DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2006
Amor, secrete [i uitare ■ Cu ocazia public`rii \n Fran]a a trei c`r]i incitante despre via]a ascuns` a unor scriitori de prim` m`rime (Verlaine [i Rimbaud; Sartre [i Simone de Beauvoir; Marguerite Duras), revista Lire pe octombrie dedic` un consistent dosar vie]ii amoroase a scriitorilor. Dezv`luiri, conjecturi postume, pacte iluzorii – grupajul biografic-picant promite \n subtext iluminarea unei continuit`]i \ntre via]a privat` a autorului [i cea (chiar mai intim`) a operei. Nu e cazul, desigur, nici aici, nici \n general, atunci c\nd biografismul, psihologismul [i (adesea) mahalagismul au \ncercat s` \nlocuiasc` analiza operei. Cartea lui Hazel Rowley, tradus` din englez` la Grasset, arunc` asupra „familiei“ amoroase pe care o patronau Sartre [i Beauvoir o lumin` mai degrab` crud` dec\t fascinant`, denun]\nd falsul pact de transparen]` care a unit acest cuplu legendar. Dincolo de listele separate de aman]i [i proteja]i ale celor doi, de minciunile ref`cute cronologic [i de construirea intimit`]ii (mai ales) pentru livrarea ei public`, lucrul care \l incit` pe biograful indiscret este marea lor prolificitate: „Cum or fi reu[it s` fie at\t de prolifici, c\nd c`l`toreau at\t, aveau at\t de multe leg`turi paralele, ie[eau cu prietenii, citeau nenum`rate c`r]i, mergeau la cinema [i nu sc`pau nici o expozi]ie? Lucrau chiar [i \n vacan]e, puteau scrie oriunde: \n camera de hotel, \n cafenele zgomotoase, la umbra unui copac. A tr`i [i a scrie \nsemnau pentru am\ndoi unul [i acela[i lucru“. Amorul dintre Verlaine [i Rimbaud a f`cut s` curg` mult` cerneal` [i p\n` la apari]ia c`r]ii lui Bernard Bousmanne, Reviens, reviens, cher ami (Calmann-Lévy). Ref`c\nd desele lor pendul`ri \ntre Londra [i Bruxelles, biograful nu cade nici \n capcana incrimin`rii, nici \n cea a „suspiciunii de pasiune contra-naturii“. Aerul de fatalitate fantasmatic` [i esen]ial` literar (mai ales pentru Verlaine) d` probabil tonul cel mai nimerit de abordare a unui subiect at\t de delicat. |n ce prive[te „secretul“ de care se apropie cel pu]in una dintre c`r]ile ap`rute \n toamna aceasta despre Marguerite Duras (semnat` de Jean Vallier), el este cel explicat de Lacan: „Duras era dezarmat` atunci c\nd trebuia s` descrie actul amoros pentru c` acesta era zona \n care \i era absolut interzis s` mint`“. Abisal, dar f`r` esen]ial` leg`tur` cu adev`rurile [i minciunile literaturii...
R E V I S TA R E V I S T E L O R ■ Suplimentul literar al ziarului El País, „Babelia“, a publicat pe 14 octombrie un grupaj foarte dur despre „În[el`toriile memoriei“. Pornind de la recenta m`rturisire a lui Günter Grass (care a primit [i un Nobel spaniol, Premiul Príncipe de Asturias) despre apartenen]a sa de tinere]e la organiza]ia nazist` Waffen-SS, c\]iva dintre cei mai importan]i istorici, scriitori, jurnali[ti spanioli \ncearc` s` limpezeasc` situa]ia foarte special` a Spaniei. Santos Julía, autorul unui volum des citat – Istoriile celor dou` Spanii –, consider` reac]iile la autodeconspirarea lui Grass ca fiind cele ale unei „con[tiin]e morale edificate pe pedepsirea unei amintiri“. C`ci – dup` el – „memoriile nu ajut` deloc la cunoa[terea trecutului recent, ele fiind \ntotdeauna interesate [i \nf`]i[\nd protagonistul \n momentul \n care \[i aminte[te, iar nu \n vremurile evocate“. Pentru istoricul spaniol, la fel ca pentru Tony Judh \ntr-o carte celebr`, memory is a poor guide to the past. Cheia concordiei (a consensului?) ar fi, dup` Santos Julía, puterea de a trece peste, [i uitarea. Ce e uitarea, ne-am putea \ntreba azi, c\nd chestiunea e [i la noi extrem de arz`toare? „Nici amnezie, nici ignoran]`, ci o decizie politic` \n urma c`reia trecutul nu va interfera \n voin]a de a construi un viitor care s` ne elibereze de tarele trecutului.“ S` recunoa[tem, ne sun` prost, periculos [i nerealist. În Spania, totu[i, pactul uit`rii a ]inut p\n` acum, c\nd lucrurile \ncep s` se a[eze (mai ales \n c`r]i) f`r` ur` [i resentimente. Pentru mai t\n`rul Andrés Trapiello, cunoscut [i la noi cu romanul Amicii crimei perfecte, cele dou` Spanii ale lui Santos Julía s\nt... patru: Spania revolu]ionar` (nu \ntotdeauna democratic`); Spania contrarevolu]ionar`, antidemocratic` [i reac]ionar` a fasci[tilor, clerului [i oligarhiei; Spania nerevolu]ionar` a st\ngii democratice care, \n ciuda pacifismului ei, a avut aceea[i soart` cu Spania revolu]ionar`; [i, \n fine, Spania dreptei democratice care s-a men]inut, totu[i, la marginea franchismului. C\t despre c`in]` [i luciditate, Trapiello e sceptic: „Pu]ini scriitori din Spania franchist` s-au c`it public. Nici scriitorii comuni[ti nu [i-au regretat trecutul stalinist. Rafael Alberti, de]in`torul Premiului Lenin, a m`rturisit doar: «Mereu voi p`stra URSS \n inima mea». Iar Sánchez Mazaz, cu o arogan]` delirant`, a scris: «Nu m` c`iesc [i nu uit»“. Probabil c` a uita [i a trece peste (neglect and forgetting, cum spune Tony Judt) s\nt necesare pentru s`n`tatea civic`. P\n` la urm` \ns`, uit` [i trec peste doar victimele. Iar [i iar. ■ Simona Sora
11