confirm` Sorin Antohi \n cartea de dialoguri cu Moshe Idel (Ceea ce ne une[te, Polirom, 2006, p. 137), a[a cum [tim ast`zi, [i din pre]ioasa coresponden]` purtat` cu Norman Manea la \nceputul anilor ’80, din interesul s`u pentru ambiguit`]ile inevitabile ale situa]iei de scriitor evreu \n România – precum la Fundoianu care, adolescent, „scria ([i trimitea la Via]a româneasc`), poezii patriotice despre daci [i romani.“ Acum, cu cartea \n fa]`, este evident c` el vede preistoria [i istoria mi[c`rii legionare din România anilor ’30 [i ca o prelungire rezidual` a vechiului romantism ideologic. Acestuia [i for]ei cu care s-au instalat \n sistemul reprezent`rilor na]ionale c\teva mituri productive la mijlocul secolului al XIX-lea, cel mesianic mai ales, i se datoreaz` prelungirea unor imagini despre noi \n[ine, mai degrab` proiective dec\t sintetice, de natur` s` genereze viziunea ataractic` [i anti-istorizant` care a produs [i sem`n`torismul, [i viziunea statului etnic, corporatist [i autarhic, imagini f`r` leg`tur` cu realitatea, cum doctrinar accepta lucrurile un scriitor emblematic precum Cioran, pe care Leon \l citeaz` cu un articol din 1935: „Miturile unei na]iuni s\nt adev`rurile ei vitale. Acestea


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012 pot s` nu corespund` adev`rului; faptul n-are nici o importan]`...“ Importanta discu]ie a cazului Mircea Eliade, despre a c`rui apropiere de legionari s-a discutat mult \n anii ’80 (\n str`in`tate) [i ’90 (la noi), este v`zut` \n acest context [i integrat` \n istoria intelectual` a unui secol plin de erori, reneg`ri [i ne\n]elegeri (secolul care a urmat Revolu]iei de la 1848). Textele lui Eliade, care \ncearc` s` fac` o echilibristic` imposibil` \ntr-un moment de maxim` responsabilitate, nici nu s\nt partea care i se poate imputa cel mai mult, ci ocultarea lor sistematic` \n cei aproape cincizeci de ani care au urmat. Cum spune Leon \ntr-un paragraf conclusiv: „p`catul de a nu-[i m`rturisi trecutul, op]iunea politic` compromi]`toare – de dreapta sau de st\nga – e v`zut` de noua genera]ie de intelectuali ca o gre[eal` \nc` mai mare dec\t op]iunea \ns`[i.“ (p. 150) |n orice caz, este o carte plin` de informa]ie, de multiple corel`ri [i de judec`]i cump`nite; cum spune \n cartea men]ionat` Moshe Idel, care a fost mult timp [i el preocupat de aceast` problem`, „Volovici l`murise treaba, ba chiar \ntr-un mod foarte documentat [i echilibrat.“

* * * Epoca de studiu al romantismului românesc \[i spune cuv\ntul, cred, [i \n forma]ia sa „neopa[optist`“, pe care o afirm` \ntr-un eseu consacrat lui Adrian Marino, amestec de generozitate, entuziasm [i spirit critic, c`ruia i se datoreaz` o eseistic` de foarte bun` calitate, cu mult` priz` la cititorii din ]ar` (\n Dilema, 22, România literar`), axat` \n general pe problemele emigrantului român \n Israel; ele s\nt \n bun` parte cele restante din trecuta „epoc` de aur“, cele ale cenzurii suspicioase \n fa]a oric`ror discu]ii libere pe tema minorit`]ilor, de orice fel ar fi ele. Interesat \n general de problemele identitare, el are [i aici, \n aceste chestiuni delicate, o pozi]ie f`r` ezit`ri, care aminte[te \n multe privin]e de Sebastian: la fel ca \n cazul acestuia, sentimentul evreit`]ii [i al apartenen]ei la comunitatea respectiv` se activeaz` [i devine hot`r\tor \n momentul c\nd este motiv pentru discrimin`ri. Ceea ce sugereaz` el \n mai multe texte pe aceast` problem` mi se pare

DOSAR

perfect justificat. Pozi]ia scriitorilor evrei \n societatea româneasc`, persecu]iile sau antisemitismul (uneori latent, alteori de-a dreptul agresiv) care marcheaz` participarea lor la via]a public` – [i scrisul lor, \n ultim` analiz` – s\nt subiecte care fac parte din marele contencios al spiritului public românesc, [i nu din acela al minorit`]ii evreie[ti, fac parte din g\lceava sufletului cu trupul românilor din ultima sut` [i ceva de ani. Cunoa[terea [i analiza acestui trecut,

Din 1989 a fost cercet`tor principal [i conferen]iar la Universitatea Ebraic` din Ierusalim, Institutul de Iudaism Contemporan [i Centrul Interna]ional pentru Studierea Antisemitismului. Este editor al sec]iunilor dedicate istoriei evreilor din România \n The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe (2 volume ap`rute la Yale University Press \n 2008), lucrare deja de referin]` \n domeniu. A predat anual cursuri intensive la centrele de studii iudaice ale universit`]ilor din Cluj, Bucure[ti [i Ia[i. A publicat studii (\n român`, ebraic`, englez` [i francez`) privitoare la istoria vie]ii intelectuale evreie[ti din România, evolu]ia antisemitismului \n România [i \n ]`rile esteuropene, interferen]e culturale [i literare românoevreie[ti, eseuri despre scriitori români.

„...ini]iativa noastr` a r`spuns unei st`ri de spirit comun` celor forma]i \n cultura româneasc`, ajun[i \n Israel \n anii ’70 [i, mai ales, ’80, din dorin]a fireasc` de a p`stra valorile \n care s-au format, odat` cu efortul, uneori chinuitor sau tardiv, de a se integra \ntr-o limb` veche-nou`, ebraica, [i \ntr-o alt` cultur`. Dialogul [i tensiunea interioar` dintre cele dou` lumi, cea din care veneau [i cea \n care intrau, aveau nevoie [i de un dialog real, de o confruntare cu realitatea [i cu experien]ele individuale ale celorlal]i. |n bun` m`sur`, intelectualii din aceste valuri t\rzii de imigran]i constituie [i publicul spectacolelor noastre. Fire[te c` proiectul e relativ recent (din 1993), pentru c` realizarea lui presupunea normalizarea rela]iilor dintre România [i Israel, la nivelul rela]iilor dintre oameni, nu numai la nivel diplomatic. A[a a ap`rut aceast` ini]iativ` numit` Cercul Cultural de la Ierusalim, o «firm`», care... a c`p`tat prestigiu [i a impus un anumit stil al dialogului.“ (Leon Volovici, |nt\lniri la Ierusalim)

17


A condus, \mpreun` cu criticul de film Costel Safirman, Cercul Cultural de la Ierusalim, dedicat \nt\lnirilor cu scriitori [i arti[ti români. Este unul dintre ini]iatorii Societ`]ii de Studii Benjamin Fondane (Paris [i Ierusalim) [i membru \n comitetul de redac]ie al revistei Cahiers Benjamin Fondane. Opere publicate: Apari]ia scriitorului \n cultura român` (Junimea, 1976; edi]ie rev`zut`, Curtea Veche, 2005); D. Teleor, Sonete patriarhale (Minerva, 1981); Ideologia na]ionalist` [i „problema evreiasc`“ (Humanitas, 1995, prima edi]ie fiind \n englez` – Oxford, Pergamon, 1991) – Premiul Arcadia; Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944. prefa]` [i note (text \ngrijit de Gabriela Om`t), Humanitas, 1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bun` edi]ie a anului [i Premiul Arcadia (edi]ia ebraic`: Nimrod, Tel Aviv, 2003); B. Fundoianu, Iudaism [i elenism, edi]ie \ngrijit` cu Remus Z`stroiu (Hasefer, 1999); Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România, edi]ie, prefa]` [i note (Hasefer, 2000); |nt\lniri la Ierusalim, \n colaborare cu C. Safirman (Funda]ia Cultural` Român`, 2001); Noi \nt\lniri la Ierusalim, \n colaborare cu C. Safirman (Institutul Cultural Român, 2007); De la Ia[i la Ierusalim [i \napoi (Ideea European`, 2007); Mircea S`ucan, Colivia caut` pas`rea, edi]ie [i prefa]` (Institutul Cultural Român, 2008); The Yivo Encyclopedia of Jews in Eastern Europe, editor (Yale University Press, 2008).

DOSAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

spune el, este o datorie a istoricilor (sociologilor, politologilor, istoricilor literari) români, care trebuie s` ias` din epoca mitologiei, pentru a intra \n aceea a normalit`]ii. Apropiat astfel de pozi]ia lui Norman Manea, Virgil Duda [i a altor intelectuali români „de origine evreiasc`“, dar care s-au considerat tot timpul „scriitori români \n exil“, Leon Volovici ne cere, f`r` \ncr\ncenare, dar f`r` echivoc, s` ridic`m pre[ul de pe praful istoric adunat de at\ta vreme [i s`-l cernem cu aten]ie: nimeni altcineva dec\t noi nu poate face curat \n casa noastr`.

lepciunii, fiul m`rturise[te o t\rzie, dar tandr` [i b`rb`teasc` identificare cu p`rintele ocultat \n copil`rie: „eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. \n mine moartea mai ad\nc` dec\t \n pieptul tatei. iubirea t\rzie cum c\ntul \nghe]at pe ram“ (\n România literar`, \n 2006). Nu pot \ncheia tabloul sumar al mo[tenirii pe care ne-o las` Leon, f`r` s` mai pomenesc generozitatea, disponibilitatea discret`, dar total` pentru marile cauze, spiritul de libertate care \i guverna existen]a [i \i \ntemeia scrisul, \nainte de a pomeni o serie de lucr`ri preten]ioase, dificile, pu]in apreciate, de[i \nalt calificate [i absolut necesare: edi]iile din scrierile autorilor disp`ru]i (Sebastian, Fundoianu, A. Schwefelberg, Eugen Relgis) [i discu]iile cu marii autori ai epocii noastre (volumul de dialoguri cu Norman Manea, interviul cu Virgil Duda, care m` exprim` total [i pe mine c\nd \i spune, la un moment dat: „|mi plac \ntreb`rile tale...“), toate acestea izvor\nd din nevoia de a se plasa, ca pe vremea dic]ionarului de la Ia[i, \ntr-o familie, de a circumscrie [i \nsufle]i o lume \n care se reg`se[te [i cu care se identific`. {i \n care, cu toat` modestia \nn`scut`, se distinge prin suflul unei umanit`]i inteligente [i calme, care pare cobor\t` din alt` realitate. Din realitatea literaturii [i a utopiei ei. n

* * * Odat` ajuns \n Israel, Leon [i-a dezv`luit [i \ncerc`rile literare, probabil mult mai vechi, la care nu [tiu s` se fi referit altcineva \n afar` de Virgil Duda, acum c\]iva ani. L`s\nd la o parte destul de numeroasele referiri la personajul venerat al mamei de care vorbea Virgil Duda, el a mai publicat c\teva texte care, \n chip inexplicabil, n-au dat loc nici unui comentariu: mica utopie sarcastic`, \n stil macedonskian, a unei Românii ie[ite dintr-o epoc` de dec`dere [i rinocerizare („becalizare“), sau emo]ionantul poem \n proz` dedicat tat`lui, „doar un sac de oase ce poart` numele meu“, scris poate la moartea tat`lui s`u [i pe care, acum, nu-l pot citi f`r` s` mi se str\ng` inima. Ajuns [i el la o v\rst` a \n]e-

18


DOSAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Paul Cornea

Povestiri hasidice Aprilie 2000. M` aflam pentru prima dat` la Ierusalim, av\nd privilegiul de a fi c`l`uzit, \n periplul meu de lectur` simbolic` a ora[ului \nc`rcat de istorie [i mituri, de bunul meu prieten Leon Volovici. St`team am\ndoi de vorb` pe o banc` s`pat` \n st\nc` a amfiteatrului de pe muntele Scopus, acolo unde, \n 1924, fusese inaugurat`, \n prezen]a lui Einstein, Universitatea Ebraic`. Eram obosi]i fiindc` ne \ncepusem itinerarul zilei prin cutreierarea pitorescului bazar din cartierul arab, r`t`cind pe str`zi \nguste, \n]esate de tarabe [i butici, \n fa]a c`rora mi[unau negustori cu alur` mieroas`, [tiind c\teva vorbe \n toate limbile de circula]ie pentru a te ademeni mai lesne s` le treci pragul. Poposisem apoi la Biserica Sf\ntului Morm\nt, sufocat` de cl`dirile din vecin`tate [i f`r` perspectiv`, dar impresionant` prin dimensiuni, sobrietatea decorului, atmosfera de reculegere [i pietate, at\t de contrastant` cu forfota [i agita]ia zgomotoas` de afar`. Apoi vizitasem universitatea, r`mas` arabilor dup` partajul din 1948, redob\ndit`, reconstruit` [i mult amplificat` \n urma r`zboiului din 1967: un complex de cl`diri spa]ioase, cu utilit`]i [i servicii bine g\ndite, cu s`li de curs luminoase [i birouri individuale pentru profesori, cu o bibliotec` modern`, permi]\nd utilizatorilor accesul la raft. Acum ne refugiasem \ntr-un col] de umbr` al vechiului amfiteatru \n aer liber, cuprinz\nd cu privirea, vulture[te, o parte a ora[ului m\ng\iat de soarele dogoritor al amiezii. Leon \mi \mp`rt`[ea, cu voce domoal`, sinceritate [i acea c`ldur` a convivialit`]ii ce-i era proprie, drumul dificil al integr`rii \n societatea unui exil asumat cu anxietate [i \ndoial`, dar transformat \n c\]iva ani \ntr-o locuire veritabil`, care-i red`duse sentimentul de a se sim]i „acas`“. Un acas` cel pu]in bizar, de vreme ce constatasem cu stupoare c\t de amenin]at` \i era lini[tea c`minului. Vizit\ndu-i doar cu o zi

\nainte apartamentul, m` mirasem de t`blia metalic` dispus` peste ferestrele uneia dintre camere, spre a o izola astfel deplin de exterior. Cu o mare simplicitate \mi explicase c` e vorba de un paravan protector \mpotriva gloan]elor trase din c\nd \n c\nd dintr-un sat arab din vale, situat \n apropierea liniei de demarcare a celor dou` comunit`]i. „{i nu v` e team` s` tr`i]i a[a?“ \l \ntrebasem. „P`i – mi-a r`spuns, cu un umor negru –, p\n` la proba contrarie, noi s\ntem imuniza]i \mpotriva fricii. De altfel, tr`g`torii de jos

„Nu m` simt \n stare s` devin un specialist \n istoria unor masacre, a tuturor mijloacelor inventate de nazi[ti pentru a ucide sistematic comunit`]i \ntregi, oameni de toate v\rstele, mul]i, mul]i copii. |i respect [i m` emo]ioneaz` cei care pot studia o via]` istoria crimelor naziste sau crimele alia]ilor lui Hitler, eu \ns` sim]eam c` nu pot. Voiam s` m` \ntorc la bibliotec` [i la cercetare pe teme culturale [i la istoria ideilor, chiar dac` «ideile» s\nt legate de istoria radicalismelor politice sau de istoria antisemitismului.“ (Leon Volovici, De la Ia[i la Ierusalim [i \napoi)

19


DOSAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

mai degrab` \[i exerseaz` pu[tile dec\t s` comit` acte de r`zboi.“ Deprinderea de a tr`i senin [i relaxat, \n pofida unui climat de permanent` insecuritate, nu constituia singura tr`s`tur` c\[tigat` de Leon \n cursul existen]ei sale israeliene. Dup` eforturi tenace de a st`p\ni satisf`c`tor ebraica, el ajunsese \n c\]iva ani s` desf`[oare o activitate intelectual` performant`, mai \nt\i la Yad Vashem, apoi la Centrul de studiere a antisemitismului de pe l\ng` Universitatea din Ierusalim. |n prima institu]ie – de reputa]ie mondial`, loc al memoriei, dar [i al cinstirii celor pu]ini care au rezistat infamiei, drep]ii popoarelor – a primit, la un moment dat, \ns`rcinarea de a sta de vorb` cu supravie]uitorii Holocaustului [i a le \nregistra m`rturia. A fost – \mi spunea el – o experien]` dramatic`, dintre cele mai zguduitoare pe care le tr`ise. C`ci una e s` cite[ti \n c`r]ile de istorie despre cele \nt\mplate [i cu totul altceva s` iei contact direct cu cei ce au \ndurat pe propria piele chinurile [i suferin]ele impuse, cu o ferocitate f`r` pereche, de c`l`i apar]in\nd totu[i uneia dintre cele mai instruite [i civilizate na]iuni ale lumii. Spectacolul ororilor \l cov\r[ise \ntr-at\t \nc\t a cerut [i a ob]inut transferul la Centrul pentru studierea antisemitismului. Aici, de[i viziunea asupra umanit`]ii nu devenea cu mult mai promi]`toare, avea totu[i, personal, avantajul de a se mi[ca pe un teren prielnic: istoria ideilor. S-a ocupat [i a reu[it s` dea la iveal` o carte mai \nt\i \n englez`, la Pergamon

Press, despre abordarea „chestiunii evreie[ti“ de c`tre intelectualii români (1991), tradus` apoi, \n 1996, [i la noi. „Documentarea ]i-a fost dificil`?“ l-am \ntrebat. „Cu documentarea m-am descurcat, am lucrat la BAR \n 1990, ad`ug\nd datelor mai vechi, de care dispuneam \nc` din ]ar`, un bogat material rezultat din parcurgerea \ndeosebi a publica]iilor din interbelic, dar nu numai... Cel mai anevoie, din punct de vedere sufletesc, mi-a fost s` constat c\t de r`sp\ndit a fost antisemitismul \n România, cum \ntr-o anumit` perioad` a izbutit s` acapareze un mare num`r de intelectuali de v\rf. Ca [i Sebastian \n cazul lui Mircea Eliade, am suferit decep]ii imense v`z\nd cum oameni de valoare, autori de care m` ata[asem, c`rora chiar le consacrasem articole laudative (un exemplu mai vechi \l constituie Kog`lniceanu, interpretat \ntr-o gril` de pa[optism liberal) c`zuser` la un moment dat, probabil sub presiunea curentului de opinie dominant, \ntr-un clar derapaj antisemit... Dup` cum [tii foarte bine, iubesc poporul român, iar cultura româneasc` e matricea mea formativ`, care mi-a d`ruit principalele repere ale viziunii despre lume, cel pu]in p\n` \ntr-a doua mea existen]`, \nceput` \n 1984, odat` cu emigrarea \n Israel. Iar eu tr`iesc foarte bine, non-conflictual, \n cele dou` spa]ii imaginare [i culturale...“ Nu eram chiar un neofit, \l \n]elegeam bine, prea bine, de aceea nu-l \ntrerupsesem [i nu vedeam motive s` continui conversa]ia. Ce era s`-i spun? S`-i nuan]ez discursul? S`-l contrazic? S`-l aprob? Am t`cut, a t`cut [i el, am t`cut am\ndoi. Adesea, t`cerea e st\njenitoare c\nd partenerii au multe lucruri s`-[i spun`, dar nu-[i g`sesc cuvintele. Alteori \ns`, oamenii nu mai au nevoie de vorbe spre a comunica. A[a se \nt\mpla atunci, \n acel ceas de reculegere, sub cerul necuprins [i generos al Ierusalimului. M` a[teptam ca Leon s` dea semnalul plec`rii, c\nd deodat` se r`suci c`tre mine: „Mai ai r`bdare s` ascul]i ceva, o mic` parabol` hasidic`?“ Da, deabia a[teptam, mi-am ciulit urechile. „Unui evreu – a \nceput Leon – i-a trebuit odat` un material din care s`-[i fac` o tabacher`. {i, spre norocul s`u, a v`zut \ntr-o paji[te un cerb minunat, cu coarne ramificate [i superbe, care atin-

„Printre intelectualii români dintre cele dou` r`zboaie mondiale, antisemi]i extremi[ti au fost pu]ini, dar ata[amentul la o anumit` idee de con[tiin]` na]ional` – \n care exist`, uneori latent, o percepere a evreului ca str`in [i, \n anumite \mprejur`ri, ca d`un`tor sau periculos – este o caracteristic` a majorit`]ii. De aceea nu \nt\lnim prea mul]i intelectuali care s` fac` din respingerea discrimin`rii evreilor, \n momentele cele mai critice, o cauz` a lor, pe care s-o apere public. O «afacere Dreyfus» \n România, \n anii ’30, nu e de imaginat.“ (Leon Volovici, Ideologia na]ionalist` [i „problema evreiasc`“ \n România anilor ’30)

20


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

DOSAR

geau stelele. Omul l-a convins pe cerb s`-[i coboare capul [i s`-i permit` s`-[i taie o mic` bucat` din coarne cu care s`-[i confec]ioneze o frumoas` tabacher` C\nd a venit \n casa de studiu, oamenii i-au admirat tabachera [i l-au \ntrebat de unde [i-a luat materia prim`. El le-a dest`inuit \nt\lnirea cu cerbul cel generos [i atunci to]i s-au gr`bit s` mearg` \n paji[te ca s`-l g`seasc` pe cerb [i s`-l roage s` le dea [i lor buc`]i din coarne, ca s`-[i fac` [i ei tabachere. Cerbul cu inim` bun` n-a fost \n stare s` refuze pe nimeni [i astfel to]i [i-au putut \mplini dorin]a. P\n` la urm`, fiecare se m\ndrea cu frumoasa lui tabacher`, dar cerbul \[i pierduse coarnele care ajungeau la stele.“ „Excelent – am declarat –, ar merita ca apologuri de felul `sta s` fie publicate.“ Leon a z\mbit: „Au fost deja publicate, eu nu fac dec\t s` le repovestesc... Dar fiindc` v`d c`-]i plac, am s`-]i mai spun o parabol`. Se poveste[te c` Baal {em Tov (unul dintre fondatorii hasidismului) se retr`gea \ntr-un loc tainic din p`dure, ori de c\te ori poporul era amenin]at de o primejdie. Acolo el medita \n lini[te, aprindea un foc [i rostea o rug`ciune. Dup` moartea sa, un discipol a descoperit locul \n care se refugia marele om, \ns`, de[i [i-a dat toat` silin]a, n-a mai reu[it s` aprind` focul. S-a m`r-

ginit atunci s` spun` rug`ciunea. Pietatea sa a fost at\t de pl`cut` Domnului, \nc\t cererea de salvare a poporului i-a fost totu[i \mplinit`. Mai t\rziu, un alt discipol a c`utat locul sacru, \ntr-un ceas de primejdie. |ns` el nu [tia s` fac` focul [i nici nu-[i mai amintea rug`ciunea. A reu[it totu[i s` g`seasc` locul tainic din inima p`durii, iar Domnul, \n marea sa bun`tate, a socotit c` e destul [i din nou a intervenit salvator. |n fine, mult timp dup` toate acestea, un alt discipol, incapabil s` se orienteze \n p`dure, i s-a adresat direct Domnului: «Nu s\nt \n stare s` g`sesc locul sacru din p`dure, nu [tiu s` aprind focul [i am uitat cuvintele rug`ciunii. Tot ce pot e s` povestesc cele \nt\mplate. E oare de ajuns?» Ce crezi – m-a \ntrebat Leon – a fost de ajuns?“ {i, f`r` a-mi a[tepta r`spunsul, mi-a zis, cu un z\mbet de [ag`: „Da, a fost de ajuns, pentru c` Dumnezeu i-a f`cut pe oameni fiindc` \i plac pove[tile.“ Acesta a fost Leon Volovici, un om echilibrat, \n]elept, cu cultul prieteniei, „un rabin laic“, dup` expresia nimerit` a lui Norman Manea, cineva care a reu[it, pe c\t e posibil \n lumea noastr` imperfect`, s` armonizeze contrariile. n

Colocviul dedicat lui Leon Volovici, Bucure[ti, 19 ianuarie 2012

21


DOSAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Camelia Cr`ciun

De la Ia[i la Ierusalim [i \napoi De la Leon Volovici, c`l`tor neobosit \ntre Ia[i [i Ierusalim, ne-au r`mas multe lucruri. Spre exemplu, echilibrul \ntreb`rii [i onestitatea r`spunsului, curajul de a „discuta deschis despre oricine [i orice“. Ne-a mai r`mas [i lec]ia prieteniei, dincolo de geografie [i de fus orar. {i ne-au mai r`mas multe c`r]i. {i multe idei. {i tensiunea plin` de inspira]ie a existen]ei „\ntre Ia[i [i Ierusalim“ [i a cercet`rii a dou` spa]ii culturale \ntrep`trunse: de o parte – lumea evreiasc`, de cealalt` parte – cultura român`.

„Chestiunea dublei r`d`cini spirituale“ |ntr-un interviu acordat Roxanei Sorescu \n 1995, Leon Volovici declara c` tema sa predilect` de lucru era reprezentat` de „rela]iile intelectuale româno-evreie[ti, de intelectualii evrei [i felul lor de a se defini \n spa]iul cultural româ-

22

nesc, de rela]ia lor cu identitatea cultural` evreiasc` (...) de fapt, de reflexele intelectuale ale \nt\lnirii dintre lumea evreiasc` [i lumea româneasc`.“ Tot atunci conchidea [i c` at\t istoria intelectualilor evrei din România, c\t [i istoria evreilor din România, \n general erau domenii prea pu]in studiate at\t aici, c\t [i \n Israel. |ntr-adev`r, \n domeniul istoriografiei evreilor din România, \n special \n zona de istorie intelectual` [i cultural`, Leon Volovici a realizat o adev`rat` munc` de pionierat. |n cadrul acestei arii de interes, „chestiunea dublei r`d`cini spirituale“ a intelectualului evreu-român, tem` central` \n istoria intelectual` evreiasc` \n general, l-a preocupat \ntotdeauna. Cu o strategie intelectual` f`r` gre[, Leon Volovici a reu[it s` marcheze punctele de reper ale acestui domeniu prea pu]in cunoscut la noi. |ntr-adev`r, efortul necesar de a alc`tui un corpus coerent de texte, de a identifica, edita [i pu-


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012 ne \n circula]ie pentru publicul larg documente inedite sau lucr`ri uitate, de a reedita scriitori importan]i, de a lansa dezbateri publice sau de a coordona lucr`ri de referin]` \n domeniu contureaz` un adev`rat plan intelectual de cartografiere a unei zone relativ neexplorate p\n` atunci. La fel, analiza [i interpretarea fenomenului cultural al intelectualit`]ii evreie[ti din România [i al „identit`]ii sale intelectuale duble“, prezentate \n articole analitice care surprind comprehensiv dinamica social-cultural`. Cu acest proiect limpede \n minte a editat, \mpreun` cu Remus Z`stroiu, volumul Iudaism [i elenism, culegerea de articole [i eseuri publicate de Beniamin Fundoianu \nainte de plecarea sa definitiv` \n Fran]a sau a prezentat pentru prima oar` publicului un remarcabil textdocument privind istoria cultural` [i social` a evreimii române[ti, Amintirile unui intelectual evreu din România al lui Arnold Schwefelberg; \n aceea[i linie se \nscrie [i ultimul s`u volum, reeditarea Eseurilor despre iudaism [i a altor texte inedite ale lui Eugen Relgis, la care am lucrat \mpreun`. Recuperarea Jurnalului lui Mihail Sebastian a reprezentat \ns` nu numai un nou volum din bibliografia intelectualit`]ii evreie[ti din România, ci [i un episod important \n via]a intelectual` româneasc` de dup` 1989 [i, totodat`, \nceputul unui proces critic de reevaluare a unei istoriografii trunchiate, st\rnind polemici [i dezbateri aprinse [i oblig\nd memoria public` s` \[i redefineasc` \ntreaga paradigm` cultural` de p\n` atunci. „Efectul Sebastian“ – dup` cum nume[te Leon Volovici acest moment – s-a resim]it mult` vreme [i a fost readus \n aten]ia public` printr-o conferin]` memorabil` care a marcat centenarul na[terii scriitorului [i care s-a desf`[urat la Universitatea Ebraic` din Ierusalim \n 2007. Dezbaterile [i interven]iile de atunci s-au concretizat apoi prin apari]ia volumului Mihail Sebastian. Dilemele identit`]ii, editat de Leon Volovici la Biblioteca Apostrof, ca un punct de reevaluare a dezbaterii [i a schimb`rilor de perspectiv` asupra istoriei relativ recente, la mai bine de un deceniu de la publicarea Jurnalului (al c`rui text a fost \ngrijit de Gabriela Om`t, cu notele [i prefa]a lui Leon Volovici).

DOSAR

|ns` centrul activit`]ii lui Leon Volovici l-a constituit analiza dinamicii identitare a intelectualilor evrei români \n secolul al XX-lea. Numeroasele articole [i studii publicate \n reviste interna]ionale de prestigiu [i \n lucrarea esen-

„Datorit` tabuiz`rii subiectului dup` 1948 ca [i, \n genere, a istoriei moderne a comunit`]ii evreie[ti din România (cum s-a \nt\mplat, de altfel, \n tot estul Europei), mi[carea de idei din România a fost aproape total lipsit` de o examinare lucid` [i responsabil` a problemei antisemitismului. Voin]a de a o face acum, \n noile \mprejur`ri, f`r` complexe [i f`r` teama de a afecta «imaginea României», mi se pare o prob` a unui climat intelectual normal [i a unei culturi mature. Reflectat` \n oglinda temei de fa]` – evolu]ia ideilor antisemite –, imaginea poate fi «neavantajoas`», poate provoca reflec]ii amare sau descurajante. Dar imaginea unei culturi, ca [i a unei mari personalit`]i, este rezultanta a nenum`rate oglinzi [i ea va fi cu at\t mai conving`toare cu c\t va fi mai complex` [i mai adev`rat`.“ (Leon Volovici, Ideologia na]ionalist` [i „problema evreiasc`“ \n România anilor ’30)

23


DOSAR

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

]ial` – a c`rei sec]iune româneasc` a coordonat-o – YIVO Encyclopedia of Jews from Eastern Europe, dar [i prelegerile [i cursurile sus]inute la Universit`]ile din Bucure[ti [i Cluj au l`murit comprehensiv originala sa perspectiv` asupra temei. Chiar dac` interbelicul a fost perioada care l-a fascinat cu prec`dere, astfel c` interesul s`u s-a concentrat frecvent asupra personalit`]ilor acelei perioade (Mihail Sebastian, A.L. Zissu, Beniamin Fundoianu, Eugen Relgis, Emil Dorian [.a.) [i asupra vie]ii intelectuale de atunci (revista Adam, direc]ii ideologice [i politice \n r\ndul intelectualilor etc.), efortul s`u a fost unul amplu, care a integrat aceast` perioad` \n procesul dinamicii identitare mai largi a intelectualilor evrei de limb` român` \ncep\nd cu a doua jum`tate a secolului al XIX-lea [i p\n` \n perioada de dup` 1989, despre care a scris de multe ori. {i asta pentru c`, de fapt, „chestiunea dublei r`d`cini spirituale, evreie[ti [i române[ti, mai ales \n cazul scriitorilor, dar nu numai, revine la fiecare nou` genera]ie, dar de fiecare dat` altfel, \n func]ie de \mprejur`rile istorice [i de situarea acestor intelectuali \n raport cu societatea româneasc`, provoc\nd dileme [i r`spunsuri diferite.“

„...tr`iesc simultan \n dou` spa]ii imaginare [i culturale...“

24

Vorbind despre rela]ia sa personal` cu România [i cu lumea cultural` româneasc` v`zute din perspectiv` israelian`, Leon Volovici declara, \ntr-un interviu, c` \n Israel repereaz` „o lume nou` care, \ns`, pe toate c`ile, \]i transmite acela[i mesaj: e[ti acas`, aici e locul t`u, aceasta e cultura ta, chiar dac` ]i-a fost p\n` acum necunoscut` sau indiferent`. La care po]i acum r`spunde: da, a[a pare s` fie, dar mai am o lume a mea l`sat` \n urm`, la care nu vreau s` renun], pentru c` numai astfel s\nt un om \ntreg.“ Emo]ionant definit`, România ca „lume a mea l`sat` \n urm`“ a reprezentat \n acela[i timp [i acea lume la care se \ntorcea mereu cu mult` dragoste. Nostalgia, leg`turile afective, dar [i apartenen]a intelectual`, sus]in\ndu-se reciproc [i poten]\ndu-se fericit, l-au f`cut pe Leon Volovici s` tr`iasc` permanent \ntre dou` lumi – cele dou` lumi despre care vorbea at\t de frumos. Confesiunea cuprins` \n volumul De la Ia[i


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

DOSAR

la Ierusalim [i \napoi revine asupra acestui lucru. Cu mult` discre]ie, Leon Volovici \[i aminte[te de copil`rie [i de tinere]ea din România, dar vorbe[te [i despre „experien]a polonez`“ a marii iubiri de-o via]`, despre copiii s`i [i despre profesie, despre oamenii pe care \i iube[te, despre prieteni. {i, \n fundal, despre rela]ia sa esen]ial` cu lumea româneasc` [i cu cea israelian`, despre alternan]a limbilor [i culturilor, despre adaptare [i, \n cele din urm`, despre „eterna re\ntoarcere“ acas`. Despre sensurile multiple ale acestui cuv\nt [i despre teama de pierderea leg`turii cu spa]iul familiar fracturat \ntre dou` ]`ri, dou` limbi, dou` culturi, dar care \n interiorul sufletului se \mbin` perfect... Rela]ia afectiv` profund` cu locurile natale revine deseori \n confesiune; este vorba, \n primul r\nd, de un ata[ament aproape genetic de Ia[i [i de colinele sale pe care, din fericire, le va reg`si la Ierusalim – detaliu care va face adaptarea mai u[oar`: „Eu, cum ]i-am spus, am o mare dificultate \n a-mi schimba locul, una din pu]inele tr`s`turi mo[tenite de la tat`l meu. Nici din Ia[i nu m-a[ fi mutat vreodat`. Eram foarte legat de Ia[i, nu m-a \nc\ntat niciodat` g\ndul de a m` muta la Bucure[ti (...) eu fiind obi[nuit cu Ia[iul [i cu colinele lui. Dac` m` uitam pe fereastr` [i nu vedeam o colin`, cum era \ntotdeauna la Ia[i, nu m` sim]eam \n elementul meu. Probabil de asta m-am adaptat mai u[or la Ierusalim. Dac` m` uit pe fereastr`, am \n fa]` Dealul Repedea sau Dealul Buciumului din Ia[i. |ntr-adev`r, `sta e relieful care \mi prie[te.“ Cel mai dificil moment a fost reprezentat \ns` de ruptura de cultura român`; acest proces este unul general, al unei \ntregi genera]ii, fiindc` „mul]i au optat, ca [i mine, pentru plecarea \n Israel, chiar dac` erau, tot ca [i mine, foarte integra]i \n cultura român` [i au suportat foarte greu ruptura“, cu at\t mai mult cu c\t veneau „nu dintr-o echip` de electricieni, ci... din literatura român`... Nimeni nu are nevoie de aceast` meserie a ta [i tot bagajul t`u dintr-odat` pare inutil.“ Cu toate acestea, \n timp, adaptarea se produce, f`r` \ns` a estompa nostalgia din care „s-a n`scut un lucru pozitiv [i real: \mpreun` cu c\]iva prieteni, \n primul r\nd cu un critic de film

originar din Bucure[ti, Cornel Safirman, acum la Cinemateca din Ierusalim, am creat un cerc cultural al intelectualilor originari din România (...) pentru a ne \nt\lni (...) cu scriitori [i arti[ti din România (sau din exilul românesc) afla]i \n vizit` aici.“ De fapt, a[a se ajunge la o normalizare a rela]iilor cu locurile natale, acest gest fiind perceput ca „un fel de restabilire a circuitului: acum noi s\ntem de aici, dar avem o rela]ie permanent` cu aceast` cultur`. Ca \n vis, am adus aici, pentru restabilirea pun]ilor, nu numai c`r]ile, tablourile [i filmele, ci [i pe creatorii lor.“ |nt\lnirile [i dezbaterile din acest cadru s-au concretizat [i \n apari]ia a dou` volume cuprinz\nd remarcabile interviuri cu personalit`]i ale vie]ii intelectuale române[ti, |nt\lniri la Ierusalim [i Noi \nt\lniri la Ierusalim. Dar [i re\ntoarcerea se produce la fel de treptat, firesc [i continuu. Mai \nt\i, scriind pentru publica]ii din România, fapt ce „mi-a dat o senza]ie nemaipomenit` de «\ntoarcere» la traseele mele, dar venind [i privind de la Ierusalim, adic` din perspectiva unei identit`]i evreie[ti asumate, aflat` \n «coabitare» cu identitatea româneasc`.“ De aici \ncolo, efortul de a \mbina existen]a simultan` \n dou` lumi [i de a evita „teama schizofrenic`“ a confuziei acestora dispare: „dimpotriv`, am descoperit c` via]a dubl` te \mbog`]e[te, te \mpline[te, nu este un ghetou, ci dou` trasee paralele – unul israelian [i unul românesc, cu tot mai multe pun]i \ntre ele.“ n

„Procesul form`rii con[tiin]ei de sine a scriitorului, \ncercarea lui de a-[i delimita locul [i rostul s`u \n societate cap`t` aspectul destr`m`rii treptate a unor mituri [i iluzii (r`mase \n istoria literaturii ca atitudini, teme [i motive poetice), dar [i al \n]elegerii r`spunderii [i menirii sale. Pierz\nd iluzia «profetismului» sau a puterii demiurgice, scriitorul a dob\ndit \n schimb con[tiin]a demnit`]ii [i unicit`]ii profesiunii sale.“ (Leon Volovici, Apari]ia scriitorului \n cultura român`)

25


Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

PROFIL Spre ([i despre) nord Carmen Vioreanu Traduc`toare

Despre „modelul suedez“ s-a tot vorbit \n România prin anii ’90: e socialismul c`ldu] care ne face cu ochiul dintr-o ]ar` \n care e iarn` [ase luni pe an; e o \ngem`nare fericit` de liberalism economic [i responsabilitate social`; e bun`starea general` garantat` de un stat bogat [i bine administrat. Pardoxul e c`, de[i func]ioneaz` at\t de bine, modelul suedez nu poate fi aplicat nic`ieri \n alt` parte. Carmen Vioreanu l-a \nv`]at din c`r]i, din teatru [i din [ederi repetate \n Suedia. Pred` suedeza la Facultatea de Limbi [i Literaturi str`ine. {i traduce din suedez`, norvegian`, danez` [i islandez`. |n vreo zece ani a tradus dou`sprezece romane [i [aptezeci de piese de teatru. Este doctorand \n ultimul an la UNATC [i preg`te[te o tez` despre dramaturgia suedez` contemporan`, sub coordonarea profesorului [i regizorului Alexa Visarion. |n România, literatura suedez` pare mai degrab` ceva exotic. Nu pentru c` ar veni de pe cine [tie ce insul` \nsorit` cu palmieri. Ci pentru c` e necunoscut`. Autorii din ]ara care acord` premiul Nobel s\nt aproape necunoscu]i \n România. Numele lor figureaz` \n bibliografii universitare – dar c`r]ile nu se prea g`sesc \n libr`rii. Acum doi ani, Editura Trei a dat lovitura cu Trilogia Millenium de Stieg Larsson – \ns` c`r]ile nu au reu[it s` dezghe]e pia]a literar`, s`-i conving` pe editori

26

s` publice mai mult din literaturile nordice. Acesta e contextul \n care lucreaz` Carmen Vioreanu, una dintre cele mai active traduc`toare de suedez`. Atunci c\nd a intrat la Facultatea de Limbi [i Literaturi Str`ine de la Bucure[ti a ales suedeza (ca a treia limb`). „Pentru suedez` am venit de fapt la acea facultate. Din p`cate, pe vremea aceea nu exista dec\t ca a treia op]iune. {i \mi pl`cea rock-ul suedez.“ (|ntr-adev`r, la sf\r[itul anilor ’90 era la mod` muzica suedez`.) Cum suedeza era doar a treia specializare, avea cursuri rar. A[a c` a \nv`]at-o mai mult singur`, iar mai apoi, la diferite [coli [i universit`]i din Suedia. Apoi a \nceput s` studieze norvegian`. Dac` [tii suedez` [i norvegian`, po]i s` te apuci [i de danez`. Islandeza o \nva]` singur` \nc` din 1996, \ns` la studii \n Islanda nu a putut ajunge dec\t acum trei ani. Din 1998 pred` ea \ns`[i suedeza la facultate. {i traduce din toate limbile sus-numite. Prima carte tradus` – prin 2001 – a fost Vizita medicului de curte de Per Olov Enquist. O primise cu un an \nainte la T\rgul de Carte de la Göteborg. „Institutul Suedez a organizat mai multe \nt\lniri \ntre traduc`tori [i editorii suedezi. Editorii au prezentat c\teva c`r]i pe care vor s` le promoveze \n alte ]`ri [i, p\n` la urm`, m-am g\ndit s` m` ocup de acest Enquist, un autor clasic-contemporan. Era deja tradus \n numeroase limbi europene – nu [i \n român`.“


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

PROFIL

|n 2001, \n cadrul proiectului dramAcum, a tradus piese de teatru din spa]iul scandinav, iar \n 2003, la T\rgul de dramaturgie contemporan` organizat de Uniter, a tradus dou` piese de Fosse [i Clinica de Lars Norén, pe care a [i regizat-o. A[a a \nceput s` se ocupe de teatru [i s` urmeze [i cursuri de scriere dramatic` la UNATC. Apoi, \n 2004, Institutul Suedez [i ambasada de la Bucure[ti au organizat festivalul Zvon de Suedia \n cadrul c`ruia au prezentat [ase spectacole-lectur` dup` autori suedezi. Au urmat apoi [i alte astfel de spectacole. Scopul: promovarea dramaturgiei suedeze \n România. Miza era s`-i conving` pe directorii de teatru [i pe regizori s` monteze acele texte. Ceea ce s-a [i \nt\mplat – chiar dac` numai episodic. „E greu s` impui nume noi sau o dramaturgie at\t de special` cum e cea a lui Jon Fosse“, spune Carmen Vioreanu, care a tradus mai multe piese din opera autorului norvegian. |n traducerea ei au ap`rut, de fapt, dou` antologii de texte ale acestui dramaturg prolific, montat foarte des \n teatrele din Occident (\n fiecare an, \n Europa se monteaz` cam 300 de spectacole dup` piesele sale). |n România, Radu Afrim a fost primul care a realizat un spectacol dup` un text de Fosse: Vis. Toamna la Timi[oara. Apoi Vlad Massaci a regizat Frumos la Ploie[ti. Momentul \n care au ap`rut aceste spectacole de Fosse corespunde oarecum cu perioada de v\rf a clubului dramaturgic dramAcum. Fondatorii s`i – studen]i la Universitatea de Art` Teatral` [i Cinematografic` – c`utau atunci direc]ii noi, inovatoare \n estetica teatral`. Primul program dramAcum [i-a propus s` traduc` texte dramatice contemporane. Apoi a urmat \ncurajarea dramaturgilor tineri din România. Direc]ia era destul de clar`: voiau un teatru angajat social sau politic, nu o dramaturgie centrat` pe micile probleme ori pe intimism. „Studen]ii de la UNATC au \nceput s` devin` interesa]i de piese din ]`rile nordice, actorii [i regizorii tineri au \nceput s` m` \ntrebe de piese noi“, \[i aminte[te Carmen Vioreanu. De ce au fost atra[i tocmai de suedezii [i norvegienii tradu[i de ea? „Lucrurile s\nt mai a[ezate acolo. Scriitorii \[i permit luxul s` vorbeasc` despre oameni. Noi s\ntem prea preocupa]i de probleme cotidiene. {i atunci, sigur c` spectacolele dup` piesele acestor dramaturgi par venite din alt` lume.

S\ntem uimi]i de lini[tea cu care privesc ei lucrurile. E o dramaturgie a t`cerilor.“ Exist` \n dramaturgia suedez` aceast` preocupare pentru social at\t de vizibil` la mul]i dintre regizorii tineri de acum? |n România e o direc]ie foarte recent` – spune Carmen Vioreanu. |n Suedia ea s-a afirmat \nc` de la \nceputul anilor ’60. „Teatrul suedez se inspir` din ceea ce se petrece pe continent. Germania era [i este o ]ar` spre care suedezii privesc cu admira]ie. Teatrul social a devenit de actualitate acum cincizeci de ani – c\nd preocup`rile principale ale arti[tilor erau s`-i c\[tige pe tineri de partea lor. A[a se face c` au [i ast`zi un teatru pentru copii [i tineret foarte dezvoltat. Tot \n anii ’60 a ap`rut [i tendin]a feminist`. Exist` numeroase direc]ii cu poten]ial care pot fi exploatate [i \n teatrele din România. Exist` \ns` [i piese centrate pe societatea suedez` – ele s\nt greu de exportat sau de adaptat \n alte ]`ri.“ Modelul suedez Suedezii au o tradi]ie \ndelungat` \n materie de teatru. Regele Gustav al treilea a \nfiin]at primul teatru [i opera \n a doua jum`tate a secolului al XVIII-lea. Regele \nsu[i a jucat, a regizat [i a scris piese. „Bine, pe vremea aceea se jucau piese fran]uze[ti, nu neap`rat valoroase. |ns`, prin import [i prin imita]ie, s-a ajuns p\n` la urm` la o produc]ie teatral` extrem de valoroas`.“ Tradi]ia aceasta \ndelungat` a determinat politici culturale [i angajamente pe termen foarte lung. Tea-

27


PROFIL

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

trul e considerat o prioritate [i crea]ia spectacolelor e sus]inut` de stat. Pe de alt` parte, statul sprijin` nu doar produc]ia, ci [i accesul la cultur`. Asta \nseamn` o infrastructur` cultural` extins` [i bine pus` la punct: teatre, biblioteci, s`li de concerte, galerii s\nt peste tot. „G`se[ti teatre chiar [i \n zone foarte izolate, \n mijlocul p`durii. Am g`sit \n nordul Suediei, undeva la ]ar`, un fel de c`min cultural, o sal` cu 1200 de locuri [i dot`ri care nici \ntr-un teatru na]ional de la noi nu exist`.“ Iar teatrul na]ional suedez are un program dedicat prin care produce spectacole ce s\nt apoi jucate prin toate teatrele din ]ar`. Pe de alt` parte, elevii s\nt \ncuraja]i s` mearg` la teatru, exist` programe de educa]ie artistic` etc.

tradus trebuie s` corespund` originalului, dar \n acela[i timp trebuie s` ajung` c\t mai lesne la public – prin intermediul actorilor. E tricky“ – spune Carmen Vioreanu. Una peste alta, nu po]i, doar prin teorie, s` sco]i un traduc`tor bun de teatru. „Cei mai buni s\nt de fapt regizorii sau actorii, nu filologii. F`r` practic` teatral`, nu ai cum s` faci o traducere reu[it` pentru scen`. La facultatea de limbi str`ine \nve]i c` textul este sf\nt, c` traduc`torul este obligat la fidelitate. Eu am realizat importan]a practicii teatrale \n meseria de traduc`tor de piese de teatru abia \n momentul \n care am lucrat ca regizor; abia atunci sau de atunci am realizat c` textul este doar o component` a spectacolului – una important`, dar nu singura. P\n` atunci, m` a[teptam ca regizorii care lucrau cu traducerile mele s` respecte textele \ntocmai. Traduc`torul e deci obligat s` ia \n calcul multe alte aspecte ce ]in de rostire, de frazare, de ritm etc.“ Cine mai studiaz` ast`zi limbile nordice? S\nt foarte mul]i studen]i care aleg suedeza, spune Carmen Vioreanu. Dar [i cererea pe pia]a muncii e mare. „Am studen]i sau absolven]i care \[i permit s` refuze joburi de traduc`tori. S\nt tot mai multe firme care au nevoie de ei.“ C\t despre cei care \[i doresc s` traduc` literatur` – ei s\nt destul de pu]ini. Editurile ofer` \n continuare foarte pu]ini bani traduc`torilor. Starea de precaritate e generalizat`. Iar tinerii absolven]i de azi s\nt foarte pragmatici. n

Traducere [i adaptare Carmen Vioreanu a predat la UNATC un curs de traducere a textului dramatic \n cadrul unui masterat de scriere dramatic`. „Ideea e s` traducem o pies` \mpreun`. Am tradus Micul Eyolf de Ibsen (evident, din englez`, o limb` cunoscut` de studen]ii de la teatru). Apoi am tradus (dup` o variant` \n francez`) piesa Anna Politkovskaia in memoriam de Lars Norén. Textul trebuie privit din perspectiv` teatral`. |n momentul \n care traduci o pies` de teatru, exist` mai multe niveluri de receptori. Mai \nt\i e regizorul, apoi s\nt actorii, \n fine, urmeaz` spectatorii. Publicul e o component` a conceptului spectacular. Textul

28

Matei Martin


RECENZII

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

L I T E R AT U R ~

istoricul literar se transform` \n scriitor-moralist [i viceversa, f`c\nd la tot pasul conexiuni bio-bibliografice \n re]ea. Cartea poate fi, practic, str`b`tut` \n orice direc]ie. Nu avem de-a face defel cu o \ntreprindere „localist`“, de[i – \ntr-adev`r – exist` [anse mai mari ca un b`c`uan s` fie legat de poetul-fanion al ora[ului s`u: inclusiv localismul e, de altfel, persiflat cu umor fin \n paginile acestui tom plin de firesc [i de verv` contaminant`, a[ezat, al`turi de mai vechile Dosare..., sub semnul zicerii unui alt scriitor b`c`uan celebru – „veselul“ Alecsandri, poet antonim al „tristului“ Bacovia: „Tot ce prive[te via]a unui autor este interesant.“ Aleg absolut la \nt\mplare c\teva „link“-uri: „Bacovia [i Caragiale“, „Despre plumb“, „Despre «instinctul satanic, celibatare [i prostituate»“, „«Am gre[it colosal c` m-am n`scut \n acest secol... »“, „Curiozit`]i financiare“, „«Hidos burghez – burghez tiran“, „Gr`dinile de var`“, „Despre «cochete» [i «cocote»“, „Inversiunile epocii“, „Poezia, p`duchii [i r\ia“, „Fotografia din 1926“, „Abatorul“, „Despre corbi“, „Aproxima]ii despre public“, „O fug` de acas`“. Unele reconstituiri s\nt, pur [i simplu, secven]e de ambian]` sau dintr-o posibil` monografie istoric` neconven]ional` (dar cu date strict autentice) a Bac`ului precomunist. O – ei da! – „\ntoarcere \n Bac`ul interbelic“ ([i antebelic deopotriv`), cu insigth-uri de petite histoire. Altele s\nt reinterpret`ri bacoviene subtile [i, adesea, surprinz`toare, „dezv`luiri“, conjecturi – pline de miez – ale unor „cunosc`tori“ [i martori ai epocii. Abund` considera]iile inedite ([i-a pus oare cineva problema ce lecturi juridice avea studentul \n drept Bacovia sau c\t a fost de religios?). Biografia [i intimitatea poetului \[i au, oricum, partea leului. De fapt, avem de-a face cu o umanizare a bacovianismului, cu o cotidianizare a lui. Nu lipsesc, din sec]iunea de jurnal, nici trimiteri satirice la „actualitatea“ poetului \n vremuri pragmatice. |n totului tot, Constantin C`lin ne ofer`, cu generozitate [i bonomie, un spectacol al culiselor cu [i despre George Bacovia. O carte splendid`, r`mas` \n umbr` – probabil – doar din cauza modestiei „bacoviene“ a autorului ei. n

Delicatese bacoviene Constantin C`lin |n jurul lui Bacovia. Glose [i jurnal Editura Babel, 2011

pre] neprecizat

Constantin C`lin, neobositul exeget b`c`uan al lui G. Bacovia, a publicat anul trecut dou` volume incitante (din nefericire, prea pu]in comentate): o edi]ie complet` a scrierilor lui Bacovia, fidel` originalului „moldovenesc“ al textelor, [i o carte compozit`, jucat`, pe teme bacoviene, av\nd drept bonus un jurnal insolit al celui ce [i-a dedicat o via]` \ntreag` poetului concitadin. Dup` ce aproape c` a epuizat subiectul \n cele dou` volume ale Dosarelor Bacovia (1999, 2004) dedicate poetului/omului, operei [i epocii, benedictinul profesor din ora[ul de pe Bistri]a s-a hot`r\t s` ofere cititorilor „firimiturile“ r`mase de la festin ca pe ni[te delicatese eseistice cu substrat istorico-literar [i pigment anecdotic. {i cum nimic din ce-i bacovian nu-i e str`in, a ]inut s` ne dest`inuie [i c\te ceva din experien]a de atelier a unei comuniuni spirituale vechi de c\teva bune decenii. De fapt, cele dou` sec]iuni ale volumului |n jurul lui Bacovia. Glose [i jurnal s\nt ale filei dou` fe]e, savoarea fiind uniform repartizat`... Structura c`r]ii este una aleatorie, caleidoscopic`, iar „intr`rile“ – c\teva zeci – s\nt de o libertate [i o inventivitate deconcertante. Ele pornesc de la un vers, o tem`, un motiv, un detaliu biografic oarecare sau un element topografic familiar poetului. Dai „click“ pe fiecare dintre ele [i intri, ca pe o poart` fermecat` a memoriei literare, \n intimitatea lumii lui Bacovia sau... „\n jurul ei“. Reconstituirile s\nt copioase – piese de arheologie sentimental` despre „oameni cari au fost“ [i, \n particular, despre „Bac`ul care a fost“. Mix\nd dezinvolt subiectivitatea lejer` cu erudi]ia cea mai strict`,

30

Paul Cernat


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Nelini[ti la marginea de[ertului Amos Oz Odihn` des`v\r[it` Editura Humanitas Fiction, 2011

|n 1965, Ionatan Lifshitz, fiul lui Iolek [i al Havei, are dou`zeci [i [ase de ani [i nu-[i g`se[te lini[tea. |n kibbutzul Granot, ordinea lucrurilor [i a vie]ii urmeaz` matrici [i valori ancestrale [i, \n afar` de amenin]area r`zboiului [i de conflictele politice, nimic nu tulbur` ritmul egal al timpului. Cele dou` p`r]i ale romanului, intitulate „Iarna“, respectiv „Prim`vara“, urmeaz` simbolic traiectoria evolu]iei lui Ionatan. T\n`rul \[i pl`nuie[te evadarea, compune \n minte discursuri de adio, \[i face curaj, \[i anun]` so]ia c` pleac` [i, \ntr-o diminea]`, p`r`se[te kibbutzul. Aproape toate scrierile lui Amos Oz urm`resc cursul dramatic al istoriei Israelului [i al identit`]ii evreie[ti, istoria individual` fiind spa]iul predilect al suprapunerilor dintre destinele particulare [i memoria colectiv`. Pentru Ionatan, protagonistul din Odihn` des`v\r[it`, roman ap`rut \n 1982, r`d`cinile nu s\nt suficient de puternice ca s`-l ]in` pe loc, iar tradi]iile apar]in unei lumi crepusculare, \n care nu se mai reg`se[te. De[i lent ca desf`[urare narativ`, romanul e plin de mister [i subtilitate, mai ales datorit` personajelor. Vocile narative adopt`, pe r\nd, tonalitatea confesiv` a persoanei \nt\i singular [i izoleaz`, \n cursivitatea comun` a cotidianului, evenimente [i st`ri ce exprim` un regim existen]ial aparte.

RECENZII Pentru un idealist ciudat, supravie]uitor al Holocaustului, precum Azaria Ghitlin, structura social` a kibbutzului e reprezentarea cea mai fidel` a utopiei. |n timp ce Ionatan \[i preg`te[te plecarea, Azaria – c`l`torul locvace [i entuziast, \narmat cu proverbe ruse[ti, vorbe de duh [i tot felul de discursuri [armant-delirante – cere s` fie primit \n comunitate. |ns`, \n acord cu substratul mitologic destul de evident al romanului, desprinderea [i evadarea s\nt la fel de greu de realizat precum integrarea, deoarece mecanismele ce le fac posibile depind de legi [i tradi]ii atemporale. De fapt, fiecare personaj \[i tr`ie[te propria utopie, adaptat` propriului destin: Iolek, activist din genera]ia \ntemeietorilor statului Israel, nu \n]elege lumea nou`, oamenii [i chem`rile lor spre mai bine sau spre altundeva; Rimona, so]ia misterioas` [i neiubit` a lui Ionatan, \[i caut` \nc` – dup` dou` sarcini pierdute – \mplinirea \n familie [i \n maternitate, [i o va g`si, \n cel mai nea[teptat mod; Hava vegheaz`, din perimetrul ordinii sacre matriarhale, ca leg`turile dintre oameni s` r`m\n` intacte, iar fiul r`t`citor s` fie g`sit [i adus acas`. Nu at\t c`l`toria \n sine, c\t mirajele ei transform` experien]a dep`rt`rii \ntr-o ini]iere. Ionatan caut` lini[tea arid` a de[ertului [i singur`tatea stranie a ora[ului Petra, deoarece doar \n labirintul incert al nisipului [i \n melancolia stins` a lumilor miraculoase de alt`dat` poate intui coordonatele locului s`u \n lume. Paternitatea, fundamental` \n ecua]iile identit`]ii, e adaptat` structurii flexibile a lumii de acum, iar aceast` redefinire a filia]iei \ncepe cu Iolek, a c`rui team` obsesiv` e aceea c` a crescut fiul unui alt b`rbat. Adev`rata \ntoarcere a lui Ionatan \n asta const` – \n acceptarea ramifica]iilor deviante ale genealogiei [i \n estomparea asperit`]ilor din rela]ia cu tat`l s`u, cu memoria [i suferin]ele comunit`]ii sale [i, implicit, ale Israelului. n Gabriela Gl`van

31

38 lei traducere din limba ebraic` [i note de Marlena Braester


RECENZII

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Un argument este ultimul roman scris de Doris Lessing, The Cleft/Mitra, publicat \n 2007 \n Marea Britanie [i tradus la noi (la Polirom) \n 2011. Povestea evoc` un timp fic]ional, al matriarhatului pre-istoric, color\nd realitatea \n nuan]e mitice. De aceea, \n ciuda aparen]elor, ar fi suficient de dificil pentru un critic s`-[i limiteze observa]iile numai la palierul „feminist“ al nara]iunii, tabloul estetic fiind, de departe, mult mai sofisticat. Perspectiva lui Lessing r`m\ne una esen]ial literar`. |nt\mpl`rile – relatate, cu aplomb, de un istoric roman din timpul \mp`ratului Nero – s\nt plasate \n illo tempore [i au preten]ia de a proveni din fr\nturi de documente ultrasecrete [i din surse orale. Prin intermediul men]ionatelor „surse“, se reconstituie originea umanit`]ii, insist\ndu-se pe un episod arhetipal, c\nd, pe P`m\nt, ar fi existat numai femei cu numele de „mitre/fisuri“ („clefts“), \n sensul anatomic al termenului: acela de „uter“. Denumirea venea dintr-un ritual sacru ce domina existen]a acestor „mame fondatoare“: ele practicau cultul a[a-zisei „Mari Mitre/Fisuri“ (o fant` magic` din interiorul unei st\nci – genitoare exclusiv de fiin]e umane de sex feminin). „Marea Fisur`“ tr`deaz` totu[i, la un moment dat, cutuma, n`sc\nd un b`iat – o monstruozitate \n viziunea „mitrelor/fisurilor“ care \l ucid aproape instantaneu. Fanta vaginal` transcendent` continu` „s` produc`“ \ns` „orori“ masculine, menite, \n pofida eforturilor disperate ale mitrelor de a le elimina, s` supravie]uiasc` (prin interven]ia vulturilor [i, apoi, a c`prioarelor). Treptat, b`rba]ii devin trib [i \[i fac astfel intrarea \n istorie. Cele dou` comunit`]i interac]ioneaz` (ini]ial, printr-un viol!) [i refac, treptat, dinamica existen]ial`. Cuplul conduc`tor (Horsa [i Maronna) descoper` iubirea dincolo de mecanica simplist` a procrea]iei. Acesta e momentul \n care „st\nca genitoare“ explodeaz` („erupe“, aproape ca Vezuviul, dup` naratorul roman). Povestea dezv`luie, prin urmare, o simbolistic` – s` admitem – mult mai profund` dec\t expunerile terne de dogme, din literatura ideologic`.

Despre matriarhat Doris Lessing Mitra Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

27,95 lei traducere din limba englez` de Anca-Gabriela S\rbu

Doris Lessing, la cei nou`zeci [i doi de ani ai s`i, are \n urm` nu doar o oper`, ci [i o biografie fascinant`. N`scut` \n Iran (\n 1919), \ntr-o familie englez`, dar crescut` \n Rhodesia de Sud (o zon` a continentului negru care include Zimbabwe), educat` \n diverse [coli catolice misionare, c`s`torit` [i divor]at` de dou` ori (cu trei copii din ambele mariaje, dintre care abandoneaz` doi \n grija tat`lui, afirm\nd mai t\rziu, cu vag cinism, c`, dac` s-ar fi angajat prea serios \n ideea de maternitate, ar fi sf\r[it fie \n alcoolism, fie \n frustrare intelectual`, precum mama sa!), simpatizant` comunist`, iar apoi antistalinist`, feminist` liberal` [i, totu[i, sufist` (practicant` – adic` dervi[(`) – a unei variante ezoterice de misticism islamic, axat` pe actul „recuper`rii inimii“ [i „d`ruirii purit`]ii ei“, necondi]ionat, lui Dumnezeu), revenind \n final, dup` peregrin`ri culturale extreme, la civiliza]iamatc`, prozatoarea (laureat` a Premiului Nobel \n 2007) a traversat, de-a lungul unei existen]e de un secol, o lume complex`, nelipsit` de exotism mentalitar fermec`tor, creionat – uneori parcimonios, e adev`rat – ([i \n) numeroasele sale romane. Tema de rezisten]` a literaturii lui Lessing este feminismul „dur [i pur“, cum ar veni, de[i autoarea refuz` etichetele puse de unii comentatori \n aceast` privin]` (o irit`, spre exemplu, caracterizarea de „reporter al feminismului“, tot mai des invocat` de exege]i!). Reticen]ele scriitoarei \mi par \ntruc\tva fire[ti, deoarece feminismul (fie el [i radical, din punct de vedere ideologic, pe alocuri) \mbrac`, \n epicul s`u, f`r` nici un dubiu, haina artistic`, nedevenind vreodat` o simpl` \ns`ilare de principii obtuze.

32

n Codrin Liviu Cu]itaru


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

L I T E R AT U R ~

Nefericita familie Pyncheon Nathaniel Hawthorne Casa cu [apte frontoane Colec]ia „Art clasic“, Editura ART, 2011

Am g`sit \ntotdeauna fascinant` ambiguitatea prozei lui Nathaniel Hawthorne. Incertitudinea nu e doar sentimentul ce tortureaz` personajele, ci [i principalul efect gra]ie c`ruia autorul \[i captiveaz` cititorii. Hawthorne a fost contemporan cu Dickens, Flaubert [i Melville, \ns` timpul s-a dovedit mai sever cu eroii [i eroinele sale dec\t cu Pip, Emma sau Ahab. Citind The Scarlet Letter ori The House of the Seven Gables nu ui]i c` ai \n m\ini c`r]i scrise demult, c`ci personajele ]i se adreseaz` de pe pozi]ii simbolice fixe, u[or de descifrat ast`zi. Totu[i, atmosfera acestor romane nu a pierdut nimic din intensitatea ei ap`s`toare. The House of the Seven Gables (1851) este o poveste gotic`, o saga de familie [i o puternic` alegorie american`. Colonelul Pyncheon, puritan ajuns \n Noua Anglie \n secolul al XVII-lea, vrea s` le lase urma[ilor s`i tr`inicia unei case. El consider` c` viitoarea construc]ie poate fi \n`l]at` doar pe terenul s`rmanului Matthew Maule. Ca s` gr`beasc` lucrurile, colonelul \[i folose[te influen]a [i convinge clerul din Salem s`-l acuze pe \nd`r`tnicul proprietar de vr`jitorie. Pe e[afod, Maule \[i recunoa[te du[manul \n mul]ime [i-l blestem`. F`r` s` se sinchiseasc` de supersti]ii, colonelul construie[te o locuin]` impun`toare, iar la inaugurare \i invit` pe localnici – oficialit`]i simandicoase [i plebei, deopotriv`. Dar, \n loc s`-i \nt\mpine, ilustra gazd` r`m\ne moart` \n jil], cu gura plin` de s\nge, a[a cum a spus Maule c` se va \nt\mpla. Urmeaz` aproape dou` veacuri de r`fuieli pe propriet`]i funciare, secrete luate \n morm\nt [i coinciden]e stranii. |n timp, Casa cu

RECENZII [apte frontoane \[i pierde prestan]a [i glan]ul patrician, devenind sinistr`. La vremea c\nd o vedem de aproape, \n ea mai locuiesc sc`p`tata Hepzibah Pyncheon, fat` b`tr\n` dornic` s`-[i deschid` o dughean` [i s` c\[tige simpatia celor simpli, Clifford, un suflet chinuit de fapte din trecut deloc limpezi, [i un chiria[ excentric, dagherotipistul Holgrave. Odat` ce li se al`tur` veri[oara diafan` Phoebe, starea de spirit general` pare s` se schimbe. Numai portretul colonelului \narmat cu spada [i cu Biblia prive[te crunt \napoi. P\n` \n ziua \n care \[i face apari]ia judec`torul Jaffrey Pyncheon. Unii, supersti]io[i, jur` c` aud glasul vr`jitorului Maule. Al]ii, mai sceptici, sus]in c` sf\r[itul va fi pe m`sura arogan]ei familiei. Hepzibah, Clifford [i Jaffrey reprezint`, fiecare \n felul s`u, tr`s`turile aristocra]iei puritane. Cei trei r`m\n robii acelora[i valori, de[i pretind contrariul. Locul lor nu poate fi altundeva dec\t \n Cas`. Phoebe, ruda de la ]ar`, \ntruchipeaz` acel gen de gra]ie apreciat` de romantici. Erotismul ei blond o salveaz` din la]ul vanit`]ilor familiale. La r\ndul s`u romantic, Holgrave nu seam`n` cu un Heathcliff. Categoric, nu-i lipse[te patima, \ns` ea r`bufne[te \n momentele c\nd t\n`rul ap`r` principiile proaspetei democra]ii americane. Hawthorne stabile[te transparent rolurile protagoni[tilor [i las` amenin]`rile vagi s`-i b\ntuie. Detaliul fantastic [ubreze[te observa]ia realist`, iar evenimentul atestat istoric d` t\rcoale la periferia fic]iunii. Numele „Pyncheon“ a apar]inut unora dintre coloni[tii puritani din ]inut (nimeni al]ii dec\t str`mo[ii lui Thomas Pynchon), dar chipurile inchizitoriale se reg`sesc \n arborele genealogic al autorului. Abund` imaginile memorabile. Despre Alice, o alt` prezen]` solar`, f`r` noroc, oamenii \[i amintesc c` a aruncat un pumn de semin]e pe acoperi[ul putred al casei. Flori ginga[e r`sar acolo \n fiecare an. M-am \ntrebat adesea dac` sera de banane din Gravity’s Rainbow, construit` peste farmacia lui Corydon Throsp, nu ar putea fi un salut [mecheresc adresat tristei fantome. |mi place s` cred c` da. n Alexandru Budac

33

25 lei traducere din limba englez`, postfa]` [i note de Antoaneta Ralian


RECENZII

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

L I T E R AT U R ~

s` \l recunoasc` vreun cunoscut). Furtul nu r`m\ne \ns` f`r` urm`ri pentru c` p`l`ria se dovede[te a fi nici mai mult, nici mai pu]in dec\t accesoriul preferat al directorului care, afl\nd \nt\mplarea, \nchide imediat studioul [i ordon` tuturor angaja]ilor s`-i caute pre]ioasa p`l`rie gri. Cu alt` ocazie, Pat \ncearc` s` g`seasc` o slujb` la un studio [i chiar reu[e[te, \ns` nu pentru c` ar avea vreun talent aparte, ci pur [i simplu pentru c`, plimb\ndu-se prin studio, ajunge din gre[eal` pe un platou, \n timp ce se filma o scen` de ac]iune. Este \mbr`cat, f`r` voia lui, \ntr-o armur` pentru c` personajul pe care urma s`-l joace pentru c\teva secunde avea s` fie c`lcat de un camion. Pat este un ghinionist des`v\r[it. La un moment dat, pare c` toate problemele din via]a lui \[i g`sesc o rezolvare nea[teptat`: este vizitat de un t\n`r, John, care declar` c` este fiul s`u biologic. Acesta viziteaz` Hollywood-ul \mpreun` cu unchiul s`u indian, un individ cu oarecare avere. La plecare, John \i spune lui Pat c` de acum \nainte \i va oferi lunar suma de cincizeci de sovereign, cu condi]ia s` nu izbucneasc` r`zboiul, pentru c` atunci s-ar complica situa]ia financiar` a Imperiului Britanic [i virarea banilor ar deveni imposibil`. Nebun de bucurie, Pat se \mbat` f`r` s` stea prea mult pe g\nduri, pentru ca a doua zi, trezit din mahmureal`, s` primeasc` lovitura fatal`: ziarul local anun]a cu litere de-o [chioap` intrarea \n r`zboi a Angliei. Povestirile cu Pat Hobby spun nu doar povestea unui ratat amoral care intr` f`r` s` vrea \n tot felul de \ncurc`turi comice, de unde iese de cele mai multe ori [ifonat [i s`rac, ci [i povestea unei v\rste de aur a Hollywood-ului. De[i Fitzgerald nu folose[te registrul grav, o anumit` nostalgie a vremurilor trecute str`bate, aproape imperceptibil, \ntregul volum. Nu avem \n fa]` cea mai mare realizare artistic` a scriitorului american, \ns` nu putem s` nu remarc`m umorul original al anecdotelor. Acest tip de povestire, axat` pe un personaj patetic care sufer` un lung [ir de umilin]e publice, va sta la baza comediilor de situa]ie [i a sitcomurilor care au invadat televiziunea american` \ncep\nd cu anii ’60. n

Anecdote hollywoodiene F. Scott Fitzgerald Povestiri cu Pat Hobby Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

19,95 lei traducere [i note de Alexandra Coliban

Cu pu]in timp \nainte de a muri, \n ianuarie 1940, F. Scott Fitzgerald \ncepe s` publice \n Esquire – revist` pentru b`rba]i, la care colaborase o vreme [i Hemingway – o serie de povestiri av\nd drept protagonist un b`rbat de patruzeci [i nou` de ani, pe numele s`u Pat Hobby. Este vorba de un scenarist alcoolic, care s-a bucurat de un oarecare succes \n epoca filmului mut, \ns` n-a reu[it s` se adapteze la lumea nou` a filmului vorbit. De obicei, pove[tile hollywoodiene clasice implic` un personaj central care \ncearc` s` p`trund` cu orice pre] \n lumea agitat` [i superficial` a industriei filmului [i s` ajung` celebru [i bogat. Pat Hobby a renun]at \ns` la aceste vise de tinere]e [i nu mai dore[te dec\t c\]iva dolari cu care s` \[i re\mprosp`teze rezerva de whiskey. Din nefericire pentru el, de cele mai multe ori este obligat s` cer[easc` c\te un loc de munc` provizoriu pe la marile studiouri de film care \n anii ’20 se b`teau pentru scenariile lui. |ntruc\t nimeni nu \l mai ia \n serios, Pat urze[te tot felul de intrigi, care mai de care mai extravagante, pentru a pune m\na pe o leaf` de 250 de dolari pe s`pt`m\n` – el, care \n vremurile bune nu lucra pentru mai pu]in de 2500. Fiecare dintre cele 17 povestiri adunate \n acest volum istorise[te o nou` \ncercare e[uat` de a p`c`li vreun angajator. Pat ajunge s` cread` c`, la Hollywood, singura cale de a te descurca este s` inventezi scheme prin care s` sco]i bani de la bog`tani. Cu toate acestea, Pat se pricepe la ticluirea planurilor ingenioase tot at\t c\t se pricepe [i la scenariile de film, adic` aproape deloc. De pild`, fur` o p`l`rie de la garderoba unui studio, pentru a-[i schimba fizionomia (g`sise o slujb` de doi bani la un hotel [i nu dorea

34

Drago[ Zetu


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

MEMORIALISTIC~

Farmecul discret al aristocra]iei Zoe C`m`r`[escu Amintiri Colec]ia „Noblesse“, Editura Ponte, 2011

Cum ar fi s` tr`ie[ti \n apropierea unei Case Regale, s` fii mereu \n preajma familiei regale [i a celor de la Curte? E una dintre \ntreb`rile copil`riei hr`nite cu pove[ti cu prin]i [i prin]ese, ce revine adesea \n mintea adul]ilor fascina]i de str`lucirea [i opulen]a lumii regilor [i aristocra]ilor. Un r`spuns la aceast` \ntrebare ofer` volumul de amintiri al Zoei C`m`r`[escu. N`scut` \ntr-o veche familie româneasc`, \n al c`rei arbore genealogic apar nume precum Bengescu, Golescu, Maiorescu, Rosetti sau B`l`ceanu, autoarea a crescut \ntr-un mediu conectat direct la via]a Casei Regale a României prin intermediul mamei sale, Zoe Bengescu, doamn` de onoare a reginei Elisabeta. Amintirile Zoei C`m`r`[escu acoper` perioada de \nceput a secolului al XX-lea, epoc` de puternic` dezvoltare a statului român modern, ce a adus cu sine [i o consolidare a prestigiului Casei Regale, implicat` activ \n proiectul de modernizare a României. |n acest cadru politico-social \n care solu]ia dinastiei str`ine se dovedea a fi una c\[tig`toare pentru ]ar`, anii copil`riei [i adolescen]ei petrecu]i \n proximitatea familiei regale au fost pentru autoare unii memorabili. Far` a urma un fir cronologic strict, aceasta ne ofer` un mozaic de imagini [i tr`iri care i-au marcat primii ani ai vie]ii, reu[ind s` recreeze, cu elegan]` stilistic` [i har narativ, fresca lumii aristocratice române[ti aflate \n vecin`tatea apropiat` a Cur]ii Regale la \nceputul secolului al XX-lea. Volumul e alc`tuit din mici tablete care pot fi grupate \n trei categorii principale: oameni, locuri, evenimente. Autoarea realizeaz` portrete memorabile ale oamenilor importan]i ai zilei, pe care \i cunoa[te dintr-o postur` privilegiat`,

RECENZII aceea de rud` sau prieten` de familie. Mari personalit`]i ce dau nume statuilor, bulevardelor, muzeelor [i festivalurilor prezentului prind via]` \n paginile c`r]ii, devenind personaje pline de culoare: Titu Maiorescu, George Enescu, Grigore Antipa, Vasile Pârvan, Duiliu Zamfirescu, reprezentan]i ai unei aristocra]ii ce punea pre] pe excelen]a \n arte [i [tiin]e. Pe l\ng` aceste portrete individuale, Zoe C`m`r`[escu reu[e[te [i o serie de portrete de familie pline de savoare: al`turi de membrii familiei sale, ni-i aduce \n aten]ie [i pe Rosette[ti, Negruzze[ti, Poen`re[ti, Budi[teni, B`icoieni – familii ce alc`tuiau o bun` parte a elitei politice [i economice a vremii. |n ceea ce prive[te locurile, autoarea ofer` descrieri remarcabile ale palatelor Cotroceni, Pele[ [i Peli[or, sau a sta]iunilor de vacan]` frecventate de aristocra]i, precum Sinaia, Predeal sau Techirghiol-Movil`. Pagini extrem de pitore[ti s\nt consacrate unor c`l`torii prin ]ar`, precum expedi]ia \n Delt` sau drumurile cu automobilul pe [oseaua Alexandriei, c`tre Turnu M`gurele. Evenimentele descrise \n volum capteaz` pitorescul s`rb`torilor tradi]ionale române[ti (Pa[ti, Cr`ciun) sau al balurilor din \nalta societate. Exist` [i un plan al evenimentelor politice (R`scoala de la 1907, moartea regelul Carol I, intrarea României \n r`zboi), v`zute din perspectiva tinerei aristocrate. |n ceea ce prive[te contextul actual al lans`rii volumului, e de discutat pe marginea imaginii bipolare ieri/azi pe care ne-o propune criticul Dan C. Mih`ilescu \n prefa]`: lumea de ieri, a elegan]ei, rafinamentului [i a bunului-sim], opus` lumii de azi – a m\rl`niei, prostiei [i f`r`delegii. S` nu uit`m c` epoca moderniz`rii României, ce pare at\t de nobil` [i echilibrat` \n volum, este aceea[i cu cea \n care Caragiale vedea personaje [i situa]ii grote[ti, iar Eminescu se lupta, pe h\rtie, cu saltimbancii [i irozii. Dincolo de paradigma „trecut bun versus prezent r`u“, imaginea unei aristocra]ii române[ti de bun` calitate, precum cea zugr`vit` \n carte, nu poate fi dec\t benefic` unui prezent aflat \n c`utare de modele demne de urmat. n Bogdan Barbu

35

54,90 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

SF

88 de ani, fostul locotenent din a[a-numitele Brig`zi-Fantom`, Jane Sagan, acum \ntr-un trup de 16 ani, ne\mbun`t`]it, [i fiica lor adoptiv`, Zoë, \mpreun` cu animalele ei de companie, doi obini, o duc foarte bine pe planeta Huckleberry. {i dac` totul e bine [i frumos, \ntr-o serie de SF militar trebuie s` apar` schimbarea care s` dea totul peste cap [i de unde s` porneasc` aventura. A[a c` John Perry [i Jane Sagan s\nt numi]i la conducerea unei noi colonii, Roanoke, [i pu[i s`-[i duc` cei 2500 de coloni[ti spre noua lor cas`. Numai c` saltul navei Magellan \i duce \n apropierea unei alte planete. Ei, [i de aici \ncepe aventura care adaug` un r`zboi la ceea ce [tiam deja: amestecul massmedia \n via]a de zi cu zi a oamenilor, manipularea, tensiunile inter-rasiale, r`ul pe care-l face unei comunit`]i \mp`r]irea membrilor \n fac]iuni pe baz` de ras`, de religie sau de a[a-zis` importan]` social`, setea de putere [i nevoia unora de a fi superiori celorlal]i. Iar Jane se pricopse[te cu un corp modificat, ca pe vremea \n care ac]iona \n Brig`zile-Fantom`. {i ca \n orice aventur`, cititorul afl` c` noua colonie nu este ce p`rea a fi, ci doar un punct dintr-un plan mai amplu al Uniunii Coloniale, pretext pentru alte strategii militare, pentru ca al]i solda]i s` apar` \n ecua]ie. Apare din nou Conclavul, care interzisese \ntemeierea de noi colonii [i, astfel, noii coloni[ti se trezesc prin[i \n mijocul unui conflict \n desf`[urare, \ntre Uniunea Colonial` [i Conclav. Dar surpriza lui Scalzi este Zoë, care reprezint` mult mai mult dec\t pare – iar r`sturn`rile acestea de situa]ie deja s\nt prea multe [i, \n final, dau [i ele tot \ntr-un cli[eu. Din nou am fost dezam`git de personajul Jane Sagan, c`ruia Scalzi nu i-a oferit, nici de aceast` dat`, partitura pe care o b`nuiam \n primul roman; din nou n-am reu[it s` m` lipesc de vreun personaj, [i nu [tiu dac` e vina subgenului (SF militar) sau a autorului. Dincolo \ns` de a[tept`rile mele, [i acest al treilea volum al seriei a avut succes, at\t la noi, c\t [i \n multele ]`ri \n care s-a tradus, impresion\ndu-i [i pe cei de la Paramount, care au achizi]ionat drepturile de ecranizare. n

John, Jane, Zoë [i extratere[trii John Scalzi, Ultima colonie Editura Millennium Books, 2011

30 lei traducere din limba englez` de Cristina Ghidoveanu

Ultima colonie este cel de-al treilea roman scris de John Scalzi \n seria „R`zboiul b`tr\nilor“, serie care i-a adus autorului ei un premiu John W. Campbell pentru tineri scriitori (2006) [i nominaliz`ri la premiile Hugo \n 2006 (R`zboiul b`tr\nilor), 2008 (Ultima colonie) [i 2009 (Povestea lui Zoë, cel de-al patrulea roman, \n curs de apari]ie [i la noi), iar \n 2007 – o nominalizare la premiile Prometheus pentru Brig`zile-Fantom`, cel de-al doilea roman al seriei. S` recapitul`m: \n primul roman, R`zboiul b`tr\nilor (pus de cititori pe locul \nt\i \ntr-un top 10 al celor mai bune romane ale deceniului 2001-2010), apare John Perry, protagonistul seriei, despre care afl`m c`, la v\rsta de 75 de ani, s-a \nrolat \n For]ele Coloniale de Ap`rare, primind un trup nou [i verde (verde [i la propriu!). P\n` [i Kathy, so]ia lui, reapare sub forma lui Jane Sagan, membr` a For]elor Speciale, adic` a Brig`zilor-Fantom`, ref`cut` dintr-o mostr` de ADN. Aventuri ale lor \n spa]iu, lupte cu extratere[trii. |n cel de-al doilea roman, Brig`zile-Fantom`, cei doi so]i rezolv` o problem` cu un tr`d`tor al rasei umane [i se aleg, din toat` povestea, cu fiica acestuia, pe care o adopt`. Iar cititorii afl` lucruri nu tocmai pl`cute despre comportamentul omenirii fa]` de federa]ia planetelor, Conclavul, fiind pu[i \n fa]a unui fel de Star Trek inversat – cum ziceam prin martie anul trecut. |n acest al treilea roman, protagoni[ti s\nt din nou cei doi, plus fiica lor, [i iat` c` Jane Sagan, personajul care m-a fermecat \n prima carte, apare din nou, st\rnindu-m`, numai c`... |nt\i povestea: fostul maior din For]ele Coloniale de Ap`rare, John Perry, acum \n v\rst` de

36

Michael Haulic`


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

FILOZOFIE

Cultura etichetelor [i cultura filozofilor Marta Petreu, De la Junimea la Noica. Studii de cultur` româneasc` Editura Polirom, 2011

Dup` Acas`, pe c\mpia Armaghedonului (marea carte despre care nu am avut curajul s` scriu, fiindc` nu m` pricep s` comentez un roman, l`s\ndu-l doar s` \mi inunde sufletul ca o \nt\lnire cu adev`rul care, altfel, ar trece pe l\ng` mine f`r` puterea de a-l rosti), Marta Petreu a publicat, \n propria serie de autor de la Polirom, o nou` carte, De la Junimea la Noica. Studii de cultur` româneasc`. Volumul acoper` segmentul cel mai semnificativ [i mai disputabil al filozofiei române[ti, din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea [i p\n` spre jum`tatea secolului al XX-lea. El se declar` \n introducere, cu modestie [i gra]ie, unul relativ eclectic. Dar deosebirea de subiect nu afecteaz` o tem` unitar` vizibil`. De fapt, Marta Petreu g\nde[te o perioad` istoric` a filozofiei române[ti, fie c` este vorba de universitatea clujean`, de Cioran, de Eliade sau de Motru, propun\nd ipoteze cu argumentare spectaculoas` pentru a spune un singur lucru, a c`rui rostire o asum \n toat` imperfec]iunea reformul`rii: c` istoria culturii române[ti a tr`it marea provocare a modernit`]ii europene \ntr-o manier` atipic`, \n care a asumat „progresismul“ modernilor, dar a experimentat pentru prima oar` (tot \n timpurile moderne) [i motivele pentru care modernii \n[i[i [i-au lansat temele lor drept o critic` la experien]e pe care ei le-au tr`it, \ns` pe care cultura român` trebuia s` [i le asume pentru a avea o reac]ie coerent` la ele. O asemenea tez` are dou` consecin]e. Mai \nt\i, faptul c` etichetele pe care le acord`m azi dezinvolt marilor figuri culturale, precum [i \nrolarea lor \ntr-un discurs politic trebuie g\ndite mult mai prudent, drept un spa]iu de dezbatere interior \n care alterna-

RECENZII tivele s\nt problematizate mai \nainte de a \nregistra simpla pozi]ie jurnalistic` a acestor personalit`]i, prin care le re]inem simplificator. A doua consecin]`: faptul c` istoria filozofiei române[ti se poate scrie [i altfel dec\t \nregistr\nd p`trunderea progresiv` a unor idei tipice unei epoci a filozofiei universale [i clasific\nd preocup`rile române[ti dup` receptivitatea la acestea. {i anume, ea poate fi scris` surprinz\nd natura g\ndirii celor care au [tiut s` tematizeze principial o experien]` istoric` indiferent de circumstan]ierea r`spunsurilor publice pe care le-au dat acelora[i teme (pe care le re]inem mereu trunchiat, ideologic). Iat` exemplificarea, \n unul din studii, singurul la care m` refer aici: eticheta pus` \n general asupra culturii române moderne drept „cea mai antisemit`“ a epocii este o eroare, deoarece chestiunea evreiasc` a finalului secolului al XIXlea a fost mai \nt\i o provocare a modernit`]ii (imigra]ia evreiasc` dinspre Rusia, urbanizarea Principatelor etc.) a c`rei m`sur` just` este de g`sit \n istoria intelectual` unde filozofii spun altceva dec\t s-a obi[nuit s` re]in` istoria. C\nd Eminescu viseaz`, cu Mite Kremnitz, s` plece \n Dobrogea ca \n p`m\ntul vie]ii simple [i edenice, tot acolo unde el recomand` [i plasarea imigra]iei evreie[ti (pentru „agricolizare“, p. 56), Marta Petreu [tie s` vad` \n acest subtil element un mod profund omenesc al g\nditorului (politic?) de a-[i asuma el \nsu[i, cel dint\i, o originaritate \n care vorbe[te numai spaima de ora[, de modernitate [i de drum de fier. La fel, al`turi de liberalismul [i umanismul declarat al lui P.P. Carp, Marta Petreu a[az` discrete unghiuri de lumin` analogice despre Maiorescu sau Hasdeu, unde nivelul de problematizare a modernit`]ii este contextul adev`rat al discu]iei oric`rui element alogen [i unde simpla etichet` de antisemitism a unui [ir de filozofi este cel pu]in simplificatoare. Studiul nu „scuz`“ ideologiile criminale care au descins \n politica interbelic`, ci atrage aten]ia asupra altui strat, mai profund, al unei istorii \n care orice popula]ie imigrant` [i cea receptiv` au suferit simultan [i au tr`it \mpreun` timpul modern. n Alexander Baumgarten

37

34, 95 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

POLITOLOGIE

belice (Begriffsgeschichte), istoria conceptual` practicat` \n cadrul acestei [coli doctorale propune analiza evolu]iei semantice a conceptelor (sau a unor arii conceptuale complexe) [i, desigur, a termenilor folosi]i de-a lungul timpului pentru a desemna respectivele concepte. Scopul acestui demers, dincolo de progresul cunoa[terii istorice, este con[tientizarea relativit`]ii conceptelor folosite \n discursurile publice [i asanarea comunic`rii socio-politice actuale. Volumul publicat \n prim`vara anului 2011 la Editura Brumar cuprinde studii realizate de cinci dintre doctoranzii acestei [coli, dintre care Mihaela Popescu [i Henriete Richer [i-au sus]inut cu succes tezele de doctorat \n decembrie 2011. Mihaela Popescu analizeaz` politizarea termenilor [i a problemelor subsumate conceptului de cre[tinism la românii din Banat [i Transilvania \n epoca pa[optist`, \ntr-un moment c\nd dep`[irea diviziunii confesionale \ntre ortodoc[i [i uni]i era crucial` pentru afirmarea identit`]ii na]ionale române[ti. Johanna Schweighoffer surprinde conota]iile [i centralitatea conceptului de etnona]iune la Alexandru Papiu-Ilarian, iar Alexandru Zidaru investigheaz` evolu]ia sensurilor etnice ale utiliz`rii conceptului de na]iune \n opera lui A.D. Xenopol. Problematica ]`r`nimii [i conceptul de neoiob`gie promovat de Constantin Dobrogeanu-Gherea s\nt analizate de Henriete Richer \n contextul mai larg al g\ndirii politice din Vechiul Regat, \n timp ce Cristian Roiban eviden]iaz` promovarea unor elemente ale protocronismului \n revista Magazin istoric din anii 19701989. Volumul se \ncheie cu un studiu al lui Victor Neumann despre ambiguit`]ile culturii române moderne \ntre Orient [i Occident, unde accentul cade pe mo[tenirea Iluminismului [i pe [ansa pe care o ofer` „cunoa[terea bazat` pe analiza critic-ra]ional`“ pentru ca România, la fel ca [i restul Europei r`s`ritene, „s`-[i descopere [i s`-[i valorifice bog`]ia de valori n`scut` din propriile ambivalen]e.“ Este m`rturia de credin]` a unei istoriografii deopotriv` evoluat` problematic [i metodologic, [i angajat` civic spre progresul societ`]ii. n

Politic` [i concepte Victor Neumann, Henriete Richer (editori) Cinci concepte ale g\ndirii politice române[ti Editura Brumar, 2011

20 lei

Doctoratul este prin defini]ie o \ntreprindere individual`. Analog probei de m`iestrie din cadrul breslelor medievale, el atest` \nsu[irea deplin`, sub \ndrumarea competent` a unui coordonator consacrat, a me[te[ugului producerii cunoa[terii \ntr-un domeniu oarecare [i fundamenteaz` primirea sus]in`torului \n r\ndul speciali[tilor. De[i aceast` recunoa[tere este evident individual` [i, \n pofida faptului c` specificul disciplinelor umaniste \ncurajeaz` individualismul mai mult dec\t disciplinele bazate pe cercet`ri de laborator, \n ultimele decenii s-au afirmat, la nivel mondial, modele diverse de creare a sinergiei \ntre doctoranzii care \[i des`v\r[esc preg`tirea \n acela[i domeniu. |n România, func]ionarea [colilor doctorale a fost legiferat` \n 2005, dar \n multe cazuri acestea au r`mas forme f`r` fond sau, la fel de grav, au transpus asupra doctoratului forme de [colire specifice programelor de licen]` [i/sau de master. |n alte p`r]i s-au experimentat modele de concentrare a resurselor materiale [i umane \n cadrul unor colegii sau [coli doctorale axate pe o tem` central` sau pe o metodologie special` de cercetare. Acestei abord`ri, ilustrat` cu succes de Graduiertenkolleg-urile germane, i se racordeaz` [i {coala Doctoral` de Istorie Conceptual` „Reinhart Koselleck“ ini]iat` de profesorii Victor Neumann, de la Universitatea de Vest din Timi[oara, [i Armin Heinen, de la Universitatea din Aachen, [i sus]inut` financiar de Funda]ia Volkswagen. Inspirat` de unul dintre marile curente ale istoriografiei germane post-

38

Bogdan Murgescu


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

ARTE

Arta armeneasc` \n România Vlad Bedros Patrimoniul artistic armenesc \n România. |ntre nostalgia exilului [i integrarea cultural` Editura NOI Media Print, 2011

|n cadrul unei colec]ii dedicate patrimoniului minorit`]ilor etnice din România, Editura NOI Media Print a publicat, cu sprijinul Administra]iei Fondului Cultural Na]ional, prima carte din cultura noastr` care are ca subiect arhitectura/arta armeneasc` sau creat` de arti[ti apar]in\nd acestei comunit`]i. Istoricul de art` Vlad Bedros trece \n revist` principalele monumente armene[ti [i arti[tii de origine armean`, \ncep\nd din secolul al XVI-lea [i p\n` \n perioada interbelic`, \ntr-un volum accesibil, f`r` a fi superficial. Cartea, bogat [i inteligent ilustrat`, este organizat` \n patru capitole, trat\nd istoria armenilor \n România, patrimoniul armenesc vechi, figuri proeminente armene \n artele vizuale din România modern`, respectiv chestiuni legate de identitate etnic` [i integrare cultural`. Armenii ajung pe teritoriul actual al României \nc` din secolele al IX-lea [i al X-lea, comunitatea consolid\ndu-se \ncep\nd cu secolul al XIV-lea. |n Moldova, din secolele al XV-lea [i al XVI-lea ne-au r`mas cu prec`dere m`rturii privitoare la polemicile religioase provocate de prezen]a armenilor, reprezenta]i \n frescele exterioare ale bisericilor ortodoxe, al`turi de evrei, turci [i catolici, printre damna]ii ce vor arde \n focul ve[nic. Analiz\nd arhitectura de cult armeneasc` medieval` [i premodern`, autorul ajunge la concluzia c` exist` pu]ine argumente \n favoarea identific`rii unei tradi]ii specifice, monumentele (cum s\nt m`n`stirea Zamca din Suceava sau Biserica Sf\nta Maria din Ia[i) fiind ridicate \n acela[i stil ca bisericile ortodoxe contemporane. |n Muntenia, \n perioada dintre secolele al XVI-lea [i al XIX-lea, comu-

RECENZII nitatea armeneasc`, organizat` ca breasl` separat`, este amintit` cu prec`dere \n documente cu caracter economic, care \i atest` vitalitatea [i rolul important pe care \l joac` \n dezvoltarea ora[elor. |n Transilvania, \n urma unirii bisericii armene[ti cu Roma, armenilor li se asigur` dreptul de a fonda ora[e. Astfel, dup` 1700 apar ora[ele libere Armenopolis (l\ng` Gherla) [i Elisabethopolis (l\ng` Dumbr`veni), cu drept de autoadministrare [i av\nd o legisla]ie aparte. Ridicat ex nihilo, Armenopolis este singurul ora[ transilv`nean construit dup` un plan prestabilit, specific barocului central-european. |n sacristia bisericii Sf\nta Treime de aici se p`streaz` o ampl` Cobor\re de pe cruce, atribuit` de tradi]ia local` lui Peter Paul Rubens [i care r`m\ne un important exemplu de pictur` baroc`. Secolele al XIX-lea [i al XX-lea ne s\nt prezentate prin prisma subtitlului pe care \l poart` cartea: comunitatea armeneasc` din cele trei provincii pare s` evolueze „\ntre nostalgia exilului [i integrare cultural`“. Primul dintre cei doi poli este identificat \n special \n \nfiin]area societ`]ilor filantropice [i culturale care cultiv` afirmarea unei tradi]ii specifice (de pild`, constituirea colec]iei bibliotecii [i a muzeului eparhial armean din Bucure[ti). Cel de-al doilea pol este constituit de arti[tii plastici ale c`ror origini armene[ti nu par, la o prim` analiz`, s` le fi marcat opera \ntr-un mod definitoriu, sau care [i-au trecut sub t`cere aceste origini. Dac` \n selec]ia operat` de autor este previzibil` men]ionarea unor nume precum arhitec]ii Grigore [i Cristofi Cerchez sau pictorul Apcar Baltazar, prezen]a lui Theodor Aman este, pentru mul]i, o surpriz`. Autorul reu[e[te s` evite cli[eele care amenin]` astfel de lucr`ri de sintez`, demont\ndu-le chiar pe cele mai r`sp\ndite. Subcapitolul intitulat „Mit [i realitate \n analiza elementelor caucaziene din vechea arhitectur` de pe teritoriul României“ este, s` sper`m, un punct de pornire pentru reconsiderarea influen]elor armene[ti \n arta româneasc`. De aceea, de[i se adreseaz` \n primul r\nd publicului larg, cartea prezint` un real interes pentru speciali[ti, istorici interesa]i de comunitatea armean` sau istorici ai artei. n Ada Hajdu

39

50 lei


Mass Media Insider de Tudor C`lin Zarojanu Colec]ia „Ego. Proz`“ Cartea spune povestea unui ziarist [i a nenum`ratelor redac]ii de ziare, reviste, posturi de radio [i TV prin care trece din anii ’90 \ncoace. Este povestea presei române[ti post-decembriste, spus` de un observator inteligent, ironic [i onest. Mul]i ar putea recunoa[te \n paginile acestei c`r]i evenimente [i personaje faimoase din peisajul politic [i mediatic al României contemporane.

Pre]: 24,95 lei }`rile Române \ntre Imperiul Otoman [i Europa cre[tin` de Bogdan Murgescu Colec]ia „Historia“ O nou` carte semnat` de Bogdan Murgescu, unul dintre cei mai substan]iali [i mai provocatori istorici români de ast`zi. Volumul ofer` o imagine complex` a }`rilor Române, valorific\nd documente ale vremii [i avans\nd unele teze incitante privitoare la istoria acestei regiuni la sf\r[itul Evului Mediu [i \nceputul epocii moderne.

Pre]: 39,95 lei Romancierul naiv [i sentimental – seria de autor „Orhan Pamuk“ Traducere de Rebeca Turcu[ Una dintre cele mai frumoase \ncerc`ri de elaborare a unei teorii a romanului \ntreprinse de un profesionist al scrisului: laureatul Premiului Nobel pentru Literatur` \n anul 2006. |n aceast` colec]ie de eseuri despre literatur` [i despre el \nsu[i, Orhan Pamuk ne arat` cum se alc`tuiesc cele dou` lumi – a scrisului [i a cititului – [i cum ajung ele s` se uneasc`.

Pre]: 24,95 lei

Istoria cinematografiei \n capodopere. V\rstele peliculei. Vol. V: De la „Cet`]eanul Kane“ la „Tr`iasc` Mexicul!“ (1939-1979) de Tudor Caranfil Edi]ia a II-a adnotat` [i ad`ugit` Colec]ia „Cinema“ V\rstele peliculei este primul proiect editorial apar]in\nd unui autor român inclus \n lista celor mai bune c`r]i de film, propuse editorilor europeni de un juriu interna]ional independent, cu sprijinul Federa]iei Interna]ionale a Criticilor de Film.

Pre]: 39,95 lei Ce am fost: cum au pierdut Statele Unite suprema]ia \n lumea pe care au inventat-o [i cum o pot redob\ndi de Thomas L. Friedman, Michael Mandelbaum Colec]ia „Economie [i societate“ Traducere de Lucia Dos [i Miruna Andriescu Cel de-al [aselea bestseller al lui Thomas L. Friedman, ap`rut \n Statele Unite \n septembrie 2011 [i semnat \mpreun` cu Michael Mandelbaum, profesor expert \n politica extern`. O str`lucit` analiz` a problemelor [i e[ecurilor politice [i economice americane actuale.

Pre]: 39,95 lei Blazon de bastard – seria de autor „Vladimir Nabokov“ Traducere de Anca Gabriela S\rbu O carte clasic` a literaturii moderne, primul roman pe care Nabokov l-a scris dup` ce s-a stabilit \n America [i cel mai provocator din punct de vedere politic. / „Un roman emo]ionant despre drama unui om civilizat, captiv \ntr-o lume tiranic` – exist` o sumbr` [i \nfior`toare inevitabilitate \n tr`irile, ac]iunile [i umanitatea protagonistului s`u.“ (The New York Times)

Purificare de Sofi Oksanen Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Adela Victoria Korshin Bestseller tradus \n 43 de limbi, cartea lui Sofi Oksanen a devenit una dintre cele mai citite romane finlandeze ale tuturor timpurilor. Romanul, n`scut dintr-o pies` de teatru [i aflat \n curs de ecranizare [i de adaptare pentru oper`, a fost recompensat cu numeroase premii interna]ionale de prestigiu, printre care [i Prix Fémina Étranger, 2010.

Oceanul e fratele meu de Jack Kerouac Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ciprian {iulea O antologie de texte inedite, care con]ine, printre altele, a[a-numitul „roman pierdut“ al lui Jack Kerouac, prima sa scriere de anvergur`, descoperit` recent printre h\rtiile personale ale autorului. Edi]ia este \nso]it` de fotografii inedite din arhiva scriitorului-emblem` al „Genera]iei Beat“.

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 32,95

www.polirom.ro


Petru, Pavel [i Maria Magdalena de Bart D. Ehrman Humanitas, Seria „Istorie/Religie/Eseu/Studii Clasice“ Traducere de M`d`lina Constantin Bart Ehrman se apleac` cu minu]ie asupra surselor celor mai variate, separând cu o mân` sigur` istoria de legend`, faptul real de anecdot`. Ce ne spune Noul Testament despre cei trei ucenici? Ce afl`m din legendele care au circulat dup` moartea lor? Cât din ceea ce ni s-a transmis pân` azi are acoperire istoric` [i cât este produsul imagina]iei \nfl`c`rate a primilor cre[tini?

Pre]: 32 lei Ion Nicodim de Ilinca Nicodim-Gèze Humanitas Lucrare coordonat` de Ilinca Nicodim-Gèze [i Patrick Gèze Traduceri: Ilinca Nicodim-Gèze, Patrick Gèze, Cristina H`ulica, Ruxandra Juvara, Micaela Sl`vescu Albumul-monografie dedicat pictorului [i sculptorului Ion Nicodim (1932–2007) cuprinde, pe lâng` reproduceri ale operelor de art` realizate de artist \n diferite etape ale carierei sale, extrase dintr-un tulbur`tor jurnal intim.

Pre]: 99 lei Contorsionista de T. O. Bobe Humanitas „M` gândesc la Contorsionista de pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut, am renun]at \ntre timp la vreo patru variante pe care \ncepusem s` le pun pe hârtie [i la \nc` de dou` ori pe atâtea doar schi]ate \n minte, \ns` n-a[ spune c` e o carte muncit`. [...] Cred, sper, c` e nu atât admirabil`, cât mai degrab` vie, imperfect`, \ngrozitoare [i, poate, iubibil`.“ (T. O. BOBE)

Pre]: 25 lei Ziua \n care mi-am ucis tat`l de Mario Sabino Humanitas, colec]ia Cartea de pe noptier` Traducere de Amalia S`ucan Ce culoare are un patricid? La ce sunt buni ta]ii pe lumea asta? Ce e R`ul? La toate aceste \ntreb`ri etern umane \ncearc` s` r`spund` naratorul f`r` nume din romanul lui Mario Sabino. S` fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibil` cheie de interpretare a faptelor sale?

Pre]: 22 lei

Oameni din Dublin de James Joyce Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere de Radu Paraschivescu Portretul Dublinului se compune din bucuriile, dezn`dejdile, renun]`rile [i elanurile celor care-l populeaz`: reverendul Flynn r`mas amintire \n mintea unui copil, necunoscutul care vorbe[te ciudat, fata care nu [tie s` scape de acas`, tinerii burlaci Corley [i Lenehan, locatarii din Pensiunea Mooney, ratatul Farrington, Gabriel Conroy [i, \n final, ninsoarea „peste to]i cei vii [i cei mor]i“.

Pre]: 27 lei Cutia neagr` de Amos Oz Humanitas Fiction, Serie de autor Traducere de Marlena Braester Plasându-[i romanul epistolar \ntr-o societate israelian` aflat` \n continu` transformare, \n anii ‘70 ai secolului trecut, Oz \l populeaz` cu personaje pitore[ti [i eterogene. Intriga [i personajele romanului graviteaz` \n jurul Ilanei [i al lui Alex, ]esând leg`tura dintre ei [i ajutând la descifrarea cutiei negre a pove[tii lor de dragoste, aflate acum la un pas de un sfâr[it tragic.

Pre]: 29 lei Lacul de Yasunari Kawabata Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Traducere de Flavius Florea Cheia \ntregii construc]ii a romanului Lacul const` \n ceea ce criticii au numit makai, sau lumea demonilor, \n care evolueaz` personajul principal, Ginpei. Acesta tr`ie[te sfâ[iat \ntre dou` aspira]ii antinomice: atât dorin]a de purificare [i propensiunea c`tre frumos, reprezentate prin personaje feminine ca Machie sau b`ie[i]a, cât [i atrac]ia c`tre lascivitate – \ntruchipat` de Hisako sau Miyako. Insula de sub mare de Isabel Allende Traducere de Cornelia R`dulescu Privit` de pe puntea cor`biei, insula Saint-Domingue ofer` iluzia unui paradis. Dar, odat` ce pune piciorul pe uscat, colonia este un infern pentru unii. Zarité Sedella pare sortit` unei vie]i de supunere [i nefericire. |ns` va [ti s`-[i croiasc` \n Lumea Nou` un drum spre libertate, \n pofida tuturor uraganelor istoriei care m`tur` la sfâr[itul secolului al XVIII-lea Europa [i Americile.

Pre]: 38 lei

www.humanitas.ro


Clopotele de Richard Harvell Adev`ruri sfâ[ietoare, art`, conspira]ii, zâmbete printre lacrimi [i, mai ales, sunete care s` exprime emo]ii \ntrun limbaj universal... romanul lui Harvell \nf`]i[eaz` o poveste str`lucitoare [i grav`, ca b`taia \n amurg a marelui Pummerin, din Catedrala Sfântul {tefan. Roman publicat \n 12 ]`ri

Palma de Christos Tsiolkas La o petrecere cu gr`tar \ntr-o suburbie din Melbourne, un b`rbat p`lmuie[te un b`ie]el obraznic [i neastâmp`rat. Incidentul d` na[tere unor dispute aprinse, dar [i \ntreb`rilor referitoare la propria familie, la propria via]`. Roman publicat \n 24 de ]`ri. Common Wealth Writers Prize 2009

Pre]: 39,90 lei

Vie]i secrete de Tatiana de Rosnay Un roman \n acela[i timp emo]ionant [i seduc`tor, Secretul este povestea unei familii moderne [i a leg`turilor invizibile care o ]in unit`. Bestseller The New York Times

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 39,90 lei S` tai \n piatr` vie de Abraham Verghese Shiva [i Marion, gemeni identici, vin pe lume din rela]ia secret` a unei c`lug`ri]e indiene cu un chirurg englez. Saga gemenilor Shiva [i Marion Stone traverseaz` continente, desf`[urânduse \n Africa [i \n America de-a lungul a cinci decenii, [i contureaz` o poveste despre dragoste [i tr`dare.

Pre]: 44,90 lei

O zi de David Nicholls 15 iulie 1988. Emma [i Dexter se \ntâlnesc \n noaptea de dup` absolvirea universit`]ii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi \n aceast` zi peste un an? Dar peste doi? {i \n fiecare an care va urma? Dou`zeci de ani, doi oameni. O ZI. Roman publicat \n 24 de ]`ri

N-ai s` mori de Kathrin Schmidt „N-ai s` mori este romanul unei rena[teri, o redescoperire a cuvântului, o poveste de dragoste [i cartea unui puzzle de amintiri din istoria recent` a Germaniei. Cel mai bun roman al anului.“ Die Welt Premiul C`r]ii Germane 2009

Pre]: 49,90 lei

Pre]: 39,90 lei

Tony & Susan de Austin Wright „Tony [i Susan este un roman tulbur`tor, neobi[nuit, despre pove[tile pe care ni le spunem unii altora [i pove[tile pe care ni le spunem nou` \n[ine. O carte care te surprinde cu adev`rat.“ Guardian. „Fascinant… Fermec`tor… Absolut irezistibil.“ The New York Times Roman publicat \n 15 ]`ri

Prea mult` fericire de Alice Munro „Cea mai recent` colec]ie de proz` scurt` a lui Alice Munro \i reafirm` intui]ia p`trunz`toare... Una dintre cele mai oneste [i mai exigente proze ale timpului nostru.“ The Times Premiul Man Booker International 2009

Pre]: 49,90 lei

www.litera.ro

Pre]: 49,90 lei


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

electronice din baza de date a acestui serviciu. 800.000 de informa]ii importante, digitalizate au disp`rut \ntr-o secund`. Arhivele digitale s\nt fragile, cele mai fragile forme de conservare a informa]iei. Ca informa]ia s` reziste \n acest mediu e necesar` continua copiere [i circula]ie, astfel \nc\t m`car undeva, \ntr-un singur loc, s` mai existe o copie uitat`. Dar nici copierea intensiv` nu rezolv` problema. Formatele se schimb` \n timp, ceea ce ast`zi poate fi citit pe orice computer m\ine s-ar putea s` fie istorie. Acela[i lucru se \nt\mpl` [i cu suportul. Din via]a noastr` au disp`rut benzile magnetice [i dischetele. Odat` cu oprirea produc]iei lor, dispar [i instrumentele care s` le citeasc`. S` zicem c` vom descoperi acel format care s` str`bat` timpul. Dar vom fi de acord s`-l folosim cu to]ii? Cu siguran]`, nu. {i a[a ne \ntoarcem de unde am plecat... |n acest context al fragilit`]ii [i discontinuit`]ii (prin defini]ie lumea digital` e discret`, discontinu`), \n care nu exist` garan]ie pentru nimic, c\]iva actori comerciali vor s` \mping` limitele „propriet`]ii intelectuale“ dincolo de decen]`. Dar utilizatorii de azi ai Internetului nu s\nt dactilografii trecutului, nici muncitorii de la ma[ina cu aburi. Ast`zi utilizatorul mediu de Internet [tie mai multe despre fluxul informa]ional dec\t un CEO al vreunei case de discuri, iar \n spatele acestor utilizatori stau ucenicii vr`jitori, cunoscu]i sub numele popular de hackeri. Marii produc`tori ar vrea poli]ii private ale Internetului ([i nu numai, m`rcile \nregistrate [i le-ar dori protejate \n acela[i fel), s` intervin` rapid [i s` \nchid` gura (sau conexiunea de Internet) mul]imilor nerecunosc`toare. Dar aceasta e calea spre balcanizarea Internetului. |ns`, s` ne amintim, de fiecare dat` c\nd explodeaz` butoiul cu pulbere balcanic, imperiile se destram`. A[a cum se vor destr`ma [i imperiile divertismentului.

Constantin Vic`

Duios lumea digital` trecea Tr`im vremuri interesante, ceea ce ar fi mai degrab` un blestem, dac` n-ar fi totu[i o binecuv\ntare. Tr`im o vreme \n care „proprietatea intelectual`“ a devenit mai important` dec\t proprietatea asupra corpului, cea fizic` [i cea material`, o vreme \n care totul e informa]ional, dar nu [tim ce s` mai credem, un timp al ciocnirilor [i contradic]iilor (foarte anatagonice de aceast` dat`). Marii produc`tori de divertisment [i marii oameni de stat \[i dau m\na peste popula]ii, cu dorin]a vizibil` de a le controla. |ns` duhul a ie[it din sticl` [i ceea ce p\n` acum era o regul` nescris` (i.e. toate tehnologiile tind c`tre control) nu-[i mai face programul nomologic. Pentru c` nu po]i controla 50.000 de re]ele diferite (dac` ne g\ndim doar la marii provideri de net), nu po]i for]a indivizii s` renun]e la drepturile lor c\[tigate \n peste 300 de ani de modernitate revolu]ionar` \n numele unor interese contingente, vremelnice. {i pentru ce tot acest mare circ al vanit`]ii, c\nd societatea informa]ional` e cea mai fragil` dintre toate, c\nd nimic nu r`m\ne, totul curge? |ntr-o zi un angajat al Arhivelor Statului Alaska a [ters definitiv peste 800.000 de \nregistr`ri

n

43


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

INTERVIU

„Cu to]ii s\ntem posesorii unei imagina]ii apocaliptice“ Ron Currie Jr. La 36 de ani, i se spune „noul Vonnegut“, \ntr-un peisaj editorial – cel american – unde Noul Val a adus, \n ultimii ani, c\]iva prozatori de excep]ie. Ron Currie Jr. a debutat \n 2007 cu un volum de povestiri, God is Dead, premiat de critici, dar abia debutul \n roman, cu Totul conteaz`!, a fost remarcat cu adev`rat, figur\nd pe toate listele literare „best of“ ale anului 2009, alc`tuite de cele mai prestigioase publica]ii americane. New York Times descria romanul „teribil de haios“ [i „absolut electrizant“, dar astfel de etichete s\nt departe de a reda consisten]a acestei distopii pline de umor [i de tragism, n`scut` dintr-o simpl` [i fundamental` \ntrebare: din moment ce [tiu c` voi muri, ceva din ceea ce fac mai are vreun sens? V-a]i dorit dintotdeauna s` scrie]i? Am spus pove[ti \n mai multe forme de c\nd eram foarte mic, de pe vremea c\nd reu[eam s` articulez suficient de multe cuvinte \nc\t s` pot face asta. |n liceu, am scris fic]iune, am desenat comicsuri, am scris piese de teatru [i chiar am lipit la un loc, pe casete audio, fragmente din c\ntece [i pasaje recitate. A[a c`, da, am sim]it \ntotdeauna acest imbold de a spune pove[ti, [i s\nt convins c` a[ fi f`cut-o oricum, a[a cum o fac azi sau sub alt` form`. Indiferent dac` cineva m-ar fi pl`tit sau nu pentru asta. Cred c` (o parte din) provoc`rile unui scriitor vin din locul \n care s-a n`scut. V-a inspirat \n vreun fel locul de ba[tin`, Maine? Eu cred c` majoritatea provoc`rilor [i a

ocaziilor din via]a unui scriitor vin din locul \n care el locuie[te – mai exact din locul \n care a crescut [i s-a maturizat. Flannery O’Connor spunea c`, dac` supravie]uie[ti copil`riei, ai suficient material c\t s`-]i ajung` tot restul vie]ii, [i s\nt \nclinat s`-i dau dreptate. Maine e un loc amuzant [i cumva izolat, \ntr-un fel e unic printre celelalte State Unite. Mult` lume crede c` noi facem parte, de fapt, din Canada [i, sincer, uneori m-a[ fi bucurat s` fi fost a[a. Am sim]it \ntotdeauna impulsul de a scrie despre Maine, dar aceast` regiune [i locuitorii ei s\nt destul de vagi, din c\te mi-am putut da eu seama, \]i cam scap` printre degete. Prin urmare, cred c` am scris doar indirect despre acest loc: a[a s-a \nt\mplat, de pild`, \n Totul conteaz`!, unde pro-

45


n Ron Currie Jr. (n. 1975) a debutat cu volumul de povestiri God is Dead (2007), criticii literari compar\ndu-l pe t\n`rul autor cu Raymond Carver [i Kurt Vonnegut. Volumul a fost desemnat „cartea anului“ de publica]ia San Francisco Chronicle, fiind distins cu Young Lions Fiction Award acordat de New York Public Library, precum [i cu Metcalf Award acordat de American Academy of Arts and Letters. Romanul Everything Matters! a ap`rut \n 2009 c\[tig\nd Alex Award din partea American Library Association, cartea fiind inclus` [i pe listele celor mai bune scrieri ale anului de c`tre Los Angeles Times, National Public Radio [i Amazon.com. Fic]iunile lui Ron Currie Jr. au fost publicate \n reviste precum Glimmer Train, The Sun, Other Voices, The Nervous Breakdown [i Night Train. Romanul Totul conteaz`! a ap`rut \n traducerea Gabriellei Eftimie la Editura Pandora M. Mai multe pe www.roncurriejr.net.

INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

tagonistul \[i petrece copil`ria \n Maine, dar detaliile, inclusiv numele de locuri, au fost omise \n mod inten]ionat. A fost un fel de gest reflex din partea mea, care demonstreaz` c`, dup` ce am tr`it vreme de 35 de ani \n acest loc, \nc` mi se pare dificil s` le vorbesc celorlal]i despre el, \ntr-o manier` mul]umitoare. |mi propun s` mai \ncerc, totu[i. A]i lucrat ca buc`tar \nainte de a deveni scriitor. V-a]i g\ndit vreodat` s` scrie]i ceva care s` con]in` elemente de gastronomie, poate chiar s` crea]i un discurs gastronomic? Din p`cate, nu, sau nu \nc`, [i cu c\t m` \ndep`rtez mai mult de acea perioad` \n care g`team ca s`-mi c\[tig existen]a, probabilitatea de a scrie despre asta scade vertiginos. Exist` o gr`mad` de scriitori care, pornind de la acest subiect, au f`cut o treab` mai bun` dec\t a[ putea face eu vreodat`. Abordarea mea, dac` a[ \ncerca, totu[i, vreodat` a[a ceva, ar fi probabil similar` cu aceea a lui Anthony Bourdain [i nu-mi imaginez c` a[ putea ad`uga ceva \n plus la acel gen gastronomic bizar [i sexy pe care el l-a creat [i pe care doar el \l poate reproduce. Are scrisul o valoare terapeutic` pentru dumneavoastr`? Reu[im vreodat` s` exorciz`m cu adev`rat, prin scris sau citit, durerea, tensiunea, nefericirea? Nu neap`rat. Am spus tot timpul c` scrisul nu e o terapie, [i chiar nu cred c` e. Cel pu]in pentru mine, nu e. Dar, pe de alt` parte, nu cred nici c` terapia verbal` \n sine e folositoare \n vreun fel. A[a c`, probabil, dac` scrisul este un fel de terapie, atunci nu cred c` este una foarte eficient`. Ca s` fiu mai exact: \n Totul conteaz`!, tat`l personajului principal moare de cancer [i, pe vremea c\nd scriam aceast` carte, propriul meu tat` murea de cancer. Am f`cut tot ce-am putut ca s` am grij` de el p\n` \n ultimele clipe. Apoi am venit acas` [i am scris despre aceast` experien]`, red\nd mai mult sau mai pu]in exact lucrurile a[a cum s-au \nt\mplat ele \n realitate. Scriind toate acestea, am sim]it o bizar` golire de emo]ii vizavi de acest subiect, dar acum, dac` recitesc acele pasaje, descop`r adesea c` am ni[te reac]ii emo]ionale destul de puternice la ele. A[a c`, lu\nd \n considerare [i aceste detalii, s-ar putea spune [i c` scrisul este

un fel de contraterapie, c` este opusul terapiei. Ce vreau s` spun este c`, \nainte de a scrie despre acele momente, nu aveam neap`rat o problem` legat` de ele, dar acum, c` ele exist` ca o a[a-zis` m`rturie scris`, au puterea de a m` tulbura, de a m` afecta.

46

Ciud`]enia vie]ii A]i debutat cu un volum de povestiri intitulat God is Dead. |ntr-una dintre aceste povestiri Dumnezeu e \ntrupat \ntr-o femeie din tribul Dinka, sf\[iat` de c\ini, undeva \n Sudan. Aceast` carte are leg`tur` \n vreun fel cu educa]ia dvs. catolic`? Oh, f`r` \ndoial` c` da. M` g\ndesc la catolicism mai pu]in ca la o identitate religioas` [i mai mult ca la una cultural`. Cu alte cuvinte, po]i alege s` nu mai practici ritualurile [i tainele religioase, dar, av\nd \n vedere c` ai fost crescut \n s\nul Bisericii, nu po]i \nceta cu adev`rat s` fii catolic \ntr-un sens simbolic, ad\nc. |ntr-o secven]` din God is Dead, un om m`n\nc` la propriu o bucat` din trupul p`m\ntesc al lui Dumnezeu, \ntr-un gest de pervertire a euharistiei. Pe de o parte, a fost o manifestare a umorului meu (pentru c` `sta-i genul meu de umor), dar, pe de alt` parte, a fost un fel de \ncercare destul de serioas` de a \n]elege cum de o religie care are \n componen]a sa un act simulat de canibalism, ca ritual fundamental, continu` s` domine via]a spiritual` a secolului XXI. Dac`, de pild`, catolicismul ar fi fost o sect` ciudat` aflat` la \nceputuri, n-am [ti dac` s` r\dem sau s` ne fie fric` de ea. Dar, pentru c` este o religie aproape unanim acceptat`, cred c` s\ntem incapabili s` vedem euharistia a[a cum este ea \n realitate – o practic` barbar` [i ciudat`, chiar [i ca simpl` metafor`. A[a c` mi se pare c` singura modalitate de a atrage aten]ia asupra ciud`]eniei [i barbariei acestei practici aflate \nc` \n uz este s` o sco]i din regimul metaforic [i s` o faci din nou concret`, real`. S` pui un om s` m`n\nce la propriu din trupul real, carnal al lui Dumnezeu. |n felul `sta, gestul pare unul aberant, a[a cum [i este, de fapt. Pentru c` God is Dead nu a fost tradus` \n limba român`, v-a[ ruga s` le spune]i citi-


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

INTERVIU

torilor români ceva despre povestirea intitulat` „Interview with the Last Remaining Member of the Feral Dog Pack which Fed on God’s Corpse“. Tocmai am men]ionat scena \n care un om m`n\nc` din trupul lui Dumnezeu – ea face parte din povestirea despre care vorbi]i. |n ea apare, \n afar` de acest om, [i un c\ine care m\ncase [i el din trupul lui Dumnezeu [i, din acest motiv, e capabil, printre altele, s` vorbeasc` [i s` mearg` pe ape. E probabil cea mai ciudat` dintr-un [ir de alte povestiri, toate destul de bizare. Cartea asta a fost primul meu copil. |mi place s` cred c` am mai \nv`]at ni[te lucruri de atunci, dar \nc` mai cred c` e o carte destul de amuzant` [i, uneori, chiar reu[it`. V-a ajutat \n cariera de romancier faptul c` a]i \nceput prin a scrie proz` scurt`? |n România, de exemplu, acest gen este mai mult dec\t marginal… Gura lumii spune c` majoritatea autorilor de fic]iune \[i \ncep carierele scriind proz` scurt`. Asta s-a \nt\mplat \n cazul meu. O parte din explica]ia acestui fapt e strict practic` – lucram destul de mult pe vremea aceea [i aveam pu]in timp pentru scrierea unui roman. Dar aveam suficient c\t s` termin o povestire cam dup` o s`pt`m\n` [i ceva [i s` m` bucur de sentimentul acela pe care-l ai c\nd termini ceva. Se \nt\mpla \ntr-o perioad` c\nd mare parte din ceea ce scriam nu era prea grozav. Dac` a[ fi dedicat o gr`mad` de timp scrierii unui roman foarte prost, [i apoi a[ fi recunoscut c\t de slab este, pierderea de timp [i de energie m-ar fi descurajat [i, probabil, a[ fi renun]at la scris. Dar faptul c` am scris o povestire proast` nu mi-a ocupat dec\t o s`pt`m\n` din via]`, [i s`pt`m\na urm`toare a[ putea \ncerca s` scriu ceva mai bun. Dincolo de asta, nu s\nt sigur c\t de mult faptul c` scrii povestiri te ajut` s` devii, \ntr-o zi, un bun romancier. Cele dou` genuri s\nt cu totul diferite, chiar dac` proza e mediul comun am\ndurora. Alternan]a planurilor reprezint` tehnica dvs. preferat`: alternan]a lumilor, a vocilor, a stilurilor, rupturile de ritm narativ etc. De ce e at\t de important`? R`spunsul cel mai simplu este c` \mi plac

pove[tile evazive, ambigue, prin urmare nu pot s` scriu dec\t astfel de pove[ti. Faptul c` realitatea e \n[el`toare, chiar [i \n momentele de maxim` luciditate, acel sentiment imposibil de descris c` via]a e teribil de ciudat`, felul \n care to]i p`rem s` [tim \n mod instinctiv c`, orice form` de disciplin` [i de ra]iune am dob\ndi, ele reprezint` mai degrab` un construct uman dec\t o calitate \nn`scut` a vie]ii – acestea s\nt c\teva dintre subiectele care m` pasioneaz`. Felul \n care eu am tr`it aceast` bizarerie a vie]ii seam`n` cu o p\nz` destul de transparent`, din acelea cum aveau aparatele de fotografiat de pe vremuri. Ca s` putem suporta ciud`]enia vie]ii, tragem aceste c`ptu[eli, aceste p\nze, peste piesajele obi[nuite pe care noi le consider`m realitate. Asta fac [i eu: iau realitatea recognoscibil` [i o reglez fin, dar suficient de mult \nc\t s` o fac din ciud`]enie ceva nesup`r`tor, benign. Dar, evident, ea trebuie s` poat` fi u[or recunoscut`.

47


INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Nesf\r[ita indiferen]` a Universului

prinde \n permanen]` pe mine \nsumi pot face dintr-o carte o lectur` surprinz`toare [i captivant`. |ntrebarea central` a c`r]ii, dup` cum a]i observat (ea apare ca atare [i \n carte, formulat` de corul grecesc care \i spune lui Junior c` fiecare fiin]` uman` trebuie s`-[i pun` aceast` \ntrebare fundamental`), nu e deloc una nou`, dar cred c` este cea mai presant` dintre toate, fiindc` nu putem r`spunde la celelalte mii de \ntreb`ri ale vie]ii f`r` s` fi r`spuns mai \nt\i la aceasta. Ei, cred c` \ntrebarea aceasta poate \ndrept`]i scrierea unui roman, dac` nu chiar a mai multora. Totul conteaz`! este [i o saga de familie. Este acest portret de familie o „cosmologie“ \n miniatur`, \n opozi]ie cu toate scenariile apocaliptice din carte? S\nt tentat s` spun ceva superficial cum ar fi: „toate familiile s\nt propriile lor apocalipse \n miniatur`“. Lucru care ar putea sau nu s` fie adev`rat, dar care nu r`spunde, de fapt, \ntreb`rii dac` acest lucru e sau nu adev`rat. Revenind la carte, familia sau, \n sens mai larg, cei pe care-i iubim s\nt prezenta]i ca un fel de antidot contra uit`rii, contra „nimicului“, care e impo-

Totul conteaz`! e un amestec de dram`, umor negru, absurd [i, adesea, fic]iune distopic`. Are un ritm de thriller [i o tem` destul de filozofic` \n esen]a ei (protagonistul, Junior, \[i pune o \ntrebare tipic` a modernit`]ii: va mai conta ceva din ceea ce fac din moment ce [tim c` finalul e inevitabil?). Cum v-a venit ideea [i cum a]i reu[it s` struni]i intriga, cu toate acele jocuri [i rupturi de nivel? Ideea c`r]ii a ap`rut, pur [i simplu, dintr-o preocupare pe care am avut-o de-a lungul \ntregii vie]i pentru faptul c` s\nt muritor, a[a c` n-a trebuit s` caut prea departe sau prea insistent \n jur ca s` g`sesc premisele c`r]ii. C\t despre a scrie f`r` a pierde controlul asupra intrigii, cred c` intriga \n sine se dezvolt` [i curge pe m`sur` ce scrii, nu invers. Eu nu-mi fac planuri de lucru pentru c`r]ile mele [i, scriind la prima variant` a unei c`r]i, [tiu destul de pu]ine lucruri despre ce urmeaz` s` se \nt\mple \n urm`toarea pagin`. |mi place s` cred c` aceast` spontaneitate, acest act de a m` sur-

48


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

INTERVIU

sibil de evitat. Altfel spus, faptul \n sine c` iubim, cu tot ceea ce con]ine [i ob]ine acest sentiment, e cel care d` vie]ilor noastre un sens \n fa]a indiferen]ei nesf\r[ite a Universului. E aceast` carte un memento mori? Este o carte esen]ialmente optimist`? E o carte optimist`, de[i acest optimism al ei pare destul de contraintuitiv. A[a c`, da, cred c` ar fi corect s-o descrie]i ca un memento mori. Din c\te [tiu, expresia se traduce prin „aminte[te-]i c` vei muri“, ceea ce e un alt fel de a spune carpe diem, nu? Adic`: ascult`, via]a e \nfrico[`tor de scurt`, a[a c` n-are rost s` pierzi vremea, s` am\ni lucrurile sau s` pierzi vreo gur` de aer. Oamenilor nu le place s` li se aminteasc` acest lucru, pentru c` li se face fric`, dar [i pentru c`, mai ales \n America, ar fi \mpotriva atitudinii pe care s\ntem \ncuraja]i s-o avem [i care spune c`, dac` ne str`duim suficient de mult, vom r`m\ne tineri pentru totdeauna. Dar iat` un alt citat preferat de-al meu, tot din Flannery O’Connor: „Adev`rul nu se schimb` \n func]ie de capacitatea noastr` de a-l digera.“ A[a c`, dac` ]i-ai petrecut \ntreaga via]` crez\nd c` nu te vei apropia niciodat` de final, \]i vei da seama c`, \ntr-un anumit sens, de fapt, ]i-ai irosit-o \n \ntregime. {i-atunci via]a o s` se termine, oricum, oric\te eforturi ai face s` te am`ge[ti singur. Presupun c` descrierea mor]ii tat`lui lui Junior transcrie propria dvs. suferin]`… Sigur c` da. Am vorbit despre pierderea personal`, pe care am suferit-o, destul de mult \n leg`tur` cu cartea [i, vorbind despre asta, am ajuns la concluzia c` nu mai pot spune nimic despre experien]a asta care s` prezinte romanul \ntr-un fel ce poate justifica discu]ia. Cu alte cuvinte, a vorbi \n detaliu despre moartea propriului meu tat` a \nceput s` mi se par` un fel de act de voyeurism [i, prin urmare, o atitudine cam ieftin`. Cartea vorbe[te de la sine. {i \n numele meu. Exist`, totu[i, ceva din dvs. \n Junior? Nu vreau s` insinuez c` ar fi o carte autobiografic`… Eu s\nt Junior [i Junior este eu. Nu cred c` mai exist` cu adev`rat \n mintea mea diferen]e \ntre fic]iune [i nonfic]iune. Aceste etichete s\nt

mai folositoare c\nd vinzi c`r]i, nu c\nd le scrii, a[a c` am decis ca pentru urm`toarea mea carte – [i pentru cele care vor veni – s` \ncetez s` mai pretind c` exist` vreo diferen]` semnificativ` \ntre experien]a mea real` [i acel fragment din respectiva experien]` care ajunge \ntr-o pagin` de carte.

Consisten]a fizic` a umorului Cartea are un motto dintr-un c\ntec foarte frumos al trupei The Flaming Lips. Ce rol are muzica \n scrisul dvs.? Ca toate celelalte feluri de a spune pove[ti, [i muzica joac` un rol important \n scrisul meu. Cred c` muzica m` inspir` la fel de mult ca lectura, dac` nu chiar mai mult. M` pot bloca \ntr-un anume punct al pove[tii sau, \ntr-o zi, mi se poate \nt\mpla s` nu mai fiu teribil de entuziasmat de ideea de a scrie, [i atunci un vers, un acord muzical, o not` t\nguitoare de corn m` pot debloca. {i o fac, de obicei, cu o intensitate care seam`n` foarte bine cu violen]a. De ce v` plac at\t de mult romanele [i filmele apocaliptice? Care este sursa acestei fascina]ii [i cum v-a influen]at scrisul? Mult` lume m` \ntreab` acest lucru, [i \nc` n-am reu[it s` dau un r`spuns care s` m` mul]umeasc` pe deplin. De obicei, vorbesc despre maturizarea petrecut` la sf\r[itul R`zboiului Rece, despre cum aceast` idee a distrugerii garantate de ambele p`r]i s-a r`sp\ndit \n cultura anilor ’80 – \n filme, c`r]i, muzic` sau \n [tirile de noapte – [i despre cum ubicuitatea unui concept at\t de \nsp`im\nt`tor ([i \nsp`im\nt`tor de posibil) reu[e[te s` afecteze [i s` formeze mintea unui copil. Pe l\ng` asta, b`nuiesc c` terifiantele teme apocaliptice ale cre[tinismului, cu care am fost \ndopat constant pe vremea c\nd eram copil, au contribuit, probabil, [i ele, la fascina]ia pe care o simt fa]` de sf\r[itul lumilor. Dar cred c` to]i s\ntem posesorii unei imagina]ii apocaliptice – c` exist` ceva primar \n fiecare dintre noi care nu numai c` e interesat de distrugerea tuturor lucrurilor, dar chiar o \nt\mpin` cu bucurie. Cel pu]in, teoretic.

49


INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

C\t de important e s` fii amuzant? V` e fric` s` fi]i serios? Deloc. Cred c` mare parte din scrisul meu e destul de serios – cum spunem noi aici, \n State, „serios ca un atac de cord“. Dar umorul e colosal de important. Umorul e o pastil`. E un tratament. E un balsam. Umorul are aproape o consisten]` fizic`. Te ajut` s` accep]i ceva ce, altfel, ar fi at\t de \ngrozitor de tolerat c` mintea noastr` s-ar goli complet. Ave]i scriitori pe care-i admira]i [i care v-au influen]at? A]i fost comparat cu Vonnegut [i Carver, dar m` g\ndesc [i la Pynchon sau la Kennedy Toole. M` \n[el? Nu, toate aceste nume m-au influen]at, probabil, de[i ideea \n sine de influen]` mi se pare destul de ambigu`. Adic`, ce \nseamn`, de fapt, influen]`? Trebuie s`-]i plac` sau s` te amuze scrisul cuiva, ca s` te poat` influen]a? Sau po]i fi influen]at [i de un stil pe care-l dete[ti? Influen]a poate s` se manifeste doar \n art` sau putem spune c` am fost influen]at de b`taia pe care am luat-o de la un b`iat din cartierul meu, c\nd aveam 10 ani? Sau de primele manifest`ri timide ale sexualit`]ii, inspirate de o profesoar` \n clasa a VI-a? Aceste lucruri [i altele m-au influen]at [i m-au f`cut s` fiu cel de azi. Ele construiesc ceea ce e \n mod obi[nuit numim „vo-

cea“ cuiva, a[a c`, dup` p`rerea mea, se poate spune c` au avut toate influen]` asupra scrisului meu. Ce conteaz` cel mai mult pentru dvs., ca scriitor [i ca om? Ca scriitor: s` nu-mi fie jen` de ceva ce am scris, la un an dup` ce a fost publicat. S`-i emo]ionez [i s`-i influen]ez pe oameni \n felul \n care [i eu am fost mi[cat [i influen]at de cele mai bune c`r]i pe care le-am citit \n via]a mea. {i vreau s` spun c` acele cuvinte \n[irate pe o pagin` m-au schimbat, m-au f`cut mai bun. M-au transformat cu adev`rat. Ca om: s` fac r`u c\t de pu]in posibil. Nu e o ambi]ie u[or de \mplinit [i dau gre[ \n fiecare zi. Dar am de g\nd s` \ncerc \n continuare. La ce lucra]i \n acest moment? Tocmai am terminat prima variant` a unei noi c`r]i \n care e vorba, printre altele, despre: dragoste, be]ie, scris, maimu]e, inteligen]` artificial`, boli aflate \n stadiul terminal [i despre acele spectacole horror care-[i fac loc, uneori, \n min]ile noastre. Mai ales acel sentiment c` tr`ie[ti \n pielea cuiva a c`rui companie nu o po]i suporta. n

50

interviu realizat de Florina P\rjol


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

MERIDIANE Petre R`ileanu

Tzvetan Todorov

Democra]ia amenin]at` din interior Marile pericole care amenin]` democra]ia nu vin de la rivalii s`i din exterior – fascism, comunism sau terorism –, democra]ia se afl` \n situa]ia de a genera ea \ns`[i for]ele care o amenin]`. Noutatea absolut` a perioadei contemporane const` \n aceea c` aceste for]e n`scute \n s\nul democra]iei s\nt superioare celor care o atac` din exterior. |n ultima sa carte, Les ennemis intimes de la démocratie (Robert Laffont, Paris, 2012), Tzvetan Todorov analizeaz` cu erudi]ie [i metod` problemele lumii actuale, din perspectiva pericolelor ce planeaz` asupra democra]iei.

Excesul ca numitor comun al derivelor democra]iei Poporul, libertatea, progresul s\nt elementele constitutive ale democra]iei. Jocul dintre acestea, permanenta repozi]ionare \ntre ele reprezint` chiar esen]a dinamicii regimului democratic. Acelea[i raporturi se stabilesc \ntre diferitele puteri ce se manifest` \n regimul democratic: politic`, juridic`, economic` [i, ultima venit`, puterea mediatic`. Pluralismul este cuv\ntul-cheie al democra]iei. El constituie for]a, dar [i sl`biciunea democra]iei, c`ci emanciparea uneia dintre componente \n dauna celor-

52

lalte, erijarea uneia \n principiu unic pun \ntreg edificiul \n pericol: „Primul adversar al democra]iei este simplificarea ce reduce pluralul la unic [i deschide astfel calea excesului.“ Pentru Todorov excesul (la démesure, \n text) este echivalent cu ceea ce vechii greci numeau hybris: cea mai grav` falie a ac]iunii umane, orgoliul nem`surat impus dincolo de limitele ra]ionalului. Excesul este numitorul comun al derivelor democra]iei identificate de Tzvetan Todorov, fiecare reprezent\nd exacerbarea uneia dintre componentele enumerate mai sus: poporpopulism, libertate-ultraliberalism, progres-mesianism. Dac` populismul [i ultraliberalismul s\nt de dat` recent`, mesianismul are o existen]` istoric`.


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Mesianismul politic sau binele cu for]a Mesianismul are drept obiectiv final stabilirea paradisului pe p`m\nt. Revolu]ia francez` se afl` la baza unui sistem politic care, comb`t\nd religia, introduce \n organizarea social` mesianismul politic, un mesianism f`r` Mesia, credin]a f`r` Dumnezeu. Mesianismul politic sau secular cunoa[te mai multe faze. Prima \ncepe imediat dup` Revolu]ia francez`. Cei mai radicali lideri ai momentului devin sus]in`torii r`zboaielor revolu]ionare cu obiectivul de a exporta fraternitatea \n lume, \ncep\nd cu Europa, scopul final fiind pacea perpetu`. „Poporul francez voteaz` pentru libertatea lumii“, declara Saint-Just. Cuv\ntul cruciad` este invocat, dovad` c` modelul ac]iunii revolu]ionarilor este constituit de expedi]iile organizate sub autoritatea Bisericii cre[tine \n Orient. „A venit momentul unei noi cruciade, [i ea are un obiectiv mai nobil [i mai sf\nt [dec\t primele, P.R.]. Este cruciada libert`]ii universale“, se arat` \ntr-un document de epoc`. Paradoxul unei asemenea voin]e de a impune cu for]a libertatea celorlalte popoare este c` ea e contrarie chiar principiului egalit`]ii universale, ap`rat de altfel de Revo-

MERIDIANE lu]ia francez`. Dar, se poate spune, mesianismul este at\t de nobil [i de „sf\nt“, \nc\t poate fi absolvit \n ochii partizanilor s`i de toate excesele. Nu [i \n fa]a Istoriei [i a celor \mpotriva c`rora se exercit`. Napoleon, „un Robespierre c`lare“ (Madame de Staël), se reclam` [i el de la aceea[i ideologie, astfel c` Fran]a impune restului Europei 23 de ani de r`zboaie (1792-1815), \n numele ra]iunii [i al libert`]ii. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, mesianismul secular va lua forma cuceririlor coloniale franceze [i britanice, \n numele civiliz`rii popula]iilor barbare. Al doilea val de mesianism politic \l constituie proiectul comunist. Ca orice mesianism, comunismul va sus]ine ideea c` istoria are un sens prestabilit [i imuabil. Legile istoriei s\nt stabilite \n mod [tiin]ific. Comunismul este un amestec inextricabil de scientism [i dogm`. Primul sus]ine c` lumea poate fi cunoscut` [i transformat` \n conformitate cu un ideal, dar acest ideal nu este ales, el decurge din cunoa[tere. Mai precis, din textele sale de referin]`. Ca [i cultul cre[tin, comunismul are textele sale fundamentale, rang la care s\nt erijate scrierile lui Marx [i Engels, c`rora li se vor ad`uga cele ale lui Lenin. Cunoa[terea [tiin]ific` \n varianta deturnat` numit` scientism \[i arog` rolul pe care religia cre[tin` \l acord` providen]ei.

Marx, Lenin, Engels

53


MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Extinderea acestui tip de mesianism – introducerea utopiei \n realitate – va da na[tere unei forma]iuni sociale inedite: statul totalitar. |n paralel, se dezvolt` \n Europa o alt` form` de regim totalitar, nazismul, generat \n mare de acelea[i cauze structurale ca [i comunismul, dar prezent\ndu-se \n acela[i timp ca un scut \mpotriva acestuia. Pe toat` durata existen]ei lor paralele, cele dou` totalitarisme au func]ionat, fiecare pentru cel`lalt, ca alibi al propriilor crime [i excese. Mesianismul anterior, cel rezultat din Revolu]ia francez`, \[i propunea s` constr\ng` [i s` educe popoarele care ezitau s` \mbr`]i[eze credo-ul s`u. Victimele rezultate din revolu]ii sau din r`zboaie erau „pagube colaterale“, [i nu scop \n sine. Utopismul comunist, dimpotriv`, cere [i impune cu necesitate dispari]ia adversarilor. Proiectul totalitar, sub cele dou` forme cunoscute \n secolul al XX-lea, se caracterizeaz` prin voin]a de a transforma toate aspectele vie]ii unui popor: modificarea institu]iilor, dar [i transformarea omului, controlul integral al societ`]ii, eliminarea unor categorii \ntregi ale popula]iei. |n sf\r[it, al treilea val de mesianism politic este ilustrat de exemple din istoria recent` [i din actualitatea imediat`: Iugoslavia (1999), Afganistan (2001), Irak (2003), Libia (2011). Scopul declarat al noului mesianism politic lansat dup` pr`bu[irea regimurilor comuniste este im-

punerea democra]iei [i a drepturilor omului, prin for]`: „|n ciuda nobilelor idealuri urm`rite, acest program este alarmant. S\nt reluate formele anterioare de mesianism politic, promisiunile comuniste [i proiectele coloniale, care d`deau iluzia c` aduc libertatea [i egalitatea, fraternitatea [i demnitatea, angaj\nd \n acela[i timp ac]iuni militare. El seam`n` cu tentativele mai vechi de cuceriri \n numele binelui, invoc\nd o justificare religioas`, ca [i cruciadele din Evul Mediu – termen reluat, de altfel, cu aceast` ocazie. De fiecare dat`, protagoni[tii acestor acte puteau fi sincer convin[i de superioritatea cauzei lor; ceea ce nu-i \mpiedica s` aduc` restului lumii s\nge [i lacrimi.“ Garantarea securit`]ii mondiale, instaurarea unei ordini armonioase \n lume, pia]` [i comer] libere, accesul la dezvoltare s\nt valorile invocate de responsabilii politici americani pentru a justifica interven]iile militare din diferite p`r]i ale lumii. Dar toate acestea se dovedesc doar o strategie retoric` menit` s` impun` o viziune – mesianic`, e adev`rat, dar cu o valoare mai cur\nd na]ional` dec\t universal` –, [i anume impunerea voin]ei Statelor Unite asupra restului planetei. |n discursul ]inut cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Pace, \n decembrie 2009, pre[edintele Barack Obama declara c` poporul american se consider` \nvestit cu o misiune particular`, aceea de a „garanta securitatea mondial`“, con-

Saint-Just

54


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

MERIDIANE

tribuind la promovarea libert`]ii peste tot \n lume. Pentru un regim liberal, reputat pentru pragmatism [i eficien]`, r`m\ne surprinz`toare sprijinirea discursului politic [i a ac]iunii care decurge din acesta pe o argumentare ce pare a identifica voin]a politic` [i voin]a divin`, dup` cum remarc` Tzvetan Todorov: „Mesianismul politic care a condus la r`zboiul din Irak subzist` \nc`. El are drept fundament o credin]` colectiv` care, chiar dac` nu e de origine religioas`, posed` acela[i caracter absolut ca [i comandamentele divine [i pare a sc`pa de sub controlul argument`rii ra]ionale. Altfel, care ar putea fi originea unei asemenea misiuni?“ Singurul r`spuns rezonabil este c` scopul urm`rit nu e acela[i cu scopul declarat. Asigurarea strategic` cu petrol este un obiectiv real, dar el singur nu poate explica imensele mijloace puse \n joc de Statele Unite – bugetul militar al acestora este de 600 de miliarde de dolari pe an, „egal cu suma bugetelor militare ale tuturor celorlalte ]`ri din lume.“ Explica]ia lui Todorov, puterea de dragul puterii, este tot una din domeniul absolut: „Dorin]a de putere nu are nevoie de o alt` justificare dec\t puterea \ns`[i.“ O motiva]ie de acela[i ordin (mai pu]in componenta absolut`) ar sta la baza implic`rii Fran]ei [i a Marii Britanii \n Libia. Cele dou` ]`ri, foste mari puteri coloniale, au devenit ast`zi puteri mijlocii de importan]` secundar`. Interven]ia din Libia, dincolo de interesele economice mereu prezente, era ocazia de a pune \n valoare capacitatea militar` de care dispun [i de a se semnala ca elemente decisive \n raportul de for]e mondial. Victimele colaterale ale ac]iunilor generate de mesianismul politic s\nt chiar ideile de justi]ie, democra]ie, drepturile omului.

]iei occidentale [i a societ`]ii \n ansamblul ei. Neoliberalismul este, \n viziunea lui Todorov, o exacerbare a ideii de libertate [i r`d`cinile s\nt de c`utat \n dezbaterea filozofic` care a precedat [i a \nso]it Revolu]ia francez`. Atunci au ap`rut un nou actor social, individul, [i exigen]a „autonomiei economice“ ca una dintre libert`]ile civile ale individului. Benjamin Constant, care enun]` principiul de mai sus, traseaz` liniile directoare ale unei viziuni despre societate \n care se va insera neoliberalismul contemporan: ac]iunea statului trebuie redus` la minimum, respectiv men]inerea ordinii; toate problemele economice ale unei ]`ri \[i genereaz` singure solu]iile; „remediul este concuren]a“; statul nu trebuie s` se ocupe nici de „fixarea bog`]iilor“, nici de „distribuirea lor echitabil`“, nici de „prevenirea excesului de opulen]`“, indivizii liberi, l`sa]i s` ac]ioneze f`r` constr\ngeri, vor subveni la toate nevoile [i caren]ele. „Reclam\nd adeziunea oarb` la postulatele sale, prezentate ca adev`ruri [tiin]ifice, [i nu ca rezultat al alegerii voluntare, ultraliberalismul devine la r\ndul s`u o religie secular`, difuzat de altfel prin intermediul unor strategii de promovare care amintesc uneori de cele utilizate de comuni[ti.“ |nrudirea secret` dintre neoliberalism [i comunism, sus]ine Todorov, permite \n]elegerea impresionantei facilit`]i cu care noua ideologie a \nlocuit-o pe cea veche \n ]`rile din Europa de Est. Efectele neoliberalismului s\nt „uitarea“ domeniului social, reculul legii, pierderea de sens. Statul se eclipseaz` treptat \n fa]a pie]ei, care-[i are propriile reguli de func]ionare [i propriul obiectiv erijat \n principiu absolut: randamentul imediat. Un slogan la mod` pretinde c` statul trebuie gestionat ca o \ntreprindere. Dincolo de func]iile sale de reglementare [i de redistribuire, statul d` un cadru vie]ii sociale, el de]ine o putere simbolic` federatoare, este garantul legalit`]ii [i al continuit`]ii date de valorile imateriale. Cu toat` bun`voin]a din lume, nici una dintre \ntreprinderile private c`rora statul le deleag` adesea unele dintre func]iile sale din zona serviciilor sociale nu va putea asuma acest rol simbolic. Diferen]ele nu se refer` doar la scopurile vizate, ci [i la institu]ii [i la domenii precum administra]ie, educa]ie, s`n`tate.

Neoliberalismul, o nou` religie secular` Hipertrofierea ideii de colectivitate \n dauna individului a constituit practica regimurilor totalitare, o strategie de acaparare [i de exercitare a puterii de c`tre un grup restr\ns. Ast`zi, puterea exagerat` a unor indivizi reprezint` una dintre principalele amenin]`ri \mpotriva democra-

55


MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

Populismul sau randament electoral cu orice pre]

Europene a Mi[c`rilor Na]ionale (AEMN) la care au aderat partide na]ionaliste din [apte ]`ri: Fran]a, Ungaria, Italia, Suedia, Marea Britanie, Portugalia, Belgia [i Ucraina. Obiectivele Alian]ei s\nt „aprofundarea doctrinal`“, demonstrarea faptului c` asemenea mi[c`ri na]ionaliste pot colabora \ntre ele. |n sf\r[it, \n ciuda orient`rii antieuropene, un alt obiectiv este accesul la subven]iile acordate de Uniunea European` partidelor politice. |n prezent, doar mi[c`rile din trei ]`ri de]in deputa]i europeni (Fran]a, Ungaria, Marea Britanie) [i doar \n una singur`, Ungaria, deputa]i na]ionali. Populismul, remarc` Tzvetan Todorov, este \n general anexat de for]e exterioare c\mpului politic central – extrema st\ng` sau, mai frecvent \n zilele noatre, extrema dreapt`. {i totu[i, exemple recente arat` c` „temele“ populiste au p`truns [i \n discursul politic dominant. Este vorba de ceea ce Todorov nume[te „atacul concentrat“ \mpotriva multiculturalismului \n sensul de coexisten]` a mai multor culturi \n s\nul aceleia[i societ`]i. Tonul a fost dat de cancelara Germaniei, Angela Merkel, \n octombrie 2010, urmat` \n februarie 2011 de prim-mini[trii britanic, David Cameron, [i olandez, Mark Rutte, [i de pre[edintele francez Nicolas Sarkozy: to]i constat` – o unanimitate greu de ob]inut pe orice alt` tem` – c` multiculturalismul a e[uat \n ]`rile respective. Multiculturalismul este o stare de lucruri rezultat` din mai multe valuri de imigra]ie, inclusiv din fostele colonii, c`tre metropol`. Problema armoniz`rii diferen]elor este una real` [i ea necesit` un veritabil proiect de societate. Reduc]ionismul [i simplificarea con]inute de discursul populist se \nscriu \n logica randamentului pe termen scurt proiectat pe orizontul proximei scaden]e electorale. Nu exist`, fa]` de excesele care amenin]` democra]ia, nici un remediu miraculos. Solu]ia nu const` \n revolu]ia politic` sau tehnologic`, crede Tzvetan Todorov; solu]ia o constituie practicarea pluralismului [i evolu]ia mentalit`]ilor capabile s` redea sens democra]iei. Cartea lui Tzvetan Todorov este un veritabil manual de democra]ie la \ndem\na [i pe \n]elesul tuturor. n

„Poporul este suveran“ – a[a sun` primul principiu al democra]iei. Dar, ca [i \n cazul libert`]ii, el devine o surs` de amenin]are pentru democra]ie. |n ultimele decenii a ap`rut un fenomen nou: ocuparea progresiv` a scenei politice de c`tre partidele populiste [i cre[terea importan]ei lor. Fondul lor de comer] este teama focalizat` pe prezen]a str`inilor, iar instrumentul principal – demagogia difuzat` de mijloacele de comunicare \n mas`, \n special de televiziune. |n Olanda, Danemarca, Belgia, Elve]ia, Ungaria, partide de extrema dreapt`, xenofobe [i islamofobe, au \nregistrat progrese importante, \n unele dintre aceste ]`ri ob]in\nd chiar reprezentarea \n parlament. |n Fran]a, reprezentantul Frontului Na]ional a ajuns \n turul al doilea al alegerilor preziden]iale din 2002, iar pentru preziden]ialele de anul acesta aceea[i forma]iune politic` este creditat` cu 20% din sufragii. |n octombrie 2009, la Budapesta, cu ocazia celui de-al [aselea congres al forma]iunii maghiare Jobbik, au fost puse bazele Alian]ei

Tzvetan Todorov

56


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

cump`rat – [i \nmagazinat \n memoria aparatului – Biblia, versiunea St. James (tot ce este clasic este [i extrem de ieftin, uneori gratuit). Cartea, cu paginile ei legate \ntre scoar]e, este istoric recent`. Este ea [i trec`toare? Mie mi-ar p`rea r`u. M-am n`scut cu c`r]i \n jurul meu, [i a[a voi muri. Dar trebuie s` ai sim]ul istoriei. Totul curge. Cartea ]ine prea mult loc, oamenii se \nmul]esc. Bibliotecile personale – chiar cele publice – nu mai cuprind at\tea volume. |n Kindleul meu, se zice, \ncap mii de c`r]i. Nu este mult de c\nd se pronostica dispari]ia c`r]ii, printr-o rarefiere progresiv` a lecturii. Oamenii, chipurile, s\nt sedu[i de imagine, de sunet. Cuvintele scrise nu mai s\nt „amuzante“. Iat` c`, printr-un [iretlic al tehnicii, caracterul ludic al lecturii este reinventat. Se poate presupune c`, \n afara utilit`]ii cititului ca factor de civiliza]ie, lectura literar`, imaginativ` vine dintr-o nevoie profund` a min]ii. George Steiner remarca odat` c` nu po]i face nici cu imaginile, nici cu sunetele ceea ce faci cu cuv\ntul scris. El poate crea orice situa]ie \nchipuibil` cu un maxim de suple]e. Creeaz` spa]ii noi, timpuri noi, emo]ii noi. Gra]ie acestor poten]e extreme – spun eu – lectura va r`m\ne mereu vie, sub forme mereu noi, a[a cum ne putem \nchipui c`, odat`, via]a se va putea muta de pe suportul biologic, r`m\n\nd totu[i via]`. S` sper`m c` omenirea nu se va scinda \n dou`: \n oameni superiori (meni]i s`-i conduc` pe ceilal]i [i care vor utiliza lectura ca pe o arm` secret`, ca pe un ritual esoteric-magic menit s`-i a[eze \n v\rful piramidei) [i o hoard` plebee (pe veci legat` doar de imagine [i de sunetul muzical, retezat` de lumea conceptelor; [i mai ales \n divor] cu imagina]ia, marele [i minunatul produs sprijinit de literatur`). Nu mi-ar da pace o lume scindat`, prefer comunitatea tuturor oamenilor \n jurul citirii. {i accesul a c\t mai mul]i la ea, pe c\t se poate. S\nt foarte fericit s` [tiu c` lectura mai are timp \n fa]a ei. M` simt ca un om fugit de pe Terra, devenit` de netr`it, [i debarc\nd cu al]i f\rta]i pe o alt` planet`, spre a continua via]a omenirii. Tot a[a, scrisul desp`r]it de suportul lui tradi]ional mai are o [ans` de supravie]uire.

Ion Vianu

Kindle De Cr`ciun mi-am f`cut cadou un e-book. Am preferat modelul propus de Amazon, de[i este predominant anglofon, iar eu citesc mai mult \n alte limbi. Cred c` am fost victima publicit`]ii [i a u[urin]ei cu care po]i cump`ra acest model. Dar cu proxima ocazie \mi voi procura [i dispozitivul rival, bazat pe „e-pub“, care-mi va da acces la c`r]ile franceze sau române[ti. Am f`cut cump`r`tura sfid\nd avertismentele amicilor mei care ar`tau cel mai mare dispre] pentru acest tip de lectur`. Am auzit repetate elogii ale c`r]ii ca obiect: cum o pip`i, cum o miro[i, cum \ntorci paginile \ntr-un sens, \n altul etc... Au dreptate, \ntr-un anumit fel, cei care m-au dispre]uit fiindc` mi-am cump`rat e-book-ul. Multe din volupt`]ile citirii se duc pe copc`. Dar nu pot s` spun c` au \n \ntregime dreptate. De pild`, ma[in`ria se ]ine foarte bine \n m\n`. E u[oar` c\t cea mai u[oar` carte de buzunar. Ecranul, f`r` retroluminare, citit la lumin` reflectat` ca orice pagin`, este extrem de lizibil. Nu luce[te, po]i potrivi tu dimensiunea caracterelor. Ceea ce m` jeneaz` este dificultatea r`sfoirii. Chiar dac` exist` mijloace auxiliare de reg`sire a unui pasaj, ele s\nt mai laborioase ca r`sfoirea. |n schimb, ce lucru minunat, e[ti conectat la un dic]ionar [i reg`se[ti instantaneu defini]iile cuvintelor. Seduc`tor, dar \n acela[i timp primejdios e accesul la orice carte. Nu mai ai timp s` te g\nde[ti, ac]ionezi impulsiv. |n c\teva secunde am

n

57


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

MERIDIANE Jan Cornelius

|n avion cu C`rt`rescu Pe asta trebuie s-o povestesc pe scurt: Nu de mult am fost la Bucure[ti [i \n avionul spre cas`, care va s` zic` spre Düsseldorf, citeam foarte prins Zen, formidabilul jurnal al lui C`rt`rescu, c`ci f`r` doar [i poate cartea \mi oferea un multiplu poten]ial de identificare, de exemplu \n fragmentele de asistare neputincioas` la propria \mb`tr\nire. C’est la vie, ne bucur`m c` nu s\ntem singurii care sufer` – s` albeasc` [i barba vecinului! Dar, l`s\nd gluma deoparte, cartea e formidabil` [i nu-]i prea vine s-o la[i din m\n`. Regele moare, piesa lui Eugen Ionescu, e de fapt o urmare a varia]iunilor pe tema „Regele \mb`tr\ne[te“ de Mircea C`rt`rescu din Zen, volumul secund ap`r\nd \n cazul acesta, la modul paradoxal, cu 50 de ani mai devreme dec\t primul. Zen, o carte impresionant` \n dramatismul ei halucinant, \n]esat` de minunate schi]e literare, care ar putea exista ca texte \n sine. |n c`utarea obsedant` a absolutului, oscil\nd \ntre realitate [i co[mar, autorul jurnalului e aspru cu ceilal]i, dar necru]`tor [i crunt cu sine. Avem de-a face cu un Narcis postmodern, autodevorator, c\nd melancolic, c\nd autoironic sau sarcastic, extrem de vulnerabil [i aflat \ntr-un permanent proces de autodemontare, care ne ofer` inima sa pe tav` f`r` a c`dea nici o clip` \n patetism, cu un strig`t cel pu]in la fel de sf\[ietor precum cel al lui Munch.

58

*** |n afar` de drama \mb`tr\nirii, exist` \n carte, desigur, o serie de alte teme cel pu]in la fel de importante, \nainte de toate obsesia scrisului [i a literaturii, dar nu despre Zen voiam s` vorbesc, ci despre cu totul altceva. {ez\nd deci \n avion, c\ndva am f`cut o pauz` de lectur` [i am luat de pe locul liber de l\ng` mine Frankfurter Allgemeine Zeitung, ultima edi]ie, pe care o c`p`tasem la Aeroportul Otopeni. {i, deschiz\nd ziarul la sec]iunea „Literatur`“, am dat de un articol mare, pe jum`tate de pagin`, despre, ei da, Mircea C`rt`rescu, a c`rui carte tocmai o pusesem deoparte ca s` mai r`suflu. Mda, exist` lucruri de care nu scapi. Cel`lalt autor recenzat pe aceea[i pagin` era Vargas Llosa, un vecin desigur pl`cut [i agreabil pentru autorul bucure[tean. Titlul articolului din Frankfurter Allgemeine Zeitung: „Un monolit \n statul maimu]elor“. Era o recenzie la volumul Corpul, carte ap`rut` recent \n german` \n excelenta traducere a lui Gerhardt Csejka [i Ferdinand Leopold. Recenzia era mai mult dec\t elogioas` de la cap la coad`. Dincolo de numirea lui C`rt`rescu \ntr-un r\nd cu colo[ii literaturii moderne Joyce, Proust, Pynchon, apare la sf\r[it un pasaj demn de men]ionat. Katharina Teutsch, recenzenta, scrie: „Adev`rata comoar` a operei c`rt`resciene \nc` nu a fost cu adev`rat descoperit`.


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

MERIDIANE

Ne d`m seama \n tot cazul c` scriitorul \ncearc` s` realizeze \n domeniul scrisului ceva similar cu ce a realizat Kubrick prin 2001, o odisee spa]ial` \n domeniul cinematografiei, adic` s` creeze o lume de imagini complet insolite, care prin noutatea lor absolut` s\nt lipsite p\n` \n prezent de un sistem de referin]e \n realitate. A[a cum la Kubrick tehnica decupajului creeaz` o nou` gramatic` a imaginilor prin asocierea unor elemente foarte \ndep`rtate unul de cel`lalt, C`rt`rescu creeaz` noi, surprinz`toare rela]ii cosmice. El al`tur` [i stivuie[te vise, amintiri, viziuni [i revela]ii, pun\nd astfel \n mi[care un sistem de g\ndire a c`rui finalitate este, la ora actual`, la fel de misterioas` [i bulversant` ca [i provenien]a sa. De aceea C`rt`rescu nu se poate analiza dec\t \n mic` m`sur` cu instrumentele criticii literare care ne s\nt nou` cunoscute. (...) Pe acest scriitor ar trebui s`-l citeasc` to]i cei care au suficient umor [i destul` r`bdare pentru a contempla \mpreun` cu el nu numai fenomenele multiple ale devenirii umane, ci [i un fragment al absurdei istorii europene.“ Ce s` spun, laude a[a de colosale nu prea se practic` aici, ba chiar aproape deloc. Prin ur-

mare, criticii germani au r`mas cu gura c`scat`. Un monolit a aterizat netam, nesam pe planeta noastr` [i maimu]ele stau uluite [i se holbeaz`, dup` cum spune recenzenta. Autoironia plin` de sub\n]elesuri pe care o practic` Katharina Teutsch e savuroas` [i demn` de admira]ie.

*** Vi se par cumva laudele acestea exagerate [i prea exaltate? Lumii literare de-aici, evident nu – exist` \n Vest un consens larg \n privin]a marii valori a scriitorului român. S` lu`m de pild` o recent` apari]ie a revistei Die Zeit, cea mai prestigioas` revist` de cultur` din spa]iul german: criticul literar Fokke Joel \i d` elogiosului s`u articol despre romanul Corpul un titlu semnificativ: „O carte ca un fluture“. Iat` ce scrie, printre altele: „C`rt`rescu a riscat [i aici, la fel ca \n primul volum al trilogiei sale, absolut totul. Pericolul ca subiectivitatea radical` a nara]iunii sale practicat` \n Orbitor s` se termine printr-o reflectare de sine ilizibil` a fost mare. Dar iat` c` nu exist` nici m`car un pasaj \n Corpul care s` confirme aceast` team`. Ne referim at\t la pasajele

59

n Jan Cornelius, n`scut la Re[i]a, tr`ie[te din 1977 la Düsseldorf. A f`cut studii de francez`, englez` [i spaniol`, la Universit`]ile din Timi[oara, Düsseldorf [i Stirling (Marea Britanie). Este scriitor de limb` german`, jurnalist (la reviste din spa]iul german, dar [i la posturi de radio na]ionale germane [i elve]iene – WDR, BR, DRS), traduc`tor de literatur` din român` [i francez` \n german`. Site personal: www.jancornelius.de


MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

reflexive, c\t [i la cele realiste [i suprarealiste, oric\t de bizare [i de fantastice ar p`rea uneori acestea din urm`. Fie c` cititorul se reg`se[te pe sine \n text, fie c` el este fascinat de puterea de expresie nelimitat` a autorului. Trebuie admis, desigur, c` avem nevoie de o anumit` afinitate pentru acest tip de scriitur` ca s` o putem \n]elege. Iar cel mai simplu de g`sit accesul la text este, fire[te, la nivelul pasajelor realiste.“ {i \n continuare: „Personajul Mircea se \mprietene[te \n roman cu bl\ndul Herman, care pledeaz` pentru o literatur` radical subiectiv`, ce se anuleaz` pe sine \ncet\nd s` mai fie literatur`. O carte adev`rat` este una care salveaz` sufletul. {i salvare \nseamn` s` \n]elegi asta autodistrug\ndu-te (...). De aceea Herman nu crede \n c`r]ile tip`rite, ci numai \n manuscrise, fiecare din ele fiind un unicat, o evanghelie. |n fond, Corpul este o astfel de carte. Fiecare cuv\nt, fiecare liter`, C`rt`rescu le-a scris numai pentru el. {i simultan, la un mod minunat, tocmai subiectivitatea aceasta radical` face ca o asemenea carte s` fie at\t de interesant` [i demn` de citit.“ Criticul, evident fericit dup` lectur`, conchide:

„Aici scrie un autor cu o putere de expresie ne]`rmurit`. Cartea lui C`rt`rescu este o s`rb`toare a modului radical de-a povesti. S\ntem ferici]i c` avem ocazia s`-l citim!“

Surse: http://www.faz.net/aktuell/ feuilleton/buecher/rezensio nen/belletristik/mirceacartarescu-der-koerpermonolith-im-affenstaat11539061.html http://www.zeit.de/kultur/ literatur/2012-01/mirceacartarescu/seite-2

60

*** Un mic post-scriptum final, pentru a m` re\ntoarce la realitatea cotidian`: recenzia din FAZ citit` \n avion, de care vorbeam la \nceput, \mi aminte[te de o alt` \nt\mplare. Acum doi ani zburam de la Valencia la Düsseldorf [i citeam prestigiosul cotidian spaniol El País, unde pe o \ntreag` pagin` se analiza fenomenul umorului \n literatura universal`. |n topul umori[tilor mondiali de-a lungul timpurilor ap`rea – printre scriitori precum Mark Twain, Hasek, Swift – [i, ei da, scriitorul român Dan Lungu cu S\nt o bab` comunist`. Dac` stau [i m` g\ndesc bine la toate astea, lucrurile se cam leag` \ntre ele [i nu pot trage din cele dou` lecturi aeriene dec\t o singur` concluzie: o condi]ie sine qua non ca scriitorii români s` fie aclama]i \n str`in`tate este ca eu s` m` urc \n avion [i s` citesc ziarul. n


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

tin ro[u [i o bluz` din acela[i material. […] |mi plac foarte mult deux-pièces-urile care \mi dau un aer decent de profesoar` de pension, mai pu]in vara…“). {i, apoi, convingerea c` are spirit, har, umor [i duh, scriind cum „activitatea noastr` a fost bogat` \n evenimente [i personalit`]i“, c\nd de fapt asemenea zbateri de pas`re nezburat` sf\r[esc repede \ntr-un grobianism incapabil de a deveni literatur`. Dac` nu se joac` cu ursule]ul de plu[ cu care doarme (volumul are atari pagini confesive), Florica Bud creioneaz` portrete de figuri ale actualit`]ii literare, unde confund` sarcasmul fin cu vulgaritatea cras`: „acest critic promi]`tor [i falnic nu [tie s` fac` pipi, f`r` s` se inspire discret spre pisoarele altora“ (Marius Chivu) sau „nu voi merge p\n` acolo, s`-i deschid lui [Cosmin Ciotlo[] haina pijamalei crem, \nviorat` cu acelea[i figurine de m`rimi [i v\rste diferite, deoarece sunt sigur` c` bumbii pijamalei sunt bine cusu]i…“ etc. Pamfletele alunec` pe l\ng` ]inta propus`, pentru a se n`cl`i \n aluzii \ndoielnice – c\nd nu \n spuneri de-a dreptul, care, de[i s\nt vulgare, nu s\nt prin aceasta [i literare. Citind despre autorii pe care \i admir`, ea viseaz` ca „\n paralel cu Dic]ionarul General al Literaturii Române, Academia Român` s` editeze [i unul intitulat Via]a Roman]at` a Sexului [i a Iubirii La Scriitorii Români“. Astfel, o accept` pe Nina Cassian retu[\ndu-i grosier fotografia din numitul DGLR („i-am rimelat genele, [i cele de sus [i cele de jos, i-am f`cut ni[te bujori \n obraji, i-am conturat [i buzele […] Nu i-am pus silicoane imaginare, fiindc` fotografia se termina deasupra nurilor“) [i \[i m`rturise[te bucuria c` Alex {tef`nescu e mai \n greutate dec\t ea \ns`[i, la intrarea \ntr-un t\rg de carte. Dar pe celebrul critic \l cuno[tea, povestea kilogramelor \n plus e o „punte“, acolo unde „cu b`rba]ii pe care \i cunosc mai pu]in \mi este greu s` construiesc pun]i, de fric` s` nu fiu \n]eleas` gre[it ori, [i mai r`u, de teama s` nu se simt` agresa]i. […] Nu de alta, dar \n copil`rie am fost aten]ionat` c` fetele care vorbesc prea mult [i se amestec` unde nu le fierbe oala fac bubi]e pe popou!“. Deducem c` Florica Bud scrie, de fapt, numai despre ce fierbe \n oala sa: o ciorb` lung` vis\ndu-se literatur`. n

Ioana Bot

Oalele literare ale Floric`i Bud Nu e prima oar` c` volumele semnate de Florica Bud \mi atrag aten]ia; dar o fac f`r` vreun complot al ocultei literare, a[a cum prefer` autoarea (amatoare de mistere [i cli[ee de g\ndire) s` \[i \nchipuie (consulta]i, pentru aceasta, site-ul de respira]ie t`ietor [i de pl`ceri creator www.floricabud.ro). Dar teoria complotului \i este, ei, mai mereu aproape (c`ci „for]e oculte vor s` ne extirpeze usturoiul [i menta din fiin]a na]ional`“) [i, probabil, din aceast` grij` s-a ivit [i volumul Secol de v\nzare (Editura Ma[ina de scris, 2012), odat` cu noul an. Este o carte despre marile pericole care ne amenin]`: politicile mondiale [i locale, televiziunile, via]a literar`, b`rba]ii care nu fac curte etc. A[a cum observa elogios Nicolae Manolescu, ea scrie o literatur` „pe muchie de cu]it \ntre senzualitate [i con[tiin]` moral`“. Cum rar am mai v`zut o muchie de cu]it \ntr-at\t de boant`, m`rturisesc c` o citesc de fiecare dat` cu interes, \ntreb\ndu-m` ce mai urmeaz`. {i urmeaz` destule, Florica Bud este o scriitoare prolific`, prezent` \n asocia]ii [i festivaluri, proeminent` pe Internet, prea vizibil` pentru a nu constitui un indicator (mai ales \n mod involuntar, adaug) al culorilor vie]ii noastre literare. Voluntar` [i intempestiv`, ea \mp`rt`[e[te cu sine \ns`[i, \nainte de orice, convingerea c` e demn` totdeauna de toat` aten]ia („Pot s` v` spun cum eram \mbr`cat`: cu un costum din stof` b`rb`teasc`, de culoare neagr`, cu dungi albe [i dese, un deux pièces cu fust` lung`, cu revere din sa-

61


Cum e la debut? Crista BILCIU l Bianca BUR}A-CERNAT l Val CHIMIC l Adina DINI}OIU Andrei DÓSA l Gabriela GHEORGHI{OR l Alex GOLDI{ Matei HUTOPILA l Medeea IANCU l Florin IRIMIA l Vlad MIXICH George NECHITA l Vlad Ioan T~U{ANCE

colaje de Dan Stanciu


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A N C H E T~

An de an, Dilemateca pune aceast` \ntrebare fiec`rei serii de scriitori debutan]i, \ncerc\nd s` p`trund` adev`rul afirma]iei lui Charles Baudelaire, din urm` cu mai bine de un secol, conform c`reia „\n ziua c\nd \[i corecteaz` primul [palt, scriitorul t\n`r este la fel de m\ndru ca elevul care tocmai a luat un sifilis.“

n Crista BILCIU Pentru mine, scrisul a fost \ntotdeauna at\t de natural, \nc\t eram sigur` nu numai c` oricine poate scrie, dar c` majoritatea o [i face. La 10 ani am avut gata primul manuscris al unui volum de versuri [i nu \mi pare r`u c` nu l-am publicat. |n anul I de facultate am adunat din nou de un volum de dragoste, dar pe acesta \l consider acum numai bun s` a]\]e un foc de tab`r`. Mai am, \n lada mea de zestre, mai multe romane \ncepute [i abandonate, mai ales \n anii de liceu... Poema desnuda am scris-o vreme de zece ani [i pe urm` am l`sat-o s` zac` \n lad` \nc` cinci. Cineva mi-a spus c` e mai bine a[a, pentru c`, \n urm` cu cinci ani, volumul nu ar fi avut impactul de acum. {i eu m` bucur c` am a[teptat: la 20 [i ceva de ani, \nc` mai visam s` schimb lumea cu o singur` carte. |ntre timp, ca regizor de teatru, am trecut deja prin dezam`girea primului spectacol de succes, spectacol care nu a schimbat absolut nimic. Sala a fost plin`, aplauzele au curs, apoi luminile s-au stins [i nu a urmat dec\t depresie. A[a c`, acum, trecut` de 30 de ani, [tiu c` acest debut literar al meu e doar at\t: prima carte dintre multele care vor urma. Nici nu m` mai g\ndesc la ea, lucrez la volumul doi cu mult timp dinaintea public`rii primului. (Poe-

ma desnuda, poezie, Editura Cartea Româneasc`, 2011, Premiul Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Prima)

n Bianca BUR}A-CERNAT Fotografie de grup cu scriitoare uitate a ie[it din tipografie \n urm` cu patru luni. |ncerc s` m` acomodez cu ideea c` am \ncheiat, dup` \ndelungi pertract`ri, aceast` carte. |ncerc s` m` obi[nuiesc [i cu ,,rolul“ de a vorbi – atunci c\nd mi se cere – despre ea; nu e u[or, pentru c` un critic scrie/vorbe[te de obicei despre c`r]ile altora. M` simt oarecum stingherit` atunci c\nd spun: ,,cartea mea“... Mai ales c`, \mi place s` cred, acum nu-mi mai apar]ine doar mie. |n anii \n care am scris-o mi-am dorit foarte mult s` fie citit`. Mai precis, s` poat` fi citit` – chiar dac` la originea ei st` o tez` de doctorat. Teza unei conservatoare printre feministe/femini[ti [i a unei feministe printre conservatori. (Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminin` interbelic`, critic` literar`, Editura Cartea Româneasc`, 2011, Premiul T\n`rul Critic Literar) n Val CHIMIC Acesta este doar \nceputul. (Umilirea animalelor, poezie, Casa de pariuri literare, 2010)

63


A N C H E T~

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

n Adina DINI}OIU Cum e la debut? P`i, cred c` e un sentiment pe care-l cunoa[te toat` lumea \n situa]ia asta: acela de a vedea cum textul t`u – scris acas`, \n solitudine – devine public, nu-]i mai apar]ine, \ncepe s` aib` o soart` a lui. {i e normal, la \nceput, fiind vorba [i de o prim` carte, s` asi[ti cu emo]ie la cum e primit, ce se \nt\mpl` cu el, s` pui \n balan]` inten]iile tale de autor cu reac]iile cititorilor [i criticilor, s` te bucuri sau s` te \ntristezi. Deci, \ntr-un cuv\nt, la debut e destul de stresant. Dar este [i eliberator: odat` publicat` cartea, te-ai eliberat de ea, i-ai dat drumul \n lume, te sim]i mai u[or [i po]i s` te g\nde[ti la altceva, la o nou` carte. (Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii \n fa]a politicului [i a mor]ii, critic` literar`, Editura Tracus Arte, 2011)

receptarea critic` nu pot s` m` pl\ng (n-a fost debordant`, \ns` suficient` [i de prim` m\n`). |n rest, cultura e o problem` de curs` lung`. De[i, mai des dec\t g\ndul constructiv, m` viziteaz` vise de Oblomov, pentru c` – vorba lui Eugen Ionescu – oricum „murim to]i“. (Mircea Horia Simionescu. Dezvr`jirea [i feti[izarea literaturii, critic` literar`, Editura Muzeul Literaturii Române, 2011)

n Andrei DÓSA a. cronici **** b. premii **** c. lecturi/deplas`ri ***** d. burse de crea]ie * e. conflicte/certuri ** f. bani/fursecuri ** g. interviuri *** h. talk-show-uri televizate i. c`r]i la schimb **** j. fani/fane *** k. like-uri *** l. rela]ii cu familia ** (C\nd va veni ceea ce este des`v\r[it, poezie, Editura Tracus Arte, 2011, Premiul Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Prima) n Gabriela GHEORGHI{OR Limuzin`, covor ro[u, confetti, [ampanie... Glumesc, of course. |ntr-un fel, cred c` am ratat momentul euforic al debutului editorial. |n primul r\nd, fiindc` volumul meu a ap`rut \ntr-un context trist, imediat dup` moartea prozatorului. |n al doilea r\nd, pentru c` emo]ia legat` de aceast` carte mi-am consumat-o la sf\r[itul stagiului doctoral, \n 2009 (c\nd am publicat-o, cu \nt\rziere, dar f`r` modific`ri, deja m` „desp`r]isem“ de ea). Sigur, am fost bucuroas` c\nd am primit reac]ii pozitive de la cititori (pu]ini, fire[te, MHS \nsu[i fiind un autor pentru „rafina]i“), de

64

n Alex GOLDI{ Dincolo c` e neverosimil (nu credeam c` o s`-mi v`d vreodat` numele scris pe o carte [i mi-e greu \nc` s` m` consider „autor“ \n toat` regula), debutul e o experien]` at\t de personal`, \nc\t devine aproape indecent s` vorbe[ti public despre ea. O s` m`rturisesc, a[adar, mica parte care se poate spune \n acest moment: pentru mine, debutul a \nsemnat readunarea multor fire pierdute pe parcurs. Uit\ndu-m` la oamenii prezen]i la cele dou` lans`ri de p\n` acum (\n Cluj [i Bucure[ti), de la prieteni, profesori, fo[ti colegi de [coal` „disp`ru]i“ de ani buni, amici de scris dar [i camarazi de party-uri, plus persoane cu care am avut, nu de pu]ine ori, diferen]e de opinie, am realizat subit c` multe fragmente [i etape din evolu]ia mea se suprapun pentru prima oar` datorit` acestei c`r]i. Cu alte cuvinte, c` puzzle-ul se re\ntrege[te [i c` \ncep s` v`d „the big picture“. Pot numi oare asta maturizare pur [i simplu? (Critica \n tran[ee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, critic` literar`, Editura Cartea Româneasc`, 2011) n Matei HUTOPILA A meritat; lucrurile-s mai evidente pe h\rtie; v`d mai bine ce [i cum cu ceea ce scriu. Cam v`d \ncotro m` duc cu volumul viitor, [i c`utarea continu`. Ce vine din afar` odat` cu lansarea conteaz` foarte pu]in pentru autor [i pentru ce e \ntre coper]i; poezia nu are nevoie de spectatori ([i oricum majoritatea-s degeaba); lupta ta e \n tine. (Copci, Casa de Editur` Max Blecher, 2011) n Medeea IANCU Debutul \n literatur` e ca [i cel \n teatru, ai trac, \]i tremur` picioarele, rememorezi \ntr-o secund` tot ce ai tr`it p\n` atunci, \]i aprinzi o ]igar`, ui]i c` ai aprins-o


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A N C H E T~

[i aprinzi alta, e un soi de amnezie, de bucurie, de sl`biciune, e ca [i cum ai fi \ndr`gostit [i devii uituc, [i atunci, mai mult ca oric\nd ai nevoie de aer, de o inim` s`n`toas` [i de controlul asupra celor 200 de picioare imaginare pe care le tragi dup` tine. Debutul e o clap` fragil` pe care trebuie s` o ape[i la momentul potrivit, \nso]it` mereu de mi[carea coordonat` a propriului corp. Pentru c` atunci este singurul moment \n care e[ti tu [i cartea ta, ca mama [i copilul, \nainte de a intra \n sala gr`dini]ei. Apoi, e[ti singur [i cartea pleac`, la fel ca [i mama, pe un alt drum, sub alte priviri. Debutul cred c` e momentul \n care te reg`se[ti cu adev`rat singur, atunci e[ti Iov care este ascultat sau alungat. Cartea pe care o oferi e un psalm pe care s-ar putea s` nu \l aud` nimeni. Debutul este un caiet dictando pe care ]i-ai scris numele, \n care scrii dep`[ind liniile, \n care scrii neglij\nd cacofoniile, pe el \]i tremur` m\na, \i \ndoi col]urile, \l p`tezi cu cerneal`. El este corectat cu ro[u, este \nsemnat cu V~ZUT, el este acel caiet cu ale c`rui litere \mbl\nze[ti, \n`untrul lui este un timp f`r` inim`, \n`untrul lui s\nt cuvintele care

nu intr` \n nici un tipar, s\nt cuvintele str\mbe [i \nguste, cuvintele f`r` riduri. Depinde de fiecare c\t a v`zut [i ce a v`zut \n acest caiet dictando. (Divina tragedie, poezie, Editura Brumar, 2011, Premiul T\n`rul Poet al anului)

n Florin IRIMIA Debutul trebuie savurat. |n fond, ai scris o carte la care ai muncit, numai tu [tii c\t ai \nv\rtit la frazele alea p\n` ]i-au ie[it (dac` ]i-au ie[it), [i cum i-ai chinuit pe cei din jur cu nazurile [i n`ravurile tale de creator damnat, permanent \n lupt` cu demonul inspira]iei, \n timp ce afar` soarele [i p`s`relele \nchinau ode prim`verii iar via]a se cerea tr`it`. Debutul e revan[a pentru toate zilele [i nop]ile petrecute \n solitudine, numai tu [i foaia de h\rtie (sau ecranul monitorului), \n timp ce dincolo de c`m`ru]a ta meschin`, lumea \[i vedea de treab`, absolut indiferent` la angoasele tale. Debutul e clipa ta de glorie. Nimeni nu [tie cum scrii, lumea n-are preten]ii s` dai o capodoper` de la primul roman (de[i s-au v`zut cazuri), nu ]i-ai creat \nc` inamici care s` te desfiin]eze prin ziare [i reviste, invidia colegilor de breasl` e

65


A N C H E T~

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

inexistent`, ai numai prieteni care se bucur` pentru tine, laolalt` cu tine. Debutul e frumos. Sau a[a ar trebui s` fie. Dar dup` orice be]ie vine mahmureala. Te ui]i peste ce-ai scris [i vezi c` poate acolo ar fi mers mai bine alt cuv\nt, c` dincolo e-o gre[eal` de tipar, te ui]i prin libr`rii [i vezi to]i autorii `ia a[eza]i ordonat pe rafturi, unii mai la vedere, al]ii mai la dos, iar cartea ta nu e nic`ieri. Te ui]i prin ziare [i reviste [i vezi c` nimeni nu sufl` o vorb` despre ce-ai scris tu, e[ti la fel de insignifiant cum ai fost [i p\n` acum. Ei, [i acum, dac` e[ti cu adev`rat scriitor, te duci acas` [i te-apuci de scris la cartea a doua. Iar dac` nu e[ti, te duci [i te-mbe]i. Dup` care \ncepi s` te pl\ngi cum oamenii, \n zilele noastre, nu mai dau doi bani pe literatur`. (Defekt, roman, Editura Brumar, 2011)

puternic \nc\t cititorii s` \nchid` ochii [i s` fie acolo unde am fost [i eu? De ani de zile am astfel de emo]ii, [i nu, nu s\nt ca un soldat b`tr\n devenit imun la zgomotul bombelor. |mi pas`. Cu Fanaticii a fost altfel [i \n acela[i timp la fel. Dup` ce a terminat de citit povestirile „fanaticilor“, Cristina Bazavan mi-a scris a[a: „C\nd cite[ti \ntr-o carte texte pe care le [tii dintr-o revist`, ritmul e altul, responsabilitatea ta de cititor [i implicarea s\nt mai profunde. Pentru c` mintea ta e setat` de-a lungul a zeci de ani c` \n c`r]i g`se[ti lucrurile adev`rate.“ {i adev`rul are \ntotdeauna emo]ii c\nd iese \n lume. (Fanaticii. Portretele a zece oameni cu voca]ie, publicistic`, Editura Humanitas, 2011, Premiul „Milan Kundera“)

n Vlad MIXICH Fiind jurnalist, debutez de c\teva ori pe an: cu o idee nou`, cu portretul unui alt personaj sau cu o abordare neobi[nuit` a unui eveniment banal. {i de fiece dat` am emo]ii. M-am f`cut \n]eles? Am fost corect? Am reu[it s` transmit senza]ii [i imagini suficient de

66

n salut / s\nt George NECHITA, aflat \n lista de persoane alese s` spun` ceva interesant cititorilor Dilematecii... / flatant... / v` mul]umesc pentru invita]ia de a-mi povesti experien]a debutului / chestia este c` am Premiul „debutat“, [i at\t / dup` cam multe sentimentalisme, pe care le-am deb(u)itat \n text, nu cred c` pot


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

A N C H E T~

s` m` mai exhib, legat [i de asta / sau poate s\nt prea b`tr\n ca s` m` fi excitat fenomenul, nu [tiu... / \n particular, f`r` s` sugerez ceva, m` g\ndeam s` v` spun c` editurile astea mici s\nt foarte mi[to / s\nt destui „entuzia[ti culturali“ pe acolo, pe care s`-i \ntrebi cum [i ce... / ei ar avea p`reri mult mai interesante despre cum \i „debuteaz`“, pe unii sau pe al]ii / noi, cei care am dat textele spre publicare s\ntem caii de curse / . / caii nu au p`reri / primesc zah`r. / respect pace amor. (P`r]i juvenile, \ntinse, poezie, Editura Pandora M, 2011)

critici, grupuri, interese, premii, \ncurc t\rgurile \ntre ele [i asta se simte. Unde m` a[teptam la reac]ii entuziaste am g`sit t`cere [i invers. M-a surprins nominalizarea la Premiul „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia, \n egal` m`sur` ca o lansare la Arad unde am avut patru oameni \n public. S\nt obi[nuit cu underground-ul unde, timp de opt ani, aveam la fiecare lectur` \n bar cel pu]in 20 de oameni curio[i. M` bucur c` am f`cut acest pas al`turi de Cristina Nemerovschi [i Alex Voicescu de la Editura Herg Benet. Chiar dac` nu am scos cel mai bun volum de debut de anul `sta, s\nt convins c` am cea mai tare copert` [i cei mai cool editori. Probabil c` de asta a ajuns s` fie citit de c`tre chelneri]e \n pan` de clien]i [i de elevi la party-uri de reggae. Ca s` nu mai zic c` familia m` prive[te cu al]i ochi, la fel ca de fiecare dat` c\nd apar din \nt\mplare la televizor. |n rest, simt volumul `sta ca pe primul tatuaj, m` m`n\nc` pielea s`-mi mai bat unul. (Legende urbane, poezie, Editura Herg Benet, 2011) n

n Vlad Ioan T~U{ANCE Am am\nat debutul c\t am putut, a[a cum am am\nat plecarea \n armat`. L-am sim]it ca pe o intrare \n sistem, ceva mai suportabil` acum, la 32 de ani, dar la fel de inconfortabil`. Ca pe un examen medical la 0 grade, \n pielea goal`, \ntr-o sal` plin`. Marele meu avantaj, \n egal` m`sur` [i inconvenient, este c` nu cunosc cu adev`rat pe nimeni din lumea literar` oficial`. Amicii scriitori pot s`-i num`r pe degete [i oricum nu prea vorbim serios despre literatur`. Nu [tiu nimic despre

anchet` realizat` de Marius Chivu

67


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

BIBLIOTECA „PARADISO“

fice pe net.“ Tot \n num`rul din ianuarie, un text foarte bun despre The Artist (are premiera la noi pe 24 februarie), un film mut care-a plecat triumf`tor de la Cannes, a ras palmaresul la BAFTA [i acum amenin]` s` fac` acela[i lucru [i la Oscar-uri. De fapt, exist` dou` texte. Primul e cronica propriuzis` a lui Tony Rayns (care se termin` a[a: „|n esen]`, The Artist e \n cel mai bun caz o ciud`]enie de succes, din aceea[i categorie cu single-ul lui Benny Hill «Ernie, The Fastest Milkman in the West.»“). Al doilea e interviul cu regizorul Michel Hazanavicius, din care afl`m ce l-a apucat s` fac` un film mut, c\]i ani i-au trebuit s` pun` totul pe picioare, de ce a filmat la Hollywood, de ce un film-tribut, care s\nt referin]ele mai mult sau mai pu]in evidente la perioada cinema-ului mut etc. Pe scurt, recenzia e mai degrab` negativ`, dar asta nu \nseamn` c` filmul nu merit` \n continuare toat` aten]ia, m`car ca fenomen care trebuie atent cercetat. Din punctul meu de vedere, The Artist ofer` prea pu]in, e un film gol pe din`untru care se mul]ume[te s` reia ni[te formule estetice f`r` s` le interpreteze \n nici un fel, f`r` joac`, f`r` miz`. V` recomand, \n schimb, dac` tot e vorba de filme mute, superbul La Antena (2007, r. Esteban Sapir), o antiutopie suprarealist` despre un ora[ \n care oamenilor li s-au furat vocile. {i v` mai recomand, din num`rul pe februarie, de data asta, interviurile cu Michael Fassbender [i Steve McQueen despre cea mai recent` colaborare a lor, Shame, unul dintre cele mai comentate filme din ultimele luni (poate [i pentru c` ac]iunea se petrece la New York, personajul principal e dependent de sex [i exist` destule scene de nuditate frontal` cu zeul Fassbender). Plus un eseu substan]ial care \ncearc` s` afle de ce s\nt at\t de pu]ine ecraniz`ri dup` Dickens, \n condi]iile \n care e scriitorul considerat unul dintre cei mai cinematografici autori de literatur`. A[adar, nu rata]i Sight & Sound dac` vre]i s` citi]i lucruri bune despre filme. {i nu rata]i BucharEST International Film Festival (1225 martie 2012), chiar [i numai pentru c` e singura ocazie ca s` vede]i Shame, Tyrannosaur [i alte minun`]ii care n-o s` intre \n veci \n cinematografele de la noi. n

Luiza Vasiliu

Ce s` mai citim Exist` o revist` care merit` mai mult dec\t oricare alta s` fie a[ezat` \n Biblioteca Paradiso. Da, mai mult chiar dec\t Cahiers du cinéma, mult mai mult. Apare din 1932, e publicat` de British Film Institute [i e enervant de bine scris`: Sight & Sound. The International Film Magazine. Se cite[te de s\mb`t` diminea]` p\n` s\mb`t` sear`, cu un creion [i-un carne]el al`turi. Pentru c` totul la revista asta te face s` vrei s` vezi filme – grafica elegant`, stilul alert, opiniile t`ioase, interviurile excelente, eseurile temeinice, [i-un aer general de coolness care parc` spune „ai \ncredere \n noi, [tim mai bine“. Un abonament pe un an cost` 60 de lire, iar de banii `[tia v` pute]i alege [i un DVD, de pild` Deep End (r. Jerzy Skolimowski, 1970) sau Late Autumn (r. Ozu Yasujiro, 1960). Dac` nu vre]i s` o primi]i acas` \n fiecare lun` (dar cine ar refuza asemenea lux?), o g`si]i [i prin unele libr`rii de la noi. Lectura ei face, cred eu, c\t un curs \ntreg despre cinema. Sau c\t o educa]ie sentimental` a discursului despre cinema. C\teva exemple: |n num`rul din ianuarie, o recenzie scurt` [i aprig` la volumul de memorii recent publicat de mamutul criticii americane, Roger Ebert. Dincolo de considera]ii despre cartea \n sine (o plictico[enie f`r` margini [i f`r` erudi]ie), Michael Atkinson analizeaz` fenomenul „ebertiz`rii criticii de cinema“ [i fascina]ia publicului american pentru criticul lor mult iubit. „Ebertizarea criticii de cinema ar fi trebuit s`-i aduc` oprobriul cinefililor, mai ales pentru c`, scriind la Chicago SunTimes, Ebert era doar un autor anodin de proz`. |n schimb, a devenit regele culturii cinematogra-

68


POEMUL DIN MARTIE

Floarea }U}UIANU

B`rba]i returna]i Cine s` m`-nghit` cu termenul de garan]ie u[or dep`[it cu carnea a]oas` cu firea \ntoars` cu pielea pus` bine la t`b`cit Trupul \[i face de cap Chipul fardat \n loc s` ascund` tr`deaz` sentimente cenzurate \n ore \nchiriate cu b`rba]i \mprumuta]i [tampila]i – apoi returna]i (de-o via]` femei f`r` bra]e \n fa]a u[ii cu capul pe umeri – i-a[teapt`) Cariatide cu zece etaje pe frunte Intru cu glezne sub]iri \n roua poemului trec prin amiaza scurt` a prozei cu s\nii l`sa]i [i apun \n roman cu capul pe pern` decapitat Nu e dec\t un pas de la poeta-fecioar` la femeia-roman (Din antologia Sappho, \n preg`tire la Editura Cartea Româneasc`)

69


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

AVA N P RE M I E R ~ David Grossman

P\n` la cap`tul p`m\ntului Un convoi [erpuitor de ma[ini civile, ma[ini de teren, ambulan]e militare, tancuri [i buldozere uria[e coco]ate pe trailere \nainteaz` greoi. {oferul taxiului \n care se afl` ea e t`cut [i trist. M\na lui se odihne[te pe maneta schimb`torului de viteze a Mercedes-ului, iar ceafa \i pare \mpietrit`. Au trecut deja minute bune de c\nd nu le-a mai aruncat nici o privire nici ei, nici lui Ofer. Ofer, din clipa \n care se urcase \n taxi, pufnise furios [i arborase o expresie care spunea, nu ai avut chiar cea mai inteligent` idee, mam`, s`-l lu`m tocmai pe el cu noi \ntr-o asemenea c`l`torie, [i abia atunci \n]elese ce f`cuse. La [apte diminea]a \l sunase pe Sami [i \l rugase s` vin` s-o duc` p\n` \n Ghilboa. Acum \[i d`dea seama c`, din cine [tie ce motiv, nu \i d`duse nici un detaliu, nu \i oferise nici o explica]ie legat` de scopul c`l`toriei, a[a cum f`cea de fiecare dat`. Sami a \ntrebat-o c\nd are nevoie de el, iar ea a ezitat [i a spus, vino pe la trei, [i el a zis „Ora, poate c` ar fi bine s` plec`m mai devreme, fiindc` va fi nebunie pe autostrad`.“ De[i a avertizat-o, ea nu a priceput [i i-a spus c` nu are cum s` plece \nainte de ora trei. Voia s` petreac` aceste ore al`turi de Ofer, iar Ofer fusese de acord. Vedea c\te eforturi f`cuse Ofer pentru aceast` concesie. {apte sau opt ore, doar at\t mai r`m`sese din excursia de [apte zile pe care pl`nuiser` s-o fac` \mpreun`, iar acum

\[i d` seama c` uitase s`-l anun]e pe Sami c` [i Ofer urma s` c`l`toreasc` \mpreun` cu ei, poate c`, dac` i-ar fi spus, el ar fi rugat-o s` lase ziua liber` ori ar fi trimis un [ofer evreu, angajat de-al lui, „sectorul meu evreiesc“, a[a \i numea, dar \n momentul \n care \l sunase, era at\t de exuberant`, \nc\t pur [i simplu uitase, nici nu-i trecuse prin minte – fiecare clip` care trece \i spore[te nelini[tea ce i se cuib`rise \n piept –, deoarece pentru o asemenea c`l`torie, \ntr-o zi ca asta, era mai bine s` nu iei cu tine un [ofer arab. Chiar dac` e un arab de aici, de-al nostru, auzea vocea lui Ilan \n timp ce \ncerca s`-[i justifice gestul. Chiar dac` e vorba de Sami, care aproape c` face parte din familie [i care \i duce pe to]i cu ma[ina – pe colaboratorii lui Ilan, so]ul ei cel alienat, [i pe to]i membrii familiei – de mai bine de dou`zeci de ani. Ei s\nt principalii lui clien]i, ei reprezint` venitul lui lunar, iar \n schimb el are obliga]ia de a le sta la dispozi]ie dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru. Merg \n vizit` la casa lui din Abu Gosh la fiecare s`rb`toare de familie, o cunosc pe so]ia lui, Inaam, l-au ajutat destul de mult, cu rela]ii [i cu bani, c\nd cei doi fii mai mari ai s`i au vrut s` emigreze \n Argentina, iar ei doi aveau \n spate sute de ore petrecute \mpreun` \n ma[in`, merg\nd dintr-o parte \n alta, \ns` nu-[i aducea aminte s` fi existat \ntre ei un asemenea moment

71

traducere din limba ebraic` [i note de Ioana Petridean


n David Grossman (n. 1954) este unul dintre cei mai importan]i autori israelieni, cunoscut comentator al politicii Israelului fa]` de Palestina [i militant pentru acceptarea Palestinei ca stat. A studiat filozofie [i teatru la Universitatea Ebraic` din Ierusalim, iar dup` ce [i-a \ncheiat serviciul militar a lucrat la postul de radio Vocea Israelului. Dintre romanele sale, distinse cu numeroase premii [i traduse \n peste treizeci de limbi, fac parte Copii \n zigzag (1994), Cineva cu care s` fugi de acas` (2000) sau P\n` la cap`tul p`m\ntului (2008), acesta din urm` fiind recompensat cu prestigiosul Médicis Étranger [i considerat „cea mai bun` crea]ie literar` scris` vreodat` \n limba ebraic`“, revista Lire declar\ndu-l, la r\ndul ei, „cea mai bun` carte a anului 2011 \n Fran]a“.

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

de t`cere precum cel de acum. Cu el fiecare c`l`torie e un spectacol de comedie. E inteligent [i viclean, un vulpoi politic, arunc` \n toate direc]iile aluzii [i cuvinte cu sub\n]eles... nici nu ar putea concepe s` cheme un alt [ofer, s` conduc` ea \ns`[i nici nu \ncape discu]ie, cel pu]in \nc` un an de acum \nainte, a f`cut trei accidente [i a avut [ase abateri de la normele de circula]ie, o colec]ie impresionant` chiar [i pentru ea, iar judec`torul care \i suspendase permisul de conducere [uierase printre din]i c` \i f`cea o favoare [i c` ea \i datora via]a... ar fi fost at\t de simplu dac` l-ar fi putut duce ea pe Ofer, m`car ar mai fi avut la dispozi]ie o or` [i jum`tate al`turi de el, doar ei doi, poate chiar l-ar fi \mbiat s` se opreasc` undeva pe drum, \n Wadi Ara s\nt c\teva restaurante foarte bune, \nc` o or`, cel pu]in o or`, de ce at\ta grab`, spune-mi, ce anume te a[teapt` acolo? Nu vor avea parte prea cur\nd de o c`l`torie \n care s` plece doar ei doi, nu exist` nici m`car perspectiva unei c`l`torii \n care s` plece ea singur`, va trebui s` se obi[nuiasc` cu g\ndul, s` renun]e, s` nu-[i mai jeleasc` zi de zi independen]a pierdut`. Ar trebui s` fie mul]umit` c`-l are m`car pe Sami, care a r`mas la dispozi]ia ei [i dup` desp`r]irea de Ilan... Ilan era \nc`p`]\nat, pusese punctul pe i, pentru c` ea nu fusese \n stare s` se g\ndeasc` la asemenea detalii \n momentele acelea, Sami constituise o clauz` \n documentele care pecetluiser` divor]ul, el \nsu[i spune c` se simte ca o minge aruncat` de la unul la altul, ca o bucat` de mobil` sau ca un covor sau un obiect de vesel` supuse partajului. „Noi, arabii“, r\de el, etal\nd o gur` plin` de din]i uria[i, „s\ntem obi[nui]i s` fim desp`r]i]i de c\nd cu planul vostru de divizare“, iar amintirea glumei lui o face s` se simt` [i mai ru[inat` de ceea ce s-a \nt\mplat ast`zi, de faptul c`, \ntr-un fel sau altul, \n nebunia aceea general`, scosese complet din ecua]ie partea aceea a fiin]ei lui, faptul c` era arab. |nc` de diminea]`, din clipa \n care \l v`zuse pe Ofer cu telefonul \n m\n` [i cu expresia aceea de vinov`]ie \n priviri, cineva parc` venise [i preluase, cu o mi[care bl\nd`, dar ferm`, controlul asupra propriilor fapte. Fusese concediat`, redus` la statutul de observator, de mar-

tor. G\ndurile ei nu erau dec\t sc\nteieri disparate de emo]ii. Trecea dintr-o camer` \n alta cu mi[c`ri fr\nte, nefire[ti. Mai t\rziu au mers la magazin, ca s` cumpere haine, dulciuri [i CD-uri – ap`ruse o nou` antologie Johnny Cash –, [i p`[ise toat` diminea]a al`turi de el, chicotind ca o feti[can` [i amuz\ndu-se de tot ce \i spunea. |l devora cu priviri avide, c`scate precum h`urile, neru[inate, f`c\ndu-[i provizii pentru nesf\r[i]ii ani de foamete ce vor veni – [i vor veni sigur. A [tiut-o, f`r` urm` de \ndoial`, din clipa \n care \i spusese c` va pleca. Nevoit` s` foloseasc` toaletele publice, se scuzase de trei ori \n diminea]a aceea, avea diaree. Ofer r\dea. – Ce e cu tine? Ce ai m\ncat? Ea l-a privit fix [i i-a z\mbit timid, \ncrust\ndu-[i \n memorie sunetul vocii lui r\z`toare, imaginea capului s`u u[or aplecat. V\nz`toarea t\n`r` de la magazinul de haine a ro[it \n clipa \n care l-a v`zut prob\nd o c`ma[`, iar Ora se g\ndi m\ndr`: „E fiul meu.“ Fata de la magazinul de muzic` era cu un an mai mic` dec\t el, iar c\nd a auzit unde urmeaz` s` plece peste trei ore, a venit [i l-a \mbr`]i[at cu tot trupul ei lung [i mare, insist\nd s-o sune imediat dup` ce se \ntoarce. Ora vedea c` fiul ei era orb la toate aceste dovezi de afec]iune [i se g\ndea c`, probabil, inima lui \i apar]inea tot Taliei. Trecuse deja un an de c\nd ea \l p`r`sise, dar el \nc` nu o vedea dec\t pe ea. Se g\ndi cu triste]e c` era un ins credincios, asemenea ei, mult mai \nclinat spre monogamie dec\t ea, [i cine [tie c\]i ani vor mai trece p\n` c\nd o va uita pe Talia, dac` va mai avea parte de at\]ia ani, dar imediat [i-a [ters g\ndul acesta din minte, frec\ndu-l ca pe o pat` de pe creierul ei, cu ambele m\ini, [i totu[i o imagine reu[i s` scape, Talia venind \n vizit` ca s`-[i exprime condolean]ele, c`ut\nd, poate, iertarea tardiv` a Orei, [i \[i sim]i fa]a schimonosit` de furie, cum ai putut s`-l r`ne[ti astfel?, se g\ndi [i probabil c` a morm`it ceva, pentru c` Ofer s-a aplecat [i a \ntrebat \nceti[or „Ce este, mam`?“, iar pentru o secund` ea nu i-a mai z`rit chipul \n fa]a ochilor, nimic, doar vid, „Nimic, m` g\ndeam la Talia, ai reu[it s` vorbe[ti cu ea \n ultimul timp?“ Ofer a f`cut un gest cu m\na, un gest de refuz, „Las-o balt`, s-a terminat.“

72


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

* * * Cronometra cu aten]ie scurgerea timpului. Privea spre ceasul ei, spre ceasul lui, spre ceasurile din magazin, spre ecranele televizoarelor expuse \n vitrine. P\n` [i timpul avea un comportament ciudat, uneori p`rea c` zboar`, alteori abia se t\ra, iar alteori p`rea c` a \ncremenit de-a dreptul. I se p`rea posibil, chiar f`r` prea mare efort, s` deruleze timpul \napoi, nu cu mult, numai treizeci de minute sau o or` ar fi de ajuns pentru ea; marile no]iuni – timpul, destinul, Dumnezeu – puteau fi uneori erodate de t\rguieli m`runte, foarte m`runte. Au plecat \n ora[, ca s` ia masa la un restaurant din pia]`, au comandat o mul]ime de feluri de m\ncare, de[i nici unuia nu-i era foame, el \ncerca s-o amuze, \i spunea pove[ti despre punctul de control de l\ng` Tapuah, unde fusese soldat timp de [apte luni, [i abia \n clipa aceea Ora [i-a dat seama c` verificase miile de palestinieni care treceau prin punctul de control cu o simpl` unealt` primitiv`, asemenea detectoarelor de metale cu care te verificau c\nd intrai \n magazine. „Numai at\t aveai la dispozi]ie?“, a \ntrebat ea \n [oapt`, iar el a izbucnit \n r\s, „Dar ce credeai c` am la dispozi]ie?“, [i ea a zis „Nu m-am g\ndit p\n` acum la asta“, iar el a \ntrebat, cu o dezam`gire copil`reasc` \n voce, „Nu te-ai g\ndit niciodat` cum se fac lucrurile acolo?“ Atunci ea a zis: „Dar nici tu nu mi-ai povestit vreodat`.“ El a \ntors c`tre ea un profil care spunea, [tii exact de ce nu am f`cut-o, dar \nainte ca ea s` spun` ceva, [i-a \ntins o m\n` mare, bronzat` [i aspr`, cu care a acoperit m\na ei, iar atingerea aceasta simpl`, dar at\t de rar`, a ]intuit-o, reduc\nd-o la t`cere, \n vreme ce Ofer p`rea c` vrea s` umple acum, \n ultimele clipe, golul pe care \l l`sa \n urm` [i \i povestea gr`bit despre cutia de medicamente \n care tr`ise timp de patru luni, orientat` spre cartierul de nord al ora[ului Jenin, cum \n fiecare diminea]`, la ora nou`, deschidea poarta din gardul care \nconjura chichinea]a aceea \n care locuia, asigur\ndu-se c` palestinienii nu o blocaser` cumva \n timpul nop]ii. {i ea a \ntrebat „Mergeai acolo a[a, de unul singur?“ Iar el a zis „|n general o a doua persoan`, care r`m\nea \n chichinea]`,

\mi acoperea spatele, asta \n cazul \n care se trezea la ora aia.“ Ea ar fi vrut s` \ntrebe mai multe, dar g\tul i se uscase, iar Ofer a ridicat din umeri [i a rostit cu vocea unui palestinian b`tr\n „Kulo min Allah“, [i ea a spus \n [oapt` „Nu [tiam“, iar el a izbucnit \ntr-un hohot de r\s f`r` pic de am`r`ciune, ca [i cum ar fi \n]eles c` nu trebuie s` se a[tepte ca ea s` [tie asemenea lucruri, dup` care i-a povestit despre kasbah-ul1 din Nablus, despre care el spunea c` este cel mai interesant dintre toate, cel mai vechi, \nc` mai s\nt acolo case din perioada ocupa]iei romane, locuin]e construite asemenea unor poduri pe deasupra str`du]elor, iar subteranele \ntregului ora[ s\nt str`b`tute de un apeduct care traverseaz` fort`rea]a de la est la vest, cu canale [i tuneluri ce pornesc \n toate direc]iile, [i acolo se refugiaz` fugarii, fiindc` [tiu c` nu vom \ndr`zni niciodat` s` cobor\m dup` ei. Vorbea cu \nfl`c`rare, ca [i cum i-ar fi povestit despre un nou joc

73

1) Ora[ sau fort`rea]` arab`.


AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

video, \n vreme ce ea \[i \nfr\na cu greu dorin]a de a-i cuprinde capul \n palme [i de a-l privi \n ochi, p\n` \n ad\ncul sufletului aceluia care nu i se mai dezv`luise de ani de zile – cu un z\mbet, cu c`ldur`, f`c\ndu-i cu ochiul, ca [i cum ar fi jucat un jocule] menit s`-i amuze –, dar nu a avut curajul s-o fac`, a[a cum nici nu a putut s`-l \ntrebe cu franche]e, simplu, pe un ton lipsit de acuze [i repro[uri, „Spune-mi, Ofer, de ce nu mai putem fi prieteni, ca alt`dat`, ce dac` s\nt mama ta?“ La trei va veni Sami s`-i ia pe Ofer [i pe ea [i s`-i duc` la punctul de \nt\lnire. Ora trei era limita cea mai \ndep`rtat` \n mintea ei, nu avea puterea de a-[i imagina ce se va \nt\mpla dup` aceea, iat` \nc` o dovad` \n favoarea a ceea ce sus]inuse dintotdeauna, c` este complet lipsit` de imagina]ie, \ns` lucrul acesta nu era nicidecum adev`rat. Chiar [i asta se schimbase, \n ultima vreme era invadat` de tot felul de imagini – o imagina]ie otr`vit`. Sami va face c`l`toria mai u[oar`, mai ales la \ntoarcere, c\nd drumul va fi, f`r` \ndoial`, mult mai greu de suportat. |ntre ea [i Sami se crease un fel de rutin` casnic` pe parcursul lungilor c`l`torii f`cute \mpreun`. |i pl`cea s`-l asculte povestindu-i de-

spre familia lui, despre leg`turile complicate dintre clanurile din Abu Gosh, despre certurile din Consiliul Local, dar [i despre femeia de care fusese \ndr`gostit pe vremea c\nd avea cincisprezece ani [i pe care, poate, continuase s-o iubeasc` [i dup` ce se c`s`torise cu Inaam, veri[oara lui. Cel pu]in o dat` pe s`pt`m\n`, cu totul [i cu totul \nt\mpl`tor, sus]inea el, o vedea prin sat. Fusese profesoar`, ani de zile le-a predat fiicelor lui, apoi a devenit supraveghetoare. Pove[tile lui o descriu ca pe o femeie puternic`, cu o personalitate bine conturat`, iar conversa]ia era \ntotdeauna condus` de el \n a[a fel \nc\t Ora s` \ntrebe despre ea, dup` care el \i prezenta nout`]ile cu un aer reveren]ios: \nc` un copil, primul nepot, un premiu din partea Ministerului Educa]iei, moartea so]ului ei \ntr-un accident de munc`. Reda \n cele mai mici detalii conversa]iile m`runte pe care le purtau c\nd se \nt\lneau \nt\mpl`tor la magazin sau la brut`rie ori, de[i foarte rar, c\nd o ducea cu taxiul, iar Ora \[i d`dea seama c` ea era singura persoan` c`reia el \[i permitea s`-i vorbeasc` despre femeia aceasta, poate fiindc` avea \ncredere \n ea [i [tia c` nu-i va pune niciodat` \ntrebarea aceea al c`rei r`spuns era evident.

74


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

Sami era un om cu sare [i piper, cum s-ar spune, un om foarte perspicace, iar ca dovad` a inteligen]ei lui st`tea [i faptul c` se pricepea destul de bine la afaceri, lucru care-i adusese, printre altele, [i o echip` m`ricic` de taximetre. La doisprezece ani primise o capr`. |n fiecare an capra f`ta doi iezi. „{i un ied de un an, s`n`tos“, i-a explicat el odat` Orei, „poate fi v\ndut [i cu o mie de shekeli2. C\nd iedul ajungea s` valoreze o mie de shekeli, \l vindeam [i puneam banii deoparte. Am pus deoparte, am tot pus deoparte, p\n` c\nd am adunat opt mii de shekeli, iar la [aptesprezece ani mi-am luat carnetul de conducere [i mi-am cump`rat un Fiat 127 vechi, dar func]ional, de la profesorul meu l-am cump`rat, a[a c` am fost singurul b`iat din sat care venea la [coal` cu ma[ina; dup`-amiezile lucram ca taximetrist, f`ceam comisioane, du-te-ncolo, vino-ncoace, [i uite-a[a, \ncet-\ncet...“ Anul trecut, \n toiul convulsiilor care puseser` st`p\nire pe via]a Orei, o prieten` \i g`sise o slujb` temporar`, cu jum`tate de norm`, la un muzeu \n construc]ie din Nevada, care, din cine [tie ce motive, se ar`ta interesat s` achizi]ioneze materiale legate de cultura israelian`. Ora a fost \nc\ntat` de oferta aceea neobi[nuit`, venit` din senin [i menit` s`-i mai distrag` aten]ia de la propria-i persoan`, a[a \nc\t a preferat s` nu caute motiva]iile care au stat la baza deciziei de a construi o machet` a Israelului \ntr-un muzeu amplasat tocmai \n de[ertul Nevada. Ea fusese repartizat` \n echipa care aduna materiale legate de anii 1950 [i [tia c` mai existau „colectori“ asemenea ei, [i \n celelalte echipe. Nu a \nt\lnit niciodat` vreunul. O dat` la fiecare dou` sau trei s`pt`m\ni pleca \mpreun` cu Sami \n c`l`torii minunate de-a lungul [i de-a latul ]`rii, dar, dintr-un motiv aproape indefinit, evita s` discute cu el despre muzeu [i despre scopurile acestuia, iar Sami nu \ntreba nimic [i ea se \ntreba ce anume [i-o fi imagin\nd el [i ce i-o fi povestind lui Inaam despre c`l`toriile lor. Zile \ntregi str`b`teau \mpreun` ]ara, cump`raser` o colec]ie \ntreag` de ligheane [i str`chini din inox de la un kibbutz din Valea Iordanului, o ma[in`rie foarte veche de muls lapte dintr-o a[ezare de undeva din nord, un frigider bine \n-

tre]inut dintr-un cartier al Ierusalimului [i, desigur, tot felul de m`run]i[uri, a c`ror descoperire \i st\rnea o pl`cere aproape fizic`: al optulea s`pun dintr-un set Tasbin, un tub de crem` Velveta, un pachet de comprese, degetare din cauciuc, pe care le foloseau pe vremuri [oferii care lucrau pe autobuzele Egged, o colec]ie de flori de c\mp presate \ntre paginile unui caiet, o mul]ime de reviste [i bro[uri – una dintre misiunile ei era aceea de a reconstitui biblioteca unui kibbutz a[a cum ar`ta ea \n anii 1950 – [i de fiecare dat` privea cum stilul cald [i prietenos al lui Sami Giubran \i cucerea pe to]i cei din jur. Cei mai b`tr\ni dintre membrii kibbutzurilor se bucurau s` afle c` [i el f`cuse parte la un moment dat dintr-o asemenea organiza]ie – „Este adev`rat“, \i [optea el la ureche, r\z\nd, „jum`tate dintre p`m\nturile din Kiryat Anavim apar]in familiei mele“ –, iar \n Ierusalim, \ntr-un club de shesh besh3, un grup de b`rba]i s-a n`-

75

2) Numele monedei israeliene. 3) Table, joc cu zaruri r`sp\ndit \n \ntreg Orientul [i \n Europa de Est.


AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

pustit asupra lui, to]i fiind convin[i c` crescuser` \mpreun` \n Nahalaot, ba chiar sus]ineau c` [i-l aduc aminte cum se c`]`ra \n pini [i privea meciurile echipei Hapoel din tribunele stadionului. O v`duv` fistichie din Tel Aviv, cu pielea bronzat` [i br`]`ri tremur`toare, a ajuns la concluzia c` era, f`r` doar [i poate, din Kerem. De[i era pu]intel cam gras pentru un yemenit, se vede c` are r`d`cini acolo, a spus ea c\nd a sunat-o a doua zi pe Ora, f`r` vreun motiv anume, [i e foarte [armant, a ad`ugat ea, e genul de b`rbat care a luptat \n Etzel4, crezi c` m` poate ajuta s` mut c\teva lucruri? Ora vedea cum, de dragul lui Sami, oamenii se \nvoiau s` se despart` de obiectele pe care le \ndr`geau, deoarece [tiau c` toate aceste bunuri, de care copiii lor se vor descotorosi \n mod cert imediat ce b`tr\nii vor trece la cele ve[nice, odat` ajunse \n m\inile lui, vor r`m\ne, \ntr-un fel sau altul, \n familie. |n timpul fiec`rei c`l`torii, chiar dac` nu dura dec\t zece minute, ajungeau \ntotdeauna la subiecte politice, dezb`t\nd cu pasiune cele mai recente [tiri, [i, \n ciuda faptului c` Ora, \n urma dezastrului cu Avram, se deta[ase complet de „situa]ie“ – eu mi-am pl`tit pre]ul, spunea ea cu un z\mbet pierdut, aproape imperceptibil –,

se l`sa atras` mereu de Sami \n discu]ii interminabile. Nu argumentele sau ra]ionamentele lui o f`ceau s` intre \n dialog, fiindc` le mai auzise, at\t de la el, c\t [i de la al]ii, [i era convins` c` toat` lumea \[i folosise toate atuurile \n lupta aceasta, „Cine ar mai putea veni cu un argument nou, decisiv, care s` nu fi fost rostit \nc`?“ le r`spundea ea, oft\nd, tuturor celor care \ncercau s-o atrag` de partea lor, dar c\nd discuta cu Sami, c\nd se contraziceau, lovindu-se u[or cu coatele [i z\mbind prudent, c\nd era cu el, aluneca spre dreapta chiar mai mult dec\t inten]iona, spun\nd mai multe dec\t ceea ce credea cu adev`rat, \n vreme ce \n fa]a lui Ilan [i a b`ie]ilor se plasa, cum spuneau ei, la st\nga dezam`gitoare, dar nici m`car ea \ns`[i nu putea spune exact ce [i unde este, \n fine, spunea ea, scutur\ndu-[i umerii cu gra]ie, abia dup` ce se va termina totul, toat` povestea, vom [ti cine a avut dreptate [i cine a gre[it, nu-i a[a? Cu toate acestea, c\nd Sami rostea cuvintele \n ebraica aceea cu accent arab, ca pentru a submina preten]iile interminabile [i lacome, care te umpleau de indignare, venite at\t din partea evreilor, c\t [i a arabilor, c\nd \i lua peste picior pe conduc`torii ambelor tabere cu c\te o zicere ar`beasc` t`ioas`, \n min-

4) Organiza]ie militar` a c`rei denumire complet` este Irgun Tzvai-Leumi; a activat \ntre anii 1931-1948, perioad` \n care teritoriul actualului stat Israel se afla sub mandat britanic.

76


D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

AVA N P R E M I E R ~

tea ei urca, de undeva din ad\ncurile memoriei, idi[ul pe care-l vorbea tat`l ei [i, \n timp ce vorbea cu el, avea senza]ia indefinit` c` sf\r[itul, sf\r[itul acestei pove[ti trebuie s` fie unul bun – [i va fi unul bun, fie [i numai datorit` faptului c` acest b`rbat [leamp`t, cu fa]a rotund`, care [ade al`turi de ea, a reu[it s`-[i p`streze nealterat` ironia lui fin` [i face eforturi s` r`m\n` el \nsu[i \n toat` nebunia asta. Alteori avea impresia c` \nv`]a de la el lucruri care \i vor folosi mai t\rziu, dac` – sau c\nd – \n Israel situa]ia se va inversa, Doamne fere[te, iar ea se va afla \n pozi]ia lui, iar el \n pozi]ia ei. Orice era posibil [i probabil c`, \[i d`dea seama ea, [i el se g\ndea la acela[i lucru, oare nu \l \nv`]a [i ea ceva prin faptul c` r`m`sese neschimbat` \n toat` nebunia asta? Iat` de ce era foarte important pentru ea s`-l ]in` c\t mai mult timp sub observa]ie, s` \nve]e cum reu[ise el \n to]i ace[ti ani s` nu se lase prad` am`r`ciunii, mai ales c`, din c\te \[i d`dea ea seama, nici nu \[i suprima vreun sentiment latent de ur` criminal` din ad\ncul sufletului, cum crezuse dintotdeauna Ilan, [i era uluit` s` vad` – ba chiar ar fi vrut s` poat` \nv`]a de la el – cum reu[ea s` nu pun` toate umilin]ele acelea zilnice, mai mari sau mai mici, pe seama cine [tie c`rui defect personal, a[a cum ar face \n mod sigur ea, ba chiar ar face-o cu toat` s\rguin]a dac`, Doamne fere[te, ar fi \n locul lui – cum, de altfel, [i f`cuse, dac` e s` spunem lucrurilor pe nume, pe \ntreg parcursul ultimului an. |ntr-un fel sau altul, el r`m`sese un om liber, \n ciuda haosului [i a nebuniei din jur, ceea ce ea reu[ea foarte rar. Acum totul cre[te [i se umfl` [i e la un pas s` explodeze, prostia ei, faptul c` e[uase \n aceast` chestiune complex`, de principiu, c` nu reu[ise s` fie un om sensibil \n locul acesta, \n vremurile acestea. Nu e[ti doar sensibil` sau blajin` – auzea ea unele cuvinte rostite de vocea mamei sale –, e[ti incapabil` s` fii orice [i oricum de la natur`, \n afar` de voit [i sfid`tor de sensibil`, at\t de sensibil`, \nc\t intri cu capul \n gard. Sami era un om cu adev`rat sensibil, de[i nu ai fi spus asta despre el, poate [i din pricina \n`l]imii, a greut`]ii [i a tr`s`turilor sale necizelate. P\n` [i Ilan era de acord, de[i nu o spu-

nea dec\t morm`it, cu o umbr` de \ndoial` \n voce: „Sensibil, sensibil, dar stai s`-i vin` r\ndul. {i atunci s` vezi tu sensibilitate à la Allah.“ Dar \n to]i ace[ti ani de c\nd \l cuno[tea, de c\nd \l urm`rea – [i o f`cea f`r` \ncetare –, nu reu[ise s` scape de curiozitatea infantil` st\rnit` de un handicap congenital pe care \l b`nuia \n fiin]a lui, \n condi]ia lui, \n ruptura din`untrul lui, \n existen]a lui dubl`. Era absolut sigur` c` nu d`duse niciodat` gre[. Nu d`duse nici m`car o dat` gre[ cu bl\nde]ea [i sensibilitatea lui. I-a dus odat` pe ea [i pe copii la aeroport, ca s`-l a[tepte pe Ilan, care se \ntorcea dintr-o c`l`torie. Poli]i[tii din punctul de control de la intrarea \n aeroport l-au luat cu ei [i l-au ]inut mai bine de o jum`tate de ceas. Ora [i copiii a[teptau \n taxi. B`ie]ii erau mici, Adam avea [ase ani, iar Ofer \n jur de trei, iar aceea a fost clipa c\nd au aflat c` Sami al lor era arab. C\nd s-a \ntors,

77


AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A l M A R T I E 2 012

palid [i transpirat, a refuzat s` le spun` ce se \nt\mplase. A zis doar „M-au numit arab de c`cat, iar eu le-am r`spuns c` se pot c`ca pe mine c\t vor [i tot nu voi deveni un arab de c`cat.“ Ora nu a uitat niciodat` fraza asta, iar mai t\rziu a repetat-o pentru sine pe un ton mult mai ap`sat, ca pe un medicament care s`-i \nt`reasc` inima de fiecare dat` c\nd s-au c`cat to]i pe ea, ca `ia doi directori servili – pupincuri[ti, cum \i numea pe vremuri Avram – de la clinica unde lucrase p\n` de cur\nd [i pu]inii ei prieteni, care \i \ntorseser` – mai mult sau mai pu]in – spatele dup` divor] [i \l aleseser` pe Ilan, m`car c` [i ea ar fi f`cut la fel, dac` a[ fi putut, \[i zise ea, [i eu l-a[ fi ales pe Ilan, nu a[ fi r`mas cu mine, iar la lista asta \l putea ad`uga [i pe t\mpitul `la de judec`tor, care-i furase libertatea de mi[care, [i putea la fel de bine s`-i aminteasc` [i pe copiii ei, mai ales pe Adam, nu [i pe Ofer, pe el nu, nu mai era sigur`, [i pe Ilan, desigur, care trona \n fruntea tuturor acelora care se c`caser` pe ea, [i care, cu treizeci de ani \n urm`, jurase c` scopul lui \n via]` va fi acela de a se asigura c`, de-a pururi [i \n vecii vecilor,

col]urile gurii ei se vor curba mereu a z\mbet, ha, [i Ora \[i atinge pe neg\ndite unul din col]urile gurii, pe cel pu]in c`zut, pe cel gol, p\n` [i gura ei li s-a al`turat \n cele din urm` celor care s-au c`cat pe ea. De-a lungul tuturor acestor c`l`torii al`turi de Sami, cu toate situa]iile neprev`zute, privirile pline de suspiciune pe care i le aruncau uneori oamenii [i comentariile \nfrico[`tor de nepoliticoase venite din partea celor mai afectuoase [i educate persoane pe care le \nt\lneau, pe parcursul tuturor testelor cu \ntreb`ri identice pe care li le oferea zi dup` zi via]a, \ntre ei se z`mislise o \ncredere tacit`, reciproc`, precum aceea pe care o sim]i fa]` de partenerul t`u c\nd ai de prezentat un num`r complicat de dans ori o acroba]ie periculoas`, [tii c` nu te va dezam`gi, [tii c` m\na lui nu va tremura, iar el [tie c` tu nu-i vei cere niciodat` un lucru care \]i este interzis s` i-l ceri.

78

(roman \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

n



Dilemateca 70