DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2006
Un orgoliu t`iat \n dou` V-a]i sim]it vreodat` neglijat` de criticii literari sau ne\n]eleas` de cititori? Ce e mai important pentru dvs.: recunoa[terea oficial`, adic` premii, fidelitatea cititorilor, \mp`carea cu sine? Pentru mine, toate acestea s\nt importante. Împ`carea cu sine vine, \ndeob[te, dup` „\ndeplinirea“ celorlalte dou` alternative. E-adev`rat c`, dup` o anumit` v\rst`, chiar otr`vit fiind din pricina rat`rii sociale, profesionale etc., apare un surogat al \mp`c`rii cu sine. {i asta dintr-o ra]iune exterioar` ]ie, ce ]ine de trecerea timpului, de reordonarea priorit`]ilor, de nep`sare patologic` [i de apari]ia, ca din senin, a g\ndului mor]ii ce te poate relativiza f`r` rest. Dar se poate s` nu se \nt\mple astfel, nici m`car la 80 de ani, dac` nu e[ti s`n`tos la minte. S`-]i stea mintea tot la nimicuri existen]iale ce ]in de sentimentul puterii sociale [i financiare. Eu m` simt tot timpul neglijat`, ne\n]eleas` etc. de c`tre ceilal]i – colegi, critici literari – [i, exact \n
INTERVIU acela[i timp, mi se cam f\lf\ie. Oricum, nici un premiu nu confer` valoare scrisului t`u [i mai degrab` \]i st` pe cap. G`[tile ce s-au format p\n` s` prime[ti un premiu – primul premiu l-am primit la 55 de ani – m`r[`luiesc dup` acelea[i criterii ce pot avea de-a face sau nu cu premiantul mai mult sau mai pu]in fericit. Pe mine nici Premiul Nobel nu m-ar satisface, din mai multe motive pe care nu le mai \n[ir. Ca s` se [tie c` nu numai unii se pot raporta la un asemenea eveniment, ci [i eu, subsemnata, A.M. Spune]i-ne m`car un singur motiv pentru care nu v` satisfac premiile? Posed sentimentul gratuit`]ii \n cel mai \nalt grad, iar scrisul, pentru mine, nu este o meserie, ci o ultrameserie. Adic` ceva ce pulseaz` \n jurul profesionalismului, a unei metode, a unei [tiin]e, a unui exerci]iu, prin aceea c` a irumpt dintr-o necesitate pe care mi-a dat-o extrema mea libertate de a fi. Prin scris \mi controlez via]a [i libertatea. Nu m-a satisf`cut, niciodat`, nimic altceva, dec\t o anumit` dialectic` \ntre scris [i non-scris. Scrisul m-a ajutat s` rezist pe marginea precar` a limitei sensibilit`]ii, adic` a unui sens, oricare ar fi el. {i la mine orice li© Rare[ Avram
71