Issuu on Google+

D I L E M AT E C A ●

SUMAR

IULIE 2006

INFO Dilemateca v` recomand` 9 Macondo r`m\ne doar \n literatur` 12-13 3,14TECA 6-8

DOSAR 14-22 Marius Chivu,

Literatura de consum, literatura de vacan]`

LECTURI 24-26 Nora Iuga, Poezia român`

schimb` tricoul cu poezia german`

LOCURI DE CITIT 28-29 Adina Popescu,

35-37

38-39

40-41

42 43-44

46

Audiobook Matei Florian Ghiduri Iaromira Popovici

ANCHET~

PROFIL 66-69 Radu Paraschivescu,

traduc`tor

Nora Iuga (paginile 24-26)

INTERVIU 70-75 Andrei Codrescu: „Visul meu acum

e s` tr`iesc cu c`r]i [i animale“

RECENZII

DOCUMENTE

Sanda Cordo[, Lumini]a Corneanu, Alexandru Matei, Florina P\rjol Literaturi str`ine Claudiu Constantinescu, Dan Goan]`, Andrei Gorzo, Elisabeta L`sconi Istorie C`t`lin Avramescu, Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Politologie Bogdan Barbu, Magdalena Boiangiu Filozofie Alexander Baumgarten, Anca Manolescu Mentalit`]i Alexandru Ofrim Arte Ruxandra Demetrescu, Drago[ Tudor

3,14TECA (paginile 12-13)

de Marius Chivu 60-65 Tabieturi [i metehne de scriitor (partea a doua)

Literatura underground

30-31 Literatur` român`

32-34

45

78-80 Gabriel Liiceanu, Un seminar despre

presocratici \n 1948 sau Ce se poate face c\nd comunismul vine la putere 80-83 Dinu Manoil, O scrisoare c`tre Laura Gu]anu

Radu Paraschivescu (paginile 66-69)

REPORTAJ 84-88 Stela Giurgeanu, Cartea lumii.

Bibliotecile publice: improviza]ie [i realitate

FRAGMENTE 90-97 Sorin Stoica,

Aventurile unor români \n str`in`tate

Sorin Stoica (paginile 90-97)

3


EDITORIAL

Kant \n [lapi „Pe vremea mea“, profesorii de român` aveau obiceiul de a le da elevilor, la sf\r[itul anului [colar, o list` de lecturi „de vacan]`“. Unii cereau chiar „dovada“, dup` vacan]`: fi[e de lectur`, rezumate, citate „care ne-au impresionat“. Nu [tiu \n ce m`sur` se mai p`streaz` acest obicei didactic \n [colile de tranzi]ie. În schimb, tema „lecturilor de vacan]`“ a fost preluat` masiv de mass-media. Nu cu scop „instructiv-educativ“ (fereasc` Domnul s` se ocupe mass-media de a[a ceva!), ci de entertainment. {i comercial – c`ci cele dou` dimensiuni ale „fiin]ei estivale“ merg \mpreun`. Prin iulie, ziarele \ncep s` bat` toba anchetelor: criticii literari, scriitorii, vip-urile primesc \n plin` figur` de stil \ntrebarea-cheie a verii – „ce c`r]i recomanda]i pentru vacan]a aceasta?“. C`r]i – colec]ia de var`. C` la toamn` se schimb` garnitura. Un amestec de marketing (c`ci „ideea de var`“ se cupleaz` cu genurile de consum – c`r]i poli]iste, sentimentale etc.), de obsesie a distrac]iei rapide [i necondi]ionate [i de obi[nuin]` induc, \n fiecare var`, c` [i \n materie de lectur` vacan]a e altceva [i altfel dec\t cititul „de peste an“. Vara – ni se sugereaz` – trebuie s` citim chestii lejere, relaxante, care s` ne deconecteze. Nu putem sta pe plaj`, \n [lapi, s` citim Kant. Dar ce spun eu de Kant, nici „m`car“ un roman serios – de Tolstoi, Rebreanu ori Steinbeck – nu are ce c`uta \n geanta de plaj`, \ntre r`coarea unui softdrink [i moliciunea unui prosop. R`zboi [i pace, R`scoala ori Fructele m\niei –

DILEMATECA Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Petrescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban

4

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

astea nu-s titluri de var`! Te deprim`, te fac s` te g\nde[ti la lucruri grave, dramatice, serioase. {i, \n general, te fac s` te g\nde[ti. Or, vara, cititul trebuie s` fie [i el \n logica pie]ei [i a consumului: citim iarna la gura sobei, prim`vara \n parc, toamna la [coal`; vara nu citim, ci consum`m c`r]i. Într-un fel, marketingul editurilor nu prea are \ncotro: vara e un sezon slab, nu se v\nd manualele [i cursurile universitare, c`r]ile para[colare, cele necesare form`rii profesionale [i altele; a[a \nc\t golul trebuie umplut cu ceva: s` vindem m`car c`r]ile lejere. Dar, intrat pe m\na mass-media, acest mecanism de marketing induce st`ri [i creeaz` false „reguli“: din agita]iunea cu care se sus]ine [i promoveaz` tema „cititului lejer, de var`“, rezult` c` vara trebuie s` ne reducem activitatea cerebral`, s` lu`m o pauz` de g\ndire, s` veget`m. „Ce faci, dom’le, cite[ti Kant pe plaj`? P`i e var`, te credeam om serios…“ Lectura, ce-i drept, are determin`ri complexe. Exist` – sau pot exista – conexiuni \ntre tipul de text citit [i starea cititorului, locul [i momentul lecturii. Socialmente, pot ap`rea fenomene de acceptare/respingere ale unor texte sau altora, mode, patimi. Dar cititul este, \n ultim` instan]`, un act individual, care depinde, \ntre altele, [i de educa]ia [i experien]a de lectur` a cititorului. Kant [i Tolstoi pe plaj`? Pentru unii e posibil, de ce nu… Dar nu plaja e elementul hot`r\tor \n acest context… ■ Mircea Vasilescu

Rubrici: {tefan Agopian, Ioana Bot, Alexandru C`linescu, Sanda Ni]escu, R`zvan Petrescu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Raluca Vlaicu Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. {coala Floreasca nr. 3, sector 1, 011641 Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Adrian Bucur (tel. 231.35.00 / 217) Publicitate: Laura R`dulescu (tel. 231.35. 00 / 121) Marketing: Matei Ple[u (tel. 231.35.00 / 112) ISSN 1842 – 1377


D I L E M AT E C A ●

INFO

IULIE 2006

Primii pa[i ai revolu]iei Google Devine cert: o revolu]ie cu iz de apocalips` pentru editurile din \ntreaga lume se preg`te[te la ad`postul Internetului. La mijloc nu ve]i descoperi nimic din alchimia de odinioar` – mul]imile obidite, \nfometate sau furioase – ci doar un motor de c`utare celebru [i suficient de puternic ca s` \nsp`im\nte o industrie \ntreag` prin dorin]a sa de a oferi gratis c`r]ile ce p\n` acum se cump`rau \n libr`rii [i biblioteci. Nu v` l`sa]i p`c`li]i de sonoritatea suav` [i inocent` a numelui. Exist` suficient de mul]i oameni pe lume gata s` jure c` Google e un monstru. Dac` s\nte]i str`in de ce se \nt\mpl`, e bine de [tiut c` nu avem de-a face cu nimic neobi[nuit: aceea[i lupt` dintotdeauna \ntre vechi [i nou, unde vechi \nseamn` tipografia lui Johannes Gutenberg [i nou, o industrie a Internetului care a explodat cu adev`rat de mai pu]in de un deceniu. {i mai exist` de ceva timp [i un program gata s` ia amploare: Google Book Search. Un program cu dou` fa]ete. Prima, coopteaz` mii de edituri \n beneficiul milioanelor de cititori virtuali care, \n felul acesta, vor fi \n m`sur` s` descopere [i, ulterior, s` cumpere c`r]ile pe care [i le vor dori. P\n` aici, nimic neobi[nuit. Cealalt` fa]et`, \ns`, cea a bibliotecii Google, reprezint` o cu totul [i cu totul alt` problem`. {i anume: cinci biblioteci, printre care [i cele ale universit`]ilor Stanford [i Harvard, vor pune la dispozi]ia Google toate volumele lor pentru a fi digitalizate [i apoi introduse \n programul Google Book Search. Evident, industria editorial` pretinde c` tot acest proces \ncalc` grosolan legea copyrightului. Nigel Newton, redactor-[ef la Bloomsbury, editur` la care a ap`rut [i seria Harry Potter, a r`bufnit \mpotriva Google, sus]in\nd c` ceea ce este pe cale s` se \nt\mple va fi „o jefuire a literaturii“. În acela[i timp, edituri franceze ca „La Martinière“ sau germane ca „WBG“ au \nceput demersurile legale \ntr-un proces pe care \l vor intenta \mpotriva societ`]ii Google. Motivul? „O \nc`lcare flagrant` a legii copyrightului. Nimeni altcineva \n afara autorilor, a editurilor [i a proprietarilor de drept nu are dreptul s` multiplice c`r]i.“ Cinci mari edituri americane au demarat o ac]iune separat` \n numele a Association of

American Publishers. „Ideea de baz` este c` Google vrea s` fac` milioane de dolari pe talentul autorilor [i drepturile editurilor.“ Cei de la Google, prin vocea directorului european Jans Redmer, s-au ar`tat pondera]i [i \mp`ciuitori: „Nu este vorba de a oferi c`r]ile pe Internet. Nu este vorba nici m`car despre cititul on line. La mijloc este pur [i simplu descoperirea c`r]ii. Încerc`m doar s` oferim link-uri la fiecare cerere de c`utare“. Accesul este restr\ns doar la acele c`r]i care nu s\nt protejate de copyright. Pentru celelalte nu se va oferi mai mult dec\t titlul [i autorul. Problema ar putea fi l`murit` aici, numai c`, pentru a oferi doar o simpl` informa]ie, motorul de c`utare Google trebuie s` scaneze \ntreaga carte. Un cerc vicios, at\t timp c\t editurile cer permisiunea pentru fiecare volum \n parte, ceea ce ar \ntinde \ntregul proces pe o durat` echivalent` cu eternitatea. Prin extensie asupra \ntregului Internet, ar \nsemna c` motoarele de c`utare ar trebui s` cear` permisiunea proprietarilor de website-uri pentru a le include \ntr-un index, astfel \nc\t toate „enciclopediile“ virtuale ar deveni, practic, imposibil de creat. Pe de alt` parte, ]in\nd cont c` o carte scanat` nu poate fi desc`rcat` de pe Internet fraudulos, exist` [i c\]iva sus]in`tori ai proiectului Google, care v`d implicarea motorului de c`utare ca pe un simplu ajutor. „Fals“, sus]ine Joel Rickett, editor la „Bookseller“. „În mai pu]in de cinci ani se va inventa cu siguran]` un mecanism care va face lectura digital` mai interesant`. Google va fi atunci principalul editor [i va distruge treptat fundamentul industriei noastre“. P\n` la l`muriri ulterioare, r`m\nem [i noi \n a[teptare. ■ © Simion Ivanoschi

5


INFO

D I L E M AT E C A ●

Opera]iunea Hegel Opinia public` interna]ional` face presiuni cresc\nde asupra Iranului pentru a-l elibera pe filozoful [i scriitorul Ramin Jahanbegloo, arestat \n aprilie \n aeroportul Mehrabad din Teheran din motive care nu au fost specificate. Încarcerarea sa \n celebra \nchisoare Evin este \ngrijor`toare pentru to]i intelectualii iranieni, mai ales c` prietenii apropia]i ai lui Jahanbegloo insist` c` filozoful nu s-a implicat niciodat` \ntr-o politic` activ` care s` justifice deten]ia. At\t Amnesty International, c\t [i Uniunea European` [i guvernul Canadei – a c`rei cet`]enie, \n afara celei iraniene, o de]ine – au f`cut un apel pentru eliberarea sa. Cum era de a[teptat, declara]ia lui Amid Reza Asefi, purt`tor de cuv\nt al ministerului de externe iranian, nu a f`cut lumin` \n acest caz: „Acest individ avea c\teva leg`turi suspecte cu anumite surse. Nu cunosc acuza]iile \mpotriva lui. Securitatea le va divulga publicului odat` cu \ncheierea investiga]iilor“. Un prieten al domnului Jahanbegloo, [i totodat` analist politic teheranian, crede c` acuza]iile care au stat la baza arest`rii ar fi leg`turile acestuia cu cercurile academice din afara Iranului, de[i ele, \n sine, nu pot face obiectul unei condamn`ri. E de presupus c` motivul imediat ar fi acela c` o agen]ie de pres` iranian` a dezv`luit c` Ramin Jahanbegloo urma s` participe la o conferin]` ce avea loc la Wilson Centre din Statele Unite. „Este un caz trist. Este dificil de \n]eles c\nd singurul motiv pentru care se deplasa \n America era Hegel. Nu este un specialist \n politic` extern`.“ Conform legilor iraniene, nu exist` o limit` legal` a

Dilemateca v` recomand` ■ Rilke, }vetaieva, Pasternak, Roman epistolar 1926, traducerea de Janina Iano[i, adaptarea comentariilor [i note de Ion Iano[i, Editura Ideea European`, 2006. Un extraordinar roman de dragoste alc`tuiesc Janina [i Ion Iano[i din traducerea, montajul [i comentarea unei coresponden]e \ntre poe]i care se iubesc, se citesc unii pe al]ii [i \[i analizeaz` reciproc poezia cu o simpatie

6

IULIE 2006

timpului pentru care o persoan` poate fi de]inut`, \nainte de a fi pus` sub acuzare sau eliberat`. ■

Bacalaureat (citatele lunii iulie) Dac` Ilie Moromete va fi fost sau nu intelectual, este o dilem` aparent insolvabil`, at\t timp c\t la mai multe licee din ]ar`, elevi care au sus]inut teza intelectualit`]ii domnilor Moromete [i Ion au ob]inut, f`r` prea mari probleme, nota 10. C` s-ar putea replica oric\nd c` acest 10 a fost acordat meritelor ortografice, stilistice [i narative ale lucr`rilor, este una dintre acele teze interesante care ar trebui dezb`tute c\t de cur\nd. P\n` atunci, nu ne r`m\ne dec\t s` ne delect`m cu c\teva dintre afirma]iile reconfortante ale acestei luni de var`. De analizat: „Opinia mea sau p`rerea mea despre urm`toarea afirma]ie, despre urm`toarea propozi]ie, despre urm`toarea fraz`: Un om nu trebuie s` \ncerce dec\t ce poate face de I.L. Caragiale este despre un om, despre o persoan`, despre o fiin]` care se g`se[te, se exist`, care exist` \n natur` [i este \n mod normal, e \n mod corect, e mod valabil, e \n mod variabil s` poat` s` fac` ce vrea [i s` poat` s` fac` ce poate.” (surs` necunoscut`, Gândul, 5 iulie 2006). De reflectat: „A existat o iubire adev`rat`: atunci c\nd iube[ti devi mai z`p`cit. Dac` Ilie Moromete ar fi tr`it \n mediul urban, cu siguran]` s-ar fi num`rat printre intelectualii de seam`.” (surs` necunoscut`, Libertatea, 8 iulie 2006). De l`murit: „Orice elev care a citit romanul Ion ar fi trebuit s`-[i aminteasc` cel pu]in momentul \n care Ion [i Ana fac amor pe cuptor. Scena aceea r`m\ne de obicei \n mintea elevilor. {i ar fi trebuit atunci s` se g\ndeasc` la faptul c` un intelectual nu face amor pe cuptor.” (Nicolae I. Nicolae, consilier al pre[edintelui Academiei Române, Evenimentul Zilei, 4 iulie 2006).

marcat` de profunda cunoa[tere a am`nuntelor creatoare de sublim. Senzualitatea, de care s\nt \nc`rcate aceste scrisori, exprimat` at\t de intens – rivaliz\nd cu cele mai [ocante cuceriri ale literaturii de la \nceputul acestui mileniu – uime[te [i farmec` prin felul cum se lipse[te de concret. Cei trei nu se \nt\lnesc [i c\nd o fac (}vetaieva s-a \nt\lnit de c\teva ori cu Pasternak [i au discutat despre poezie [i m\ncare), nimic din ceea ce tr`iesc \n profunzime nu se traduce prin gesturi. Ca s` se admire [i

s` se iubeasc` n-au nevoie s` se vad`, s` se dezbrace, s` se pip`ie [i s` exerseze tot restul baletului trupesc, le este suficient` admira]ia \mp`rt`[it` pentru cel`lalt [i explorarea propriului eu. E o iubire carnal` circul\nd prin proza scrisorilor [i prin poezia copiat` [i r`scopiat` de m\n`, ca s` ajung` curat` la cel c`ruia \i este destinat`. Curat`. (Magdalena Boiangiu) ■ Mircea Martin, Singura critic`, Editura Cartea Româneasc`, 2006. La fel de actual` [i de necesar` ca acum 20


D I L E M AT E C A ●

INFO

IULIE 2006

R`zboi \mpotriva argoului Jonathon Green, autorul unui volum despre care speciali[tii par s` se fi pus de acord \n a-l considera „dic]ionarul complet al argoului“, a fost de cur\nd supus oprobriului public. C` acest oprobriu ar fi sem`nat ca dou` pic`turi de ap` cu un act de lin[aj dac` Jonathon Green ar fi avut nefericita inspira]ie de a se afla \n preajma contestatarilor s`i, este meritul, exclusiv, al mai multor organiza]ii cre[tine din Statele Unite care au reu[it, \n urma unor presiuni cresc\nde [i al unui tam-tam mediatic pe m`sur`, s` conving` autorit`]ile unui district [colar din Carolina de Nord s` interzic` accesul elevilor la acest volum. Conform spuselor lui Green, Carolina de Nord este, p\n` acum, singurul loc \n care dic]ionarul s`u nu a mai putut fi folosit \n [coli. Împreun` cu aceast` carte, alte patru au fost trecute pe lista neagr` a \nfier`rii publice. Este vorba de The Chocolate War de Robert Cromier, Junie B Jones and Some Sneaky, Peaky Spying de Barbara Park, Reluctantly Alice de Phyllis Reynolds [i In the Night Kitchen de Maurice Sendak. Autorit`]ile [colare sus]in c` au luat aceast` decizie la \ndemnurile mai mult dec\t persuasive ale grup`rii de activism cre[tin din localitate, denumit` Called2Action. Pe de alt` parte, unii p`rin]i s-au ar`tat ultragia]i de faptul c` exist` \n continuare \n programa [colar` c`r]i precum The Colour Purple de Alice Walker sau Beloved de Toni Morrison, pe care copiii lor s\nt, mai mult sau mai pu]in, obliga]i s` le citeasc`. Evident, ultragiul nu putea fi adus dec\t de „limbajul vulgar [i sexual explicit“. Domnul Green, \n schimb, s-a ar`tat flatat de toat` aceast` aten]ie care i se acord` \n ultimul timp. „Nu este chiar vorba de o ardere a c`r]ii \n pia]a public`, dar, \n buna

de ani, Singura critic` este un exerci]iu de luciditate teoretic` [i practic` \mpotriva (atunci, ca [i acum) unui „amatorism de larg` disponibilitate“. Singur`tate, necesitate absolt`, adecvare – critica, a[a cum o practic` Mircea Martin nu doar \n aceast` carte, este „\n]elegerea ca putere de supunere la obiect, ca prob` de plasticitate spiritual`, ca sfidare a \nchist`rii [i suficien]ei, ca semn c` dialogul exist` [i comunicarea – comuniunea chiar – este posibil`“. O carte din canonul indiscutabil

tradi]ie a cenzurii, nu v`d nici cea mai m`runt` urm` de logic` \n ceea ce se \nt\mpl`.“ Green a ad`ugat c` \n dic]ionarul s`u nu exist` mai mult de 80 de cuvinte susceptibile de vulgaritate. Este bine de [tiut c` pe site-ul oficial al grup`rii Called2Action se poate citi \ndemnul „\nroleaz`-te \n primele linii ale b`t`liei pentru viitorul copiilor no[tri“. Aceast` interdic]ie survine la o s`pt`m\n` dup` ce o bibliotec` [colar` din Miami a scos din rafturile sale o carte de copii despre Cuba \n care, printre altele, st`tea scris negru pe alb: „copiii din Cuba m`n\nc`, muncesc [i merg la [coal` la fel ca [i tine“. Uniunea pentru Libertatea Drepturilor Civile a protestat \mpotriva acestei decizii.

Florin L`z`rescu, premiat \n Austria Prima edi]ie a „Eastern European Literature Award“, concurs care va premia de acum \nainte c`r]ile ap`rute \n Europa Central` [i de Est, [i-a desemnat c\[tig`torii la sf\r[itul lunii iunie. Dac` marele premiu a fost c\[tigat de scriitoarea bulgar` Theodora Dimova pentru romanul Maikite (Mamele), locul al doilea a fost ocupat la egalitate de Florin L`z`rescu pentru Trimisul nostru special, roman ap`rut la Editura Polirom \n 2005, [i de Anna Zonova, scriitoare din Cehia, pentru Za trest a za odmenu (Ca pedeaps` [i drept r`splat`). Juriul interna]ional, prezidat de Jiri Grusa – pre[edinte al P.E.N. Clubului Interna]ional [i directorul Academiei Diplomatice din Viena – a avut de ales \ntre 20 de participan]i, c\te doi pentru fiecare ]ar` prezent`. În prealabil, a existat o selec]ie la nivel na]ional, juriul din România, format din Andrei Corbea-Hoi[ie, Ion Bogdan Lefter [i Liviu Papadima, opt\nd \n cele din urm`, pe l\ng` romanul lui Florin L`z`rescu, pentru volumul de poezie Cerul din burt` scris de Ioana Nicolaie [i publicat de Editura Paralela 45. De men]ionat c` alegerea a fost f`cut` dintr-un num`r de 20 de c`r]i (7 de poezie, 13 de proz`) ap`rute \n România \n anul editorial 2005. C\[tig`torii vor fi prezenta]i la t\rgul de carte de la Frankfurt din acest an, iar \n prim`vara anului 2007 cele 3 romane premiate vor fi publicate at\t \n versiunea original` c\t [i \n limba german` la Editura Wieser, \n colec]ia Edition Zwei. Florin L`z`rescu a intrat, de asemenea, \n posesia unui premiu \n valoare de 5.000 de euro.

al criticii române[ti. (Simona Sora) ■ Neil Gaiman, Zei americani (Editura Tritonic, 2006). Un personaj cu nume \ntunecat – Shadow (Umbra) – printre actorii divini ai unor ritualuri uitate, \n Statele Unite ale Neonului de azi. (Dan Stanciu) ■ Frumoasele adormite al lui Yasunari Kawabata (traducere din japonez` de Anca Foc[eneanu, Editura Humanitas), pentru c` bordelul cu fete adormite unde se duc s` doarm` b`tr\nei singuri este doar un loc din sufletul

nostru deopotriv` candid, trist [i pervers. (Marius Chivu) ■ Radu Paraschivescu, Ghidul nesim]itului, Editura Humanitas, 2006. Ame]it de claxoane, astenizat de manele, turmentat de vacarmul [i miasmele str`zii, de gesticula]ia excesiv` [i aberant` a oamenilor, Radu Paraschivescu a scris acest tratat despre profilaxia intoxic`rii urbane. O carte util` [i pl`cut`, care st` la fel de bine \n trusa de prim ajutor din ma[in`, \n serviet`, \n bibliotec`. (Matei Martin)

7


INFO

D I L E M AT E C A ●

O licita]ie cu Shakespeare Cea mai important` carte a literaturii engleze a fost v\ndut` \n cadrul unei licita]ii care a avut loc la Londra pe data de 13 iulie. Simon Finch, un comerciant londonez, a oferit pentru prima edi]ie in folio a pieselor lui Shakespeare nu mai pu]in de 2.808.000 de lire sterline, echivalentul a 4.100.000 de euro. Publicat` \n 1630, la doar 7 ani de la moartea lui Shakespeare, volumul era de]inut de una dintre cele mai vechi [i prestigioase biblioteci britanice, „Dr. Williams Library“. David Wykes, directorul bibliotecii, a explicat c` acest folio a fost v\ndut pentru „a asigura securitatea financiar` a bibliotecii [i a spori serviciile aduse cititorilor no[tri“. Se pare c` ast`zi mai exist` aproximativ 230 de copii ale acestei edi]ii, marea majoritate a lor fiind de]inute de institu]ii americane. Copia v\ndut` la casa de licita]ii Sotheby este legat` \n piele de vi]el [i con]ine \nsemn`ri [i note l`muritoare \n privin]a felului \n care se citea \n secolul al XVII-lea. În plus, [i, cu siguran]`, cel mai important aspect legat de aceast` prim` edi]ie in folio este c` ea include nu mai pu]in de 18 piese nepublicate \n timpul vie]ii lui William Shakespeare,

Dilemateca v` recomand` ■ Jonathan Franzen, How To Be Alone: 15 eseuri datorate autorului Corec]iilor, majoritatea scrise \nainte de apari]ia romanului s`u-eveniment. De la boala tat`lui s`u (care a murit de Alzheimer) la povestea reportajului-fiasco pentru emisiunea lui Oprah Winfrey [i de la „c`r]ile pentru dormitor“ la analiza empatic-lucid` a declinului artistic al unui mare scriitor (William Gaddis, Mr Difficult), inteligen]a lui Franzen rezoneaz` cu \ntreb`rile pe care [i le pune oricare cititor – dar r`spunsurile s\nt numai ale lui: cristaline, incomode,

8

IULIE 2006

printre care [i Macbeth sau Cum v` place. C` aceast` licita]ie a stabilit un nou record, \n privin]a pre]ului cu care s-a v\ndut o carte \n Marea Britanie, este, probabil, un lucru de la sine \n]eles. ■

Enigma marilor români Mihai Eminescu, Nadia Com`neci, Constantin Bråncu[i, Mircea Eliade, {tefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Mihai Viteazu, Carol I [i Richard Wurmbrand. Pentru cei care nu au au asistat la dezv`luirea celor mai mari 100 de români, a[a cum au fost ei vota]i \n urma proiectului lansat de TVR, m` simt nevoit sa repet: Richard Wurmbrand este \n Top Ten. Probabil c` marele merit al acestui demers de o irelevan]` spectaculoas` este c` pastorul evanghelist (1909–2001), autor a numeroase c`r]i traduse \n peste 70 de limbi, \ncarcerat timp de 14 ani \n \nchisorile comuniste, a ajuns, \n sf\r[it, \n aten]ia publicului din România. Prezen]a sa al`turi de alte figuri ilustre, chiar dac` poate fi buim`citoare pentru cei mai mul]i, \mprumut` ceva din candoarea enigmatic` a unei bizarerii de cel mai bun gust. De men]ionat c` Gic` Hagi este vecin de clasament cu I.L. Caragiale, iar Constantin Noica, locul 81, este devansat cu o pozi]ie de nimeni altul dec\t de B`nel Nicoli]`.

pline de adev`r tr`it… Una din cele mai bune c`r]i de eseuri citite vreodat`! (Alex. Leo {erban) ■ Rex Pickett, Beat cri]`, Editura Paralela 45, 2006, traducere de Liviu Neagoe [i Rafael C\rlig – m`car pentru fanii filmului Sideways – („In vino veritas“), nu demult pe ecrane [i disponibil pe DVD, bibliografie aproape obligatorie pentru orice mic intelectual ratat depresiv. (Iaromira Popovici) ■ Nicolae Chiorcea, Titani ai [tiin]ei, Editura Lucman, 2006. Biografiile oamenilor de [tiin]`, ale „marilor b`rba]i din veacurile trecute [i din cele \n care tr`im“, s\nt, dup` cum spunea Nicolae Filimon, „c`r]i pe care, citindu-le, cine-

va poate s` zic` cu cugetul \mp`cat c` nu [i-a pierdut timpul \n zadar“. În aceast` gal` a [tiin]ei – o lucrare foarte bine documentat` – au un loc de cinste [i românii Victor Babe[, medic [i bacteriolog, Nicolae Paulescu, fiziolog [i medic, [i George Emil Palade, biolog [i primul român laureat al premiului Nobel, pentru descoperirile de infrastructur` celular`. Lucrarea mai con]ine, ca anexe, listele laurea]ilor Nobel pentru fizic`, chimie, medicin` [i fiziologie \n perioada 1901-2004, cu motiva]ia juriului care le-a acordat, [i o bibliografie selectiv`. (Ruxandra Tudor) ■


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

Macondo r`m\ne doar literatur` Pe 25 iunie, localitatea columbian` Aracataca a avut parte de un referendum mai pu]in obi[nuit. Cei 22.000 de reziden]i cu drept de vot ar fi trebuit s` aib` o confruntare direct` cu literatura, astfel \nc\t, la sf\r[itul zilei [i al num`r`rii voturilor, s` devin` cet`]enii unui or`[el cu numele schimbat \n Aracataca-Macondo. Motiva]ia este aparent simpl` [i o pute]i g`si \n mai toate manualele de specialitate: Aracataca este acel loc din imediata apropiere a coastei M`rii Caraibilor \n care, \n 1927, s-a n`scut cel ce va deveni faimos prin romanul Un veac de singur`tate, c\[tig`torul premiului Nobel pentru literatur` \n 1982, nimeni altul dec\t Gabriel García Márquez. Dincolo, \ns`, de aparen]e sau de schimbarea unui nume \n onoarea unui scriitor care a locuit \n Aracataca al`turi de bunici p\n` la v\rsta de 9 ani, primarul localit`]ii nu s-a sfiit, \ns`, s` puncteze [i o alt` latur` a chestiunii: „vrem s` exploat`m

INFO numele lui Gabriel García Márquez \n cel mai bun sens al cuv\ntului“. Indiferent care vor fi fost motiva]iile votului, un lucru este cert: din cei 22.000 de posibili votan]i, doar 3.600 s-au ar`tat interesa]i de aspectele literare sau toponimice ale localit`]ii lor. În concluzie, ceea ce ar fi trebuit s` semene cu un act de s`rb`toare, a adus destul de mult cu somnolen]a r`v`[itoare care a cuprins Macondo la sf\r[itul veacului de singur`tate. De[i 93% din cei care au votat au fost \mp`ca]i cu traiul \ntr-un prezumtiv Macondo, num`rul lor nu a fost de ajuns pentru omologarea rezultatului. Probabil c`, oric\t ar sus]ine Márquez \n volumul de memorii ap`rut [i \n România la Editura RAO, A tr`i pentru a-]i povesti via]a, c` scurta sa \ntoarcere \n locurile natale l-a convins s` devin` romancier, leg`turile cu Macondo nu s\nt pentru cei din Aracataca deosebit de clare. În plus, se pare c` nici m`car declara]ia primarului c` „onor\ndu-l pe maestru, comunitatea va avea destule beneficii“ nu a l`murit prea bine lucrurile. N-ar mai fi nimic de spus. Doar c` Gabriel García Márquez n-a mai vizitat ora[ul de mai bine de 20 de ani. ■

9


INFO

P`durea norvegian` [i na]ionalismul japonez Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi moderni, s-a ar`tat \ngrijorat de amploarea pe care na]ionalismul tinde s` o capete \n ]ara sa. Scriitorul a declarat pentru cotidianul de limb` englez` care apare la Hong-Kong, South China Morning Post, c`, \n calitatea sa de romancier, este obligat s` ia atitudine. Singura atitudine posibil`: urm`torul roman pe care \l va scrie va avea ca tem` central` pericolul na]ionalist. În viziunea lui Murakami, Shintaro Ishihara, guvernatorul de dreapta al ora[ului Tokyo, este „un om foarte periculos“. Una dintre deciziile cele mai controversate ale lui Ishihara a fost cea din 2003, prin care profesorii de la [colile publice au fost obliga]i s` p`streze un ritual strict [i ceremonios \n timpul inton`rii imnului na]ional. Decizia, aparent inofensiv`, s-a soldat cu demiterea a nu mai pu]in de 300 de pro-

10

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

fesori, motivul invocat fiind „nerespectarea regulilor“. De[i parte din cei g`si]i vinova]i au fost \n cele din urm` ierta]i, ei au trebuit, totu[i, s` urmeze „seminare de reeducare“. Ishihara s-a mai f`cut, de altfel, cunoscut [i prin omagiile pe care le-a adus celor 2 milioane [i jum`tate de japonezi care au murit \n conflagra]ii, f`r` a face deosebire \ntre simplele victime [i criminalii de r`zboi. Murakami adaug` c` pentru foarte mul]i cona]ionali ai s`i, atitudinea lui Ishihara aminte[te periculos de mult de modelul militarist practicat \n Tokyoul anilor 1930-1940. „Este un agitator. {i ur`[te China.“ Nu este pentru prima dat` c\nd Murakami a vorbit \n public despre na]ionalismul japonez. Într-un interviu ap`rut \n 1997 \n Salon.com, [i-a exprimat opiniile \n leg`tur` cu acel pericol care p\nde[te societatea japonez`: tendin]a din ce \n ce mai accentuat` de a rescrie istoria, de a nega, bun`oar`, masacrul de la Nanking sau tratamentul subuman la care au fost supuse femeile chineze [i coreene \n cel de-al doilea r`zboi mondial. „Nu trebuie s` fim lega]i de trecut, dar trebuie s` ni-l amintim“, a conchis Murakami. ■


D I L E M AT E C A â—?

IULIE 2006

Procesul pentru def`imarea islamului se am\n` 6.000 de euro. At\t ar trebui s` pl`teasc` jurnalista [i scriitoarea italian` Oriana Fallaci \n cazul \n care tribunalul din Bergamo o va g`si vinovat` de \nc`lcarea unei legi care interzice afirma]iile def`im`toare \ndreptate \mpotriva unei religii recunoscute de statul italian. Acuza]iile se bazeaz` pe numai pu]in de 18 presupuse declara]ii blasfematorii la adresa religiei islamiste, toate de g`sit \ntr-una dintre cele mai recente c`r]i publicate de autoare, Puterea ra]iunii. Fallaci, fost` corespondent` de r`zboi, nu se afl` pentru prima oar` \n mijlocul unor astfel de controverse. Este lesne de \n]eles c` opiniile sale, care au ca tem` central` ideea privitoare la un

INFO complot al musulmanilor de cucerire a Europei prin imigra]ie, nu au \ntrunit, nici pe departe, adeziunea general`. ĂŽn ciuda repetatelor \nvinuiri de instigare la ur` rasial`, Fallaci, acum \n v\rst` de 77 de ani, pare hot`r\t` s` \[i sus]in` convingerile \n continuare. Astfel, la \nceputul lunii iunie, \ntr-un interviu acordat unei reviste din New York, ora[ \n care s-a stabilit \n urm` cu c\]iva ani, scriitoarea a tran[at orice posibil` nel`murire legat` de felul \n care prive[te lucrurile: moscheea care se construie[te \n provincia Siena nu are ce c`uta pe fa]a p`m\ntului [i ar trebui distrus` \n cel mai scurt timp. Adel Smith, cea care a intentat procesul, pre[edinta Uniunii Musulmane Italiene, cunoscut`, printre altele, [i pentru \ncercarea (e[uat`) de a \nl`tura crucifixurile din [coala \n care \nva]` fiii s`i, a lipsit de la prima \nf`]i[are. Odat` cu ea, [i Oriana Fallaci. Procesul s-a am\nat, astfel, p\n` la data de 26 iunie. S-ar putea ca, p\n` la urm`, 6.000 de euro s` nu fie o sum` chiar a[a de mare. â– 


A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Mi-a[ dori s`-mi iau o vacan]` \n care s` citesc (m` scuza]i) exclusiv Alexandre Dumas [i Jules Verne. Nici \n vara asta, din p`cate, n-am s` reu[esc… M. V. ■ Ca om care a lucrat \n mai multe spitale, [tiu destul de bine c` Sanepidul este cel mai adesea o sec]ie \n care se adun` belferii, pilele [i oamenii f`r` specializare clar`. De aceea, titlul Elenei Vl`d`reanu din Suplimentul de cultur` nr. 83, „Rogozanu aduce sanepidul“, \mi sun` \n consecin]`. Dar ce nu \n]eleg \n ruptul capului e fraza decupat` de poet` din discursul criticului: „Am dou` mari mir`ri legate de idoli, spune Costi. În primul r\nd, c` \n ciuda absen]ei lor din perimetrul public, ei s\nt percepu]i ca ni[te idoli. În al doilea r\nd c`, fie [i idoli fiind, ei scriu prost“. A[adar, de[i nu exist`, ei s\nt, [i chiar nefiind, ei scriu. Cine s\nt, totu[i (cu nume [i prenume, v` rog), idolii care s\nt de[i nu s\nt, [i ce scriu ei at\t de prost \nc\t s` avem nevoie de deratizare? S. S. ■ Nu \mi place Houellebecq. Cu toate astea, \n Particulele lui elementare (Polirom, edi]ia a 2-a, traducerea lui Emanoil Marcu), la pagina 218, am dat peste un pasaj care mi-a mers la suflet: „Analiz\nd evenimentele prezente ale vie]ii noastre, oscil`m mereu \ntre credin]a \n hazard [i eviden]a determinismului. Totu[i c\nd e vorba de trecut, nu mai avem nici o \n-

12

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

doial`: ni se pare evident c` totul s-a petrecut a[a cum trebuia efectiv s` se petreac`“. Ce s` zic? Uneori combate bine! S. G. ■ Zinedine Zidane, unul dintre cei mai mari fotbali[ti ai planetei de ieri [i de azi, a explicat la c\teva zile dup` Mondialul german de ce l-a lovit pe Materazzi \n finala de la Berlin. În interviul acordat \n exclusivitate televiziunii publice franceze, Zidane a explicat ce [i cum poz\nd \n fa]a unei biblioteci. În urm` cu un an, unul dintre cei mai mari juc`tori ai României de azi, Adrian Mutu, a fost surprins de jurnali[ti cu o carte \n m\n` (Dostoievski, Idiotul). La c\t` carte au fotbali[tii `[tia, te [i miri cum de s\nt \n stare s` faulteze. M. M. ■ Am v`zut odat`, pe o c`ldur` insuportabil`, o dam` \ntr-o rochie vaporoas` \ndrept\ndu-se agale spre sta]ia de metrou de la Universitate, \n timp ce tocurile ascu]ite i se \nfigeau \n asfaltul fierbinte. Leg`na \n m\n` o carte pe care o ]inea cu un deget \ntre pagini, ca un semn. Era Lexiconul negru al Doinei Jela, o carte despre tor]ionari. A. M. ■ C\t timp r`m\ne o arm` de lupt` [i un instrument durabil de satisfacere a orgoliului, cartea tip`rit` nu o s` dispar`. Nicolas Sarkozy, ministrul de Interne al Fran]ei, probabil candidat la preziden]ialele de la anul, [i-a lansat volumul M`rturie \n care \[i l`mure[te rivalitatea cu actualul pre[edinte, Chirac [i sentimentele ce-l leag` de vremelnic p`c`toasa sa so]ie, Cecilia. Francezii citesc anul acesta [i voteaz` la anul. M. B. ■ Un pictor pe nume Conroy Maddox a fost \ntrebat, \ntr-un interviu, cum a descoperit suprarealismul. L-a descoperit – a spus el – prin 1933, la Birmingham, citind coresponden]a reginei Victoria. Mai precis, o scrisoare \n care suverana Imperiului Britanic i se confesa unei prietene c` nu [tie ce cadou s`-i ofere lui Willy (kaiserul Wilhelm II al Germaniei) de ziua lui. În cele din urm`, s-a hot`r\t s`-i d`ruiasc` muntele Kilimandjaro. D. S. ■ Marile adev`ruri nu s\nt neap`rat de g`sit \n \nv`]`turile profe]ilor, tratatele de filozofie sau literatur`. Inscrip]ia de pe o cutie de ceai verde chinezesc v` poate \nnobila cu cel pu]in la fel de mult` \n]elepciune: „Relaxeaz`-le [i savureaz` pl`cerea de a li“. Nu [tiu cum le vor fi relax\nd al]ii, dar, din c\t \n]eleg eu lucrurile, „a li sau a nu li“ r`m\ne \ntrebarea esen]ial`. M. F. ■ Pe un raft de pe balcon am dat peste un Evenimentul zilei mai vechi [i, \nt\mpl`tor, privirea mi-a c`zut pe unul din acele textule]e (compilate din folc-


IULIE 2006

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

lorul oriental) de-ale lui Coelho mim\nd \n]elepciunea. Am citit o fraz` la \nt\mplare: „Dac` reu[im s` oprim acest flux inutil de reflec]ii care nu duc nic`ieri totul devine posibil“. S` fi devenit Coelho metareflexiv? M. C. ■ Am citit \n manuscris, acum vreo [apte-opt ani, romanul Teodosie cel Mic al lui R`zvan R`dulescu [i am fost cucerit de-a dreptul. E una din cele mai frumoase c`r]i pe care le-am citit vreodat`. {i, totodat`, cartea cu cel mai ciudat destin de care am cuno[tin]`. A fost \n planul editorial al mai multor edituri, de c\teva ori a fost adus` chiar p\n` \n stadiul de bun de tipar, [i de fiecare dat`, ca un f`cut, se \nt\mpla ceva, un fel de Deux ex machina, [i nu mai putea s` apar`. Acum v`d c` e anun]at` de Polirom [i trag n`dejde ca, de data aceasta, Dumnezeul respectiv s` mai ia o pauz`. C. P.-B. ■ Jonathan Franzen despre conjugalitate: „Atunci c\nd s\nt \n pat cu un roman, tot ce pot spera este ca autorul s`-mi fie fidel. (...) pentru o vreme, de[i s\nt singur \n pat, cu o carte, nu s\nt singur. Pentru o vreme, fac parte dintr-un grup care nu e nici at\t de mare \nc\t s` fie relevant din punct de vedere statistic, nici at\t de mic precum sinele gol-golu]. Este un grup format din doi, scriitorul fidel [i cititorul credincios. S\ntem diferi]i, dar s\ntem la fel.“ („Books in Bed“, \n How To Be Alone, Harper Perennial 2004) a. l. [. ■ Pe [oseaua Bucure[ti-Pite[ti, chiar l\ng` gardul unui mare cimitir, se afla la mijlocul lui iulie a.c. un mare panou publicitar; pe panou scria Î]i alung` plictiseala [i Una bun` \mpreun` (pe l\ng` o fotografie cu o anume marc` de bere), iar pe gard scria www.cimitir.ro. S` mai spun` cineva c` nu po]i face un \ntreg roman din zece cuvinte, trei idei, o poz` [i un verb. A. C. ■ Iat` cea mai tehnic` defini]ie a unei rela]ii de cuplu, de la pasiune la tr`dare. Din cartea Tu mai vrei, el nu mai vrea, de Greg Behrendt [i Amiira Ruotola-Behrendt (Editura Kondyli, 2006, traducere de Victor Ion Papa): „C\nd tu [i tipul t`u a]i intrat \ntr-o rela]ie, era]i ca dou` ma[ini sport nou-nou]e care mergeau ]an]os una l\ng` alta. (...) Dup` o vreme, tu ai inceput s` tragi de volan st\nga c\nd el tr`gea dreapta, nu mai conducea]i cu aceea[i vitez`, unul din voi \ntotdeauna \ncerca s` vin` din urm` [i, \n cele din urm`, v-a]i bu[it [i a]i nenorocit de tot ma[inile. C\nd au pl`tit asigur`rile, unul din voi a decis s` cumpere o ma[in` nou` \n loc s-o repare pe cea avariat`“. I. P.

■ Halal p`rere au [i str`inii `[tia despre ]`ri[oara noastr`. În vacan]`, am \nt\lnit un cuplu de nem]i care \mprumutaser` de la o bibliotec` din Berlin un ghid turistic despre România. Ghid \n care se „sublinia“ c` cei care trec grani]a României trebuie s` aib` la ei mari cantit`]i de cafea [i bomboane, \ntruc\t la noi nu se g`sesc (!!!). {i s`-i fi v`zut pe cei doi tineri, ajun[i \n Bucure[ti cu avionul, \n Maramure[ cu trenul [i \n satul Breb cu autostopul, cum nu mai pridideau s` \mpart` \n st\nga [i-n dreapta cele c\teva kilograme de Kaffee [i Bombons! Deh, oamenii \[i propuseser` s` petreac` \n ]ara f`r` de cofein` [i dulciuri aproape o lun`. R. T. ■ Am descoperit recent \n jurnalul lui Petre Solomon, Am s` povestesc c\ndva aceste zile, ap`rut \n 2006 la Editura Vinea, acest citat din presa vremii, comentat cu cea mai mare sobrietate sarcastic`: „În octombrie 1942, pe vremea cumplitei b`t`lii de la Stalingrad, la rubrica «Alb-negru» din Porunca vremii se elogia «C\ntecul V\n`torilor de munte \n Crimeea», ap`rut \n Revista Funda]iilor Regale [i care suna cam a[a: «Din patru[-unu-n patru[-doi O la ri ru-O la ri ra / O ducem tot \ntr-un r`zboi O la ri ru-O la ri ra / V\r\r`m moartea-n bol[evici O la ri ru-O la ri ra / Care mai mari care mai mici O la ri ru-O la ri ra / Din Bucovina p\n` sus O la ri ru-O la ri ra / În Basarabia ne-am dus O la ri ru-O la ri ra / {i peste Nistru, p\n-la Bug O la ri ru-O la ri ra / Tot dup` ru[ii care fug O la ri ru-O la ri ra» etc., etc. Recenzentul aprecia c` «textul este cea mai original` poem` din literatura noastr` de r`zboi, \n care voio[ia româneasc` se \mplete[te cu legendarul optimism de totdeauna al românului pornit pe fapte viteje[ti... Iat` adev`rata poezie care se potrive[te acestor vremuri f`uritoare de istorie»“. R. C.

D I L E M AT E C A ●

13


Marius Chivu

Literatura de consum, literatura de vacan]`


D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6

DOSAR De[i la noi pare un fenomen relativ recent, literatura de consum, original` sau \n traducere naturalizat`, apare cu adev`rat dup` 1870, odat` cu dezvoltarea presei [i a editurilor. În mai pu]in de dou` decenii, circuitul c`r]ilor populare era deja consolidat: exista cerere [i ofert`, se semnau contracte, se pl`teau drepturi de autor. Romanele de mistere, \n foileton, care amestecau crimele [i senza]ionalul funebru cu pornografia, sau romanele de aventuri [i cu haiduci, acestea erau c`r]ile care aduceau profit editorilor epocii. N.D. Popescu, Panait Macri, Ilie Ighel Deleanu, Demetru Georgian, Ioan Pop-Florentin, Theodor Stoenescu, C.D. Aricescu, Baronzi, Bujoreanu s\nt primii autori români de literatur` de consum. Bibliografiile re]in, din perioada 1831-1918, peste 300 de titluri române[ti [i 1.700 de traduceri.

„Literatura democra]iei“ Produc]ia [i interesul culturii s-au deplasat dinspre zona clerical` [i elitar`, \n final, \nspre cea laic` sau de mas`. R`sp\ndirea tiparului a mutat centrul de greutate de la scriitor la tipograf [i apoi la librar, \nainte de a se stabili, p\n` la urm`, \n jurul editorului pentru care cartea devine o marf` ca oricare alta. La \nceputul secolului XX, romanele populare [i de mistere s\nt \nlocuite de romanele de aventuri: poli]iste, western, de spionaj, [i de romanele science-fiction (semn al progresului [tiin]ific), astfel c`, dup` 1920, tipologia se diversific` mult, iar categoria literaturii de consum devine greu definibil`. Sociologii explic` cre[terea consumului de carte prin cre[terea demografic` [i dezvoltarea urban`, generalizarea [i perfec]ionarea \nv`]`m\ntului (cre[te gradul de cultur` al popula]iei [i, implicit, num`rul cititorilor), cre[terea puterii de cump`rare [i a nivelului mediu de via]` al popula]iei, \n paralel cu sc`derea costurilor de editare [i al pre]ului publica]iilor, datorat progreselor tehnice tipografice [i chiar al dezvolt`rii sistemului de transport, precum [i democratizarea vie]ii politice [i predispozi]ia cresc\nd` la loisir a oamenilor, care descoper` beneficiile timpului liber. A[adar, pe de o parte, cre[terea nivelului mediu

de trai al popula]iei din mediul urban [i, implicit, a interesului pentru presa scris`, pe de alt` parte, revolu]ia industrial` [i tehnic` a presei (cum a fost, de pild`, apari]ia telefonului pe la 1880) au condus la \nmul]irea [i, mai ales, la diferen]ierea progresiv` a publica]iilor [i, mai ales, a pie]ei de carte. Chiar dac` termenul suport` ast`zi o multitudine de nuan]e, polemicile din epoc` se arat` complexe. În Biografia ideii de literatur`, Adrian Marino distinge trei momente simbolice ale contest`rii literaturii de mas` \n cultura român`. Prima etap`, cea „maiorescian-junimist`“, cum o nume[te eseistul, respinge vehement „americanismul literar“, „literatura industrial`“, „sistemul de comercializare al artei“ sau „literatura democra]iei“. A doua faz` a contest`rii [i a respingerii literaturii de mas` este pus`, cam pripit, sub semnul criticii lui G. C`linescu din perioada interbelic`, al treilea moment fiind cel imediat dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, o dat` cu instalarea comunismului. Dac` \n anii ’50, comuni[tii au f`cut alfabetizare proletcultist` prin forme hibride [i, mai ales, ideologizate ale c`r]ii de consum, prestigiul culturii ca form` de rezisten]` a f`cut ca, dup` 1989, cultura de mas` s` fie privit` cu mefien]`, iar acum, c\nd mecanismele pie]ei culturale s-au reglat, cartea de consum, \n traducere, repurteaz` din nou, dup` un sfert de secol, marile succese comerciale.

15

„Marele num`r de romane care circul` pe pia]` \nc` constituie o dovad` clar` c` romanul va muri p\n` \n zece ani. Au devenit facile, mecanice. Mecanizate – adic` moarte, ucise. Ast`zi tr`iesc reportajul, fotografia, cinematograful.“ Eugen IONESCU, 1934


„Totdeauna gloria artistului care lucreaz` pentru public a fost mai substan]ial`. {i nu zicem aceasta pentru a-i fixa rangul. Scopurile, valorile [i mijloacele s\nt infinit diverse [i fiecare e \n drept s`-[i aleag` drumul…“ Paul ZARIFOPOL

„Dispre]ul elitei pentru romanul poli]ist e un am`nunt destul de grav. Pentru c` romanul poli]ist atunci c\nd e scris de un condei ales – cum ar fi Edgar Wallace, Sapper, Leroux – e incontestabil de preferat unui roman erotic-sentimental din acelea care st\rnesc entuziasmele mul]imii.“ Mircea ELIADE, 1935

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6

C`linescu fa]` cu literatura de consum

direct`, care s`-l fac` apt de a sim]i cu toat` lumea, s` se confunde cu ea“.

De[i forma]ia sa intelectual` nu-i permitea s` judece arta prea lejer [i f`cea distinc]ii clare \ntre „manufactur`“ [i „marea art`“ – „În definitiv, ceea ce intereseaz` \n cultur` este producerea capodoperelor“, scria \n 1939 – G. C`linescu a fost un comentator foarte nuan]at al culturii „u[oare“. Îi displ`cea „libidinea vulgar`, de cabaret“ a Marlenei Dietrich, \i depl\ngea pe actorii I. Mor]un [i Puiu Iancovescu pentru „ru[inea“ de a juca \n music-hall-uri, spunea r`spicat c` „unghiul de vedere al vulgului“ este \ngust [i c` gustul literar „se cap`t` printr-un lung exerci]iu“, prin urmare „arta decade c\nd \ncepe a se bizui pe sufragiul public care se cheam` succes“. Dar, de[i \i contest` orice merit artistic, C`linescu accept` literatura de mas` ca fenomen inevitabil, un fel de r`u (benign) necesar [i nu depl\nge existen]a lui ca atare, a[a cum n-o f`cuse nici Eugen Lovinescu. „Marile literaturi, cu romane de profunditate, con]in [i cele mai multe romane de aventur` [i gratuitate epic`“, scria \n capitolul despre Cezar Petrescu din Istoria… sa. Mai mult, criticul nu consider` arta apanajul celor pu]ini [i ale[i. Scriind laudativ depre literatura lui Jules Verne, afirm`: „Orice adev`rat` literatur` trebuie s` intereseze sufletele oamenilor simpli, s` fie, cu alte cuvinte, accesibil` masei. O art` rezervat` pentru cei pu]ini este principial viciat`. Evident, chestiunea este destul de ginga[`, [i e primejdie de a se face confuzie \ntre accesibil oricui [i vulgar“. C`linescu este con[tient c` romanul „are nevoie de cititori“ [i nu pledeaz` c\tu[i de pu]in pentru o art` autist`, \ns` responsabilitatea este pasat`, subtil, scriitorilor, singurii poten]iali vinova]i de concesiile valorice: „Scriitorul nostru care a \nv`]at de cur\nd s` scrie roman… are oroare academic` de romanul modern [i nu-[i poate explica succesul moral [i mai ales b`nesc dec\t printr-o degenerare a gustului public. De aici tendin]a de a divide produc]ia \n art` [i industrie [i de a atribui succesul celei din urm` prin lipsa celei dint\i […] Dac` se observ` acum o sl`bire a interesului pentru romanul artistic [i o orientare c`tre literatura senza]ional` [i sexual`, tip Pitigrilli, aceasta se \nt\mpl` din vina scriitorului“. {i continu`, \n acela[i articol din 1932: „Este de recomandat romancierului român o \ntoarcere din conven]ional \n real prin \mbr`carea smokingului [i a costumului de baie, senza]ia motorului terestru [i aerian, prin frecventarea ringului [i a barului, printr-o cultur`

16

Polemici de epoc` At\t C`linescu, c\t [i Eugen Lovinescu au polemizat, cel mai adesea indirect, cu opiniile „radicalului“ Paul Zarifopol, cel care numea f`r` valoare tot „ceea ce nu amuz` [i nu excit`“. Deloc rigid, a[a cum eronat \l vede A. Marino, C`linescu scria frecvent despre film [i cinematograf, remarcase influen]ele cinema-ului asupra literaturii [i propunea chiar trimiterea unor scenarii române[ti cu haiduci la Hollywood, pentru o mai bun` propagand` a României \n lume: „În istoria noastr` s\nt teme (intrigi domne[ti [i boiere[ti, r`zboaie cu turcii) foarte \n gustul exotic [i eroic al publicului americano-anglosaxon“, scria el \n articolul „Propaganda \n film“ din 1944. Pe l\ng` pornirea u[or teribilist` a lui Zarifopol \mpotriva scrierilor clasice care nu ar mai satisface sensibilitatea momentului [i, mai ales, proclamarea „amuzamentului“ drept criteriu suprem al valorii literaturii, pozi]iile celor doi critici cu privire la literatura de mas` (termenul apare \ntocmai de c\teva ori) p`reau echilibrate [i pline de bun-sim]. De altfel, \n capitolul din Istoria literaturii române contemporane despre Zarifopol, cel care proclamase romanul lui Ion Minulescu, Ro[u, galben [i albastru, drept o capodoper`, Eugen Lovinescu, conchide cu fin` ironie: „Cu toat` marea sa lectur`, independen]` de caracter, vigoare aspr` stilistic`, [i, de[i fixat \ntr-un plan pur estetic, d. Zarifopol reprezint`, \n critica noastr` literar`, o ecua]ie \n care necunoscuta ar fi c\[tigat de-ar fi r`mas necunoscut` \n domeniul practic al valorilor na]ionale“. Mai echilibrat dec\t Zarifopol [i mai sincronizat cu noile tendin]e consumiste ale literaturii s-a ar`tat \ns` Mihail Ralea, cu o bun` forma]ie de sociolog. Acesta explic` \ntr-un articol din 1935 cre[terea interesului pentru literatura de mas` prin nevoia de „contrast [i evadare“ a unei societ`]i tot mai „industrializate“: „C`ci nimic nu este mai propice dec\t romanul de aventuri pentru lectura \n tren… În simfonia ro]ilor de fier, \n caleidoscopul peisajului mereu mi[c`tor, aten]ia scap` [i fuge. Ca s` se concentreze, \i trebuie doze violente [i concentrate: \i trebuie crime, mistere, r`piri“. Dac` Ralea [i V. Eftimiu depl\ngeau lipsa interesului scriitorilor români pentru acest gen de „istorisiri naiv recreative“, Al. Philippide considera c` „pricina va trebui c`utat` \ntr-o inaptitudine a firii na]ionale pentru asemenea produc]ii literare“. La fel credea [i


D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6

DOSAR

C`linescu: „un român nu-i n`scut s` fie fantast“. Admirator declarat al lui Conan Doyle, Edgar Wallace [i Agatha Christie, Paul Zarifopol va g`si \ns` „\n]elegere“ \n epoc` pentru romanul poli]ist pe care \l considera un gen inteligent [i… avantajos: „Autorul de romane poli]iste este cel mai bine ap`rat de vorbe goale, de grimas` psihologic`, de poz` filozofic`, de personalism teatral“. Ca [i Mihail Sebastian, dar spre deosebire de Anton Holban, Mircea Eliade aprecia „nara]iunea pur`, f`r` balast [i stilistic`“ [i care oferea o lectur` reconfortant`: „Dup` ce a trecut printr-o trist` serie de schimb`ri (romanul post cavaleresc, romanul misterios [i lugubru, romanul-foileton, \nc`rcat, prolix [i factice, romanul aventur` Far-West, romanul spiritist), iat` c` romanul de aventuri s-a \ntors la misiunea sa originar`: aceea de a povesti extraordinarul [i nea[teptatul, f`r` nici o alt` preten]ie de a mi[ca sau amuza pe cititor, \n afar` de subiectul pur“. Camil Petrescu \ns` se arat` dezam`git de facilitatea de structur` a romanului poli]ist („nic`ieri re]eta nu func]ioneaz` mai automat [i mai exclusiv“) care „tr`ie[te specul\nd logica anemic` a cititorului, mediocritatea imagina]iei lui, exploat\ndu-i sentimentalitatea vulgar`, d\nd oric`rui [iret banal iluzia unui joc al inteligen]ei“. Cu Camil Petrescu va polemiza direct Pericle Martinescu, cel care afirma r`spicat c` romanul poli]ist este „cel mai universal gen [i, desigur, cel mai etern“.

s` dea cititorilor iluzia emo]iei artistice, pasabil ieftin ca s` fie gustat“, iar despre Petre Bellu, ridicat \n sl`vi de \nsu[i Panait Istrati: „Prin faptul de a fi ajuns la tirajul de 40.000 de ex. (accident explicabil prin condi]ia cu totul popular` a edi]iei: «Colec]ia celor 15 lei»), Ap`rarea are cuv\ntul nu intr` \n limitele literaturii artistice“. {i \n ceea ce-l prive[te pe Ionel Teodoreanu, criticii au fost la fel de tran[an]i. Iat`-l pe Eugen Lovinescu \ntr-o fraz` semnificativ` pentru \ntreaga discu]ie rezumat` \n aceste pagini: „Succesul de public al Medelenilor, aproape f`r` precedent \n literatura noastr`, \mbucur`tor pentru fenomenul literar luat \n sine, de[i dispropor]ionat fa]` de valoarea real` a operei, dar \ndrept`]it printr-o totalitate de calit`]i indiscutabile nu numai literare ci [i sociale, acest succes, de altfel unic \n via]a unui scriitor, e pe cale de a trezi reticen]e, rezerve [i chiar nega]ia violent` azi \n critic`, m\ine, cu siguran]`, \n public... Este r`scump`rarea oric`rui succes prea mare“. ■

C\teva consecin]e canonice Urm`rile acestor polemici se v`d \n istoriile literare ale perioadei. Succesul de libr`rie pare s`-[i fi cerut, \n timp, tributul critic. Într-o cronic` literar` din 1932, Eugen Lovinescu \l numea pe Cezar Petrescu „o edi]ie cafenelizat`“ a lui Sadoveanu, av\nd „o predilec]ie pentru senza]ionalul de fapt divers [i pentru coinciden]a melodramatic`“. În Istoria… sa, C`linescu duce la ultimele consecin]e aceste critici: „Din ce \n ce se accentueaz` la Cezar Petrescu tehnica producerii literaturii pentru vagon de dormit“. „Roman tip foileton“, „\n genul filmelor aventuroase“ s\nt expresii care apar \n comentariul care se \ncheie cu impresia criticului c` problema scriitorului este de a nu se fi hot`r\t s` scrie „romane senza]ionale \n deplin` sinceritate“. Crohm`lniceanu va \nt`ri [i el acest verdict critic. În capitolul intitulat „Romanul popular“, C`linescu scrie despre Invita]ie la vals de Mihail Drume[, un mare succes \n epoc`: „A avut mult` circula]ie. Roman pentru vulg, confec]ionat cu inteligen]`, \n limitele acestui gen: suficient de patetic ca

17

„Exist` un gen literar, unul singur, care se poate cobor\ la popor, f`r` s`-i exploateze naivitatea [i f`r` s` se umileasc` pe el: e genul lui Jules Verne [i al lui Daniel Defoe, adic` romanul [tiin]ific [i de aventuri.“ Panait ISTRATI, 1934


DOSAR

Succesul c`r]ilor de consum

© Marius Chivu

Despre literatura de mas` [i cartea de consum a \nceput s` se vorbeasc` prin anii ’30. Formali[tii ru[i au formulat primii conceptele, preluate [i folosite apoi \n discursul {colii de la Frankfurt contra societ`]ii capitaliste de consum [i a ceea ce Adorno, Horkheimer [.cl. numeau „industria cultural`“. Fenomenul culturii nu a mai fost judecat exclusiv estetic, dar, mai ales, social [i ideologic. Interesul s-a deplasat \nspre cantitatea, difuzarea, promovarea, receptarea [i succesul de public al c`r]ilor, elemente c\tu[i de pu]in abstracte [i m`surabile statistic. Datat` istoric ca efect al cre[terii gradului de cultur` al popula]iei [i al situa]iei economice de la \nceputul secolului trecut, deci al puterii de cump`rare [i al predispozi]iei la loisir, manipulat` apoi ideologic at\t de st\nga (modelul marxist), c\t [i de dreapta (modelul iluminist), no]iunea c`r]ii de consum este \nc` neclar`. O carte consumat` „\n mas`“ trebuie s` asigure o lectur` rapid` \n dimensiunea ei practic-ambiental` (formatul de buzunar) [i s` satisfac` ni[te nevoi primare de lectur`. Dat fiind c` trebuie s` confirme un orizont de a[teptare foarte exact [i s` se conformeze nivelului mediu accesibil gustului comun, literatura de consum respect` strict normele fiec`rui gen \n parte, noutatea fiind transformat` imediat \n cli[eu tocmai prin dinamica imita]iei. Minima originalitate [i maximum de conformism asigur` consumul cultural. Un fe-

18

D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6 nomen adiacent fiind [i trecerea de la un suport la altul, de la tip`ritur` la film, de exemplu, \n scopul atragerii unui public c\t mai numeros. O frecvent` surs` de confuzii o reprezint` suprapunerea par]ial` \ntre dou` no]iuni aparent sinonime: succes [i consum. Dac` accept`m c` succesul poate fi comercial [i/sau de prestigiu, putem nuan]a c` o carte de succes (critic) nu depinde exclusiv de vreo mod` [i nu este automat una de larg consum, pe c\nd o carte de consum ori este de succes (comercial), deci un bestseller, ori nu este deloc.

De ce citim ce citim Sociologia literaturii a relevat importan]a recept`rii [i a profilului publicului cititor pentru determinarea succesului unui anumit tip de c`r]i. La noi, Paul Cornea a explicat primul reac]iile publicului \n cazul c`r]ilor de succes prin clasificarea „tipurilor de atitudine“ ce vin s` satisfac`, prin lectur`, nevoi primare, universal valabile. În eseul „«Succesul» literar: configura]ie, func]ionare, motiva]ii“ din Regula jocului (Editura Eminescu, 1980), eseistul a formulat patru astfel de atitudini de lectur`, cu men]iunea c`, \n practic`, se pot crea fenomene de dublare sau de interferen]`. Atitudinea participativ` satisface nevoia de evaziune: romanul de aventuri, de dragoste, erotic, poli]ist, de spionaj, western, SF. Atitudinea ludic` percepe cartea ca un divertisment, „fie ca enigm` de descifrat, fie ca un joc al fanteziei, \n orice caz un mijloc de relaxare ce nu impune nici emo]ia particip`rii, nici luciditatea contempla]iei“, cum spune Paul Cornea: basmele, romanul poli]ist, erotic, satiricumoristic, romanul de mistere, SF. Atitudinea utilitar` eviden]iaz` valoarea de referin]`, de investi]ie rentabil` sau de ordin practic a c`r]ii: literatura clasic`, dic]ionare, antologii, crestoma]ii, culegeri, panorame artistice, ghiduri, literatura motiva]ional` [i utilitar` gen self-help, c`r]i pentru copii, religioase, culinare, de medicin` naturist`, de gr`din`rit, interpretarea viselor etc. Atitudinea estetic` apar]ine cititorilor educa]i interesa]i de c`r]ile validate de critica literar` indiferent de gen, inclusiv albumele de art`. Acestei tipologii \i mai ad`ug`m noi o categorie: Atitudinea veridic` exprimat` prin interesul pentru via]a unor personalit`]i artistice, sportive, politice, vedete de televiziune etc., derivat din nevoia de autentic, de informa]ii inedite [i/sau senza]ionale: jurnale, memorii, m`rturii, biografii, c`r]i istorice, de c`l`torie. M. C. ■


DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6

Simona Sora

Aspira]ii de var` Dac` ne-am lua dup` revistele literare spaniole, spaniolii ar trebui s` citeasc` \n vara asta ultimele c`r]i despre proiectul european ale lui Habermas (Occidentul scindat) [i Semprún (A g\ndi \n Europa), mult discutate sub umbrela „cosmopolitismul politic“. Sau, dac` nu e la fel de implicat precum cititorul român \n c\nt`rirea [anselor Europei unite, spaniolul poate ar putea s` citeasc`, \n avanpremier`, fragmente din noul volum de poezie al lui Leonard Cohen, Calea aspira]iilor. La 50 de ani de la apari]ia primului s`u volum, Let us compare mythologies, septuagenarul Cohen a scris \n perioada de recluziune \n m`n`stirea budist` de la Mount Baldy (Los Angeles) poemele din acest volum care va ap`rea pe 1 octombrie \n Spania. El r`spunde \n versuri \ntreb`rilor unei jurnaliste de la Babelia, strecur\nd, totu[i, [i un fragment de proz` din „Nota pentru cititorul chinez“: „C\nd eram t\n`r, eu [i prietenii mei citeam intens poezie chinez`. Ideile noastre despre iubire [i prietenie, despre vin [i \nstr`inare, despre poezie au fost profund influen]ate de aceste versuri str`vechi. Mai t\rziu, c\nd am practicat budismul zen sub \ndrumarea maestrului meu Kyozan Josku Roshi, am studiat zilnic emo]ionantele predici ale lui Lin Chi (Rinzai). M-am sim]it astfel extrem de privilegiat s` pot fi, chiar pentru o clip` [i cu slabe puteri, \n preajma tradi]iei voastre“. Spaniolii pasiona]i de Tarkovski vor putea citi \n vara asta scenariul maestrului la Andrei Rubliov, o carte de o frumuse]e zguduitoare, precum filmul, [i care cade ca un tr`snet \n rafturile libr`riilor spaniole[ti, pline de dramolete medievale corecte politic. Cine prefer` c`r]ile de amor, ar trebui s` caute romanul chiliencei Carla Guelfenbein, Femeia vie]ii mele, cu un trio destul de plauzibil, sau debutul barcelonezului Javier Rodríguez Alcazár, Briliantul, un roman de campus, \n buna tradi]ie anglo-saxon` a genului, al c`rui protagonist nu iese p\n` la cap`t dintr-o dureroas` dilem`: amor pur-pasiune vinovat`. Cei care n-au timp de pierdut \ns`, ar trebui s`-l citeasc` pe minunatul Fernando Sánchez Dragó (care va fi probabil tradus \n române[te c\nd editurile noastre vor avea speciali[ti pe literaturi str`ine, adic` \n secolul viitor) cu ultimul s`u roman, Mor]i paralele, o carte cu „50 de ani de gesta]ie, 12 ani de inves-

tiga]ie [i 2 ani de scriitur`“ despre moartea tat`lui s`u \n R`zboiul civil; iar p\n` se va traduce Ceasul de piatr` al maghiarului György Konrad la noi, el poate fi citit \n spaniol` de cei interesa]i s` vad` cum un profesor de filozofie din imediata noastr` vecin`tate elabora strategii de supravie]uire prin ’56. Cititorului care t\nje[te un polar à l’espagnole dar vrea totu[i s` reziste oligofreniz`rii de pia]`, \i recomand thriller-ul diplomatic al lui Andrés Gastey, Gutiérrez [i imperiul r`ului care, pe l\ng` crime [i \mpu[c`turi \ntr-o ambasad` spaniol`, are [i o serie de reportaje bine scrise despre Moscova anilor ’80 [i perestroika. Nu e Omul nostru din Havana, dar nu e nici Moartea vine pe band` de magnetofon. ■

19


DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6

Editorii v` recomand` pentru vacan]` Ioana PÂRVULESCU coordonatoarea Colec]iei „Cartea de pe noptier`“, Editura Humanitas 1 Dormind la soare de Adolfo Bioy Casares. V` rog s` n-o lua]i ca pe un \ndemn. 2 Pesc`ru[ul Jonathan Livingston de Richard Bach. 3 Delfinul de Sergio Bambaren, nr. 103 al colec]iei, frate bun cu Pesc`ru[ul. Pentru cei care se simt mereu copii. 4 Femeia de la miezul nop]ii de Radu Albala. Pentru p`rin]ii celor care citesc Delfinul. 5 Noile suferin]e ale t\n`rului W. de Ulrich Plenzdorf. Pentru ve[nicii adolescen]i [i purt`torii de blugi (iar pentru fo[ti [i viitori \ndr`gosti]i: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii \n poezia lumii). Bogdan Alexandru ST~NESCU coordonatorul Colec]iei „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom 1 O var` de r`scruce [i Alte glasuri, alte \nc`peri de Truman Capote. Pentru c` vara este, al`turi de prim`var`, unul dintre anotimpurile pe care Capote le surprinde cel mai bine; sau aceste anotimpuri \l surprind pe el!? Oricum, un „duet“ fascinant: cartea care ar fi putut fi debutul lui [i debutul real. 2 Trainspotting de Irvine Welsh. Ce poate fi mai agasant pentru vecinii de plaj` dec\t un personaj care trece de la r\sul isteric la \ng\ndurare!?

© Lucian Muntean

20

3 Kafka pe malul m`rii de Haruki Murakami. Ave]i grij` la melancolia insinuant` pe care o degaj` romanul. Pe tot timpul lecturii evita]i \notul \n mare [i tendin]a incon[tient` de a v` av\nta prea departe \n larg. Dac` vi se pare c` o pisic` sau un c\ine vi se adreseaz` pe plaj`, evita]i s` le r`spunde]i. 4 Banii de Martin Amis. Dac` v` petrece]i concediul \n sta]iuni b\ntuite de mertzane [i tot felul de hahalere recent \mbog`]ite, ave]i o pav`z` excelent` \n acest roman. 5 E[ti un animal, Viskovitz! de Alessandro Boffa. Acest biet Viskovitz trece prin tot soiul de metamorfoze (cartea este o variant` modern` a opului ovidian) \n urm`rirea iubitei sale, Liuba… De savurat \n special episodul \n care s`rmanul ajunge \n „starea de muflon“, trebuind s` p`zeasc` partea feminin` a turmei, de preten]iile masculilor concuren]i. Livia SZÁSZ coordonatoarea Colec]iei „Byblos”, Editura Curtea Veche 1 M` numesc Ro[u de Orhan Pamuk. Ezita]i \nc` \ntre Occident [i Orient. Un singur r`spuns: Istanbul! Un Istanbul nelini[tit [i crepuscular, la sf\r[it de epoc` otoman`, zguduit de crime ce b\ntuie lumea miniaturi[tilor de pe malul Bosforului, [i cu gust de sugiuc l`sat de un roman] cobor\t dintr-un covor oriental. 2 Brick Lane de Monica Ali. Pentru cine suspin` dup` r`coarea Albionului, dar vrea s` experimenteze Londra de azi, multicultural`, multietnic`, multicolor`. 3 Sectan]ii de Iuri Mamleev. Mai la Est, Moscova crede acum \n macabru [i morbid cu accente decupate din Bosch, \n metafizic` cu ecouri din Platonov [i romane existen]ialiste à la russe. 4 Mo[tenirea Eszterei de Sandor Márai. Porni]i spre Vest? Oprire obligatorie la unguri pentru un plin de benzin`, un paprica[ [i un microroman despre mo[teniri, escrocherii, inele, scrisori [i dragoste, \n stilul inconfundabil al unui mare scriitor din familia lui Schnitzler, Zweig [i Musil. 5 Recursul la metod` de Alejo Carpentier. Între havane [i discursurile Fidel, o samba [i o Cuba Libre, de consumat un cocktail de dictatori sud-americani, realism magic, barochisme stilistice [i c\teva cuburi de ghea]` de cultur` european`.


D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6 Viviana MU{A PR, Colec]ia „Eroscop”, Editura Trei 1 Belle du Jour. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze. Pentru c` e o colec]ie de povestiri erotice scurte [i variate, numai bune de citit \ntre un joc de volei, o bere la teras`, o scufundare \n valuri [i o baie de soare. 2 Fructul interzis. Romanul erotic al unei femei din lumea arab` de Nedjma. Pentru c` e revolta politic` erotizat` (sau viceversa), unei femei musulmane. C` tot e la mod` subiectul.

Fran]a, colec]ia var` 2006 „Vara e un anotimp at\t de t\mpit, \nc\t aproape c` \mi vine s` hibernez“, se dest`inuie Gérard Oberlé \n num`rul pe iulie/august al revistei Lire. În Fran]a, via]a literar` se \ntrerupe la mijlocul verii: editurile \ncetinesc apari]iile, revistele literare mari public` edi]ii pe dou` luni odat`. „Vacan]a literar`“ nu \ncepe \ns` f`r` o list` cu… lecturi de vacan]`. Iat` o scurt` selec]ie din ghidul lecturilor de var` propus de L’Internaute, revist` electronic` de literatur`: Carte francez` ■ Marc Levy, Mes amis, mes amours (Prietenii mei, iubirile mele). În satul francez din Londra, doi ta]i, tineri [i divor]a]i, \mpart acela[i apartament. Hot`r`sc s` nu permit` intrarea nici unei prezen]e feminine \n via]a lor. ■ Jean-Jacques Viton, Kanaka. Un roman-reportaj despre Orientul |ndep`rtat, o c`l`torie poetic` \n China [i \n India. ■ Arnaud Castera, Heures d’été (Ore de var`). O serie de povestiri [i scheciuri despre c\t de enervant` poate fi, uneori, vacan]a: c\nd te-ai s`turat de familie, c\nd ]i s-a acrit de at\ta stat la plaj`, c\nd trebuie s`-i supor]i [i pe ceilal]i de[i vrei s` stai singur… Autorul este o vedet` literar` francez`, iar cartea a ajuns deja un bestseller datorit` umorului acid [i temei de actualitate pe care o trateaz`. C`r]i str`ine ■ Paulo Coelho, Comme un fleuve qui coule (Ca un r\u care curge). O selec]ie de texte scurte publicate de autorul sud-american \n pres` \ntre 1998 [i 2005. ■ Michael Cunningham, Le livre des jours (Cartea zilelor). Autorul Orelor – roman ce o avea ca personaj central pe Virginia Woolf, scrie acum o carte \n care eroul este Walt Whitman.

DOSAR 3 Iubirea fa]` de aproapele de Pascal Bruckner. Pentru c` Pascal Bruckner e un autor erotic pentru toate anotimpurile. 4 Care din noi doi l-a inventat pe cel`lalt de Pascal Bruckner. Vezi motiva]ia de mai sus [i, \n general, pentru c` „Eroscop“ e colec]ia literaturii flirtului. 5 În trei. Un laborator sentimental de JeanFrançois Briant, Mireille Crétinon [i Catherine Stoessel. Pentru c` vacan]a e o perioad` bun` s` te g\nde[ti la experimente erotice de tot felul. De pus \n practic` din toamn`. ■ ■ Carl Hiaasen, Queue de poisson (Coad` de pe[te). Chaz Perrone, un cercet`tor din Statele Unite, \[i c\[tig` banii din diverse afaceri ilegale. B`nuie[te c` nevasta \l \n[al`, [i hot`r`[te s` o omoare. Aceasta se r`zbun` cu ajutorul amantului, un poli]ist pensionar. M. M. ■

21


DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U L I E 2 0 0 6

Cele mai interesante c`r]i despre POP-ROCK Critic muzical [i jurnalist la Guardian, Caroline Sullivan este totodat` autoarea volumului Bye Bye Baby: My Tragic Love Affair with the Bay City Rollers, publicat de Editura Bloomsbury. Subiectiv` sau nu, alegerea sa \n privin]a celor mai interesante c`r]i despre pop-rock are toate datele estivale pentru a nu fi trecut` cu vederea. M. F. ● LOCUL 10 – I HATE ROCK’ N’ ROLL de Tony Tyler – ce-ar mai fi de spus, c\nd autorul l`mure[te lucrurile din titlu? Poate doar c`, f`r` umorul lui savuros, volumul ar fi fost privit drept o blasfemie. ● LOCUL 9 – STARLUST de Fred [i Judy Vermorel – se pare c` mai exist` cupluri pe lume interesate de acelea[i lucruri. În cazul de fa]`, cultura pop. Rezultatul? O carte despre devo]iunea fanilor, analizat` prin interviuri, scrisori sau jurnale. N-ar fi r`u s` v` preg`ti]i dinainte pentru o \nt\lnire cu c\teva personaje bizare. ● LOCUL 8 – THE ROLLING STONE ALBUM GUIDE de Anthony Decurtis – dizerta]ii p`tima[e [i, pe alocuri, colocviale despre fiecare album \n parte pe care cei de la Rolling Stone au \ndr`znit s` \l lanseze. Nici nu [tiau ce avea s` \i a[tepte. ● LOCUL 7 – DIARY OF A ROCK’N’ROLL STAR de Ian Hunter – cu siguran]` c` Ian Hunter, vocalul de la Mott the Hoople, nu este un scriitor de talia lui Dostoievski, dar povestea sa depre turneul american din 1972 are destul` vibra]ie autentic` pentru ca lipsurile stilistice sau profunzimile psihologice s`-i fie trecute cu vederea. ● LOCUL 6 – EVERYTHING: A BOOK ABOUT MANIC STREET PREACHERS de Simon Price – probabil cea mai bun` biografie rock a ultimului deceniu. Povestea nu se opre[te la simple am`nunte picante, ci merge mai departe, \n intimitatea uneia dintre cele mai rafinat emo]ionante forma]ii ale anilor ’90. ● LOCUL 5 – I’M WITH THE BAND de Pamela Des Barres – o carte bine scris`, fr`gezit` de umor rafinat, \n care a[tept`rile dozei clasice de sex, droguri [i rock’n’roll s\nt contrabalansate de o por]ie s`n`toas` de inocen]`, romantism [i distrac]ie. ● LOCUL 4 – GROUPIE de Jenny Fabian, Johnny Byrne [i Jonathon Green – o carte cult a anilor ’60, care are ca personaj central pe unul dintre acei fani

22

care nu se mul]umesc cu un simplu autograf. Se pare c` o parte din pove[tile acestui roman au fost inspirate din aventurile de tinere]e ale lui Jenny Fabian. ● LOCUL 3 – POWDER de Kevin Sampson – un roman scris de fostul manager al forma]iei The Farm despre istoria, evident de m`rire [i dec`dere, a unei trupe fictive din Liverpool. O ofert` mai mult dec\t generoas` de droguri [i sex la fiecare pagin` citit`. Aviz amatorilor: se poate comanda (ca, de altfel, toate c`r]ile acestui clasament) pe www.amazon.co.uk. ● LOCUL 2 – STP: A JOURNEY THROUGH AMERICA WITH THE ROLLING STONES de Robert Greenfield – ei da, Mick Jagger, Keith Richards & co. În culmea gloriei [i a exceselor, concert\nd prin America anului 1972. Greenfield, ca martor fidel, reu[e[te s` r`m\n` legat de poveste [i \n acela[i timp s` o dep`[easc`. O carte nu doar despre Rolling Stones, c\t despre vremuri [i mentalit`]i totodat`. ● LOCUL 1 – BILLION DOLLAR BABIES de Bob Greene – ceea ce cre[te considerabil valoarea acestui volum nu este clasica istorisire a unui turneu \ntreprins de un star rock aflat \n culmea gloriei, \n cazul acesta Alice Cooper, ci pozi]ionarea amuzat`, confuz` [i derutat` a jurnalistului din Chicago, Bob Greene. Analiza sa asupra vie]ii unui personaj at\t de r`sf`]at [i excentric ca Alice Cooper \n 1973 este, de cele mai multe ori, sastisit` de un umor nebun c`ruia cu greu po]i s`-i rezi[ti. ■

© Lucian Muntean


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

LECTURI Nora Iuga

Poezia român` schimb` tricoul cu poezia german` Între 27 mai [i 7 iunie a.c., Berlinul, \ntins pe o raz` de c\teva zeci de kilometri, de la Kulturbrauerei (Ber`ria cultural`) [i p\n` la Mitte – ceea ce s-ar putea traduce prin „buricul t\rgului“ –, s-a confruntat cu dou` fenomene complet ie[ite din comun: ploaia care a durat 10 zile f`r` \ntrerupere [i poezia român`, care, de[i quasi-anonim`, [i-a ar`tat totu[i pe trei scene germane ob\r[ia latin`. Uneori drumul ne demonstreaz` c` inten]ia \i

apar]ine. A[a s-a f`cut c` Marele Festival de poezie Berlin 2006 organizat de Literaturwerkstatt, unde am participat, \n calitate de poet [i traduc`tor, a continuat, absolut \nt\mpl`tor, cu seara de poezie a tinerilor poe]i români Teodor Dun`, Adela Greceanu, Claudiu Komartin, Elena Vl`d`reanu, organizat` de Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu“. Dar s` nu \ncurc`m borcanele. La \nceput a fost Poesiefestival Berlin 2006. www.lyrikline.org

Teodor Dun`, Claudiu Komartin, Elena Vl`d`reanu, Adela Greceanu

24


D I L E M AT E C A ●

LECTURI

IULIE 2006

Poets Voices on the Internet. 350 de poe]i. 3.500 de poezii. 35 de limbi. 5.000 de traduceri. Kulturbrauerei nu e o cl`dire, este ea \ns`[i o a[ezare veche din vremea breslelor \n floare, cu c`soaie din c`r`mid` ro[ie [i drumuri pietruite, pe care te a[tep]i s`-]i r`sar` \n fa]` camioane cu butoaie de bere, trase de cai masivi germani cu coam` blond`. Azi, ber`ria e sediul institu]iei de cultur` Literaturwerkstatt-Berlin, al c`rei director, Thomas Wohlfahrt, a organizat celebrul Literaturexpress 2000 – un tren cu poe]i \nconjur\nd Europa –, la care au participat [i românii: Andrei Bodiu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu. Corpurile de cl`dire de pe buza drumului au nume [i destina]ii: Russisches Theater, Maschinenhaus (Casa Ma[inilor), Kesselhaus (Casa Cazanelor), Palais… În incinta acestui complex se organizeaz` uneori adhoc spectacole de teatru, pantomim`, performances, printre ber`riile mici cu mese afar`. Festivalul de la Berlin a pus anul acesta un accent foarte mare pe traducerea de poezie, „iluzion\ndu-se“ (spun eu) c` poezia ar putea fi din nou receptat` la cote mari \n plan interna]ional. A[adar, lecturi, discu]ii cu poe]i [i critici de notorietate din Europa de sud [i est, mie necunoscu]i. Partea cea mai interesant` a acestei comunic`ri \ntre poe]i a fost munca de atelier \n care un german [i un român (\n cazul meu), form\nd un tandem, s-au tradus reciproc cu ajutorul unei traduceri interlineare [i al unui interpret, cunosc`tor al ambelor limbi. Partea cea mai amuzant` [i poate [i profitabil`, din punct de vedere creator, mi s-a p`rut a fi atunci c\nd partenerul meu, ne\n]eleg\nd o imagine, \mi cerea s`-i povestesc ce am avut \naintea ochilor c\nd am scris versul, iar el \mi spunea uimit c` v`zuse cu totul altceva. De aceea traducerile s\nt destul de aproximative, dar \mbog`]esc textul din punct de vedere semantic, deschid c`i noi de receptare. Spun asta cu at\t mai mult cu c\t am avut norocul s` lucrez cu Ron Winkler, un bun poet, critic [i eseist german care scrie \ntr-o manier` total diferit` de a mea [i mai e [i foarte t\n`r. Poeziile traduse \n cadrul programului „Versschmuggel“ („Trafic de versuri“) au fost citite \n fa]a unui public larg, au intrat pe Internet [i vor ap`rea \n scurt timp \ntr-o antologie multilingv` \nso]it` de un CD. Ziua noastr`, a lui Ron [i a mea, a fost 31 mai, c\nd dup` mas` am avut \mpreun` [i un interesant dialog despre particularit`]ile traducerii de poezie, iar moderatorul nostru, Gregor Detzauer, un cunoscut critic literar din Berlin, vr\nd s` porneasc` discu]ia

Nora Iuga

de la un nivel elevat, mi-a \ntins ca nad` no]iunea „poetologische Übersetzung“ (traducere poetologic`) [i eu, f`c\nd ochii mari, am spus: „politologische Übersetzung“?, n-am auzit. Sala a izbucnit \n r\s [i am \n]eles imediat c` au gustat ironia [i c` \i aveam de partea mea. Miercuri, 3 iunie, c\nd r`sunau ultimele acorduri ale Kaddisch-ului lui Böhmer la Kulturbrauerei, goneam cu autobuzul M19 spre Aeroportul Tegel, unde, \mpreun` cu domnul Pascu, un „factotum“ al Institutului Cultural Român debord\nd de dinamism [i amabilitate, urma s`-i \nt\mpin pe tinerii poe]i români Teodor Dun`, Adela Greceanu, Claudiu Komartin [i Elena Vl`d`reanu. Veneau pentru prima oar` la Berlin [i domnul Pascu i-a plimbat cu limuzina lui Titu Maiorescu prin toate orient`rile de centru-dreapta sau st\nga ale ora[ului. Tinerii oaspe]i au fost caza]i \n zona Koenigsallee, foarte aproape de impozantul Centru Cultural Român, \ntr-un complex hotelier apar]in\nd unui azil de b`tr\ni de elit`. S\nt savuroase cinismele hazardului, dar n-am putut s` nu-mi spun \n g\nd „s` vad` [i `[tia mici de la noi c` la Berlin septuagenarii care cocheteaz`, danseaz` [i r\d nu s\nt considera]i gaga“. Dup` plimb`ri interminabile prin ploaie, mese \n camera de hotel a Adelei, viroze, dureri de coaste, beri, \nv`lui]i \n pleduri la Potsdamerplatz, marea sear` de poezie t\n`r` româneasc`, deschis` de Adriana Popescu, directoarea Institutului Cultural Român, pe care nu numai c` am sim]it-o tot timpul al`turi de noi, dar nu putem s` nu apreciem mai ales buna organizare prin care ne-a adus [i Berlinul aproape. Sala de expozi]ii \n care s-a ]inut lectura, atmosfera artistic` accentuat` de miniaturile rafinate ale pictori]ei Oana Farca[,

25


LECTURI

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

Ron Winkler Gizeh mon amour pentru Christiane Wohlrab

prietenia ar`tat` de galeri[tii germani, publicul format [i el \n mare parte din nem]i, mul]i studen]i de la Humboldt, c\]iva jurnali[ti, dar [i personalit`]i interesate \n promovarea tinerilor, ca Thörsten Dönges de la „Literarisches Colloquium“, Gerhard Copernik, pre[edintele Asocia]iei Germano-Române, Ingrid B`lt`gescu, lector la Institutul de Romanistic` de la Universitatea Humboldt. Dup` lectura \n român` [i german`, moderat` de mine, unele voci din public: Thörsten Dönges – „Elena Vl`d`reanu mi-a pl`cut mult, scrie \n for]`; [i pe urm` angajamentul politic – e ceva!“. Ricarda Csöntos, actri]a berlinez` care a citit versurile \n german`: „Orice actor de aici ar fi fericit s` poat` s` spun` pe o scen` berlinez` un text semnat de Adela Greceanu“. Pipi Csejka: „Poe]ii adev`ra]i dintre cei patru s\nt Teodor [i Adela, ceilal]i s\nt prea f`cu]i, prea demonstrativi“. Curios, [i o student` p\n`-n dou`zeci, din fundul s`lii, mi-a spus cam acela[i lucru, de[i \ntre ea [i Pipi e o diferen]` de 40 de ani. Gerhard Csejka: „Îmi place mult Claudiu, simt o implicare \n versurile lui, mesajul e mai complex, dac` ar citi mai pu]in teatral“. Ingrid B`lt`gescu: „Elena, f`r` \ndoial` Elena, e cea mai bun`“. Poetul Ernest Wichner r`m\ne \ns` un fan al lui Teodor Dun`, c`ruia i-a [i tradus c\teva poeme; \n replic`, scriitorul Jan Koneffke a tradus [i el texte de Claudiu Komartin. A[adar, iat` ce am mai auzit: „Poezia româneasc` trebuie s` fie foarte bogat`, dac` poe]i de aceea[i v\rst` scriu at\t de diferit“. Dup` lectur`, Ernest, care e [i director la Literaturhaus-Berlin, ne-a invitat la un vin ro[u [i ni[te scriitori germani plini de prestan]` ne-au s`rutat, Adelei [i mie, m\na. Suspect, suspect pentru Germania. ■

26

piramidele par scoase dintr-un manual de estetic`. Negustori-zbur`tori ofer` no]iuni s` le \ntreac` frumuse]ea. hieroglifa stoicismului trebuie s` fie o c`mil`. \n scurt` vreme vrei nu vrei e[ti livrat soarelui. heliopuncturii acaparatoare. pentru ceilal]i zei vechi se percepe taxa de intrare. sfinxul s-ar putea s` transmit` o imagine fals`.

Atlasul \mpuns`turilor peste ani ]i-ai trecut \mpuns`turile ]\n]arilor pe o p`pu[` de vitrin`. oricum nimic nu poate fi doar \nt\mplare, un sistem e \n toate sau, ca s` vorbim mai pu]in mecanic: un Dumnezeu \n bagaj. [i conform acelui sistem atlasul t`u de \mpuns`turi demult ]i s-ar fi impus drept propria ta lume imposibil de contestat. v\nz`tori de m`sline negau c-ar comercializa universuri.

Provence, Place du Marché \n schimb cu portocalele se l`udau. c\nd de fapt doseau doar o tinere]e amar`. de re]inut pe[tel\cul unor tarabe. surprinz`tor de mul]i locuitori marini ajunseser` pe Mont Blanc. r`ceala lor ne vorbea fran]uze[te – pe-un ton pref`cut. dup` ce am str`puns baricadele casapilor, ne-am odihnit la o rotunjime de pepene. pe-un bac[i[ puteai g`si chiar [i Fleurs du malheur. \n române[te de Nora Iuga


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

LOCURI DE CITIT Adina Popescu

Literatura underground Despre miracole mici [i misterul Ioanei Unul dintre locurile de citit preferate de locuitorii marilor metropole este metroul. Posibil din cauza distan]elor mari pe care le au de parcurs zilnic pe sub p`m\nt. Posibil din cauza faptului c` o c`l`torie cu metroul reprezint` pentru ei timp mort sau timp liber. La noi cititul \n metrou nu este nici pe departe o obi[nuin]`. E mai degrab` o \nt\mplare. Sau vina unei c`r]i pe care pur [i simplu nu po]i s` o la[i din m\n`.

La noi nu exist` un cult pentru subway, ca la Londra sau la New York. Nu exist` zeci de c`r]i ca cele din libr`riile newyorkeze, dedicate metroului [i fascinantei sale lumi underground. Nu avem urban legends despre mutan]ii din galeriile vechi, p`r`site, despre mon[trii din presupuse ora[e subterane sau teorii ale conspira]iei, despre ce ascunde Guvernul \n compartimente secrete ale re]elei subp`m\ntene. Metroul bucure[tean, „o glorioas` realizare a epocii...“, e relativ recent. Nu are nimic misterios. E plin de igrasie, plou` din tavan, sta]iile s\nt luminate de becuri chioare, automatele de cafea nu merg. E ur\t. Nu te inspir`. Cobori \n gaura de [obolan [i de-abia a[tep]i s` ie[i c\t mai repede din nou la suprafa]`. În plus, n-ai timp s` cite[ti nici m`car un capitol de roman. Parcurgi ora[ul dintr-un cap`t \n cel`lalt \n aproximativ o jum`tate de or`. Iar dac` ]ii cu tot dinadinsul s` frunz`re[ti o carte, descoperi repede c` toat` lumea te prive[te ciudat. De parc` ar vrea s` [tie cu orice pre] ce cite[ti sau s` citeasc` \mpreun` cu tine! A[a c` n-am reu[it s` aflu dec\t par]ial ce se cite[te cu adev`rat „sub p`m\nt S.A.“. Pentru c` domni[oara din sta]ia Aviatorilor, care avea o carte \n m\n`, se plimba cu pas gr`bit pe peron \ncoace [i-ncolo, de parc` ar fi urm`rit-o cineva ca s`-i fure cartea. Pentru c` domnul cel slab, \mbr`cat \n costum, de la Victoriei, st`tea pe peron, pe un scaun, [i citea \ntr-o pozi]ie contorsionat`, de parc`

28

ar fi vrut s`-[i ascund` cartea \n geanta pe care o ]inea \n bra]e (cum m\ncau pe timpuri cei care aveau sandviciuri cu [unc` la serviciu, pe sub birou, ca s` nu se prind` vreun coleg [i s` pofteasc` [i el). Am reu[it doar s` descifrez pe cotor numele editurii. Era Polirom. Pentru c` o alt` domni[oar` \i ar`ta prietenei sale c`r]ile, pe care tocmai [i le-a cump`rat, f`r` s` le scoat` din punga inscrip]ionat` cu Humanitas, \n schimb cerceii cei noi de la „Meli Melo“ i-a extras din interiorul plicului de h\rtie [i chiar [i i-a pus \n urechi \ntre Roman` [i Universitate ca s` afle „cum \i stau“. (din p`cate, o carte nu poate „s`-]i vin` bine sau prost“!). Totu[i, la {tefan cel Mare, \ntr-o \nsorit` dup`amiaz` de \nceput de var` (a se deduce „\nsorit`“, deoarece c`l`torii \[i purtau ochelarii de soare pe cap [i nu-[i scuturau umbrelele, c`ci altfel n-ai de unde s` [tii cum e pe afar`!), a urcat o dam` \ntre dou` v\rste, \mbr`cat` \ntr-un deux-pièces crem, care s-a a[ezat cu un gest oarecum elegant pe scaun, picior peste picior. Dup` figura ascu]it` era profesoar` de limbi str`ine, dup` picioare, atlet` de performan]`. F`r` s`-i pese de ce se \nt\mpl` \n jur, a scos din geant` un Graham Greene – Omul nostru din Havana – [i a deschis-o la semnul de carte. Dup` primul paragraf citit, de data aceasta „la vedere“ [i cu o expresie at\t de relaxat`, de parc` ar fi fost la ea acas`, \n tren a \nceput surprinz`tor s` miroas` a trabuc cubanez. Sau a fost doar o p`rere… Tot din categoria


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

„miracole mici“, face parte [i momentul provocat de pu[tiul de vreo zece ani cu genunchii juli]i [i cu o mam` doar cu vreo zece centimetri mai \nalt` dec\t el. I-a cerut mamei „Cartea!“ din saco[`, mama i-a dat-o [i b`iatul s-a ad\ncit \n lectura ultimelor aventuri ale lui Harry Potter. Nici n-a \ntors bine pagina, c\nd s-a st\rnit din senin o pal` de v\nt care a ridicat fustele \nfoiate [i minuscule ale unor domni[oare care se ]ineau de bar`, spre \nc\ntarea unor b`ie]i. Trenul tocmai intra \n sta]ia Piept`nari (Eroii Revolu]iei) [i cine [tie ce groz`vii s-ar mai fi \nt\mplat, dac` mama nu le-ar fi contracarat rapid cu o bro[ur` despre „puterea infinit` a subcon[tientului t`u“. Iar \n clipa \n care un domn \n v\rst` a deschis primul volum dintr-un teanc de „Secolul XX“, posibil cump`rate de la un anticariat din Pia]a Universit`]ii, trenul a r`mas \n]epenit \ntre sta]ii un \ntreg minut care a p`rut nesf\r[it. Minunile nu s\nt \ns` la tot pasul, c`ci o fat` m`run]ic`, nu prea frumoas` [i cam trecut`, care a citit De ce iubim femeile timp de „aproape dou` s`pt`m\ni, numai dup` ora [apte seara, c\nd se \ntorcea de «la birou»“, nu a atras privirile nici unui posibil pretendent, \ntre Aurel Vlaicu [i Tineretului, iar o admiratoare a lui Márquez, \n momentul \n care generalul tocmai \[i punea \ntrebarea cum va ie[i oare din labirintul s`u, a descoperit, f`r` prea mult` uimire, c` tocmai ajunsese la destina]ie, adic` \n sta]ia Obor. Cu toate acestea, o umbr` de mister tot mai b\ntuie zilnic prin subteran. E posibil chiar s` existe o organiza]ie underground a gospodinelor-cititoare, c`ci se \nt\mpl` sistematic. Exact la ora 17.30, c\nd \nc` n-ai trecut pe-acas` [i ]i-e foame. Iar femeia de-o v\rst` incert` de l\ng` tine, \[i \n`bu[` un c`scat [i scoate din po[et` cu mult` grij` tocul mov cu Christian Dior (se cump`r` din pia]a Obor, de la „orice obiect zece mii“). Apoi ochelarii, pe care \i [terge cu meticulozitate, [i-i pune pe nas, clipe[te des. Te face curios. Aha, se preg`te[te s` citeasc` ceva! Ce ar putea s` citeasc` o doamn` de condi]ie medie, cu o bluz` tricotat`, dup` toate probabilit`]ile de ea \ns`[i, la ora 17.30, \n trenul care se \ndreapt` spre sta]ia Dristor 2? În sf\r[it, tot din po[et`, imita]ie de piele maro, scoate [i „obiectul muncii“. O revist`. E[ti dezam`git. Te a[teptai cumva la Marguerite Yourcenar? Sau la Virginia Woolf? Ei bine, nu. E Ioana. {i nu oriunde. În buc`t`rie. Începe s` frunz`reasc` paginile [i se opre[te la semnul ei imaginar de carte. Toc`ni]` de vi]el cu maz`re. Ingrediente [i timp de preparare. Pentru 4 por]ii. ■

LOCURI DE CITIT

Fotografii de Rare[ Avram

Ce se cite[te? În topul neoficial al ziarelor citite sub p`m\nt se situeaz` Libertatea cu a sa fat` de la pagina 5, dup` care ghidurile TV. Diminea]a se mai prefer` c\te un Capital scos din diplomat sau se dezleag` rebusuri. Pe Academia Ca]avencu \l prinzi pe la mijlocul s`pt`m\nii [i sim]i automat [i ad-hoc un fel de val de simpatie pentru cititorul lui. Chiar dac` nu-l cuno[ti, sim]i c` e de-al t`u. (Despre cum te caracterizeaz` ziarul sau revista sau cartea pe care \l/o cite[ti, cineva spunea pe un forum – www.hanuancutei.com/forum – cum c` \n metrou e bine cu Dilema veche, te iau la ochi fetele faine.) Pe l\ng` reviste [i ziare se mai scot la promenad` [i cursuri de facultate [i coduri rutiere, pentru c`, \n drum spre examen se mai \ngra[` porcul. Sau se mai sedimenteaz` materia. C\t despre c`r]i, c`r]ile de-adev`ratelea, s\nt preferate, \n primul r\nd, cele care intr` \n geant`. C`r]ile s\nt bune la drum, at\ta vreme c\t nu te incomodeaz` [i ]in tov`r`[ie nepreten]ioas`. Poate [i din cauza asta \n topul celor mai „plimbate“ c`r]i de p\n` acum c\]iva ani s-au situat Alchimistul, Domni[oara…, La malul r\ului… (cu toate c` pe celelalte din boom-ul coelho-ian, cu toate dimensiunile lor ideale, nu le-am mai depistat). La o privire actual`, prin subteran` mi[un` Dan Brown. Chiar dac`, pentru unii, incomod`. Sporadic, un McEwan sau Sábato. De c\teva ori Kundera. {i Fowles. A! [i Cuv\ntul Domnului, de cele mai multe ori la genul feminin, \nspre v\rsta a treia, o singur` dat` [i \n englez`, de o domni[oar` sexy, cu mini [i tocuri. La fel de singular [i surprinz`tor, \ntr-o dup`-amiaz`, purtat de la Universitate la Victoriei, Eugen Ionesco. În BPT. (Stela Giurgeanu)

29


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

frecat pielea p\n` la s\nge, ca s` scap de tot ce-am \nv`]at p\n` acum“), devenit „bo]ul `sta de carne \ns\ngerat`“, trupul este pe cale de-a adeveri toate temerile [i de-a se preschimba „\ntr-un corp cu totul str`in“. Al doilea ciclu, Scrisori pentru Taia Dumitru, merge un pas mai departe pe scara cobor\toare a suferin]ei, aduc\nd la expresia acut` o tematic` a mor]ii care exist` firav \n volumul de debut [i mai decis \n Cartea bur]ilor [i a singur`t`]ii. Apropierea mor]ii \nseamn` asumarea unui ritm, alt`dat` repudiat, al clanului familial („Ani de zile m-am r`zboit cu voi, am vrut s` fiu altfel, s` intru m`car \n secolul XX. […] Tri[am cu neru[inare. Ritmul meu este ritmul vostru“), confruntarea cu trupurile devastate de suferin]` („Am fost la Maia, la spital. Am v`zut cancerul \not\nd \n`untrul ei, acolo unde doctorii lipiser` numai un num`r“), ca [i cu propria neputin]`: „În foi de brustur s` te fi \nvelit [i s` fi pres`rat peste tine toate leacurile de pe fa]a p`m\ntului. Cu umbra mea, f`cut` c\ine, s` te fi ap`rat [i cu toate cuvintele [tiute [i ne[tiute. Sub mirosuri grele de leandru s` te fi ascuns. S` nu te fi ascultat! S` nu te fi ascultat!“. Întrebuin]\nd poemul \n proz` [i un limbaj de o simplitate elegant`, care traduce o veritabil` for]` [i ad\ncime interioar`, scriind despre dragoste, fragilitate, spaim` [i moarte, Doina Ioanid d` \n Poeme de trecere o carte remarcabil`. ■

„De ce vinul e searb`d [i aerul amar?“ Doina Ioanid, Poeme de trecere Editura Vinea, 2005

Poeme de trecere, cel mai recent volum al Doinei Ioanid (dup` Duduca de mar]ipan, 2000; E vremea s` por]i cercei, 2001; Cartea bur]ilor [i a singur`t`]ii, 2003), cuprinde dou` cicluri. În primul dintre ele, Interval, se reg`sesc tematica [i vocea din E vremea s` por]i cercei (carte de o frumuse]e unic` \n lirica actual`), vocea unei feminit`]i feline [i d`ruitoare, care \[i m`rturise[te odat` cu fragilitatea [i spaimele, dependen]a de prezen]a masculin` [i disponibilitatea pentru bucuria apropierii: „Doar uneori, c\nd \mi ]in respira]ia, ca s-o pot auzi pe a ta, mi se pare c` totul se limpeze[te [i cap`t` prospe]imea rufelor uscate pe culme, afar`, \n ger“. Sau: „Am p`strat c`ldura 10 lei trupului t`u [i chiar [i acum, dup` \mbr`]i[area noasprefa]` de Carmen Mu[at tr`, dup` ce te-ai retras ca un val, \n`untrul meu e un soare puls\nd \n ritmul bl\nd al unui blues. […] Doar o plaj` sc`ldat` \n lumin`“. Trupul (marea tem` \n poezia Doinei Ioanid) nu e locuit, \ns`, doar de luminozitatea intens` a erosului, ci – tot mai ap`sat – „de timpul torc\nd \n`untrul t`u“. Tratat nemilos („Mi-am

Postmodernismul bine temperat Constantin Virgil Negoi]`, Concert la Carnegie Hall Colec]ia Biblioteca Româneasc`, Editura Paralela 45, 2005

12 lei

Constantin Virgil Negoi]` revine cu o nou` carte scris` \n române[te, un alt „roman algebric“ prin care reu[e[te aducerea \n literatur` a logicii fuzzy (al c`rei teoretician este, \n calitatea sa de om de [tiin]`). Subiectul c`r]ii, ilustr\nd perfect logica nebinar` ([i-[i, \n loc de sau-sau), este procesul comunismului, f`cut de mai mul]i români din diaspora aduna]i la un concert la Carnegie Hall \n cinstea „noului pre[edin-

30

IULIE 2006

Sanda Cordo[

te“, geologul necomunist: fiecare are dreptatea sa, realitatea „mare“ se compune din realit`]ile particulare. Postmodernismul lui Negoi]` nu \nseamn` doar tehnica de colaj utilizat`, din care rezult` „un text scris cu texte“ aflate \ntr-un fericit dialog, nici doar amestecul de real [i fic]iune, de istorie mare [i istorie personal`; este vorba de o adev`rat` etic` postmodernist`, presupun\nd „acceptarea unor grade de adev`r. Între alb [i negru […] se afl` grade de gri“ [i aflat` \n leg`tur` cu ortodoxia, „potrivit c`reia omul Hrist a fost Dumnezeu“. Conceput` \n Statele Unite de un om care a teoretizat postmodernismul \n [tiin]`, Concert la Carnegie Hall este poate cea mai autentic postmodern` proz` scris` \n limba român`. ■ Lumini]a Corneanu


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

Cum se composteaz` proza Augustin Cup[a, Perforatorii

Editura Cartea Romåneasc`, 2006

La Editura Cartea Româneasc` a debutat de cur\nd un t\n`r, Augustin Cup[a, inteligent [i r`u \n priviri, \n v\rst` de 26 de ani, psihiatru pasionat de literatur` dar, mai ales, dramatic de inteligent, at\t c\t s` nu poat` s` nu-[i pun` probleme [i s` nu deschid` cititorului lichtung-uri \n care-l invit` nu ca s`-l distreze, ci ca s`-l bage cu capul \n el \nsu[i. Nu degeaba cartea – subintitulat` din motive de elucidat „roman“ – se nume[te Perforatorii. Reaminti]i-v` pu]in osteopoieza [i osteoclaza – fiecare dintre ele, nelimitat` de cealalt`, ar fi fatal` organismului: oasele ne-ar cre[te indefinit, transform\ndu-ne \n mon[tri sau, dimpotriv`, ar disp`rea, l`s\ndu-ne la stadiul de cefalopode neputincioase. Cup[a are irepresibile tenta]ii clastice: romanul lui e fragmentar, nara]iunea alunec` repede \n absurd, cu-

S`r`cu]ii copii ai Mar(t)ei Cora Flavian, Marta sau etiologia inconturnabilului e[ec, Editura Polirom, 2006

Marta e o femeie de[teapt` [i atr`g`toare care \[i cre[te singur` cei doi copii – pe Radu [i pe Cristina –, iubindu-i inegal, dar str`duindu-se din r`sputeri ca via]a lor s` fie at\t de roz c\t putea fi \n anii aspri ai comunismului \n floare. E voluntar`, munce[te, are prieteni [i o familie care mai p`streaz` ceva din aerul aristocrat de dinainte de r`zboi, [i, cu toate acestea, i se pare c` via]a ei e un e[ec. Nu-i plac banii, nu-i str\nge – nici n-are de unde –, dar [tie c` o via]` frumoas` [i f`r` griji se cump`r` cu bani. Are ne[ansa de a iubi un ins care-[i ascunde nestatornicia sub faldurile literaturii, pe care o scrie, [i se g\nde[te s`-l [antajeze emo]ional

RECENZII vintele se aglomereaz` \n construc]ii rousseliene unde umorul negru convie]uie[te cu lirismul, cotidianul cu oniricul. Din capul locului – un loc indefinit, ba realist, ba imagist – afl`m c` „tata“ s-a apucat, odat` ie[it la pensie, s` perforeze pe toat` lumea – [i ne d`m seama c` scriitorul nu scrie pentru a povesti, c\t pentru a palpa limite, pentru a explora, pentru a propune cititorului o construc]ie retoric` numai a lui, \n care spusul nu poate fi \n]eles f`r` s` te g\nde[ti la spunere – f`r` s`-]i pui \ntrebarea de ce? Augustin Cup[a perforeaz` habitudini de lectur`, comoditatea g\ndirii, locuri comune, perforeaz` mimesisul [i semnifica]ia diegesisului. {tie cum s-o fac`, cu at\t mai mult cu c\t, psihiatru fiind, [tie ce \nseamn` s` ai mintea perforat`, [tie c\t de mult a[teapt` vectorii de sens ai con[tiin]ei s` rup` r\ndurile \n deschiderea operat` de forajele literare propuse. La jum`tatea drumului \ntre suprarealism, absurd [i micro-realism, falsa autobiografie a naratorului [i a celor doi prieteni ai lui – Robert [i Ta – fascineaz` ades, exagereaz` pe alocuri, pentru a propune \n ultimul capitol (cel „poietic“) o medita]ie sc`p`r`toare asupra de ce-urilor provocate cititorului de-a lungul lecturii. ■

19,50 lei

Alexandru Matei

f`c\ndu-i nu unul, ci doi copii. Maternitatea nu-i estompeaz` \ns` nelini[tile [i nici nu-i alung` dorin]a de a g`si piatra filozofal` a fericirii. De[i e indexat` la capitolul rateuri sociale [i se lupt` cu mizeria pe care o \mparte la trei, Marta continu` s` fie o femeie liber`, m\ndr`, cu principii [i cu o mecanic` interioar` de multe ori greu de \n]eles. Nu e o mam`, e \n primul r\nd o femeie-regizor care spune/scrie/tr`ie[te o poveste, povestea ei cu ceilal]i, reu[ind \n acela[i timp s` prind` \n micul ei insectar [i aripile uria[e ale istoriei (mari). Istorisirea ei nu e gra]ioas`, le[inat` sau liric-dulceag`, e mai cur\nd mucalit` [i autoironic`, [i are \n mod limpede ceva cinematografic, lesne dramatizabil. Cartea Corei Flavian, un debut t\rziu al unui filmolog \nzestrat cu destul` discre]ie, e o carte cu multe surprize, care se cite[te cu real` pl`cere. O carte f`r` fasoane [i pi]ig`ieli snob-culturale, ap`rut` \n plin` infla]ie de e[ecuri \n materie de prozatoare autohtone. E[ecuri inconturnabile, se-n]elege. ■ Florina P\rjol

31

18,90 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

Despre istorie cu cinism Richard Wagner, Catrafuse Editura Polirom, 2006

Ne putem rupe vreodat` de trecut? Ni se lini[te[te s\ngele dac` smulgem toate cordoanele ombilicale? Se pare c` nu. Asta am \n]eles eu din romanul lui Richard Wagner. Un roman grav, dar f`r` disper`ri. O poveste ritmat`, dar plin` de medita]ii. În deceniile [apte-opt, autorul din Timi[oara st\rnea suspiciuni (chiar mai mult), prin apartenen]a la grupul literar Aktionsgruppe Banat. Pe atunci era „doar“ poet. A publicat pu]in [i greu. La 35 de ani, \n 1987, a p`r`sit România. Mediile literare din Germania \l cunosc mai ales ca prozator. Unul care poart` cu el dou` teme complementare. Una este a comunit`]ii [v`be[ti din Banat, strivit` de regimul comunist. Cealalt` este 23,90 lei individual` – incompleta [i t\rzia osmoz` a imigrantraducere de Michael Astner tului cu lumea german`. Individual`, nu autobiografic`! {i totu[i, scriitura Catrafuselor e at\t de lipsit` de artificii \nc\t te oblig` s` b`nuie[ti suflul unor penetrante [i sceptice confesiuni. Inginerul Werner tr`ie[te de ani buni \n Germania de Sud, e divor]at, nu mai [tie nici de so]ie, nici de fiic`. Lucreaz` la o firm` falimentar`, mai mult control\nd o ga[c` suspect` de gastarbeit-eri croa]i. Are o rela]ie blazat` cu so]ia unui coleg. E cumva s`tul de via]`, dezabuzat [i cinic. Pentru c\teva zile s-a-ntors \n Banatul natal ca s`-[i duc` tat`l pe ultimul drum. Acum pleac` \napoi. Mama \i d` c\teva documente de-ale r`posatului. Werner se suie \n ma[in` [i o ia prin Ungaria, pe la Viena, c`tre modestul Sandhofen. La Budapesta aga]` o prostituat` [i soarta lor se \nnoad`. F`r` pasiune, f`r` idealuri, sub supravegherea fals-binevoitoare a unor mafio]i unguri. Din aproape-n aproape, ace[tia cump`r` firma de construc]ii ca acoperire pentru matrapazl\curile lor transfrontaliere. Werner prefer` s` nu-n]eleag` [i se las` cump`rat el \nsu[i. Cam asta e urzeala unui roman care, cel pu]in \n prima sa parte, joac` pe cartea behaviorist` a unui Kerouac balcanic. Dar asta e doar coaja. Sub stratul gros de zugr`veal` sardonic` se ascunde realitatea frust`, dezar-

32

© Simion Ivanoschi

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

mant`, a memoriei. Mai \nt\i, episodul b`n`]ean resusciteaz` istorii familiale care acoper` Balcanii [i America, Viena [i Timi[oara, cu obiceiuri [v`be[ti, cu suspiciunea fa]` de „valahi“ [i teama de comuni[ti, cu „erori“ politice [i (poate p`rea paradoxal) cu mul]i mor]i [i mult` vivacitate. (Codurile acestei realit`]i le-am mai \nt\lnit demult, u[or mascate, \n prozele, azi neglijate, ale lui Arnold Hauser sau Georg Scherg.) Dar apoi, Richard Wagner a[terne, cu for]` de siderurgist furios, cea mai ad\nc` parte a romanului – jurnalul de prizonierat siberian al tat`lui, o epopee halucinant` care-l \nso]e[te pe Werner, ca o muzic` de film, de-a lungul periplului s`u post-funerar prin fragilizata Mitteleurop`. Catrafuse e basmul memoriei recuperate tardiv. Pentru personajul s`u, istoria (mic`, mare) nu e nici sentimental`, nici exemplar`. Poate doar otr`vit`. Pozi]ia de om de paie al mafiei \l ajut` pe Werner s`-[i restaureze rela]ia cu fiica, s`-[i gonfleze statutul social, s` bea \n insule exotice. De fapt, s` intre \ntr-o com` moral`, ca un v\nat epuizat. E cedarea care finalizeaz`, \n cheia lucidit`]ii placide, o lung` [i inutil` serie de poticneli ale istoriei. Preg`tit zeci de ani, e[ecul lui Werner era obligatoriu. La urma urmei, de ce te-ai mai revolta, c\nd m`re]ul Occident, infectat de aproxima]ii, a c`zut sub standardele satului de [vabi? „S\ntem emigran]i pe via]`“, zice autorul. De acord, cu observa]ia c` nici m`car nu trebuie s` ie[im din cas`. O carte memorabil`. ■ Dan Goan]`

Richard Wagner ( n. 1952) face parte dintr-o genera]ie de scriitori de limb` german` din Banat (William Totok, Herta Müller, Werner Söllner, Johann Lippet) care [i-a continuat activitatea literar` [i dup` stabilirea \n Germania. A p`r`sit România \n 1987. Este autorul urm`toarelor volume: Miss Bukarest (2001), Cerere de emigrare, bani de-nt\mpinare (2002), Cerul gol (2003), Catrafuse (2004), Orizontul german. Despre destinul unei ]`ri bune (2006).


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

Clovnul recent Martin Amis, Banii

Editura Polirom, 2006

C\t de recent poate fi un om? În orice caz, nu cu mult mai recent dec\t naratorul romanului Banii, regizorul britanic de reclame John Self, ale c`rui produc]ii, f`r` excep]ie, „au drept personaj o tip` \n chilo]i [i sutien“ („E un fel de marc` personal`.“), ale c`rui g\nduri s\nt dominate de Hollywood („California, ]ara visurilor [i dorurilor mele“), ale c`rui gusturi sexuale s\nt dictate de industria porno („S\nt o persoan` pornografic`.“), ale c`rui m\nc`ruri s\nt f`cute „din poliester, viscoz` [i lurex“ („S\nt f`cut din tot felul de gunoaie. S\nt un gunoi.“) [i a c`rui dolce vita supersonic`, optzecist`, cr`c`nat` peste Atlantic („Eu s\nt un lucru compus din decalaje temporale, [ocuri culturale [i schimb`ri de fus orar“, ca s` nu mai vorbim de mahmureli, supradoze [i intoxica]ii cu tutun) face ca versiunea lui Fellini s` par` la fel de antic`, de odihnitoare [i de virtuoas` ca Arcadia. ~sta e omul. La 22 de ani de la publicarea c`r]ii, el pare la fel de recent ca ultimele sondaje despre „personalitatea preferat`“ [i „stilul de via]` ideal“, la fel de recent ca ultima pornotec` deschis` pe Internet sau ca ultimul bestseller de scandal despre via]a secret` a Hollywood-ului; [i bine\n]eles c`, privit din partea noastr` de lume, pare [i mai recent – mai recent dec\t episodul de s`pt`m\na viitoare din reality-show-ul cu Iri [i Moni. Pe l\ng` asta, mai e [i simpatic. Pe bune. V` spun eu, care-l [tiu bine. Îi [tiu pe dinafar` opiniile despre politic` („Rusia va face praf Polonia […]. Eu a[a a[ face \n locul ei. Adic` dac` le dai `stora un deget…“), despre literatur` („Dar romanele s\nt... lungi, nu-i a[a?“), despre Shakespeare („Chiar a[a ar`ta Shakespeare tot timpul?… Întotdeauna mi-am g`sit un mare sprijin \n William Shakespeare. Dup` o [edere descurajant` \n fa]a oglinzii […], \mi spun: «Bun. Shakespeare ar`ta ca dracu’». Face minuni.“), despre feminitate („În trecut am \ncercat s` m` feminizez: ani de zile am alergat dup` femei. N-a mers, de[i, pe de alt` parte, am futut o mul]ime de fete.“), despre viol („Uite \nc` un sfat: dezbrac`-te \nainte de \nceperea ac]iunii.“), despre violen]` („Nu exist` dec\t o singur` cale dac` vrei s` devii un b`t`u[ bun: trebuie s` te ba]i tot timpul.“), despre fumat [i b`ut

RECENZII („Din p`cate, fumatul [i b`utul nu pot capta \n \ntregime aten]ia cuiva. Ar fi singurul lucru pe care l-a[ putea repro[a acestor activit`]i.“). Dup` cum pute]i constata, cam tot ce are el de spus e consternant. {i totu[i, de c\nd am descoperit Banii – adic` de aproape zece ani – nu pot s` las o s`pt`m\n` s` treac` f`r` s`-i aud vocea. (În treac`t fie spus, singurul roman de care mai s\nt dependent \ntr-o m`sur` comparabil` e M\ndrie [i prejudecat`.) E o mare voce. Era obligat` s` fie mare, pentru ca Banii s` se poat` ]ine \n ea. Povestea e foarte simpl`: \ngropat \n bani, Self a[teapt` s`-i vin` [i mai mul]i bani – pentru filmul lui de debut, \n care va fi vorba despre bani – [i, \n a[teptare, face ce [tie el mai bine: consum`. Banii e o not` de plat` de 576 de pagini, un traducere [i note pomelnic de transgres`ri [i abuzuri care dac` nu s-ar de Sorin Moise ]ine \n vocea lui Self – dac` n-ar reu[i s` se transforme din pomelnic \n recital, \n one-man show de senza]ie –, ar c`dea \n monotonie sau \n scabro[enie (sau \n am\ndou`). Dar vocea \l ]ine – magnific. Ca s` v` face]i o idee mai clar` despre cum ar trebui s` sune \n române[te (despre ce-a fost pe capul traduc`torului Sorin Moise), imagina]i-vi-l pe Tetelu din Academia Ca]avencu propulsat \n superliga banilor [i echipat cu sim]urile ultrareceptive ale unuia dintre naratorii lui Nabokov. Ca [i Nabokov (unul dintre eroii s`i), Martin Amis [tie s` creeze personaje care se comport` consternant [i se spovedesc dezarmant. Ca [i Saul Bellow (cel`lalt erou al s`u), Amis e obsedat de „infernul troglodit“ (\n original, the moronic inferno – o sintagm` pe care Bellow a \mprumutat-o de la Wyndham Lewis [i pe care Amis a \mprumutat-o de la Bellow pentru titlul unuia dintre volumele sale de publicistic`). Self e o mare voce (poate cea mai important` din c\te s-au auzit \n literatura britanic` a anilor ’80) pentru c` e de-acolo – din primele bolgii, din avangarda noului trogloditism – [i pentru c`, \n acela[i timp, p`streaz` \n ea un tremur de umanitate mai pu]in recent`, de t\njiri [i terori prea vechi [i prea mari ca s` poat` fi alinate, oric\te droguri noi s-ar inventa. Amis \i permite s`-[i con[tientizeze condi]ia de clovn al timpurilor sale – storcit sub ele [i totu[i l`sat pe dinafar` (identific` perfect genul cinematografic \n care se \ncadreaz` via]a sa: „burlesc porno, tarte cu fri[c` [i alea-alea, respiroul comic cu personajul propriet`resei sau al servitorului, \nainte ca futaiul s` reizbucneasc` \n alt` parte“) – [i, cu riscul de a-[i pierde credibilitatea ca hahaler`, s`-[i salveze sufletul. ■ Andrei Gorzo

33

32,90 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

\l desparte un veac, dar \l apropie o tandr` [i insa]iabil` curiozitate, plus certitudinea c` exist` un avantaj \n „a te \mprieteni cu oameni deja mor]i: sentimentele fa]` de ei nu se r`cesc niciodat`“. Ca s` [i-l simt` c\t mai prieten, doctorul \ncearc` s` [i-l „restituie“ pe Flaubert, s`-i deslu[easc` micile mistere (inclusiv via]a pe care n-a reu[it s-o tr`iasc`), ba chiar s`-[i povesteasc` episoade din propria biografie \n termeni flaubertieni. Nu e vorba aici de obsesie sau adora]ie, ci pur [i simplu de des`v\r[irea postmodern` a unei frumoase prietenii. Scotocirea avid` dup` omenesc, citatul cu chichi]`, \ntoarcerea livrescului \nspre lumesc, n`scocirea infinit imaginativ` de contexte [i criterii insolite – un fel de Lucian Raicu, Radu Cosa[u [i Mircea Horia Simionescu la un loc – scot aceast` poveste din ordinea exegezei, urc\nd str`pezite note de subsol \ntr-o mansard` plin` de ghidu[ii, delicate]uri vivante [i \nduio[`toare surprize. ■

O pas`re rar` Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert Editura Nemira, 2006

18, 90 lei traducere din limba englez` de Virgil Stanciu

V` place Barnes? S` zicem, prin absurd, c` nu. V` amintesc \ns` c`, \ntr-o gazet` româneasc` de pe la \nceputul anului, p\n` [i un comentator bosumflat al operei acestui anglofon francofil \[i exprima dezam`girea de fond invoc\nd tocmai \nc\ntarea p`]it` la lectura Papagalului lui Flaubert. Prin urmare, chiar lu\nd de bun` o a[a vorb` de r`u, tare mi-e team` c` m`car volumul acesta tot o s` v` plac`. Într-un fel, e o carte de dragoste. Dragostea de prieten a unui doctor – „60+, v`duv, cu copii ajun[i la maturitate, activ, fire vesel`, de[i \nclinat` spre melancolie, generos, nefum`tor...“ – pentru Flaubert, de care

Romanul \n era computerului , Milorad Pavic, Ultima iubire la }arigrad. Îndreptar de ghicit Editura Paralela 45, 2006

16 lei

A ap`rut de cur\nd cel de-al patrulea roman al lui ´ Ultima iubire la }arigrad, av\nd ca Milorad Pavic, subtitlu Îndreptar de ghicit, [i ca auxiliar necesar cele 22 de c`r]i ce formeaz` Marea Arcan` a Tarotului bizantin, crea]ia fiului s`u. Ap`rut la Belgrad \n 1999, cartea confirm` cele mai \ndr`zne]e intui]ii privindu-l pe scriitorul s\rb care a aruncat romanul \n era computerului, transform\nd cititorul \n juc`tor \mp`timit [i oblig\nd la relectur` ca acces la un nivel superior. Ce jocuri propune Pavic´ lectorilor s`i? Un joc cu dic]ionarul (Dic]ionar khazar), un rebus (Peisaj pictat \n ceai), o clepsidr` (Partea l`untric` a v\ntului sau romanul lui Hero [i Leandru), tarotul (Ultima iubire la }arigrad…), un zodiac (Mantaua \nstelat`). traducere de Toate versiunile române[ti s\nt privilegiul [i „peMariana {tef`nescu niten]a“ Marianei {tef`nescu, \ntr-un fel confirm\nd avertismentul Magului din romanul-tarot: „C\nd Dumnezeu vrea s` te pedepseasc`, te d`ruie[te \n acela[i

34

IULIE 2006

Claudiu Constantinescu

timp [i cu o dorin]` \mplinit` [i cu o mare nenorocire“. Cele 22 de c`r]i ale Tarotului configureaz` o suit` a aventurilor ce \mpletesc destinele a dou` neamuri \nvr`jbite, Opuic´ [i Tenecki. {i aventurile \nseamn` iubiri fericite sortite sf\r[itului, [i r`zboaie ce se transmit, ca [i averile [i darurile, de la o genera]ie la alta. Nu \i scap` ´ cele dou` trecuturi ale omului, numite nimic lui Pavic: „Ast\mp`r“ [i „P\rleaz“, cele dou` soiuri feminine – „femeia \nving`torului“ [i „fiica \nving`torului“, cele dou` imperii care macin` \n lupte b`rba]ii, cele dou` c`ut`ri, exterioar` [i interioar`, marc\nd destinul fiec`rui personaj. Cititorul trebuie \ns` s` vad` \n etalarea c`r]ilor cum ta]ii \[i adjudec` trofeele, cum fiii r`t`cesc \n c`utarea gloriei sau a r`zbun`rii, cum fiicele devin farmazoane care \i vindec` pe du[manii ta]ilor sau fra]ilor. {i c\te nu mai are de aflat cititorul: leg`turile secrete ale c`r]ilor de Tarot cu muzica (revin c\teva laitmotive: Corale di Sant’ Antonio de Haydn, melodia „Amintirea e sudoarea sufletului“), cu pictura (tablouri vivante, tabloul femeii r`pite de un centaur), cu teatrul (spectacolele cu cele trei mor]i ale c`pitanului Opuic), ´ literatura \ns`[i (o splendid` interpretare personal` a Iliadei homerice). Nu-i r`m\ne cititorului dec\t s` afle istoriile secrete ale Tarotului, folosind cheia din cuprins, [i s` se \ncumete s`-[i ghiceasc` sie[i… ■ Elisabeta L`sconi


D I L E M AT E C A ●

RECENZII

IULIE 2006

ISTORIE

Demonii revolu]iilor din ’89 Sorin Antohi, Vladimir Tism`neanu (coordonatori)

De la utopie la istorie. Revolu]iile din 1989 [i urm`rile lor Editura Curtea Veche, 2005 [2006]

Cititorii români au acum prilejul de a citi \n limba român` volumul rezultat dintr-o conferin]` ce a avut loc la Budapesta \n 26-29 martie 1999, care-[i propunea s` fac` bilan]ul evolu]iilor din Europa postcomunist` la 10 ani de la revolu]iile din 1989. Titlul edi]iei române, u[or diferit fa]` de cel al edi]iei engleze ap`rute \n 1999, este explicat de Sorin Antohi ca sintetiz\nd ideea \ntoarcerii de la utopia comunist` la concretul istoriei. Pentru cititorii români, obi[nui]i cu discursurile \ntoarcerii la V\rsta de Aur a României interbelice, merit` s` cit`m opinia lucid`, deloc idilizant`, din cuv\ntul \nainte: „imperfec]iunea istoriei, \mpotriva c`reia indivizii, grupurile, institu]iile [i societ`]ile lupt` cu for]e [i mijloace imperfecte, sper\nd [i atunci c\nd totul pare pierdut, este preferabil` perfec]iunii utopiei. O perfec]iune intangibil`, impostoare, demagogic`, opresiv` [i \n final criminal`“. Volumul cuprinde 21 de texte scrise de 22 de autori provenind at\t din ]`rile post-comuniste, c\t [i din Statele Unite, Marea Britanie [i Fran]a. Predomin` abord`rile analitice generalizante, care vor avea darul s` intrige pe unii dintre cititorii români, obi[nui]i cu disputele factologice ale istoricilor [i cu discu]iile interminabile dac` X a complotat cu Z ca s` r`stoarne pe Y. Fie [i numai din acest motiv, acest volum arat` c`, dincolo de nevoia real` a clarific`rii anumitor fapte istorice, exist` [i un alt nivel de analiz`, indispensabil pentru dialogul istoricilor cu speciali[tii altor discipline socio-umane [i pentru participarea la dezbaterile interna]ionale referitoare la revolu]iile din 1989. Evident, aici nu vom putea eviden]ia toate contribu]iile cuprinse \n volum. Vom remarca totu[i textul lui Adam Michnik despre rena[terea independen]ei [i demonii revolu]iei de catifea. G`sim aici r\nduri memorabile despre cucerirea puterii de c`tre

Solidaritatea, despre rela]ia complicat` cu Lech Walesa [i despre terapia de [oc, despre motivele pentru care s-a opus lustra]iei [i despre patriotism. Dac` textul lui Michnik are mai degrab` caracterul unui eseu confesiv, altele pornesc de la concepte generale, cum ar fi, de exemplu, studiul semnat de Catherine Verdery cu privire la procesul de privatizare. Autoarea constat` c`, mai ales \n lumea contemporan`, proprietatea nu cuprinde numai drepturi ale indivizilor asupra anumitor bunuri, ci seturi de rela]ii complexe prin care anumite re]ele sociale exercit` drepturi asupra unor resurse (valori). Catherine Verdery ne ofer` r\nduri memorabile despre economia socialist` [i concluzii devastatoare despre procesul de privatizare postcomunist`, care a vizat doar forma de proprietate [i identitatea proprietarilor, dar, prin incapacitatea asum`rii gestiunii riscurilor economice [i a rela]iilor sociale stabilite la nivelul re]elelor de indivizi, mai degrab` a subminat capacit`]ile de adaptare la competi]ia din economia mondial` a specializ`rii flexibile. Întreb`rile cu care se \ncheie articolul s\nt tulbur`toare: „Crearea contemporan` de indivizi posesori destina]i perim`rii va deveni m\ine r`spunsul la \ntrebarea de ce lumea a doua nu a reu[it \n final tranzi]ia c`tre pie]e [i prosperitate? Cu alte cuvinte, privatizarea d` na[tere \nc` unei runde de dezvoltare inegal`, sub forma acestor persoane \mpropriet`rite haotic?“. Evident, avem de-a face cu o lectur` stimulatoare. În acela[i timp, \nt\rzierea cu care a ap`rut traducerea româneasc` ne \ndeamn` la reflec]ie cu privire la contextualitatea demersurilor [tiin]ifice: oare cum ar fi ar`tat unele dintre studiile cuprinse aici dac` ar fi fost scrise \n anul de gra]ie 2006 [i nu \n 1999? ■ Bogdan Murgescu

© Vasile Dorol]i

35

39 lei traducere de Marilena Andrei, Elena Neculcea, Livia Szász


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

ISTORIE

tru inimi [i min]i“ purtat` pe plaiurile române[ti. Cu totul corect` mi se pare premisa de start a autorului: prezen]a Americii \n România comunizat` a fost \n egal` m`sur` i) o influen]` extern`, manifestat` prin gesturi politice, economice sau culturale plecate de la Washington, dar [i ii) o construc]ie local`, distilat` \n imaginea pe care fiecare român o avea despre o Americ` adesea mitologic`, adesea idilic`, aproape deloc cunoscut` \n mod direct [i \nvestit` clar, \n mintea fiec`rui român – de la activi[tii partidului [i p\n` la disiden]i –, cu rolul de lider al lumii occidentale [i de garant al valorilor democratice (\n accep]iunea capitalist-liberal` a termenului). Diferen]a dintre zugr`virea oficial` a Statelor Unite din primii ani ’50 (imperialiste, militariste, exploatatoare, sus]in`toare ale ereticului Tito [i inconturnabil aflate \n pragul dezastrului) [i cea de la finele anilor ’60 (c\nd Ceau[escu felicita candid „oamenii de [tiin]`, tehnicienii [i muncitorii“ de la NASA pentru succesul aseleniz`rii din iulie 1969!), reprezint`, de fapt, diferen]a dintre dou` v\rste esen]iale ale comunismului românesc. Aceasta mi se pare concluzia esen]ial` a c`r]ii: oglindirea Americii a fost relativ constant` [i egal` cu sine numai \n spa]iul privat al g\ndirii cet`]enilor-supu[i; \n rest, \n discursul oficial, avem de-a face cu (m`car) dou` Americi, dup` cum [i Româniile \n chestiune s\nt tot dou`: una a stalinismului grefat \n anii ’50, alta a cvasiliberalismului cu preten]ii na]ionale din deceniul urm`tor. În fine, cercetarea nu poate pierde din vedere ipocrizia de fond a comunismului românesc: nu m` refer numai la rebotezarea muzicii de jazz \n „muzic` de estrad`“ sau a muzicii rock \n „muzic` vocal-instrumental`“, ci la mecanismul schizoid ce f`cea ca orice activist de partid s` combat`, \n public, capitalismul american [i, totodat`, s` doreasc` s`-i guste, \n privat, produsele. Celor care vor s` \n]eleag` cum [i de ce Nixon venea ca prieten la Bucure[ti \n 1969, cum [i de ce genera]ia Phoenix asculta rock occidental pe magnetofoane Dniepr, cum [i de ce actorii Jack Lemmon [i Shirley MacLaine produceau blocaje de circula]ie \n fa]a cinematografelor I.C. Frimu [i Republica (foste [i viitoare Capitol [i Scala), cum Radio Europa liber` ]inea loc de ziare [i de ce pachetul de ]igarete Kent era marca [tabilor, iar sticla de whisky umplea plasele bac[i[ului, cartea lui Bogdan Barbu le va furniza un r`spuns avizat [i conving`tor. ■

A[tept\ndu-l pe Unchiul Sam

Dou` opinii despre un debut

Bogdan Barbu, Vin americanii! Prezen]a simbolic` a Statelor Unite \n România R`zboiului Rece (1945-1971) Editura Humanitas, 2006

25 lei

T\n`r istoric [i americanist de perspectiv`, Bogdan Barbu ne pune \n fa]a unui capitol de istorie straniu: reliefarea, imaginar` [i simbolic`, a Statelor Unite \n mintea românilor tr`itori \n primele dou` decenii [i jum`tate ale R`zboiului Rece. De ce straniu? Deoarece caracterul „istoric“ al subiectului devine mai clar pe zi ce trece: azi, c\nd americanizarea (jeans-i & Cola & NATO & r`zboi \n Irak & baze secrete CIA \n Dobrogea & filme TV de serie B spre C & transmisii live de baschet din NBA & Windows etc.) a ajuns s` fie pentru unii dintre români s\c\itoare, azi deci devine tot mai greu de \nchipuit c` a fost o vreme – nici m`car foarte \ndep`rtat` – \n care venirea americanilor era una dintre marile speran]e ale t`cutei Românii underground. Pe baza unei documenta]ii solide – arhive române[ti [i americane, pres` [i interviuri –, Barbu identific` dou` perioade distincte: una a confrunt`rii psihologice directe, proprie primului deceniu al R`zboiului Rece (ilustrat` de activitatea posturilor de radio Vocea Americii [i Europa liber` sau de replicile media ce li se d`deau la Bucure[ti), [i alta (dup` moartea lui Stalin [i revolu]ia maghiar` din 1956) a unei „infiltr`ri graduale“, \n care schimburile culturale, bursele Fulbright, filmele de la Hollywood, jazz-ul sau rock-ul au devenit, insidios, dar consistent, arme \n „lupta pen-

IULIE 2006

Adrian Cioroianu

36

© Simion Ivanoschi


D I L E M AT E C A ●

RECENZII

IULIE 2006

ISTORIE

La cap`tul dorin]ei Bogdan Barbu, Vin americanii! Prezen]a simbolic` a Statelor Unite \n România R`zboiului Rece (1945-1971) Editura Humanitas, 2006

Primii mei blugi au fost o pereche de Rila bulg`re[ti. Nici nu prea sem`nau a blugi, dar pentru mine evenimentul a fost unul memorabil. Privind \n urm`, e greu de \n]eles de ce. Eram la liceu [i ar fi fost multe alte lucruri de care duceam lips`, cum ar fi banalul telefon (pentru mai tinerii cititori, precizez c` m` refer la genul acela vechi de telefon, legat de perete cu un fir). Dar blugii, chiar [i imita]iile suspecte, posedau o aur` aparte \n acel timp. A fost ca un rit de trecere, din acela despre care poveste[te Arnold van Gennep, c`tre un nou statut, cel pu]in unul din imagina]ia mea. Nu [tiu prea bine ce ar trebui s` cred despre recenta carte a lui Bogdan Barbu, Vin americanii! Prezen]a simbolic` a Statelor Unite \n România R`zboiului Rece. Pe de-o parte, ea e o explorare sistematic` a temei, iar autorului i se cuvin laude, mai \nt\i pentru c` avem, \n sf\r[it, o lucrare despre o parte semnificativ` a istoriei noastre recente. Bogdan Barbu a folosit numeroase surse, americane [i române[ti, pentru a construi o nara]iune sistematic` [i informativ` a ideilor despre America pe care autorit`]ile [i publicul larg le \ntre]ineau \n perioada anilor 1946-1971. Singura mea rezerv` profesional` fa]` de acest volum este legat` de lipsa complet` a oric`ror ilustra]ii. Istoria filo- [i anti-americanismului \n cultura contemporan` este, \n bun` m`sur`, una vizual`. {i totu[i, e ceva \n lucrarea lui Bogdan Barbu care nu reu[e[te s` m` mi[te, ca cititor. A[ vrea s` fiu bine \n]eles. Nu e corect s` \i repro[ezi unui autor c` nu a scris cartea pe care o doreai tu. Dar m` \ntreb dac` nu cumva natura temei nu cerea [i altceva, dincolo de contabilitatea articolelor de ziar sau a evenimentelor oficiale. În fond, ce a \nsemnat America anilor R`zboiului Rece? Dincolo de zg\rie-nori, de ma[inile cromate ori de familii fericite \n jurul unui barbecue, America a \nsemnat \n primul r\nd un mod de via]`. Unul care

era construit \n jurul unei \ncrederi f`r` margini \n viitorul individului. Iat` de ce, \n cartea lui Bogdan Barbu, dincolo de listele cu delega]ii americane care au vizitat România sau de informa]iile despre istoria bruiajului posturilor de radio str`ine, a[ fi dorit s` g`sesc [i altceva. A[ fi dorit, \ntr-un act de comprehensiune, s` descop`r via]a, a[a cum era ea. S` realizez ce \nsemnau imaginile Americii pentru cei care le percepeau \n acel context. S` m` \n]eleg pe mine, cel de atunci, cu ridicolii blugi bulg`re[ti, sau pe ceilal]i, dintr-o lume care \ncepea s` dispar` atunci c\nd am ajuns eu \n preajma lor. Confruntarea dintre cele dou` mari sisteme nu a fost, \n primul r\nd, una militar` sau economic`. A fost o confruntare \ntre dou` mari viziuni asupra vie]ii. La r\ndul s`u, [i comunismul a fost un mod de via]`. El nu a \nsemnat doar statistici [i represiune. A \nsemnat [i cravate ro[ii sau [tranduri populare. {i el a mobilizat, pentru o vreme, \ncrederea \n viitor, cu rachetele sale spa]iale [i cu cluburile de radioamatori. Aceasta este confruntarea pe care comunismul a pierdut-o, cea din sufletul oamenilor. De ce? Pentru c` ei au dorit altceva. Au sperat s` fie al]ii, altfel. Americanismul este, \n sensul s`u profund, o dorin]`, autentic` [i statornic`, o emo]ie a unei vie]i, alta dec\t aceea fabricat` pentru noi de administratorii comunismului. Cum s` g`se[ti cuvintele pentru a-l face pe cel`lalt s` \n]eleag` aceast` dorin]`, at\t de mult \mpotriva firii lucrurilor? În cele din urm`, poate c` Bogdan Barbu are dreptate. Cartea sa este un simptom al timpurilor mai noi. Simbolurile americanismului, sterilizate, disponibile pe raft [i pe cablu, nu mai trimit acum c`tre nici o lume radical alta, nu mai mi[c` ad\ncurile fiin]ei noastre, ci doar sim]urile momentului. Noi tr`im \nconjura]i de obiecte care nu ne mai spun nimic dincolo de suprafa]a plat` a consumului. Am ajuns oamenii nici unei dorin]e. Nici m`car aceea de a fi noi \n[ine. ■ C`t`lin Avramescu

© Simion Ivanoschi

37

Dou` opinii despre un debut

25 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

POLITOLOGIE

Nu arderea \n public a carnetelor de membru de partid va \nl`tura mentalul comunist, ci \n]elegerea mecanismelor care au f`cut ca societatea s` nu-i discute efectele, s`-i suporte violen]a politic`, voluntarismul economic, ingineria social`, s` se complac` \n minciuna discursului public. Vladimir Tism`neanu este un istoric al comunismului [i un istoric al ideilor despre comunism, iar \n acest sens culegerea sa de articole construie[te un mozaic tulbur`tor de destine umane [i atitudini intelectuale. În concep]ia lui, nu era obligatoriu s` devii comunist dac` erai antifascist (vezi Raymond Aron [i Arthur Koestler), elimin\nd astfel una dintre cele mai la \ndem\n` explica]ii ale ororilor [i erorilor. Fascinant` prin exactitate [i expresie este analiza istoric` din perspectiva zilei de azi. Lan]ul tulbur`rilor din trecut determin` prezentul: raportul secret al lui Hru[ciov (expresie a tensiunilor din conducerea post-stalinist` a URSS) a devenit impulsul r`scoalelor poloneze, al revolu]iei din Ungaria, aceste evenimente tragice [i-au aruncat semin]ele \n perestroika [i glasnost-ul gorbacioviene, ambiguitatea acestui proces a determinat [i revolu]ia din România. Toate acestea au fost precedate sau \nso]ite de analize ale g\nditorilor marxi[ti, ne-marxi[ti sau anti-marxi[ti [i, bun cunosc`tor al acestor lucr`ri, Tism`neanu \[i extrage din ele argumentele pentru sinteza sa original`. Preocupat de structura specific` a comunismului românesc, al c`rui aer l-a respirat, autorul e prudent [i generos \n acela[i timp: nu vrea s` lase nepomenit nici un gest de revolt` \mpotriva dictaturii, nici o c`in]` de dup`, pentru c` \n tulbura [i lenta evolu]ie a democra]iei române[ti fiecare om \[i are importan]a lui. Contextul mondial are ecouri \n g\ndirea politic` româneasc` [i \n reac]iile populare: profesorul american \nregistreaz` dinamica lor [i le analizeaz` consecin]ele. Dezmin]indu-i pe optimi[ti, evolu]ia ]`rilor foste comuniste \n direc]ia pluralismului politic [i a statului de drept nu este linear`. Victimele economice ale tranzi]iei evoc` nostalgic trecutul pavat cu certitudini, cameleonii politici apeleaz` la inepuizabilele resurse ale na]ionalismului resentimentar. Numai ac]iunea memoriei, o memorie cur`]at` de aburii falsific`rii ingenue sau vinovate, poate ocoli primejdiile unui regim autoritar populist. Acesta este adev`rul \n numele c`ruia scrie [i tr`ie[te, „f`r` invective, impreca]ii [i oftaturi“ – de fapt, tr`ie[te [i scrie –, Vladimir Tism`neanu.

Dezinfectarea memoriei Vladimir Tism`neanu, Democra]ie [i memorie Editura Curtea Veche, 2006

29 lei

Devenit brusc personaj de prima pagin`, Vladimir Tism`neanu e dispus s` pl`teasc` pre]ul: s` dezmint` – fraz` cu fraz`, minciun` cu minciun` – biografia imaginar` cu care este dotat, r`spunz\nd cu calm insultelor [i calomniilor. De[i se spune mereu c` e inutil`, existen]a Comisiei preziden]iale pentru analiza dictaturii comuniste, al c`rei pre[edinte este, enerveaz` multe persoane, iar mul]i anticomuni[ti n-au nici un interes s` apar` la lumin` documentele. |n lista c`r]ilor scrise de Vladimir Tism`neanu exist` suficiente argumente pentru condamnarea comunismului, f`r` s` mai fie nevoie de alte cercet`ri [i concluzii. Dar angajamentul s`u, motivat direct [i indirect \n acest volum, se refer` la scopurile ultime ale documentului ce urmeaz` a fi elaborat: este de sperat c` acest raport va reu[i s` treac` dincolo de logica partizanatului politic, oferind platforma desprinderii de trecut [i celor care cred c` problema nu-i prive[te, [i celor care v`d \n viitorul document fie prea mult, fie prea pu]in.

IULIE 2006

■ Magdalena Boiangiu © Simion Ivanoschi

38


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

POLITOLOGIE

Hainele \mp`ratului Traian Ungureanu, R`zboiul timpurilor. Declin occidental [i asediu islamic Editura Humanitas, 2006

Atunci c\nd Francis Fukuyama a anun]at sf\r[itul istoriei, una din ideile cu care [i-a sus]inut argumentul a fost aceea a unific`rii timpului global. Lumea nu c`l`tore[te \ns` solidar \n timp, diferitele culturi fiind, de fapt, plasate \n dimensiuni de timp istoric diferite. Privite din aceast` perspectiv`, Occidentul [i Islamul s\nt simultane, f`r` a fi contemporane. Mai mult, lumea occidental` \ns`[i e \mp`r]it` \n zone ce tr`iesc \n fante de timp diferite. Fanta european` [i cea american` s\nt \nrudite, dar diferen]ele tot mai mari tind s` produc` ruptura. Epoca de dup` 11 septembrie 2001 este una a r`zboiului timpurilor istorice diferite, o confruntare \ntre o lume a Islamului care nu mai are ce pierde [i un Occident ce pare tot mai vulnerabil. Acesta e argumentul central \n jurul c`ruia graviteaz` cartea lui Traian Ungureanu, o carte scris` cu nerv, tran[ant, la intersec]ia \ntre verva jurnalistic` [i rigoarea de tip academic. Lumea islamic` e obligat` s` fac` fa]` unei uria[e presiuni istorice: nevoia de modernizare, care i-ar permite s` ]in` pasul cu ceilal]i actori globali. Lipsa reformei religioase, a emancip`rii sociale [i a deschiderii c`tre valorile culturale non-islamice ]ine aceast` lume \n prizonieratul unui timp trecut, care \i aduce uria[e dezavantaje. Pe de alt` parte, exist` teama c` adoptarea modernit`]ii nu va face dec\t s` erodeze baza demografic` [i spiritual` a Islamului. De aceea, locul reformelor este luat de mecanisme de compensare ideologic` ce asigur` coeren]a acestei lumi aflate tot mai aproape de criz`. Fundamentalismul islamic apare, \n acest context, ca o reac]ie la iminen]a schimb`rii. Reac]ia este \ns` gre[it`, pentru c` preschimbarea valorilor nu poate fi \mpiedicat` ci, cel mult, am\nat`. Învinsul externalizeaz` vina, iar vinovatul ales este, desigur, cel care d` ora exact` a timpului istoric real, acea lume „mereu prea avansat`, prea complicat`, prea reu[it`“, ce trebuie s` fie pedepsit` pentru succesul s`u, Occidentul. În fa]a asaltului fundamentalismului islamic, Occidentul se dovede[te a fi insuficient preg`tit pentru o ripost` coerent`. Divizat` \ntre o Americ` tot mai tentat` s` ac]ioneze pe cont propriu, pentru a-[i pune \n

RECENZII aplicare propria agend`, [i o Europ` absorbit` de proiectul construc]iei Uniunii, lumea occidental` este incapabil` s` ofere solu]ii unitare [i tran[ante. Mai mult, Occidentul tinde s` ac]ioneze \n mod sinuciga[, subminat din interior de un \ntreg set de factori: de[ertul urban, populat de tineri imigran]i debusola]i \mbr`ca]i \n „toga lumpenului“, treningul, [i dependen]i pe via]` de asisten]` social`; excesele multiculturalismului [i ale corectitudinii politice, care pun \ntr-un con de umbr` valorile tradi]ionale; discursurile intelighen]iei academice de st\nga care promoveaz` autoflagelarea Occidentului, ca pedeaps` pentru vina de a fi o civiliza]ie opresiv` [i justific` atacurile fundamentali[tilor reboteza]i „militan]i“; dictatura mediilor oficiale care se gr`besc s` pun` etichete de tip „rasi[ti“, „fasci[ti“ sau „islamofobi“, tuturor celor care \ndr`znesc s` critice discursul marxist sau neo-marxist hegemonic. Într-un astfel de context politic, dreapta devine un delict, iar antioccidentalismul, practicat chiar de elitele intelectuale occidentale, o norm`. Pentru Traian Ungureanu, Proiectul european \nsu[i poate fi privit ca o poten]ial` vulnerabilitate a Occidentului. Este adus \n discu]ie argumentul c` Uniunea European` se \ndreapt` \ngrijor`tor de mult spre un model de stat centralizat, o construc]ie care, \n mod paradoxal, pare a privi mai degrab` c`tre trecut dec\t c`tre secolul al XXI-lea. S\nt invocate, de asemenea, „deficitul de democra]ie“, reflectat \n participarea extrem de slab` la scrutinurile ce vizeaz` alegerea parlamentarilor europeni, [i blocarea procesului de adoptare a Constitu]iei. Retorica oficial` a reprezentan]ilor Uniunii e considerat` adesea manipulativ`, prezent\nd Proiectul european ca pe unica op]iune ce poate garanta progresul [i ie[irea din barbarie. Construc]ia e [ubred` [i greu de consolidat, avertizeaz` autorul, care are meritul de a lansa \n spa]iul public românesc, obsedat de dorin]a integr`rii europene [i mai ales de beneficiile sale, dezbaterea pe tema euroscepticismului. Într-o Românie ce admir` fascinat` hainele cele noi ale \mp`ratului, \ntruchipat de proiectul european, Traian Ungureanu \[i asum` rolul ingrat al copilului teribil care observ` c` ceva nu este \n regul` cu vestimenta]ia suveranului. El nu strig` „\mp`ratul e gol!“, dar ne atrage aten]ia c` moda s-a schimbat, iar stili[tii trebuie s` se pun` serios pe treab` pentru a-i modifica tiparele hainelor, adapt\ndu-le noilor tendin]e interna]ionale. ■ Bogdan Barbu

39

19 lei


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

FILOZOFIE

tiv`. Ideea este mo[tenitoarea indirect` a conceptului originii-centru al sufletului care \mpac` providen]a [i liberul arbitru la Plotin [i mo[tenitoarea direct` a Dumnezeului interior augustinian care \ndrum` con[tiin]a spre bine; dar noutatea acestui concept este faptul c` el garanteaz` con[tiin]ei disponibilitatea binelui la nivelul inten]iei \n numele unit`]ii de asem`nare invocate. El se \nscrie, pe de alt` parte, \ntr-o lung` istorie posterioar`, teologic` [i filosofic`, \n care conceptul voin]ei, dotat cu o \ntemeiere teologic`, conduce la ideea subiectivit`]ii active a timpurilor moderne. Dar dincolo de biografia acestui concept, mirarea mea este mai degrab` legat` de posibila operare a acestui concept \n construc]ia argumentului „ontologic“: Se [tie, \n Proslogion, II, Anselm crede c` din definirea lui Dumnezeu ca „acela dec\t care nu se poate g\ndi ceva mai mare“, s-ar putea deduce existen]a lui. Am tradus [i comentat \n anii din urm` acest argument. Prea departe nu am ajuns, dar am f`cut c\]iva pa[i \n volumul Sf\ntul Anselm [i conceptul ierarhiei: am decelat o posibil` surs` neoplatonician` a argumentului, l-am pus \n leg`tur` cu ideea unei subiectivit`]i anticarteziene, a c`rei existen]` este pentru sine o contingen]`, [i am sus]inut o implica]ie necesar` \ntre textul argumentului [i aerul foarte confesional al „credin]ei care caut` \n]elegerea“ din introducerea acestui tratat. Aceste pozi]ii, oarecum noi \n exegeza anselmian`, mi-au permis s` conturez ideea subiectivit`]ii receptive la Anselm [i ideea Dumnezeului-colaborator la argument, izol\ndu-l pe Anselm de receptarea lui cartezian` [i kantian`. Nu mi-a reu[it, \n schimb, o decizie asupra validit`]ii stricte a ra]ionamentului [i nici o \n]elegere a modului \n care facult`]ile acestei noi subiectivit`]i \i garanteaz` ei natura receptiv`. Iar relectura tratatului Despre libertatea alegerii, din perspectiva acestor noi concluzii, m` las` s` reg\ndesc cel pu]in ultima problem`: dac` con[tiin]a este dotat` cu rectitudo voluntatis, atunci Dumnezeu poate \ndrepta con[tiin]a spre bine f`r` a-i r`pi libertatea, sau poate, \n egal` m`sur`, \ndrepta o con[tiin]` inten]ional` spre g\ndirea unui obiect transcendent ei, transform\nd-o \ntr-un simplu receptacul al lui. M` bucur s` regret, \n fond, c` nu am scris un capitol special dedicat acestui concept anselmian c\nd am meditat asupra argumentului, deoarece apari]ia \n limba român` a lui De libero arbitrio d` prilejul public pentru o dezbatere a c`rei surs` este acum comun`.

Nu [tiam: De libero arbitrio Anselm de Canterbury, Despre libertatea alegerii Colec]ia „Biblioteca Medieval`“, Editura Polirom, 2006

14,90 lei traducere din limba latin` de Laura Maftei, comentarii de Ovidiu Stanciu

C\nd am citit pentru prima oar` lucrarea lui Anselm din Canterbury Despre libertatea alegerii, \n traducerea lui Michel Corbin, am r`mas convins c` ea este o prelungire a omonimului augustinian [i c` ea prelunge[te doar o disput` proprie secolului al V-lea despre liberul arbitru uman \n fa]a providen]ei divine. Dac` ar fi fost a[a, ar fi fost foarte justificat s` resimt o patin` de anacronism a textului, de vreme ce \n secolul al XI-lea latin, dup` controversele dintre Erigena [i Gottschalk asupra predestin`rii, lucrurile nu mai puteau fi discutate de pe pozi]iile unei separa]ii absolute \ntre libertatea omului [i omni[tiin]a divin`, cum \ncercase Augustin. Între timp, \ns`[i ideea de subiectivitate evoluase [i triumfalismul unei concilieri a priori a celor dou` instan]e m` l`sa mai degrab` nedumerit. Am reluat aceast` lectur` c\nd am preg`tit, \mpreun` cu Laura Maftei, traduc`toarea \n limba român` a tratatului, [i cu Ovidiu Stanciu, autorul studiului \nso]itor, versiunea român` la Despre libertatea alegerii, pentru „Biblioteca Medieval`“ a Editurii Polirom. Este evident c` nu pot compune dec\t cu riscul unor crisp`ri morale o recenzie la versiunea român` a textului ap`rut \ntr-o colec]ie \n inima c`reia m` aflu \mpreun` cu c\]iva prieteni; pot, \n schimb, medita asupra a ceea ce este cu adev`rat nou pentru mine \n lectura acestui tratat, pentru a crea cadrul unei dispute ocazionate de apari]ia lui \n român`. Iar „nou`“ a fost impresia, f`r` ca ea s` se datoreze doar transparen]ei unui limbaj foarte bine ales de cei doi \ngrijitori ai c`r]ii. Motivul principal a fost c`, la a doua lectur`, m` \nso]ea o alt` \n]elegere a argumentului existen]ei divine formulat de Anselm \n Proslogion. Recitind astfel Despre libertatea alegerii din perspectiva Proslogion-ului, g`sesc un concept important \n acest prim tratat [i care, cred, ar putea avea o inciden]` asupra celuilalt. Rectitudo voluntatis (rectitudinea voin]ei) este expresia anselmian` a conceptului unit`]ii de asem`nare \ntre natura divin` [i cea subiec-

40

IULIE 2006

■ Alexander Baumgarten


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

FILOZOFIE

Analogiile inspira]iei Plotin, Opere II Editura Humanitas, 2006

Exist` \n mai fiecare tradi]ie metafizicieni pentru care elaborarea doctrinei e un demers important f`r` \ndoial`, dar \ntruc\tva secund, derivat; veridic numai \n m`sura \n care tematizeaz` o experien]` ori o „realizare spiritual`“, o cunoa[tere unitiv`. Chiar stilistic discursul lor reflect` aventura contemplativ` petrecut` \n uimire, „\n t`cere“. Structura doctrinei [i a discursului lor p`streaz` o anumit` analogie, dac` nu o continuitate cu experien]a intelectual` direct`, vizionar`. A[a las` s` se \n]eleag`, \n scrierile lor, Plotin, Grigore de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Dante, Nicolaus Cusanus ori Ibn ’Arab\ [i Hallâj, printre mul]i al]ii. Ca [i primul volum Plotin, ap`rut \n 2003, al doilea (cuprinz\nd tratatele 22-37) este prefa]at de Andrei Cornea printr-un lung studiu, plin de miez [i de \ndr`zneal` hermeneutic`. Una dintre liniile interpret`rii se refer`, \ntr-o frumoas`, bine croit` demonstra]ie, tocmai la analogia dintre: a) modelul teo-cosmogonic plotinian (tratatele 30-33, „marea lui scriere“ a primit de la Porfir titlul „Despre Univers“); b) g\ndirea sau crea]ia uman` inspirat` (artistic`, poetic`, meditativ`); c) tipul de g\ndire proprie lui Plotin \nsu[i, oglindit \n modul lui de expunere ([i chiar de scriere a tratatelor). Andrei Cornea nu se a[az` hermeneutic \n orizontul pomenit la \nceput; nu lucreaz` sub ipoteza unei realiz`ri spirituale [i a unei gnoze fulgurante, expuse ori reflectate discursiv \n modelul plotinian al crea]iei. Limit\ndu-se deliberat la orizontul umanului, Andrei Cornea fixeaz` pivotul analogiei nu \ntr-o realitate ultim` efectiv contemplat`, ci \n metabolismul g\ndirii lui Plotin. Caracteristicile propriei g\ndiri – contemplative, vizionare, directe – s\nt cele care l-ar determina pe alexandrin s` considere crea]ia dup` un model al artistului inspirat sau al „g\ndirii inspirate“. Intelectul divin lucreaz`, la Plotin, asemenea unui creator uman de v\rf, spune Andrei Cornea. Filozoful proiecteaz` asupra Intelectului universal func]ionarea propriului s`u intelect, individual. Iat` op]iunea de lucru a cercet`torului care, de altfel, se ocup` de o analogie tipologic`, stilistic`, iar nu de o analogie de esen]` ori de realitate. Intelectul cosmic

RECENZII este caracterizat, asemenea intelectului uman inspirat, printr-o cunoa[tere ([i printr-o manier` de generare a realului) „original`, non-deliberativ`, holistic`, infracon[tient`, cert`, incontinent`“, arat` Andrei Cornea. Demonstra]ia lui fiind conving`toare, riguroas`, vie, \l \ndeamn` pe cititor la participare. Cele c\teva observa]ii de mai jos nu s\nt dec\t o dovad`. A[adar: pentru ce ar trebui caracterizat` activitatea cosmogonic` a Intelectului drept „infra-con[tient`“, c\nd este vorba despre un Intelect \n act? Sigur c` el nu delibereaz`, nu e „\n distan]`“ reflexiv` fa]` de ceea ce face, dar asta nu \nseamn` c` nu-[i cunoa[te „produsul“ [i actul, ci tocmai c` [i le cunoa[te \n mod direct, intim, f`r` mediere. Urm\nd considera]iile lui Andrei Cornea \nsu[i, ar fi vorba mai degrab` despre o g\ndire sintetic-con[tient`, dec\t infra-con[tient`. În modelul platonician al „artizanului con[tiincios“, Demiurgul s` fie oare mai con[tient, mai lucid dec\t Intelectul plotinian? Dar atunci sporul de con[tien]` a celui dint\i s-ar datora tocmai unei lipse. Anume faptului c` el nu concepe [i nu posed` interior Arhetipul dup` care me[tere[te lumea, ci \l a]inte[te din afar`. Ar fi de observat \n aceast` privin]` c` dac` Demiurgul platonician este activ \n raport cu crea]ia, el nu este totu[i activ \n raport cu Arhetipul – pe care \l prive[te, de la care \[i prime[te planul, fa]` de care e pasiv. Înc` o dat`, cele spuse nu s\nt dec\t semnul c` cititorul este atras de interpretarea lui Andrei Cornea, interpelat de ea. O a doua linie a studiului prive[te istoria ideilor, [i anume raporturile dintre modele metafizice de o surprinz`toare perenitate (c`rora Andrei Cornea le degaj` comparativ tr`s`turile) [i teorii [tiin]ifice (inclusiv contemporane) care, \n mod nu mai pu]in surprinz`tor, \[i orienteaz` demersurile [i se legitimeaz` prin cele dint\i. Teza dezvr`jirii lumii datorit` [tiin]ei prime[te astfel, dac` nu obiec]ii severe, \n orice caz nuan]e importante. La sf\r[itul tratatului 36, despre chestiunea fericirii, Plotin sus]ine c` activitatea proprie Sufletului este cugetarea, activitate care men]ine Sufletul acas`, adunat \n cele ale sale [i c` o atare activitate \nseamn` fericirea. Studiile [i aparatul critic cu care Andrei Cornea [i-a \nso]it traducerea \n cele dou` volume (\l a[tept`m pe cel de al treilea [i ultimul) contribuie, s-ar putea spune, la [ansa de fericire a cititorului. C`ci cel din urm` poate intra bine preg`tit \n teritoriul cuget`rii lui Plotin, unde este celebrat` interioritatea a]intit` spre ceea ce este mai l`untric [i mai sus de ea \ns`[i. ■ Anca Manolescu

41

28 lei traducere, l`muriri preliminare, studiu [i note de Andrei Cornea


RECENZII

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

M E N TA L I T~} I

© Simion Ivanoschi

Jocurile dragostei [i poftele trupe[ti Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu, Focul amorului. Despre dragoste [i sexualitate \n societatea româneasc` (1750-1830) Editura Humanitas, 2006

22 lei

De regul`, dragostea [i sexualitatea ]in de sfera intim`, s\nt ferite de priviri indiscrete [i nu las` prea multe urme \n documentele pe care le consult` savan]ii. Jacques Le Goff sugera c`, atunci c\nd se confrunt` cu surse lacunare, istoricii ar trebui sa fac` apel [i la propria imagina]ie pentru a reconstitui fragmente din via]a oamenilor de alt`dat`. Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu dispune nu numai de aceast` necesar` imagina]ie istoric` ci [i de documente excep]ionale, provenind dintr-un fond inedit de arhive judiciare: condicile tribunalului ecleziastic de la Mitropolia din Bucure[ti. Din fericire pentru istorici, justi]ia este un loc unde secretele de alcov pot ie[i la iveal`. Comportamentele cele mai intime s\nt f`cute publice \n jalbele victimelor, \n declara]iile acuza]ilor sau \n spusele martorilor. Din condicile grefierilor auzim vocile unor fete [i fl`c`i, femei [i b`rba]i din toate st`rile sociale (]`rani, me[te[ugari, t\rgove]i, boieri, preo]i, c`lug`ri), implica]i cu sau f`r` voia lor \n delicte sexuale: procese de seduc]ie, adulter, r`pire sau viol. Dac` prima carte a autoarei se ocupa de dragostea [i sexualitatea legitim` a cuplului conjugal, cea de fa]` recupereaz` pentru istoriografia româneasc` versantul ilicit, cel al sexului premarital, al rela]iilor extraconjugale [i al practicilor sexuale considerate deviante. Cu siguran]`, cititorii se vor amuza g`sind diverse istorioare consemnate \n aceste \nregistr`ri judiciare, detalii pitore[ti [i picante. Afl`m, bun`oar`, despre nelini[tile so]ilor gelo[i, precum stolnicul Gr`di[teanu care se treze[te noaptea [i nu-[i g`se[te jup\neasa \n pat: „Lipsind d` l\ng` dumnealui [i e[ind s` o caute pre sal`, ar fi v`zut u[a s`lii deschis` [i p` unul \mbr`cat nem]e[te s`rind ulucile [i \ntreb\nd-o unde au fost, i-ar fi r`spunsu c` ar fi fost s`-[i fac` trebuin]a firii“. Uneori, p\ndele so]ilor \ncornora]i se sf\r[esc cu spectacolul tragicomic al surprinderii aman]ilor dezbr`ca]i [i cu fug`rirea „vr`jma[ului de amorez“, gol pu[c`, pe uli]ele mahalalei.

42

Sau, de pild`, pe la anul 1803, Antonie, slug` boiereasc`, este acuzat de fata Catrina pentru „stricarea fecioriei“ cer\ndu-l de so]. Acesta se dezvinov`]e[te aduc\nd un martor, pe holteiul Gheorghe care declar` \n sala de judecat` c` „\ntr-o sear`, chem\nd dumnealui vornicul Golescu pe un Marin slug` a dumnealui, [i nefiind Marin aici, eu am mers s` \l caut. {i duc\ndu-m` p`n gr`dina dinapoia casilor ce s` vecine[te cu casa numitei Catrinii, am v`zut p` numitul Marin cu numita Catrina, \ntr-acea gr`din`, \n scaie]i, sav\r[ind p`catul am\ndoi“. Îl strig`: „Marine, te cheam` boierul!“. „Fugi de aici, c` viu acum!“ „{i dep`rt\ndu-m` de acolea, \n urm` au venit [i el [i s-au dus la st`p\n`-s`u. Dup` aciia, trec\nd trei zile la mijloc, am avut [i eu cu d\nsa a face p`catul.“ Scrut\nd mii de pagini de documente, Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu [tie s` citeasc` cu abilitate printre r\nduri, s` intuiasc` lucrurile nespuse [i s` ne ofere o panoram` a moravurilor amoroase [i a practicilor sexuale din societatea româneasc` de la \nceputurile modernit`]ii: ritualurile de seduc]ie [i sexualitatea prenup]ial`, circumstan]ele [i locurile primei experien]e sexuale, ignoran]a fetelor \n materie de sexualitate, pre]ul virginit`]ii, sarcinile ilegitime, rela]iile extraconjugale, rela]iile sexuale ale st`p\nului cu slujnicele, prostitu]ia, violul, pedofilia, homosexualitatea etc. Riguroas` din punct de vedere [tiin]ific dar \n acela[i timp accesibil` publicului larg, cartea poate fi citit` cu pl`cere, nu \n ultimul r\nd datorit` talentului literar al autoarei (\nsu[ire mai rar` la istorici!). ■ Alexandru Ofrim

Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu este cercet`tor la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucure[ti, autoare a c`r]ii În [alvari [i cu i[lic. Biseric`, sexualitate [i c`s`torie \n }ara Româneasc`, Editura Humanitas, 2004.


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

ARTE

„Ultima Arboreas`“ Gheorghe Vida, Nina Arbore

Colec]ia „Mae[trii basarabeni ai secolului XX“, Editura Arc, Chi[in`u, 2005

Cartea cunoscutului [i reputatului istoric de art` Gheorghe Vida despre Nina Arbore face parte din seria „recuper`rilor“ at\t de tipice pentru istoriografia recent` a artei. În spa]iul cultural de limb` român`, ea reprezint` o dubl` restituire: pe de o parte, autorul reconfigureaz` un „destin artistic“ pu]in cunoscut; pe de alt` parte, el remodeleaz` [i d` un nou sens unui gen venerabil al literaturii artistice europene, cel al biografiei artistice. Camuflat` – uneori eronat – sub numele relativ standardizat de „monografie“, biografia artistic` pare c` a pierdut definitiv at\t terenul glorios, c\t [i dimensiunea apologetic` de care se leag` \nceputurile sale. Or, abilitatea autorului reconfigureaz` exact aceste coordonate. Discursul istoriografic \mbin` m`rturiile – prezente at\t \n text, c\t [i \n tabelul cronologic – cu problematizarea operei \n contextul epocii. Elud\nd orice cli[eu de patriotism local, Gheorghe Vida ne reaminte[te discret c` Nina Arbore este descendenta faimosului Luca Arbore [i insist` pertinent asupra mediului cultural, politic [i social \n care se formeaz` artista, accentu\nd rolul tat`lui, Zamfir Arbore, figur` aproape legendar` de forma]ie enciclopedic`, din filia]ia spiritual` a lui Hasdeu. Ni se restituie astfel o lume pierdut` – cea descinz\nd dintr-un alt loc legendar, Cern`u]i – [i \n mare parte pe nedrept uitat`. Ni se restituie mai ales profilul uman [i intelectual al ultimei „Arborese“, cum o numea Petru Comarnescu, \n care s-au \mbinat – lucru rar p\n` [i \n spa]iul nostru spiritual, at\t de dominat de sincretisme – critica social` de st\nga, cultivat` \n ambian]a de la Cuv\ntul liber, cu fervoarea mistic` din ultimii ani. Meritul principal al demersului lui Gheorghe Vida este \ns` contextualizarea biografiei artistice a Ninei Arbore. Autorul reface cu acribie parcursul acesteia, de la studiile la München [i Paris p\n` la implicarea \n grup`rile artistice ale perioadei interbelice – de la Academia de Arte Decorative \nfiin]at` de Maxy [i Vespremie, p\n` la Societatea Femeilor Pictori [i

RECENZII Sculptori, a c`rei \ntemeietoare a fost, al`turi de Olga Greceanu [i Cecilia Cu]escu-Storck. Este reconstituit` atmosfera cultural` a epocii, s\nt conturate priorit`]ile ei, rolul [i locul tradi]iei \n confruntarea cu modernitatea. Nina Arbore este, din aceast` perspectiv`, un caz revelator: hr`nit` la \nceput din lec]ia impresionist`, ea a [tiut s` o dep`[easc`, ajung\nd la sinteza ce particularizeaz` spa]iul artistic românesc al epocii. Con[tiin]a formal` – pentru a relua fericita sintagm` a lui Francisc {irato – se articula pe atunci din componenta autohton`, neobizantin` [i limbajul modernist, \n care expresionismul [i fovismul se \mbinau firesc cu noul clasicism. Arta Ninei Arbore poate fi privit` \ntre obstina]ia „specificului na]ional“ – evident mai ales \n pictura religioas` a Ninei Arbore [i „adaptabilitatea“ la curentele europene – vizibil` \n primul r\nd \n pictura ei de [evalet, \ndeosebi \n portretistic`. Gheorghe Vida sesizeaz` cu remarcabil` fine]e dimensiunea „autoreferen]ial`“ [i simbolic` a acestei picturi, \n care universul familial-domestic este emblematic revalorizat. Este subliniat` apoi dimensiunea original` a g\ndirii artistice a Ninei Arbore, datorat` \n bun` parte influen]elor multiple provenite din arii culturale variate: impresionismul [i naturalismul rus, expresionismul [i noua obiectivitate germane, eclectismul [colii din Paris, la care trebuie ad`ugat, inevitabil, neobizantinismul cultivat cu fervoare [i de alte femeipictori, cum ar fi Olga Greceanu. Privit` din acest unghi, arta Ninei Arbore devine un prilej unic de tematizare a raportului dintre influen]ele directe [i lec]iile mediate \n dilematicul spa]iu est-european. Nu \n ultimul r\nd, Gheorghe Vida a „disecat“ genurile abordate de artist`, realiz\nd un „parcurs“ ce \ncepe \n mod firesc cu pictura, trec\nd apoi la grafic`, abordat` dintr-o perspectiv` aproape iconologic`, pentru a ajunge \n final la pictura religioas` monumental` de la Constan]a [i Sinaia, citit` ca aspira]ie de „art` total`“ [i evaluat` ca testament artistic. În demersul s`u, istoricul de art` a [tiut s` \mbine analiza stilistic`, ce aminte[te uneori formalismul wölfflinian, cu rigoarea descifr`rii \n spiritul iconografiei analitice. Ap`rut` \n condi]ii grafice excelente, cartea lui Gheorghe Vida restituie remarcabil o pagin` de art` modern` româneasc` [i reconfigureaz` biografia artistic` a Ninei Arbore, consacr\ndu-i dimensiunea de excep]ie. ■ Ruxandra Demetrescu

43

pre] neprecizat


RECENZII ARTE

Britannicus – dosar de urm`rire Georges Banu, La scène surveillée Le Temps du théâtre /Actes Sud, 2006

Odat` cu trecerea timpului, existen]a parizian` a lui Georges Banu – critic, istoric, teoretician, suporter al ideii de teatru – o cople[e[te, prin durat`, pe cea din România. Nu [i prin intensitate: senza]iile de atunci, sentimentele, spaimele [i modalit`]ile de a le domestici au r`mas o constant` care determin`, mai mult dec\t se observ` la prima vedere, g\ndirea teoreticianului. Experien]a româneasc` \n filigran din cartea despre Livada cu vi[ini, ne prive[te \n ochi, aici, \n Scena supravegheat`. Din regimul \ntemeiat pe supraveghere, pe con[tiin]a c` to]i pot fi urm`ri]i aleatoriu sau continuu, din duplicitatea creat` de prezum]ia de vinov`]ie a celui urm`rit, se na[te ingenuitatea supraveghetoruluispectator [i, pe urmele lui, criticul de teatru. În ac]iunea de veghe exist` bun`voin]` [i normalitate. Supraveghe-

n Olga Greceanu, Femei-pictori de alt`dat` Editura Institutului Cultural Român, 2005

pre] neprecizat

Ideea unei c`r]i dedicate femeilor-pictor mi s-a p`rut extrem de incitant`. Nu pentru c` feminismul scoate la lumin` acest gen de sinteze care au rol de demonstra]ie (performan]a femeilor este similar` cu cea a b`rba]ilor), ci, a[ spune, tocmai pentru c` istoriile artelor plastice nu m-au aten]ionat niciodat` asupra acestor probleme de gen. Nici nu prea ar fi avut cum – este un fapt simplu de admis. Arta contemporan` este cea care rupe \n bun` m`sur` acest dezechilibru istoric, dar nu la ea se refer` volumul, ci la perioada de p\n` \n 1751. Cartea con]ine aproape 30 de biografii care se parcurg cu pl`cere, f`r` dureri de cap [i f`r` construc]ii teoretice ample. De altfel, chiar autoarea sintetizeaz` foarte bine nota general`: „Ceea ce a f`cut din mine istoriograful acestor femei nu este frumuse]ea artei lor, ci descoperirea senza]ional` c` femei-pictor au tr`it [i au lucrat chiar \nainte de secolul lui Pericle, c` maica Herrade von Landsberg lucra \n stilul bizantin f`r` s` fi primit vreo \nv`]`tur` \n acest sens, c` fra]ii Van Eyck aveau o sor` la fel de celebr` [i de \nzestrat` pentru pictur` ca [i ei, c` Sf\nta din Bologna, care a triumfat asupra mor]ii, era pictor […]“. (Drago[ Tudor)

44

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

rea este nelini[titoare [i scormonitoare [i \n spatele ei se afl` mai \ntotdeauna poli]ia, scrie Banu de la \nceput. Dar ce se \nt\mpl` cu spectatorul care vede, \n tragedia lui Racine, Britannicus, cum \mp`ratul Nero, ascuns \n gr`din`, \i supravegheaz` pe Britannicus [i pe Junie, pus` chiar de el s` simuleze iubirea? Spectatorului \i place [i se simte bine c\nd apar]ine fie [i temporar castei superioare a celor care v`d, evad\nd din turma celor v`zu]i. Pl`cerea resim]it` de spectatorul de teatru nu se datoreaz` oare [i dorin]ei at\t de omene[ti de a fi prezent \n intimitatea unor str`ini, iar supravie]uirea \ndelungat` a realismului scenic nu se datoreaz` oare [i faptului c` tinde spre perfec]iune \n construc]ia unei iluzii simple: al patrulea perete exist` pentru interpre]i, nu [i pentru supraveghetor. Experien]a personal` a celui ce se [tia sau se credea urm`rit [i lectura c`r]ilor n`scute din dosarele feluritelor poli]ii politice, contactul cu imundele documente ale urm`ririi creeaz` un unghi inedit de analiz` a dramaturgiei [i a spectacolelor, realizate de Georges Banu cu fine]e [i cu o admirabil` capacitate de a explica deosebirile fundamentale impuse de nuan]e. Rareori analiza unei pl`ceri \]i face pl`cere. În cartea aceasta a[a se \nt\mpl`: prezent doar pentru spectator, supraveghetorul deschide perspectiva tragic` sau comic` (oric\nd reversibil`) spectatorului, fericit c`, prin art`, a trecut o grani]` de care nu se poate apropia, \n via]`, f`r` pa[aportul oferit de demisia moral`. În spectacolele române[ti de dinainte de ’89, supraveghetorul, anonimul t`cut, cu ochelari de soare mare [i fulgarin cenu[iu, era prezent [i \n O noapte furtunoas`, [i \n comediile autorilor contemporani. Teatrul avertiza spectatorul: nu exist` zone sigure, ei s\nt peste tot. Din eseul lui Georges Banu afl`m c` supravegherea poate fi ]intit`, de proximitate, ostentativ`, impus`, trunchiat`, ludic`, simulat`, aleatorie, c` ea comport` ierarhii, c` memoria supravegherii persist` mult dup` ce ea a \ncetat s` se exercite [i c` ea poate fi dejucat` prin crearea unor false situa]ii, c` \n cele din urm` cu c\t supraveghetorul adun` mai multe date ce i se par utile, cu at\t e mai greu de degajat informa]ia util`. Spre deosebire de supravegherea poli]ieneasc`, cea exercitat` de spectator, la r\ndul lui urm`rit de critic, este fertil`: cuplul urm`rit/urm`ritor colaboreaz` \n alc`tuirea inepuizabilului dosar al vie]ii sufletului omenesc. La r`scrucea dintre via]` [i teatru, Georges Banu limpeze[te semnifica]iile unei rela]ii transfigurate de arta criticului. ■ Magdalena Boiangiu


D I L E M AT E C A â—?

IULIE 2006

AUDIOBOOK

O parad` la dispozi]ia dumneavoastr` Mircea Dinescu, 35 de poezii \n lectura autorului Editura Humanitas multimedia, 2006

Dac` mai avea]i vreo \ndoial` \n privin]a sincerit`]ii de carnaval trist a poeziei lui Mircea Dinescu, e cazul s` abandona]i pentru un timp lecturile \n[el`toare, \n care cuvintele (precum bufni]ele din Twin Peaks) nu s\nt \ntotdeauna ceea ce par a fi, [i s` v` l`sa]i c`l`uzi]i de vocea sigur`, f`r` fasoane [i interoga]ii dubitative, a autorului \nsu[i. Teoretic, am avea de a face cu cea mai bun` lectur` posibil`. Dar, cum drumul de la teorie la practic` are darul de a fi pres`rat de prea multe ori cu sincope, capcane [i surprize nea[teptate, e nevoie, din c\nd \n c\nd, de o c`l`uz` ca Mircea Dinescu pentru a \nlesni aceast` trecere \n cel mai firesc mod cu putin]`, \ntr-o demonstra]ie eficace a faptului c` teoriile au fost l`sate pe lume pentru a fi puse, f`r` prea mari b`t`i de cap, \n prac-

RECENZII tic`. Spre deosebire de al]i poe]i, care, afla]i \n fa]a \ncerc`rii de a-[i citi propriul text, nu au [tiut (sau nu au dorit) s`-[i \nving` pudoarea declamativ`, scrierile r`m\n\nd \ntr-o zon` incert`, greu de p`truns la o audi]ie fugar`, Dinescu pare str`in de orice fel de acces de emotivitate subit` [i pare, \ntr-adev`r, st`p\nul absolut al cuvintelor sale. U[urin]a imperativ` cu care roste[te versurile pare s` le oblige s` renun]e la ascunzi[urile de prisos, la ideea privitoare la muze, la galanterii, invoca]ii sau st`ri de gra]ie prea pu]in palpabile sau terestre, pentru a le supune definitiv, de prima oar`, \ntr-un sens, ultim, revelator [i imediat care nu mai las` loc interpret`rilor evazive. Oricare ar fi posibilele ambiguit`]i ale recept`rii, ele s\nt spulberate de claritatea [i limpezimea f`r` cusur ale lecturii. Cu o emfaz` bine ponderat`, cu o retoric` ce refuz` din start falsitatea cabotin`, cu o fluen]` muzical` a versului atent punctat` de accente l`muritoare, cele 35 de poezii, care fac trecerea \ntre euforia [i puritatea r`v`[itoare a universului imaginar abundent metaforic a volumelor de debut [i ironia acid`, denotativ` [i obiectivitatea observa]iei sociale din Moartea cite[te ziarul, s\nt temeinic legate de acela[i fir confesiv [i direct, dezinvolt [i energic [i, finalmente, p`tima[ de sincer al tonului. Poezia lui Dinescu, sentimental` sau activ`, \ntotdeauna tensionat` [i contrabalansat` de umor negru, se cere spus`, rostit` [i transmis` \n for]`. Iar for]a, la fel ca nonconformismul temperat, se afl` \n plin` parad` pe acest audiobook. Nu v` teme]i, \ns`, de aceast` parad` [i nu o asocia]i unei clovnerii ieftine: este esen]a \ntocmai a unor imagini oximoronice care, dincolo de explozia a[teptat`, ajung s` se \ngem`neze pentru a crea o lume, e drept, [uie [i contorsionat`, trist` [i sarcastic`, dar plin` de via]`, sev` [i \n]eles. O parad` de o revolt` explicit` care r`m\ne, cu toate astea, \n expectativ`, a[tept\nd, probabil, interven]ia unui Dumnezeu din ce \n ce mai absent. {i, dac` exist` mul]umire [i deloc dezgust pe tot parcursul acestui CD de 29 minute [i 57 de secunde (precizia unor aparaturi electronice va fi \ntotdeauna ironic` la adresa poeziei), e doar pentru c` pl`cerea unei literaturi bine scrise ([i, impecabil, citite) este cu siguran]` mai important` dec\t mesajul ei prea pu]in indulgent cu ni[te vremuri prea pu]in idilice. Nu [tiu cum va fi fiind Mircea Eliade [i Secretul doctorului Honigberger \n lectura lui Ion Caramitru, dar, cu siguran]`, Mircea Dinescu r`m\ne, p\n` la l`muriri ulterioare, la dispozi]ia dumneavoastr`. â–  Matei Florian

Š Rare[ Avram

45

19,5 lei


RECENZII GHIDURI

Fericirea: metode de \nv`]are Stefan Klein, Formula fericirii Editura Humanitas, 2006

21,45 lei traducere de Lucia Nicolau

Stefan Klein, fizician, filozof, dar [i jurnalist german, s-a \ncumetat – cu mare succes de public, ceea ce a dus la apari]ia altor dou` volume, pe teme similare (Pur [i simplu fericit [i Totul este hazard) – s` cerceteze fericirea [i posibilele c`i de acces c`tre aceasta. El pare a contura, astfel, o nou` disciplin` [tiin]ifico-filozofic`, cu r`d`cini \n Seneca [i Augustin: [tiin]a fericirii. Dup` Stefan Klein, dou` descoperiri importante din domeniul neuropsihologiei contribuie esen]ial la „stabilizarea“ unei asemenea discipline: cea dint\i arat` c` \n anumite p`r]i ale creierului exist` mecanisme pentru starea de bine [i c` sentimentele pozitive s\nt \nn`scute; cea de-a doua ne revel` c` [i creierul unui adult este \n continu` schimbare, [i acesta poate \nv`]a [i asimila mereu lucruri noi. Limbajul prin care Klein ne prezint` toate acestea nu este \ns` unul specializat, ermetic, ci accesibil [i percutant, mai apropiat de postura lui de jurnalist dec\t de cea de cercet`tor. Datorit` background-ului [tiin]ific [i a libert`]ii de op]iune pe care Klein o las` cititorilor, cartea dep`[e[te cadrul str\mt al unui \ndrumar conven]ional care-]i indic`, explicit, cei 100 de pa[i spre fericire: „ea nu ofer` re]ete ale fericirii, ci descrie contexte, pentru c` fericirea fiec`rui om este unic`, la fel cu personalitatea sa“. Cuno[tin]ele necesare descoperirii formulei magice s\nt structurate \n patru p`r]i: cea dint\i descrie mecanismul prin care fericirea apare \n anumite regiuni ale creierului, cea de-a doua face un inventar [i o analiz` a pasiunilor ce duc la aceast` stare, de la dragoste [i sex la cele gastronomice, [i la dependen]e, cea de-a treia ne arat` prin ce metode ne putem controla pl`cerile [i spaimele, iar cea de-a patra dezbate condi]iile pe care o societate trebuie s` le ofere astfel \nc\t cet`]enii ei s` fie ferici]i. Capitolele c`r]ii pornesc, de multe ori, de la un exemplu concret, din istoria culturii sau [tiin]ei: de pild`, cel dedicat lui Casanova, care ilustreaz` fericirea

46

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

dat` de ve[nica noutate; un altul este cel intitulat Terapia „Robinson Crusoe“, \n care personajul lui Defoe este ales drept model de interpretare pozitiv` a unei situa]ii negative. De la particular la general, Klein \[i urm`re[te minu]ios, dar [i incitant, ra]ionamentul, evit\nd ca la sf\r[itul lui s` trag` concluzii moralizatoare, [i m`rginindu-se doar la prezentarea unei posibile direc]ii. Pe l\ng` toate aceste calit`]i, cartea mai are una esen]ial`: \]i descifreaz` din alt` perspectiv` lucruri pe care, poate, p\n` acum, le considerai inefabile. De pild`, afl`m c` multe din st`rile noastre se datoreaz` pur [i simplu unor neurotransmi]`tori cerebrali: dopamina este un asemenea neurotransmi]`tor, responsabil pentru voin]`, excita]ie [i \nv`]are, care controleaz` dorin]a. O stare de spirit fericit` influen]eaz` productivitatea creierului: „fericirea [i ra]iunea nu s\nt \n opozi]ie, dimpotriv`“. Dar, precizeaz` Klein, exist` [i „o fa]` \ntunecat` a pl`cerii“: apar dependen]ele, dorin]e sc`pate de sub control, care modific` pentru totdeauna modul de func]ionare a celulelor nervoase din creier. Totu[i, se poate sc`pa de dependen]e. {i exist` [i alte c`i de a deveni fericit, printre care: s` prive[ti partea plin` a paharului (terapia Robinson), s` fii optimist, s` nu ai speran]e exagerate, s` nu te compari cu cei din jurul t`u, s` te cuno[ti mai bine, s` fii \n mod real interesat de lumea din jur, activ, [i, de ce nu, s` intri \n contact cu divinitatea... Identificarea tuturor acestor mecanisme [i solu]ii poate constitui un pas \nainte spre „o cultur` a fericirii“, despre care Klein vorbe[te \n introducere. „Fericirea poate fi \nv`]at`!“ – iat` concluzia autorului. ■ Iaromira Popovici

© Lucian Muntean


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

RECENZII

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Divina P. |nsemn`rile de tain` ale lui A.S. Pu[kin. 1836-1837 Editura Allfa, 2006

Ap`rut` \n 1986 la o editur` american`, cartea a fost \ngrijit` (sau scris`) de un rus emigrat pentru motivul c` nevoia de eroi sexuali era destul de mare. De atunci, a fost tradus` \n 23 de limbi (!) plus coreean`. În prefa]a edi]iei ruse[ti, o doamn` Olga scrie c\teva adev`ruri fundamentale pentru literatura universal`: „E adev`rat c` a scris-o Pu[kin? Nu [tiu. Dar aceasta deja nu mai are importan]`“. Se clarific` astfel un aspect: numele scriitorilor nu are nici o semnifica]ie, dup` ce timp de mii de ani ne-a dat migrene \n privin]a modului de-a-l citi [i de-a-l re]ine. Shakespeare, bun`oar`, e imposibil de pronun]at \n islandez`, mai ales c` nici `sta nu era el. Volumul – care a provocat un imens scandal \n Rusia – poate fi o \ncercare a cuiva de a se substitui marelui poet, sau o mostr` excelent` a romanului rusesc postmodern. Oricare ar fi adev`rul, zice Olga, aceast` carte aduce mult` satisfac]ie cititorilor, fiind una dintre cele mai renumite apari]ii din beletristica rus`. Deloc surprinz`tor, doar toat` planeta se uit` la telenovele [i fotbal cerebral, Planeta Idio]ilor fiind numele de cod sub care e cunoscut` \n Univers. Acum s` vedem mostra excelent` a romanului rusesc, av\nd \n vedere c` este jurnal. Chiar de la al doilea paragraf, devine limpede c` Pu[kin l-a scris: „…Pizda va trona f`r` nici un obstacol \n cerurile mele“. Spre marea mea satisfac]ie, cuv\ntul magic apare \n sf\r[it cu majuscul`, neao[ integral ([i nu abreviat sau desemnat prin nevrednicele sinonime de aici) [i de 112 ori, deoarece poetul era obi[nuit cu variet`]i de P., descriind \ntr-un mod magistral cum se face sex cu cinci femei pe zi la 1836 [i explic\ndu-ne c` r\sul provoac` convulsii \n vulv`. Printre labii, s\nt inserate proze ce provoac` r\sul cu pricina, unde artistul reflecteaz` asupra crea]iei [i a des-

tinului tragic al poe]ilor ru[i, cum ar fi aceea \n care ne spune c` a posedat-o pe N. (so]ia) \n timp ce aceasta sfor`ia u[or, sau cum l-a excitat priveli[tea ei c\nd a pus-o s` fac` pipi [i caca, tr`g\nd apoi concluzia: \n fiecare femeie se ascunde o adev`rat` zei]`: P. Pe urm` se plictise[te de N. [i se duce la Z., care are 20 de orgasme pe zi [i vrea un singur b`rbat cu mai multe penisuri. Z. face dragoste cu 3, 4, [i 5 ru[i deodat` cu mai multe penisuri, [i din pagin` ]\[ne[te un tulbur`tor aforism: sexul anal se bucur` de \nc` o influen]` pozitiv` a iubirii, efect care \nl`tur` [i constipa]ia. Drama artistului se arat` acum \n toat` amploarea ei: nu poate s` scrie pentru c`-n fa]a ochilor \i apar p`s`rile ru[inoase ale femeilor. {i urmeaz` privirea dumnezeiasc` a celei apar]in\nd Olenk`i. F`c\ndu-i rima praf. Dup` ce se duce la un sex show la bordel, ne red` replica genial` a unui ofi]er: „C\nd m` uit la o femeie oarecare, s\nt ferm convins c`, oricine ar fi ea, are o P.“. Parc` toat` for]a poeziei ruse s-a concentrat \n aceast` fraz`. Drept urmare, Pu[kin se culc` cu una dintre surorile lui N., pe care-o tot las` gravid`, [i e gelos pe d’Anthès. Î[i bate copiii cu nuiaua, le penetreaz` pe doici, \n timp ce al`pteaz`, pe la spate, [i scrie: P. e imoral`! Afl`m c` autorul C`l`re]ului de aram` dore[te mai mult femeia la ciclu. Sobrietatea [i perfec]iunea operei sale se datoreaz` acestui fapt, precum [i aceluia c` e evlavios doar \n fa]a c\t mai multor genitale feminine. Se uit` la sutele lui de c`r]i [i-[i d` seama c` dup` ce le-a r`sfoit odat` (n-are r`bdare s` le citeasc` \n \ntregime), nu mai poate pune m\na pe ele. Exact ca cu P. Asocierea c`r]ilor cu p`s`ricile confer` deta[area lucid` [i echilibrul unei grandioase viziuni poetice. De aceea [i iube[te baletul, pentru c` lebedele \[i desfac picioarele. Înainte de duel, \l b\ntuie g\nduri \n`l]`toare, de pild`: comoara de]inut` de femeie reprezint` armonia divin`. (Urmeaz` o analiz` pasionat` a respectivei, pe care-o idolatrizeaz`, de[i e acoperit` cu p`r.) Apoi, o constatare: „Adev`rata fa]` a lui Dumnezeu este P.“. {i poetul p`trunde \n ea cu nasul, invidiindu-[i penisul. Se ive[te o hermafrodit`. Cap`t` blenoragie. Linge s\nge, corect\ndu-[i astfel un grad de anemie. O femeie ce st` deasupra lui \ncepe s` saliveze-n [iroaie p\n` pe muntele lui Venus, pare o c`mil`. Artistul vede-o coco[at`. Dumnezeu e o [op\rl` cu limba lung`. Noi s\ntem pe p`m\nt deoarece e vorba de o cantarid`. Nu mai pot s` scriu. Orbesc.

17,90 lei

traducere de Doina Popi[teanu

47


A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

D I L E M AT E C A ●

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Originea acestor obiceiuri culinare este secular`: „Numai o ]ar` cu o cultur` str`veche \[i poate plasa luxul \n lucrurile cele mai umile; se sim]eau aici, \n[iruite \naintea acestor p\ini, vreo trei genera]ii [i treizeci de dinastii. Cu p\inea asta, cu ceai, ceap`, br\nz` de capr`, c\teva ]ig`ri iraniene, ne sim]eam de partea cea bun` a vie]ii“. Armenistan: „De diminea]`, mirosul cuptoarelor ne g\dila n`rile… cel al p\inii armene[ti cu susan, calde, abia scoase din cuptor, cel al ame]itoarei p\ini sandjak; cel al p\inii lavash din lamele fine pres`rat` cu pete de ars“. Momente infime de poezie, ca ni[te haiku-uri, descrieri sugestive, transpuse \ntr-o scriere de o mare originalitate, ne parvin ca [i cum am fi fost acolo. Mici naturi moarte, inserate \n povestire, devin cu at\t mai pregnante: „…\nainte de r`s`rit, ]`ranii s\nt deja a[eza]i la c\rcium` \n fa]a unui pahar de ceai pe o farfurioar` albastr` sm`l]uit`“. Tactilul, gustul [i vizualul se \mbin` de la hran`, la peisagii, p\n` la personagiile \nt\lnite pe drum. „{i ne trezim, duc\ndu-ne la dracu’ \n praznic, sub un soare de plumb, s` m\nc`m un cap de miel la un b`tr\n, fost poli]ist, care ne prime[te \n pijama.“ Kandahar: „Aburii samovarului, fumul de narghilea, se urcau spre cerul lini[tit. Ora[ul r`coros [i sonor era plin de o rev`rsare de smochine [i de struguri ca un co[ bine umplut. Mirosea a ceai verde [i a blan` de oaie“. Toate sim]urile ne s\nt trezite. În Hindu-Ku[, pe un timp ploios, scriitorul [i \nso]itorul s`u se ad`postesc \ntr-o ceain`rie: „…Turtele erau scoase din des`gi [i la \nceput nu se auzeau dec\t mestec`turi [i suspine, apoi, pe m`sur` ce urechile se destupau, murmurul r\ului se auzea mereu mai aproape“. Capacitatea acestor oameni de a se bucura din nimic \l \nc\nt`, abunden]a civiliza]iei noastre ([i mai ales Geneva) r`m\n undeva departe… Bouvier se confund` mereu cu popula]ia local`, apreciaz` tot ce-l \nconjoar` cu aceea[i „foame“. Scriitorul a devenit cunoscut foarte t\rziu, abia spre 60 de ani. În 1982 a ob]inut Premiul Criticii, iar \n 1983 Premiul Schiller, pentru cartea Pe[tele-scorpion. Cineva care l-a v`zut cu un an \nainte de moarte, \mbibat de alcool [i slab ca o surcic`, spunea c` n-ai fi dat doi bani pe el. O via]` tr`it` p\n` la cap`t, f`r` nici un menajament, ca o ]igar` fumat` dincolo de chi[toc. Toate c`r]ile lui s\nt publicate la Editura ZOE, la Geneva. ■

Sanda Ni]escu

Nicolas Bouvier, un antiturist N-a[ putea spune cu exactitate ce a fost Nicolas Bouvier, scriitor elve]ian, mort alcoolic, \n 1998: c`l`tor, fotograf, reporter, antropolog, explorator sau etnolog? În mod cert \ns`, Bouvier a fost un „antiturist“. {i, desigur, un mare scriitor. „Bouvier a cutreierat o via]` \ntreag` peste m`ri [i ]`ri. A tr`it vreo doi ani \n Japonia, a parcurs drumul \ntre Geneva [i Kabul, trec\nd prin Iugoslavia, Azerbaidjan, Iran… Înso]it de un prieten, talentat grafician, a tr`it via]a localnicilor, adapt\ndu-se la s`r`cie, uneori chiar la mizerie, s-a descurcat din pu]inii bani primi]i pe articola[ele trimise la Geneva, rareori \n presa local`, din expozi]ii sau din lec]ii private. Din acest periplu a rezultat volumul L’usage du monde. În 1953-’54, dornic s` scape de Geneva, ora[ hipercivilizat, a pornit hai-hui, la drume]ie, \n c`utarea altor oameni, a altor repere, a[a cum porneau mul]i tineri pe vremea aceea, \n buna tradi]ie deschis` de Jack Kerouac. În c`r]ile lui Bouvier e vorba foarte pu]in despre m\ncare. Totu[i, prin caracterul lor frugal, rudimentar, pu]inele momente pe care le consacr` hranei, ies cu at\t mai mult \n eviden]`, ca „tu[e“ indispensabile ale atmosferei ansamblului. {i ne minun`m cum ne poate l`sa gura ap` la simpla descriere a acestor laconice naturi moarte, evoc\nd o hran` s`rac`, redus` la un minimum vital, dar care ajunge s` ating` dimensiuni sublime. „O cafea cu lapte \n pia]`, \n boluri mari cu marginile aurite, \n timp ce privim femeile \ndrept\ndu-se spre biserica \nc`rcat` de prapuri…“ Tabriz Azerbaidjan: „Într-un ora[ care [tie ce e foamea, stomacul nu-[i uit` drepturile [i hrana devine o s`rb`toare. În zilele bune, cumetrele din cartier se sculau dis-de-diminea]` ca s` cure]e, s` toace, s` mestece, s` fr`m\nte, s` sufle \n c`rbuni, [i din aburii sub]iri care ie[eau din cur]i se ghiceau sturionii la capac, puiul cu zeam` de l`m\ie la gr`tar sau acea chiftea mare umplut` cu nuci, cu verde]uri, cu g`lbenu[uri, pr`jite cu safran, pe care o numesc kiufte“.

48

IULIE 2006


Dic]ionar de mari muzicieni Dic]ionarul cuprinde articole despre via]a [i opera a peste 1.000 de compozitori din \ntreaga lume, de la Monteverdi, Bach sau Beethoven p\n` la Wagner, Debussy sau Enescu. Dic]ionarul e conceput \ntr-un limbaj accesibil [i cuprinde articole ample despre fiecare creator, echilibr\nd datele necesare speciali[tilor [i pe cele utile melomanului.

Dic]ionar de medicin` Medicina va r`m\ne \ntotdeauna, [i din fericire, at\t o art`, c\t [i o form` deosebit` de rela]ie direct` \ntre dou` fiin]e, bolnavul [i medicul s`u, pe care nici o lucrare nu poate s` le \nlocuiasc`. Obiectivul acestei lucr`ri – [i acesta nu este cel mai ne\nsemnat – este de a remedia lipsa de comunicare at\t de des repro[at` medicului. Dic]ionarul trebuie s`-i permit` bolnavului s`-[i \ndeplineasc` rolul \n dialogul necesar cu medicul.

Pre] 51,77 lei Marea tabl` de [ah În ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-au petrecut r`sturn`ri dramatice \n politica mondial`. Pentru prima oar` \n istorie, o putere noneurasiatic` s-a impus nu numai ca principal arbitru \n rela]iile de putere din Eurasia, dar [i ca putere suprem` \n lume. Destr`marea Uniunii Sovietice a fost ultima treapt` \n ascensiunea rapid` a unei ]`ri din emisfera vestic`, SUA, ca singura [i, de fapt, prima putere cu adev`rat global`. Scopul c`r]ii este formularea unei geostrategii cuprinz`toare [i integrale pentru Eurasia.

Pre] 43,38 lei Istoria Artei Aceast` istorie a artei nu pretinde s` se erijeze \ntr-un corp doctrinar, ci propune o serie de studii scrise de unii dintre cei mai buni speciali[ti asupra principalelor etape ale evolu]iei artei. Proiectul se \nscrie \n ambi]ioasa ac]iune a Editurii Larousse de a oferi manuale cu o informa]ie solid`, al`turi de dic]ionarele care – de aproape 150 de ani – au transformat numele fondatorului editurii \n substantiv comun.

Pre] 70,74 lei

Pre] 14,06 lei Istoria Universal` I

Istoria universal` II Istoria universal`, lucrare ampl`, ap`rut` \n trei volume – \n colec]ia „In Extenso“ a Editurii Larousse, prezint` istoria omenirii din Preistorie p\n` \n epoca contemporan`. Scris` de reputa]i speciali[ti \n domeniu, Istoria universal` se remarc` printr-o abordare at\t evenimen]ial` c\t [i cultural` a faptelor. Volumul I al c`r]ii urm`re[te aceast` istorie de la origini p\n` la sf\r[iul marilor imperii.

Volumul II al Istoriei universale („De la Evul Mediu la Secolul Luminilor“) prezint` istoria omenirii \ncep\nd cu invaziile popoarelor migratoare. Este urm`rit` at\t evolu]ia evenimentelor c\t [i a rela]iilor sociale, \nc`rc`tura spiritual` [i confruntarea marilor religii, \ntreaga textur` istoric` a unei perioade \ntinse de-a lungul a mai mult de 12 secole, \n care omenirea \nva]` s` descopere, descoperindu-se pe sine.

Pre] 54,39 lei

Pre] 54,39 lei

Istoria universal` III Volumul III al Istoriei universale („Evolu]ia lumii contemporane“) prezint` fapte [i evenimente ale istoriei, \ncep\nd cu revolu]iile politice [i economice, care au marcat evolu]ia omenirii. Este vorba de dou` secole \n care evenimentele [i transform`rile se succed \ntr-un ritm mereu accelerat, nemai\nt\lnit \n istoria umanit`]ii. Dou` secole c`rora revolu]iile, r`zboaiele, dictaturile, confrunt`rile ideologice, le confer` un dinamism [i un dramatism nemaiîntîlnite.

Pre] 62,67 lei

O istorie sincer` a poporului român Lucrarea lui Florin Constantiniu, ajuns` deja la a III-a edi]ie, prezint` istoria românilor „a[a cum a fost“. Cartea a fost primit` cu deosebit interes at\t de speciali[ti c\t [i de publicul larg. „O sintez` de istorie realizat` de un singur om reprezint` un pariu riscant“, a[a cum spune autorul, dar pe care istoricul Florin Constantiniu l-a c\[tigat. O istorie sincer` a poporului român reprezint` un eveniment cultural; este cartea de care aveam nevoie.

Pre] 27,14 lei

www.universenciclopedic.ro


Comunism [i represiune \n România Istoria tematic` a unui fratricid na]ional Ruxandra Cesereanu (coord.) Colec]ia „Plural“ Într-o abordare tematic` a fenomenului, lucrarea panorameaz` [i \n acela[i timp scaneaz` nucleele cele mai specifice pentru manifestarea comunismului [i a represiunii \n România.

Complotul \mpotriva Americii de Philip Roth

Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Fraga Cusin

Roth imagineaz` un scenariu \nfrico[`tor care ar fi schimbat complet istoria lumii \n cea de-a doua jum`tate a secolului XX. În 1940, faimosul aviator Charles A. Lindbergh \l \nvinge \n campania preziden]ial` pe Franklin Delano Roosevelt cu o majoritate zdrobitoare de voturi, apoi negociaz` un acord cu Hitler. Pre] 26,90 lei

Pre] 26,90 lei Chipul mor]ii : dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului, de Marius Oprea

Colec]ia „Duplex“

Prefa]` de Stephane Courtois

Coresponden]` • Jurnale de Mihail Bulgakov Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere, note [i indice de AnaMaria Brezuleanu Prefa]` de Ion Vartic

Volumul este un adev`rat rechizitoriu, dialogul celor doi fiind menit s` arate c` \n anii de dup` Revolu]ia din 1989 nu a existat cu adev`rat voin]a de a se face cunoscute [i de a se condamna crimele comunismului.

Scrisorile [i fragmentele de jurnal din care se compune volumul, mult` vreme inaccesibile publicului, surprind, cu o tragic` luciditate, nesf\r[itele tribula]ii ale unui om a c`rui via]` – personal` [i creatoare – este supus` presiunii insuportabile a istoriei.

Pre] 19,80 lei

Pre] 26,90 lei

Întoarcerea huliganului de Norman Manea

Edi]ia a II-a Colec]ia „Fiction Ltd“ Postfa]` de Matei C`linescu

„O carte splendid`. Un roman despre temeiurile [i nes`buin]a Istoriei. Mai presus de toate, un elogiu adus limbii. Limbii române.“ (Letras Libres)

Pre] 29,90 lei

Alte glasuri, alte \nc`peri de Truman Capote Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Mircea Iv`nescu Romanul de debut al lui Capote, publicat la doar 23 de ani, a fost \nc` de la apari]ie un enorm succes de critic` [i de public [i este considerat ast`zi una dintre capodoperele literaturii americane din cea de-a doua jum`tate a secolului XX.

Pre] 18,90 lei

Antologia poeziei române[ti la zid Edi]ie \ngrijit` de Ion Barbu Hors collection Antologia include 150 de fotografii cu graffiti, c\teva pagini ale unora dintre poe]ii ale c`ror versuri au fost inscrip]ionate pe pere]i, ecourile st\rnite \n pres` [i un capitol dedicat „auto-denun]urilor“ [i povestirii experien]ei participan]ilor la experiment. Contine CD.

Catedrala de Raymond Carver Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Horia Florian Popescu Carte nominalizat` la Premiul Pulitzer [i la National Book Critics Circle Award. „Catedrala ne dezv`luie un autor deosebit de \nzestrat, a c`rui viziune asupra lumii este pe c\t de complex`, pe at\t de subtil`.“ (The New York Times Book Review)

Pre] 29,50 lei Pre] 21,90 lei

www.polirom.ro


Wo wächst der Pfeffer? (Unde cre[te piperul?) de Brigitte Anders ist auch schön ({i altfel poate fi frumos) de Barbara Jung [i Klaus Hubner, Carlsen Verlag Raab [i Manuela Olten, Oetinger Verlag, Hamburg O carte pentru pre[colarii care \ncep s`-[i „A fost o dat` un rege care avea tot ce-[i pun` \ntreb`ri despre lume. De ce s\nt roz poate un rege dori ca s` se simt` bine. p`s`rile Flamingo? De ce e marea s`rat`? Uneori \ns` se plictisea micul rege, se De ce hiberneaz` ur[ii? R`spunsurile s\nt de plictisea \ngrozitor!... Ast`zi totul trebuie dou` feluri: aiurite [i corecte, iar copiii le s` fie altfel. Ave]i voie s` \ncerca]i s` pot alege pe care vor. Ilustra]iile te fac s`-]i face]i meseria altuia!“, anun]` regele [i dore[ti ca \ntreb`rile s` nu se mai termine. trece la fapte. O carte pentru copiii care O carte ce r`m\ne mult` vreme l\ng` patul \ncep s` citeasc`, \n care nu numai copiilor no[tri. textul dar mai ales ilustra]iile ie[ite din orice cli[ee \i invit` s` vad` lucrurile „altfel“.

Gwydion. Der Weg nach Camelot (Gwydion, drumul Zwei Schwestern bekommen Besuch (Dou` surori spre Camelot) de Peter Schwindt, Ravensburger Verlag primesc o vizit`) de Sonja Bougaeva, Atlantis Verlag Dou` surori care tr`iesc fericite pe o insul` Roman istoric de aventuri, pentru copii \ntre primesc vizita nepotului lor. Vizitele s\nt 10-14 ani, inspirat din vremurile \ntunecate ale pl`cute, dar nu neap`rat atunci c\nd ]i se Angliei din vremea Regelui Arthur. Gwydion, spune c`-]i trebuie mai mult` disciplin`, c` fiu de ]`ran, pornit \n c`utarea norocului, spre animalele n-au ce c`uta \n cas` [i mobila Camelot, se dovede[te a fi un adev`rat erou, trebuie rearanjat`, c` florile cresc alandala purt`torul medalionului cu unicorn. Conform \n gr`din`… unei vechi profe]ii, unicornul va hot`r\ destinul Britaniei.

Mein erstes Becherlupen-Buch (Paharul-lup` [i primele mele experien]e) de Astrid Rosel [i Heidemarie Brosche, Moses Verlag. Cartea se adreseaz` copiilor de peste 4 ani [i ofer` primele informa]ii despre anim`lu]ele [i insectele care ne \nconjoar`. Cu ajutorul paharului \n care se monteaz` o lup`, copiii pot dezlega primele „mistere“ din gr`din`. Omizile, buburuzele, g\nd`ceii, melcii [i p`ianjenii, toate pot intra sub lupa curio[ilor. Cartea, ilustrat` [i cu texte l`muritoare este ghidul adul]ilor hot`r\]i s` aduca natura mai aproape de ochii copiilor lor.

Papavera, der Ring des Kreuzritters (Papavera, Inelul Cruciatului) de E. W. Heine, CBJ Verlag Roman istoric, pentru copii \ntre 12-16 ani, inspirat din perioada Inchizi]iei. Papavera, devenit` la 15 ani prin]esa Castelului Falkenstein, refuz` m\na atotputernicului Gaugraf. Ca r`zbunare, acesta o acuz` de vr`jitorie [i t\n`ra e nevoit` s` fug` la Vene]ia, unde un lung [ir de aventuri o a[teapt`. O poveste plin` de culoare de epoc` [i ac]iune, care pledeaz` pentru toleran]` uman` [i religioas`.

Zacharias Zukerbein jagd den dicken Dschinn Herr Bello und das blaue Wunder (Domnul Bello (Vr`jitorul [i duhul din sticl`) de Silke Moritz [i Minunea albastr`) de Paul Maar, Oetinger Verlag [i Achim Ahlgrimm, Esslinger Verlag Paul Maar, celebru autor pentru copii, \[i Vr`jitorul Zacharias a r`sturnat din gre[eal` vasul alege [i de ast` dat` \nt\mpl`ri [i personaje fermecat din care a sc`pat duhul care la r\ndul lui din via]a de zi cu zi. Max [i c\inele s`u, s-a pus pe f`cut prostii [i pe \ntors lucrurile cu Domnul Bello, intr` f`r` voia lor \ntr-o serie susul \n jos. Pretext pentru ilustratorul c`r]ii de a de \nt\mpl`ri ciudate, dup` ce Max bea din ne pune \n fa]a unor scene care con]in fiecare zeci sticla cu solu]ie pentru cre[terea plantelor. de gre[eli. Copiii trebuie s` le descopere: \n total O carte cu simpatice desene alb-negru, s\nt peste 280! O re]et` sigur` [i ingenioas` de a pentru copiii care \ncep deja s` citeasc` atrage copiii de v\rste mici c`tre „lectura singuri. imaginilor“.

www.biz-bukarest.ro


S`n`tatea femeii - ghid practic - pentru toate femeile indiferent de v\rst` Prezint` cele mai recente informa]ii de care are nevoie o femeie pentru a \n]elege cu ce probleme de s`n`tate se poate confrunta pe parcursul vie]ii, cum anume s` le previn` [i ce trebuie s` fac` o dat` ce acestea s-au instalat. Con]ine metode eficiente de men]inere a unei bune forme fizice, descrie \n detaliu fiecare problem` de s`n`tate, explic` modalit`]ile de prevenire [i propune diverse tratamente pentru afec]iunile deja declarate.

Feng shui Feng shui ne \nva]`, prin sfaturi practice, cum s` armoniz`m spa]iile \n care tr`im [i muncim. Gra]ie aplic`rii principiilor acestei arte milenare orientale, se poate realiza armonia cu mediul [i reactivarea c\mpurilor energetice. Toate fiin]ele vii p`streaz` o leg`tur` cu mediul lor \nconjur`tor, care se poate transforma pentru a realiza un ambient echilibrat. Lucrarea con]ine: o carte cu ilustra]ii color, o busol`, un octogon ba-gua, un metru feng shui, dou` monezi i ching.

Pre] 54,00 lei

Pre] 78,00 lei Natura - enciclopedia pentru \ntreaga familie Exist` o incredibil` diversitate a vie]ii pe Terra, de la organismele microscopice, unicelulare, p\n` la uria[ii sequoia [i la balenele albastre. Lucrarea constituie un excelent ghid, destinat \ntregii familii, care con]ine: prezentarea planetei noastre, a locuitorilor s`i [i a habitatelor naturale, reprezentan]ii importan]i ai florei [i faunei de pe Terra, peste 1.000 de fotografii [i de ilustra]ii de excep]ie etc.

Istoria - enciclopedia pentru \ntreaga familie テ始treaga istorie a lumii \ntr-un singur volum. Peste 2.000 de ilustra]ii, viu colorate, un text clar, elaborat de exper]i \n domeniu, sec]iuni speciale dedicate artelor, arhitecturii [i tehnologiei, biografii ilustrate ale unor personalit`]i istorice importante, glosar [i index cu peste 3.500 de termeni.

Pre] 67,99 lei

Pre] 145 lei

{tiin]a - enciclopedia pentru \ntreaga familie Textul clar, ilustra]iile [i fotografiile detaliate fac din aceast` enciclopedie o modern` [i extraordinar` surs` de informa]ii dar [i un instrument de studiu perfect. Ve]i g`si \n aceast` carte tot ce trebuie pentru a face fa]` confrunt`rii zilnice cu tehnologiile moderne.

Arta de a asculta テ始 cuprinsul acestui veritabil ghid \n arta de a asculta, autoarea prezint` pe larg metodele prin care oricine \[i poate perfec]iona abilitatea de a asculta activ, eficient, precum [i modalit`]ile de utilizare practic` a acestei abilit`]i \n via]a personal` [i profesional`.

Pre] 130 lei

Pre] 19,90 lei

Cum s` fii prieten cu copilul t`u - manual pentru p`rin]ii [i familiile din mileniul trei P`rin]ilor le pas`. P`rin]ii doresc o rela]ie special` cu copiii lor. Ei vor s`-i ghideze prin perioadele dificile ale vie]ii [i s`-i ajute s` ia decizii corecte. Bazat` pe Metoda Bowen a sistemelor familiale, cartea arat` p`rin]ilor cum s` construiasc` leg`tura special` p`rintecopil.

Geografia - enciclopedia pentru \ntreaga familie Locurile care mai demult erau considerate de bunicii no[tri ca fiind \ndep`rtate s\nt vizitate \n prezent de turi[ti, iar lumea este adus` \n casele noastre prin intermediul televiziunii. Desi planeta noastr` este mai accesibil`, e \n acela[i timp mai vulnerabil`. Pute]i explora lumea, aflat` \ntr-o rapid` schimbare, citind paginile acestei enciclopedii. Descoperi]i pericolele care amenin]` mediul ambiant [i cu care se confrunt` p`m\ntul [i numeroasele sale na]iuni.

Pre] 99,00 lei

Pre] 19,90 lei

www.teora.ro


Anticarul din Kabul de Åsne Seierstad Colec]ia C`r]i adev`rate

Anticarul din Kabul, carte semnat` de jurnalista Åsne Seierstad, ofer` cititorilor o imagine direct de la surs` a vie]ii din Afganistan, a[a cum pu]ini au avut ocazia s` o cunoasc`. Invitat` s` locuiasc` \mpreun` cu Sultan Khan, un anticar din Kabul, [i familia acestuia, jurnalista descoper` o alt` latur` a personalit`]ii anticarului, diferit` de impresiile sale ini]iale. Pre] 24,90 lei Japonia desc`tu[at` de John Nathan John Nathan exploreaz` o nou` Japonie prin intermediul oamenilor [i al institu]iilor aflate \n criz`. Nathan dezv`luie inconsecven]ele sistemului educa]ional japonez [i subliniaz` extremele politicii de promovare a noului stil managerial bazat pe o astfel de educatie. El ia, totodat`, pulsul popula]iei de rînd, prins` \ntr-un proces de profunde schimb`ri sociale.

Pre] 23,90 lei Nero de Edward Champlin Colec]ia Împ`ra]i romani În lucrarea de fa]`, Edward Champlin analizeaz` cu spirit critic, dar obiectiv, faptele reprobabile atribuite lui Nero, demonstrînd c` ele au fost de fapt ni[te ac]iuni [ov`ielnice, ale unui histrion care, de[i ajuns \ntîmpl`tor pe tronul Cezarilor, dovedea o perfect` cunoa[tere a mitologiei [i istoriei romane [i un remarcabil sim] al spectacolului.

Îndr`gostit` de un masai de Corinne Hofmann Cartea descrie povestea de dragoste [i suferin]` intens`, tr`it` de scriitoarea Corinne Hofmann, \n Kenya, \n mijlocul tribului masailor. Atunci cînd pune pentru prima dat` piciorul pe p`mînt african, scriitoarea nu b`nuie[te c` via]a ei va lua o turnur` decisiv`. Venit` \n Kenya pentru a-[i petrece concediul, Corinne descoper` la vîrsta de 27 de ani o dimensiune cu totul nou` a dragostei.

Pre] 29,90 lei Constantin [i Imperiul Cre[tin de Charles Matson Odahl Colec]ia Împ`ra]i romani |ntr-o combina]ie reu[it` de nara]ie vie [i analiz` istoric`, sunt aduse la lumin` [i prezentate cititorului modern: criza Imperiului Roman [i „Marea Persecu]ie“ anticre[tin`, manevrele politice ale lui Constantin [i campaniile sale militare, convertirea la cre[tinism [i patronajul exercitat de \mp`rat asupra institu]iei Bisericii, programul s`u de construc]ii ecleziastice la Roma, Ierusalim [i Constantinopol. Pre] 39,90 lei Raportul Comisiei 11 septembrie 2001 O carte-eveniment, at\t pentru cititorul de istorie contemporan`, c\t [i pentru orice categorie de cititori, Raportul constituie o lectur` plin` de dramatism. Tonul sec, la obiect, specific oric`rui raport, face ca lectura s` devin` [i mai pasionant` prin faptul c` renun]area la orice artificii stilistice face loc dramatismului [i tragicului care au caracterizat faptele propriu-zise.

Pre] 44,90 lei

Pre] 34,90 lei Tiranul de Valerio Massimo Manfredi Cine a fost Dyonisios? Monstrul nemilos [i egocentric descris de cei care l-au hulit sau o personalitate at\t de puternic`, \nc\t st\rnea nelini[te \n jurul s`u, o inteligen]` vizionar` sau un om dotat cu o voin]` aproape supranatural`? Istoricii l-au condamnat la fel ca pe to]i tiranii, dar nu i-au putut contesta m`re]ia. Era o poveste care a[tepta doar s` fie a[ternut` \n paginile unei c`r]i.

Mel Gibson. Un b`rbat \n misiune de Wensley Clarkson Volumul ofer` o vedere din interior a vie]ii unui actor care, \n ciuda aparen]ei sale de persoan` public`, este un tip extrem de retras, despre a c`rui via]` intim` se [tiu foarte pu]ine lucruri adev`rate. Descoperim detalii despre anii de iubiri, alcool [i jocuri de c`r]i, despre mariajul s`u cu Robyn [i secretele vie]ii sale de p`rinte, precum [i povestea afacerilor lui Mel, la Hollywood.

Pre] 34, 90 lei

Pre] 29,90 lei

www.all.ro


Mileniul românesc – 1000 de ani \n imagini

Colec]ie: Dic]ionare [i enciclopedii

Dic]ionar Penguin explicativ al limbii engleze Colec]ie: Dic]ionare [i enciclopedii

Un inedit album de cultur` [i civiliza]ie româneasc`. O carte de vizit` vie [i atractiv`, oferit` tuturor celor pasiona]i de trecutul [i prezentul românilor. Cuprinde peste 2.500 de imagini de arhiv`, \nso]ite de legende explicative. Autori: Georgeta Filitti [i Dorin Matei Prefa]`: acad. Virgil Cândea

Include peste 75.000 de cuvinte, at\t din limba englez` standard, c\t [i din vocabularul [tiin]ific [i tehnic de specialitate, precum [i din cel argotic, red\nd fidel limbajul de cafenea, cel colocvial [i cel specific Internetului [i SMSurilor. Con]ine reguli de ortografie [i de punctua]ie.

Pre] 139 lei

Pre] 99 lei

Noul dic]ionar universal al limbii române

Colec]ie: Dic]ionare [i enciclopedii

Reprezint` un instrument de lucru indispensabil celor interesa]i de cunoa[terea lexicului limbii române [i de folosirea corect` a acestuia. Este cel mai amplu dic]ionar explicativ uzual al limbii române \ntr-un singur volum: cuprinde aproape 81.000 de intr`ri, dintre care 73.000 de articole propriuzise. Autori: Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Z`stroiu Pre] 139 lei Dic]ionar Oxford Explicativ al Limbii Engleze Colec]ie: Dic]ionare [i enciclopedii Instrument de lucru deja consacrat, ultima edi]ie a „Dic]ionarului Oxford explicativ ilustrat al limbii engleze“, include peste 187.000 de defini]ii, 4.500 de ilustra]ii [i 600 de plan[e sugestive, f`c\nd apel la impactul vizual [i sporind volumul de informa]ie, dintr-o larg` varietate de teme.

Top 10 Paris Colec]ie: Ghiduri Turistice Vizuale Top 10 Un top al celor mai renumite case de mod`, spectacole, concerte, restaurante, hoteluri [i biserici. Un univers fascinant, din care nu pot lipsi Turnul Eiffel, Champs Elysées, Arcul de Triumf, cartierul Montmartre, biserica Notre Dame, Place Pigale cu celebrul cabaret Moulin Rouge, muzeul Louvre, farmecul Senei. Pre] 29,90 lei Top 10 Londra Colec]ie: Ghiduri Turistice Vizuale Top 10 „London is London“, zic nu doar englezii, ci [i to]i cei care ne urmeaz` sfaturile \n tulbur`toarea capital` a Marii Britanii. De la Westminster Abbey, Turnul Londrei, Parlamentul britanic, farmecul Tamisei, p\n` la Hyde Park [i ispititoarele cluburi de noapte londoneze, totul este aici, \n capitolele „Top 10“.

Pre] 180 lei Pre] 29,90 lei Mic` enciclopedie de art` universal`

Colec]ie: Dic]ionare [i enciclopedii

Include scurte prezent`ri biografice ale mae[trilor artei universale, \nso]ite de comentarii succinte despre operele lor reprezentative, c\t [i o trecere \n revist` a principalelor stiluri, curente [i grup`ri artistice, oferind o viziune de ansamblu a artelor plastice. Autori: Vasile Florea [i Gheorghe Syekely

Top 10 Viena Colec]ie: Ghiduri Turistice Vizuale Top 10 Celebrul Ring vienez, cu biserica Sf\ntului {tefan, Palatul Hofburg, Muzeul de Istorie a Artei, cafenele [i restaurante unice te \mbie la tot pasul. Nu uita]i de vizita la castelul Schonbrun, o sear` minunat` \n Prater [i o mas` delicioas` \ntr-un Heurigen din cartierul de vis Grinzing!

Pre] 44,90 lei

Pre] 29,90 lei

www.litera.ro


Fructul interzis

Romanul erotic al unei femei din lumea arab` de Nedjma Colectia Eroscop

O femeie din lumea arab` \ndr`zne[te s` transgreseze tabu-ul sexului [i al t`cerii pentru a-[i povesti via]a intim`!

Opere Complete. vol. 14/2, Mysterium Coniunctionis. Cercet`ri asupra separ`rii [i unirii contrastelor suflete[ti \n alchimie de C.G. Jung Colectia Biblioteca de psihanaliza Carl Gustav Jung, psihiatrul care a descoperit [i descris incon[tientul colectiv, arat` cum anumite probleme cheie ale omului modern se reg`sesc prefigurate deja \n universul simbolurilor alchimice.

Pre] 21,90 lei Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze de Belle de Jour Colec]ia Eroscop Jurnalul lui Belle de Jour, ap`rut online, a fost recompensat cu The Guardian Weblog Award, \nainte de a fi publicat sub form` de carte [i de a fi v\ndut \n peste dou`zeci [i cinci de ]`ri.

Pre] 39,90 lei Cartea gesturilor. Cum putem citi g\ndurile oamenilor din ac]iunile lor de Peter Collett Colec]ia Psihologie practic` Cartea Gesturilor este o oportunitate unic` de a descifra inten]iile reale ale altor persoane sau mesajele transmise de propriul nostru corp!

Pre] 29,90 lei Pre] 19,90 lei Care dintre noi doi l-a n`scocit pe cel`lalt? de Pascal Bruckner Colec]ia Romane Psy

Fabul` ironic` [i incisiv` al c`rei subiect este dezintegrarea prieteniei dintre doi piani[ti virtuozi, afla]i \n pragul v\rstei de 40 de ani, ce sf\r[esc prin a se ur\ [i dispre]ui.

Pre] 24,90 lei

Pre] 21,90 lei

Opere, vol. 14 – Psihopatologia vie]ii cotidiene de Sigmund Freud Colec]ia Biblioteca de psihanaliz` Carte destinat` speciali[tilor, dar accesibil` [i publicului larg. Actele ratate, considerate de opinia comun` rezultatul hazardului, s\nt pentru Freud fenomene cu sens ce confirm` existen]a incon[tientului uman.

Pre] 29,90 lei

Pove[ti orientale ca instrumente de psihoterapie de Nossrat Peseschkian Categoria Psihologie practic` O nou` abordare terapeutic` ce stimuleaz` fantezia [i intui]ia [i reactiveaz` poten]ialul individual de rezolvare a conflictelor.

ĂŽn alt` via]` de Marc LĂŠvy Versiune modern` a lui Romeo [i Julieta, romanul de fa]` creeaz` o poveste plin` de suspans, pornind de la o sugestie metempsihotic`.

Pre] 24,90 lei

www.edituratrei.ro


Ucenicul vraciului de Joseph Delaney Ucenicul Vraciului este Thomas Ward, un b`iat de 12 ani care \[i face ucenicia la un vraci b`tr\n [i aspru. Ucenicia lui este grea, dar \ntr-o zi va deveni un exorcist care alung` strigoii, prinde [i \nchide duhurile rele [i vr`jitoarele \n temni]e [i \i ap`r` pe oamenii simpli de amenin]area for]elor \ntunericului.

Povestirea cameristei de Margaret Atwood Cea mai cunoscut` autoare canadian` [i laureata Premiului Booker \n 2000, Margaret Atwood ne conduce \ntr-un viitor nu cu neputin]` de imaginat [i nici imposibil de \ndep`rtat, \ntr-o monoteocra]ie intolerant` [i represiv`. Cartea, care sper`m s` nu fie profetic`, este o anticipare feminist` a pove[tii din Matrix.

Pre] 24 lei Pre] 24,90 lei Blestemul vraciului de Joseph Delaney În al doilea roman din Cronicile Wardstone, Thomas [i mentorul s`u au de \nfruntat cea mai temut` creatur` a r`ului: Urgia, care \ncearc` s` scape din catacombele de sub catedrala din Priestown. Dar nu numai for]ele Întunericului \i amenin]` pe cei doi, ci [i marele Inchizitor este pe urmele lor.

Odiseea navei Space Beagle de Alfred Elton Van Vogt Roman clasic al genului SF, Odiseea navei Space Beagle a fost sursa recunoscut` de inspira]ie pentru scenari[ti, \n filme ca Alien sau Star Trek. C`l`torie [i conflicte interstelare, aventur` romantic`, b`t`lii spa]iale – toate \ntr-un roman care ne arat` for]a s`lbatic` reprezentat` de cuno[tin]ele [tiin]ifice periculos de avansate l`sate la \ndem\na p`m\ntenilor cinici.

Pre] 26 lei Pre] 20,90 lei Mozart : un album muzical de Ernst A. Ekker Povestea-biografie scris` de Ernst A. Ekker \mpreun` cu impresionantele ilustra]ii ale lui Doris Eisenburger re\nvie „cotidianul artistului“ Mozart dar [i str`lucirea epocii, cu serb`rile ei fastuoase [i concertele aclamate de un public capricios [i exigent. Cartea este \nso]it` de un CD, con]in\nd piese selectate anume pentru copii, care se refer` la pagini din carte.

Timpul tr`irii timpul m`rturisirii de Eugen Simion „Autorul nu concepe jurnalul ca spa]iu al confesiunilor violente, nu-[i vars` aici otr`vurile, ca Sainte-Beuve alt`dat`, \ncondeindu-[i pentru eternitate contemporanii. În jurnal vede mai mult un exerci]iu de via]`, form` de manifestare a libert`]ii spiritului [i oper` a voin]ei noastre.“ – Antonio Patra[

Pre] 29,90 lei Angelina balerina

Pre] 45 lei Andersen cel crud

Angelina este o [oricu]` dr`gu]` care \[i dore[te, mai presus de orice, s` devin` balerin`. Danseaz` tot timpul – chiar [i atunci c\nd ar trebui s` deretice prin camera ei sau s` se preg`teasc` s` mearg` la [coal`. P`rin]ii nu mai [tiu cum s-o scoat` la cap`t cu ea. Apoi, \ntr-o bun` zi, se g\ndesc la un plan care \i schimb` Angelinei via]a, f`c\nd-o cea mai fericit` [oricu]` din lume.

„Evenimentele [i c`r]ile s\nt pentru critic episoadele unui serial a c`rui intrig` o constituie tocmai procesul crea]iei de sine. Pentru a \mbl\nzi hazardul, Nicolae Manolescu proiecteaz` asupra fiec`rui eveniment algebra necesit`]ii. În planul socio-biografic, procedeul echivaleaz` cu o expansiune fulminant` a propriei libert`]i.“ – Andrei Terian

Pre] 19,90 lei

Pre] 37,50 lei

www.edituracorint.ro


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ●

D E C U PA J E

mingway. Nepo]ica \[i aminte[te c` l-a v`zut citind pe Gogol, Cehov, Hugo, Thackeray [i Balzac. La b`tr\ne]e l-a descoperit pe Goethe. Pe Zola \l «venera». Bol[evicii care credeau \n perfectibilitatea lui homo sovieticus erau ni[te autodidac]i tenace, Stalin fiind cel mai \mplinit [i cel mai silitor dintre to]i. Citea cu aplica]ie, lu\nd note, memor\nd citate, asemenea unui student model; a l`sat adnota]ii revelatoare pe multe c`r]i, de la Anatole France la Istoria Greciei antice a lui Vipper. Avea o «foarte bun` cunoa[tere a antichit`]ii [i mitologiei», aminte[te Molotov. Putea s` citeze din Biblie, din Cehov [i din Peripe]iile bravului soldat Svejk, din Napoleon, Bismarck [i Talleyrand. Cuno[tea at\t de bine literatura gruzin` \nc\t putea discuta cu {alva Nu]ibidze, filosoful, despre poezia ermetic`; Nu]ibidze a declarat, mult` vreme dup` ce Stalin \ncetase s` mai fie considerat un zeu, c` acesta f`cea comentarii remarcabile. Citea cu voce tare \n fa]a celor din cercul lui, citea Salt\kov-Scedrin sau o nou` edi]ie a poemului epic gruzin medieval al lui Rustaveli, Viteazul \n piele de tigru. Adora Ultimul mohican [i \l surprinse \ntr-o zi pe un t\n`r traduc`tor primindu-l \ntr-un pseudo-limbaj indian: «Mare [ef salut` fa]a palid`!»“

Alexandru C`linescu

Cum citea Stalin „Mandelstam avea dreptate s` spun` c` poezia era mai respectat` \n Uniunea Sovietic`, unde erau omor\]i poe]i, dec\t oriunde altundeva. Literatura avea o mare importan]` \n ochii lui Stalin*. Chiar dac` hot`r\se c` scriitorii trebuie s` fie «ingineri ai sufletului omenesc», nu era un ]op\rlan incult a[a cum d`dea impresia prin comportamentul lui. Nu numai c` admira marea literatur`, dar era capabil s` fac` deosebirea dintre opera de geniu [i vorb`rie. Înc` \n timpul c\nd se afla la seminar, \n anii 1890, devora carte dup` carte, citind cinci sute de pagini pe zi. În exil, c\nd murea un deportat, Stalin \[i \nsu[ea biblioteca acestuia [i refuza s` o \mpart` cu altcineva, spre marea nemul]umire a tovar`[ilor s`i. Setea lui de cuno[tin]e literare era aproape la fel de intens` ca megalomania [i credin]a lui marxist`: le putem considera pasiunile dominante din via]a sa. Nu avea, \n ce-l prive[te, talent literar, dar, fiindc` \i pl`cea lectura, era – cu toate c` se tr`gea dintr-un tat` cizmar [i o mam` sp`l`toreas` – un intelectual. În fapt, n-ar fi deloc exagerat s` spunem c` a fost conduc`torul rus cel mai cultivat de la Ecaterina cea Mare p\n` la Putin, mai cultivat [i dec\t Lenin, care era un adev`rat intelectual [i care beneficiase de o educa]ie rezervat` nobilimii. «Muncea din greu ca s` se instruiasc`» – a spus Molotov. Biblioteca lui num`ra dou`zeci de mii de volume pe care le citise temeinic. «Dac` vrei s` cuno[ti oamenii pe care \i frecventezi – zicea Stalin – intereseaz`-te care s\nt lecturile lor». Svetlana g`sea \n biblioteca lui o mare varietate de c`r]i, de la Via]a lui Isus p\n` la romanele lui Galsworthy, Wilde, Maupassant [i mai t\rziu, Steinbeck [i He-

58

IULIE 2006

(Simon Sebag Montefiore, Stalin. Curtea ]arului ro[u, traducere din limba englez`, Éditions des Syrtes, 2006, 794 p.)

* Boris Pilniak (scriitorul rus cel mai respectat \nainte de re\ntoarcerea \n ]ar` a lui Gorki), care c`zuse \n dizgra]ie, i-a scris cu mult` aprehensiune lui Stalin \ntreb\ndu-l dac` poate c`l`tori \n str`in`tate. „Stimate tovar`[e Pilniak, i-a r`spuns [eful [pe un ton sarcastic dat fiindc` \l detesta pe Pilniak din cauza nuvelei Povestirea lunii eterne ce l`sa s` se \n]eleag` c` Stalin organizase asasinatul «medical» al comisarului Frunze, \n 1925], anchetele indic` faptul c` organele de control nu se opun plec`rii dumitale. Nu eram sigur c` o vor permite, acum am aceast` certitudine. A[adar […], plecarea dumitale \n str`in`tate e decis`. Mult noroc, Stalin!“ Pilniak a fost executat pe 21 aprilie 1938 (n. Simon Sebag Montefiore).


Tabieturi [i metehne de scriitor (partea a doua) Adriana BITTEL ● Ruxandra CESEREANU ● Gheorghe CR~CIUN Adela GRECEANU ● Florina ILIS ● Gelu IONESCU ● Ioan L~CUST~ Ioan T. MORAR ● Radu PARASCHIVESCU ● Dan STANCIU

© Dan Stanciu


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

A N C H E T~ Buffon scria \mbr`cat elegant, pudrat, purt\nd man[ete de dantel` [i cu spada la \ndem\n`; \n timp ce scria, Byron \[i r`sucea ne\ncetat un nasture de la hain`; \n preumbl`rile sale, Pascal \[i nota ideile scrijelindu-le pe unghii cu un ac; Verlaine lucra \n penumbr` [i t`cere, Descartes aprindea lum\n`ri [i ziua; \nainte de a scrie, Aristotel f`cea baie \n ulei cald; Bossuet scria numai cu capul \nf`[urat \n prosoape calde; Dickens se inspira din cartiere mizerabile, Schiller \[i chema inspira]ia mirosind mere putrede, Gogol f`cea rug`ciuni, Rilke a[tepta inspira]ia privind pe pere]i; Byron, Baudelaire, Rimbaud [i Verlaine luau opiu, absint [i ha[i[, Freud [i Trakl, opiu [i cocain`; \n timp ce Bernard Show era vegetarian, nu bea [i nu fuma, Mark Twain scria \n pat, fum\nd c\te 25 de ]ig`ri de foi pe zi; dac` Diderot [i-a v\ndut biblioteca pentru a avea bani de scris, Cervantes, Jules Verne [i Defoe s-au apucat de scris pentru bani; Casanova a scris constr\ns de e[ecul amoros, Yeats, chinuit de abstinen]a sexual`, Ion Vinea [i George Simenon, c\nd nu scriau, cu siguran]` f`ceau sex; Brecht dicta [i scria cu negri, la fel [i Dumas-tat`l, Karl May s-a apucat de scris \n pu[c`rie; dac` Molière scria impulsionat de succes, Virginia Woolf o f`cea cu frica e[ecului; dac`, \ntre dou` consulta]ii medicale, Cehov izbutea numai c\te 7 r\nduri pe zi, Defoe, Sartre, Balzac, Asimov [i Jack London scriau [i c\teva mii de cuvinte pe zi; Flaubert a scris la Doamna Bovary 6 ani, Sadoveanu a scris Baltagul \n 10 zile... Care s\nt tabieturile [i metehnele scriitorilor de azi? Unde, cum, cu ce, c\nd [i c\t anume scriu ei? Cum \[i g`sesc inspira]ia, la ce trucuri apeleaz`, ce excitante folosesc, \n fine, ce lucruri ciudate legate de scrisul lor s\nt dispu[i s` \mp`rt`[easc` cu noi, cititorii!? (M. C.) ■ Adriana BITTEL Mai de mult, fumam c\nd scriam. Era bine. Îmi pl`cea s` scriu [i s` fumez. Ca mai tot scriitorul român familist, scriam la masa din buc`t`rie, m` \nc`lzea aragazul [i inspira]ia venea de la faian]`. C\nd nu mai mergea, lustruiam faian]a p\n` reflecta aburul cafelei, fumul ]ig`rii, degetele pe pix de 0,5 [i foaia cu p`tr`]ele (coli albe se g`seau mai greu prin anii ’80). {i dac` m-am obi[nuit a[a, scriu [i acum tot de m\n`, cu min` de 0,5

TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva [i-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obi[nuin]`; p. ext. manie. ◆ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise [i fixe. ◆ Expr. A-[i face tabietul = a-[i satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispozi]ia, pofta. ◆ Via]` confortabil`, comoditate. • Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. Pr.: -bi-et. – Din tc. tabiat. METEÁHN~, metehne, s.f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lips`, imperfec]iune. ◆ Pasiune, patim`, sl`biciune. 2. Boal`, infirmitate, bete[ug. – Et. nec. Sursa: DEX, 1998

HB, pe caiete studen]e[ti de matematic`. {tiu exact c\te semne \ncap pe un r\nd. Fiindc` de la o vreme scriu mai mult „materiale“, cu num`r limitat de semne (inclusiv pauzele). Nu m` pot obi[nui cu computerul, de[i ca redactor \i cunosc [i binecuv\ntez avantajele (nu-mi convine c\nd vreun colaborator \mi aduce „manuscrise de m\n`“). Mi se pare c` mintea \mi merge mai bine \n timp ce m\na face mi[c`rile alea legate [i-i simt alunecarea pe

61


C\t despre poe]i, pentru ei, lucrul cel mai important este s` scrie c\t mai pu]in. T.S. ELIOT

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ●

h\rtie, dec\t \n sacadarea tastaturii [i cu ochii pe scrisul impersonal de pe ecran. S\nt un om vechi, care a \nv`]at s` scrie cu tocul cu peni]` muiat \n c`limar` [i a apucat ore de caligrafie, sub]ire-gros. Primul pix cu past` l-am avut pe la 12 ani, i se spunea creion-cu-bil` [i se re\nc`rca (era o dughean` pe Academiei) cu o past` care curgea [i se cur`]a greu de pe degete. De aceea poate prefer mina de creion. Se [terge u[or cu guma.

delicatese [i ciud`]enii. Ingredientul favorit \nainte de a scrie era Frosting. La Paris, scriam cu caietul pe burt` \n Jardin de Luxembourg, cu picioarele lungite pe un scaun metalic (scriam la „Cartea licornei“ tot din Tricephalos): aici m` stimula \ns`[i celebra gr`din`. În Tunisia scriam dup`-amiaza, dup` o cafea turceasc` la nisip sau ceai de ment`: scriam proz` povestelnic`, \mbibat` de bazar, de c\ntecul muezinului [i de forfota maghrebienilor de r\nd. Astfel de senza]ii, de semne, \nseamn` foarte mult pentru mine \nainte de a scrie. 4) Acas`, uneori, \nainte de a purcede la scris, m` mai joc cu bastonul de sticl` al bunicului patern al lui Corin, b`rbatul meu. Este un baston de la \nceputul secolului XX, din sticl` pur`, transparent`. Este aproape o baghet` magic`. Ca [i cum mi-a[ antrena m\inile \n mod [amanic \nainte de a scrie. 5) Am pietre semipre]ioase norocoase pe care le port, dar ele nu ]in de scris, ci de g\ndirea mea magic`. Unul din obiectele mele foarte speciale este trandafirul de[ertului pe care l-am adus din Tunisia. Acesta este o structur` pietroas` maro deschis, alc`tuit` astfel doar de v\ntul Saharei. Uneori str\ng trandafirul de[ertului \n palm`, doar ca s` \i simt asperit`]ile [i perfec]iunea [i s` m` mir. Undeva, \n`untrul meu, cred \ns` c` trandafirul de[ertului m` ajut` la scris.

■ Ruxandra CESEREANU Am tot felul de metehne, chiar dac` nu s\nt neap`rat tabieturi, \nainte de a m` apuca de scris. 1) Îmi place s` ascult muzici dereglatoare de sim]uri, de pild` The Doors sau Pink Floyd sau Dead Can Dance (mai s\nt o gr`mad`). 2) Îmi place s` zac \ntr-o dulce-acri[oar` beatitudine (\n sens psihedelic) din care trec direct \ntr-o simili-trans`, mai ales c\nd scriu poezie. 3) C`l`toriile m` stimuleaz` \n mod aparte, ele s\nt, cu siguran]`, o meteahn` a mea. Iar \n timpul c`l`toriilor scriu destul de mult. La Atena am scris o seam` de poeme grece[ti, seara ori noaptea z`c\nd prin pia]ete, la fel \n insula Rhodos, \n timp ce z`ceam cu o cafea forte pe post de narcotic pe terasa cu palmieri umbro[i de unde tr`geam cu ochiul la mare. La New York scriam ca nebuna, seara, la „Peripe]iile Alisei \n }ara NewYorkez`“ (din Tricephalos), dup` ce ron]`iam tot soiul de

62

IULIE 2006

© Lucian Muntean


IULIE 2006

A N C H E T~

■ Gheorghe CR~CIUN De c\nd am \nceput s` scriu direct pe calculator (cam de vreo 7-8 ani \ncoace), am devenit un ins mult mai banal. Aproape c` nu mai am obi[nuin]e, hachi]e, „preparative de lupt`“, timpi mor]i contemplativi, consuma]i cu privirea \nfipt` \n gol etc. Supraveghez alternativ monitorul [i tastatura, simt cuvintele ca pe ni[te granule de nisip, \mi place s` v`d punctul de la sf\r[itul propozi]iei. Pe vremea c\nd scriam de m\n` (o mai fac [i acum, \ntr-un jurnal intermitent dintr-o agend` liniat`, cu foi veline, [i „o fac“ aproape \ntotdeauna „pe genunchi“, coco[at asupra paginii pe vreun fotoliu) eram, ce s` mai spun, un tip adev`rat! Sorbeam alene din paharul de vodc` de pe col]ul mesei, \mi plimbam ochii peste peretele alb din fa]` (mesele mele de lucru au fost [i s\nt, de c\nd m` [tiu, cu fa]a la perete), m` l`sam sc`ldat \n mierea amar` a unor piese preclasice \n game minore, a[teptam fantasma declan[atoare, \mi urm`ream \n minte strop cu strop pic`turile de transpira]ie ce-mi alunecau \n jos, pe coaste, din axilele umede, [i m` bucuram de aceast` form` de emo]ie, ]igara fumega lene[` pe scrumiera din st\nga, uitam de ea, o reg`seam speriat [i m` gr`beam s-o consum \n aspira]ii devoratoare. M\na dreapt` scria, era o parte a creierului meu, g\ndea, \n ciuda corpului din care \nc` f`cea parte. Acum \mi arunc degetele ambelor m\ini peste claviatura computerului [i parc` bat cuie \n aer, \nfig cuvintele \n sticl`, fac totul ca s` fug de consisten]a lucrurilor din jur. Am devenit abstract, pulverulent, resemnat (dac` trebuie, trebuie, chiar [i a[a, \n postura aceasta de pianist cu m\ini de lemn!), \mi abandonez corpul \ntr-o p`r`sire nemeritat`. Spa]iul dinaintea tastaturii trebuie s` fie rece, curat, alunecos, pe c\t posibil \nchis la culoare. Îmi sprijin coatele de aceast` suprafa]` [i dau din m\ini, mi le mi[c din poignet (pe vremuri am fost handbalist). Ce melancolii musculare [i ce miracol ca totul s` se \nt\mple a[a, f`r` mine! Nu mi-am pierdut \nc` sintaxa, s\nt tot mai miop, propozi]iile mele par iremediabil contaminate de o energie electric`, str`in`, pervers`, somnambulic`. M` las curentat de aceste st`ri depersonalizatoare. M` las formatat de ele. Cred c` a[ putea fi un bun administrator al oric`rui pupitru de comand` care genereaz` cuvinte. Dincolo de toate acestea, pl`cerea vid`.

Nu am nici ma[in` de scris, nici calculator acas`. Asta nu e o meteahn`. E doar o lips`. O meteahn` de dat` recent` este c` \mi place s` folosesc „fiindc`“ \n loc de „pentru c`“. Îmi convine cum particip` „fiindc`“ la arhitectura textului. Atunci c\nd scrii „pentru c`“, ]i se ofer` doar un drum, acela pe care \l [tii dinainte. În vreme ce, atunci c\nd scrii „fiindc`“, ]i se deschid mai multe variante de a continua fraza [i, pe oricare o alegi, ea le con]ine, \n umbra ei, [i pe celelalte. „Pentru c`“ e categoric [i de multe ori categoricul e semn de suficien]`. „Fiindc`“ las` [i t`cerea s` se amestece \n text. Astfel, cu „fiindc`“ explica]ia nu mai e explica]ie. {i-apoi, am primit acest cuv\nt de la un prieten, cum primesc agendele \n care scriu. Una peste alta, \mi dau seama c` \nsu[i faptul c` scriu e o meteahn`. Fiindc`, a[a cum \i spuneam de cur\nd acelui prieten, la mine, fir-ar s` fie, totul trece prin scris, a[a cum fericirea celor mul]i trece prin stomac. La mine stomacul e scrisul.

D I L E M AT E C A ●

■ Adela GRECEANU Îmi scriu c`r]ile de m\n`, uneori cu creionul, \n caiete sau agende vechi primite cadou. Chestia asta, cu agendele, e o meteahn`. Apoi transcriu \ntr-un caiet forma final`.

■ Florina ILIS Ar fi de spus c\teva lucruri care privesc exerci]iul sau practica scrisului, de pild`, faptul c` m-am obi[nuit, chiar de la primele texte, s` scriu direct pe calculator (nu am acas` nici un manuscris!), eventualele corecturi le fac tot pe textul ini]ial. Ar mai fi de spus faptul c` \n momentul \n care \ncep lucrul la un nou roman am deja \n cap \ntreaga carte, de la \nceput p\n` la ultima scen`. De aceea, atunci c\nd m` a[ez la scris nu fac dec\t s` transcriu din minte ceea ce a fost creat anterior \ntr-o zon` greu de localizat a min]ii mele. M` opresc din scris doar pentru a face cercet`ri sau document`ri suplimentare legate de via]a „secret`“ [i „nev`zut`“ a personajelor mele. Ar mai fi de spus faptul c` lucrez numai pe lumin` [i, \n special, diminea]a, lucru care nu [tiu dac` are vreo leg`tur` cu soarele sau cu lini[tea din jurul meu, cu faptul c` diminea]a p\n` la amiaz` nu v`d pe nimeni [i, uneori, dac` nu sun` telefonul, nu ajung s` articulez nici un cuv\nt cu voce tare. Ar mai fi de spus [i c`, \n]eleg\nd scrisul ca pe ceva la fel de intim ca actul de a face dragoste, nu-mi prea place s` vorbesc cu voce tare despre crea]ie. ■ Gelu IONESCU C\nd scriu, de obicei dup`amiaza devreme, nu fac nimic altceva – p\n` acum trei ani fumam. Scriu la computer de mul]i ani. Inspira]ia vine dac` am o idee de care m` ag`] – sau nu vine. Nu scriu mult \ntr-o zi, nu ]in minte s` fi scris un text de critic` sau de memorialistic` \ntr-o

63

E comod s` scrii jurnal. Avansezi diverse tr`sn`i f`r` obliga]ia de a le demonstra. A[a e „specificul lui“. Livius CIOCÂRLIE

Exist` doar trei reguli ale scrisului; at\ta doar c` nu [tie nimeni care s\nt. Somerset MAUGHAM


Între Gara de Nord [i Calea Victoriei m-au n`p`dit o seam` de idei generoase. Pe Calea Victoriei \ns`, \ntre Amzei [i Pia]a Palatului, pe trotuarul din dreapta, le-am pierdut pe toate. Mircea Horia SIMIONESCU

A scrie o carte \nseamn` [i a \nv`]a cum s` scrii o carte. Raymond FEDERMAN

To]i scriitorii, dup` p`rerea mea, au scris prea mult. Asta nu are nici un sens. Pentru ce s` multiplici c`r]ile? Emil CIORAN

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ●

singur` zi. Las \ntotdeauna, sau aproape, o idee sau un am`nunt pentru… urmare, ceva cu care s` \ncep… continuarea. De cele mai multe ori revin asupra unui text, p\n` mi se pare c` e gata. De fapt, niciodat` nu e gata… Deci totul se desf`[oar` banal, foarte banal…

■ Ioan T. MORAR S\nt destul de nevricos [i, \nainte de a m` a[eza la scris, caut toate motivele din lume ca s` am\n momentul scrisului. Adesea m` uit prin frigider, a[a, s` v`d dac` nu cumva, scriind, r`m\n \n pan` de hran`. Uneori ascult muzic`, ceva light, jazz sau country. Scriu direct la computer. Coala alb`, virtual`, m` inhib` [i m` inspir` cam \n aceea[i propor]ie, numai c`, uneori, propor]ia se schimb` \n favoarea inspira]iei. Atunci e momentul!

■ Ioan L~CUST~ P\n` nu demult, scriitorului care eram \i pl`cea s` scrie pe anumite coli de h\rtie. Coli mari, liniate, la \nceput. Apoi, \ncetul cu \ncetul, putea scrie [i pe petice de ziare, pe felurite h\rtiu]e, pe dosul unor pagini deja pline, pe foi rupte din agende, la sf\r[itul c`r]ilor, oriunde era un loc alb. Mult` vreme a scris doar cu un toc butuc`nos, verde, de lemn, p`strat \nc` din clasele primare. Cu peni]a [i cu c`limara. Avea o colec]ie impresionant` de peni]e. Unele chiar istorice, \n sensul c` erau mai b`tr\ne dec\t el. Nu a scris niciodat` direct la ma[ina de scris, de[i avea dou`. Nu era robit „inspira]iei“. Nu o a[tepta \ncordat, nu o chema cu cine [tie ce licori sau fumuri. Bea destul de mult, din ce \n ce mai mult \ntr-o vreme. Bea din pur` pl`cere, din dezn`dejde, din singur`tate, din plictis, din c\te o ispitire dinspre s\nii vreunei osp`t`ri]e, din fel [i fel de neputin]e, din tabieturi ale cr\[mei [i, mai ales, din la[itatea aceea de a se privi \n fa]`. A b`ut p\n` la distrugerea de sine. P\n` s-a pomenit la u[a Mor]ii. Înt\mplarea a f`cut c`, atunci, c\nd a ajuns [i la acel prag, nu s-a deschis acea u[`. Dar niciodat` nu a b`ut pentru a scrie. Dar s`-l las pe cel de odinioar`. Scriu acum la un laptop, instrument care, p\n` anul trecut, nici nu concepeam c` ar putea intra \n via]a mea. A intrat [i mai nimic nu s-a \nt\mplat. Scrisul meu \[i urmeaz` drumul lui, desprins de tabieturi. Nu-mi trebuie dec\t singur`tatea od`ii mele, teancurile de c`r]i ale altora \n preajm`, o muzic` difuz` la un aparat de radio dep`rtat [i ecranul ma[in`riei. Cu c`r]ile altora l\ng` mine, [tiu]i sau ne[tiu]i, m` simt puternic. M` \nt`re[te solidaritatea c`r]ilor, g\ndul c` nu s\nt singur, unic, c` vin dintr-o tradi]ie literar`, dintr-o lume de c`r]i, \n care, \ncetul cu \ncetul, m` pierd [i eu. M` mir, adeseori, cum de nu \[i dau seama scriitorii români c\t` putere le vine din c`r]ile celorlal]i [i cum, \n loc de a binecuv\nta aceast` putere, o spurc` cu du[m`nii, ranchiune [i alte mizerii. {tiu c\nd mi-au „ie[it“ o pagin`, un paragraf, o fraz` sau chiar un cuv\nt. Dar despre a[a ceva chiar c` nu \mi place s` m` confesez. Este prinsoarea mea secret` cu criticii. }in prea mult la critici [i cred prea mult \n ei pentru a-i face p`rta[i, fie [i \n joac`, la o astfel de m`rturisire indecent`.

64

IULIE 2006

■ Radu PARASCHIVESCU Înainte de-a \ncepe s` scriu, comit un gest de o cras` banalitate: \mi a[ez cafeaua la \ndem\n`, oarecum \n prelungirea tastaturii. E o form` de dependen]` care m` duce de fiecare dat` cu g\ndul la portretul f`cut de un ziarist brazilian unei splendori de manechin: „Avea picioare lungi, lungi, lungi, ca o zi f`r` cafea“. Pe urm` \ncep s` deretic pe birou, cu n`dejdea c` dumneaei inspira]ia, care \ntre timp a \nceput s` bat` darabana cu degete ner`bd`toare undeva \ntr-un col], n-o s` se plictiseasc` [i n-o s` plece furioas`. Am grij` s` duc departe teancul de ziare care se adun` invariabil undeva \n dreapta, fiindc` altfel [tiu precis c` la un moment dat o s` le iau la r`sfoit. Îmi confec]ionez un soi de gogoa[` a lini[tii imediate. Devin arhitectul unei izol`ri func]ionale despre care simt \n fiecare zi c` n-o s` dureze. {i pe urm`? Pe urm` scriu. Mult sau pu]in, nu conteaz`. {tiu oricum c` o s` revin, c` o s` g`sesc lucruri care nu-mi sun` bine, c` o s` refac masiv, c` o s` mi se par` c` m` \ndep`rtez de ceea ce ]inteam la \nceput, c` o s` ajung la concesii de dragul unei imagini sau al unui joc de cuvinte, c` o s` p`[esc benevol \n captivitatea propriului labirint. {i, fire[te, c\nd mi-e lumea mai drag`, vine [i clipa blocajului. Nu am angoase \nalte, ci doar un disconfort m`runt. E momentul c\nd \ncep reac]iile stranii [i idioate. În primul r\nd, \ncerc s` citesc ceea ce am scris cu ochii altora: ai lui X, la a c`rui p`rere ]in, ai lui Y, cu care am comentat at\tea [i-at\tea c`r]i, ai lui Z, care [tiu c` n-o s` m` menajeze. Într-un t\rziu, \mi dau seama c` am deraiat. M` ridic de la birou [i am dou` variante: fie \ncep s` m` cert cu mine \nsumi, cu voce tare, plimb\ndu-m` prin apartament, lu\ndu-m` la \ntreb`ri [i pun\ndu-m` \n situa]ii delicate, fie – dac` am o zi mai bun` – rearanjez c`r]ile din bibliotec`. Asta dureaz` cam o or`, dup` care m` a[ez la loc [i pretind c` nu s-a \nt\mplat nimic. Cafeaua din cea[c` e sloi, iar un deget mi se \ndreapt` [ov`ielnic spre delete. Uneori reu[esc s`-l \ntorc din drum, alteori…


IULIE 2006

A N C H E T~

■ Dan STANCIU Întruc\t s\nt un ins mai degrab` auster, cu tabieturi dintre cele mai nevinovate, nu am nevoie de prea multe lucruri ca s` m` a[ez la scris, dar pu]inul care-mi face trebuin]` n-are cum lipsi. A[a, de pild`, e necesar ca pe zidul din fa]a mea s` se afle o reproducere \n culori ([i c\t mai aproape de m`rimea originalului) dup` tabloul „România rup\ndu-[i c`tu[ele pe C\mpia Libert`]ii“ al lui C.D. Rosenthal, pe care s` umble alene trei sau patru melci. (D\rele argintii l`sate de gasteropode pe tricolorul zugr`vit acolo \mi dau uneori idei nu tocmai rele.) E vital s`-mi picure \n ureche (din difuzoare ascunse) un susur t\nguitor de nai, amestecat cu mugetele unui bivol opintindu-se s` disloce un automobil Hispano-Suiza dintr-o mocirl` [i cu plesnetul din bici al celui care-l m\n`. Poate n-ar strica s` li se adauge c\teva m`suri din „Concertul pentru pian No. 20 \n Fa minor“ al lui Mozart (\n interpretarea Svetlanei Stanceva), mixate cu strig`te de brokeri de la principalele burse ale lumii. Apoi, s-ar cuveni s` defileze prin \nc`pere, la r`stimpuri, o serie de nimfe din Brigada IV de Interven]ie Lent` a Jandarmeriei Gale[e, \nve[m\ntate \n chimonouri prezumtiv str`vezii [i duc\nd \n les` animale de pripas. Dinaintea mesei la care [ed va fi instalat un acvariu rotund, u[or \nclinat c`tre buchetul fierbinte de lope]i [i cazmale din dreapta mea, iar bra]ul unei macarale de apartament va scufunda \n apa lui, la fiecare 30 de minute, o colivie plin` cu timbre care, umezindu-se, vor ciripi. Deasupra, pe tavan, pretind s` fie desf`[urat` harta Imperiului AustroBoreal, cu locul ultimei lupte dintre insipizi [i descul]ii transdanubieni marcat prin opt [uvoaie de neon, eventual [optitoare. Masa (revin la ea, deoarece n-am pomenit-o dec\t \n treac`t) nu e \ng`duit s` aib` forma unei mese, ci a[ dori s` arate ca peretele unei cupe din care cineva absent se preg`te[te s` guste o savoare \nc` vie. Pe ea, printre frunze de brusture [i lejere crea]ii ale altor vremi (selectate \n ajun de un secretar zelos pentru a fi survolate de mine \n zori), \mi a[teapt` venirea un pumn de nasturi din sidef cule[i ast`-var` \ntr-o livad` cum n-ai mai \nt\lnit, o corabie de uz terestru croit` din calota [epcii de bal a bunicii dinspre tata [i un snop de virgule. Aceste modeste elemente vor st\rni (dac` totul e-n regul` pe alte planuri) cele dint\i slove ale zilei. {i (era c\t pe-aci s` uit) dou` vorbe despre pix: nu admit nici \n ruptul capului s` nu fie \nzestrat cu o pereche de aripioare \nmiresmate la cap`t.

În rest, ar mai fi ni[te fleacuri (spre exemplu, [osetele episcopale din l\n` toars` lene[ de nevasta lui Stradivarius \ntr-un autobuz amfibiu – de care m` despart doar c\nd solfegiez vreo sclipire – sau linxul caucazian cioplit \n s\mburele unui magnet – pe care-l scot din sertar mar]ea ca s`-i m\ng\i blana – sau lira aia veche cu amprentele lui Orfeu pe ambreiaj – pe care o ador \ntruc\tva deta[at), dar peste ele a[ putea trece, la o adic`. Deci, ca s` \nchei, cam astea ar fi chestiile care-mi s\nt neap`rat trebuincioase pentru a scrie, s` zicem, un num`r de telefon pe un petic de h\rtie. Dac` \ns` am de scris ceva amplu (cum ar fi adresa cuiva pe un plic), evantaiul necesarului ambiental [i de echipamente va fi sim]itor mai larg.

D I L E M AT E C A ●

■ a consemnat Marius Chivu

© Lucian Muntean

65

Prea mul]i oameni \n acest veac al „ilumin`rii“ \[i v`d uzurpat imprescriptibilul lor drept la luxul nocturn al fanteziei. Gilbert DURAND


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

Teoria, practica [i voca]ia

© Evenimentul zilei

PROFIL

Radu Paraschivescu traduc`tor

„Traducerile nu fac o literatur`“, spunea, la 1840, Kog`lniceanu. Avea motivele lui. Dar traducerile proaste au „efecte colaterale“ dezastruoase: stric` limba, stric` semnifica]ia textului, \l „corup“ pe cititor, \nv`]\ndu-l cu del`sarea. A[a \nc\t, dac` traducerile nu fac o literatur`, \n orice caz o cultur` se construie[te [i cu/din traduceri. Nu (mai) s\nt prea mul]i traduc`tori buni \n România. Radu Paraschivescu este unul dintre cei pu]ini: a tradus mult [i la fel de bine – indiferent c` a fost vorba de mari autori sau de c`r]i-juc`rii pentru copii. În total, vreo 60 de volume. Între timp, a publicat volume de proz`, scrie o cronic` TV la Evenimentul zilei [i comentarii sportive \n Gazeta sporturilor; dar „cartea de munc`“ \i este la Humanitas, unde este redactor. {i coordonator de colec]ii („R\sul lumii“, nu alta; c`ci „Arena“ nu mai apare). {i de serii de autor. {i purt`tor de cuv\nt. De tradus, traduce, care va s` zic`, f`r` carte de munc`.

Plictiseala [i talentul Pentru profani, traduc`torul pare un fel de func]ionar care „bifeaz`“ o activitate monoton` sau un om care [tie limbi str`ine. În interiorul breslei, exist` p`reri diferite despre „fi[a postului“ [i exist` o veche disput` \ntre adep]ii traducerii exacte [i riguroase, c\t mai apropiat` de original, [i adep]ii traducerii creatoare. Radu Paraschivescu este necru]`tor ca un AKM (dar mult mai precis) \n ]intirea calit`]ilor esen]iale ale traduc`torului: „În ordinea

66

descresc`toare a importan]ei: 1) competen]` (cunoa[terea am`nun]it` a limbii din care traduci [i pe a celei \n care traduci); 2) suple]e (capacitatea de a produce o traducere \n care s` nu se vad` cus`tura limbii române, o traducere care s` par` un text original); 3) inspira]ie (arta de a intra pe lungimea de und` a autorului tradus [i de a-i respecta matricea stilistic`, f`r` s` dai impresia de colaborare obraznic`); 4) umilin]` (asumarea con[tient` a secundariatului, a rolului de dublur` profesionist`, de cascador textual); 5) punctualitate (pentru ca editura care te solicit` s` nu aib` de suferit din punctul de vedere al planului editorial)“. Iar \n disputa dintre tipurile de traduceri, pare „\mp`ciuitorist“, dar de fapt e adeptul sintezei, al echilibrului [i al adecv`rii: „Cred c` traduc`torul de meserie [tie s` ob]in` dreapta cump`n` \ntre cele dou`. La juste mesure. Rigoarea e bun`, nimic de zis, dar dac` o cultivi cu \nc`p`]\nare [i nu ai discern`m\ntul necesar, ri[ti s` produci un text prost irigat, dac` nu uscat de-a binelea. O doz` de expresivitate e necesar` \n demersul `sta. G\ndi]i-v`, bun`oar`, ce s-ar alege dintr-o poezie tradus` farmaceutic. Am ajunge iute la formula lui Arghezi: «O poezie tradus` e ca un schelet cu ciorapi». Pe de alt` parte, traduc`torul de voca]ie \[i cunoa[te lungul nasului [i \[i


IULIE 2006

PROFIL

d` seama c` n-are voie s` confunde strop[orul de creativitate cu n`vala \n textul original.“ C\nd eram studen]i, la \nceputul anilor ’80 (s\ntem „de-un leat“, am f`cut – o, tempora! – [i armata \mpreun`), f`ceam, la limbi str`ine, cursuri practice de traducere [i retroversiune. Aveam [i o antologie de documente de partid [i de stat [i fragmente din discursurile lui Ceau[escu pe care ne exersam „talentul“. Acum, exist` cursuri de teoria [i practica traducerii, specializ`ri \n interpretariatul de conferin]`. Se poate forma un bun traduc`tor pe b`ncile facult`]ii? „Meseria se \nva]` par]ial la facultate [i par]ial \n tihna de acas`, unde trebuie s` cite[ti enorm. {i texte originale, [i traduceri. Nici confrunt`rile cu originalul nu sunt de lep`dat. În felul `sta \]i dai seama de striden]ele [i hibele traducerilor [i po]i s` oferi solu]ii personale. Chiar dac` o faci doar pentru tine. În trecut, exista [i un examen \n urma c`ruia primeai (sau nu) atestatul de traduc`tor. Am dat examenul [i l-am picat, \mpreun` cu un alt traduc`tor foarte bun al momentului. Mai t\rziu am aflat [i de ce, dar deja nu mai conteaz`. {i oricum, am cunoscut de]in`tori de

atestat care traduceau jalnic“. (Eu l-am luat cu nota minim`, [apte, prin 1986, dar nu mi l-a cerut nimeni p\n` acum, de[i am tradus la r\ndul meu c\teva c`r]i. Vorba lui Mihai Ursachi: „Un om din Tecuci avea un tractor [i nu i-a folosit la nimic“. Între timp m-am l`sat.) Ghidul nesim]itului (Humanitas, 2006), carte lansat` la Bookfest cu mare succes (peste o mie de exemplare v\ndute \n zilele salonului de carte), a fost un bun vehicul pentru mediatizarea autorului – altminteri, prea discret cu [i despre sine \nsu[i. I s-au luat interviuri, i s-au cerut p`reri, i s-au solicitat noi colabor`ri. În toate, chiar dac` se porne[te de la un volum „de autor“, vine vorba [i despre traduceri. S`-i mai pun \ntrebarea „cum a ajuns traduc`tor“ dup` ce tocmai i-am citit un excelent articol pe aceast` tem` \n Lettre Internationale, edi]ia de var`? I-o pun. Pentru c` \mi place s` aud c` talentul poate ie[i la iveal` \n conjuncturi potrivnice sau m`car plicticoase: „Am mai povestit episodul. Eram la un curs indigest, \n anul doi de facultate, [i am \nceput s` m` joc cu o pagin` din François Mauriac. Am tradus-o [i am trecut la urm`toarea. La sf\r[itul cursului, aveam trei pagini traduse, iar pe urm` am vrut s` v`d dac` sunt \n stare s` termin traducerea. Nu b`nuiam c` dintr-o stratagem` de alungare a plictisului avea s` se nasc` o \ndeletnicire care a ajuns s` m` pasioneze vreme de [aisprezece ani. Dup` cum nu m` consideram susceptibil de palmares \n domeniu“. Cursurile de la facultate creeaz`, totu[i, traduc`tori. Chiar f`r` s` vrea…

D I L E M AT E C A ●

Gafe [i scurtcircuite „Recitesc traducerea publicat`, dar nu integral, ci la \nt\mplare. Cred c` am dob\ndit reflexul editorului rutinat: deschid cartea exact unde se afl` gre[eala. Uneori am apucat s`-mi recitesc traducerea dup` culegere (nu aveam calculator pe atunci) [i corectur` [i am evitat buclucuri cr\ncene. Cineva, de pild`, \mi \nlocuise «consumism» cu «comunism», iar altcineva \mi pusese «a reprofila» \n loc de «a prolifera». O singur` dat` mi-am descoperit o gaf` – comis` din neaten]ie, dar tot gaf` se cheam`. Scrisesem «boneta ma[inii» (the bonnet of the car) \n loc de «capota ma[inii» [i nu observase nimeni din editur`. A, dac` recite[ti integral traducerea dup` apari]ie, categoric g`se[ti variante care ]i se par mai bune dec\t cele pe care le-ai ales atunci. Cred c` li se \nt\mpl` multora. Grav e altceva: s` consta]i c` varianta ta corect` a fost schimbat` cu una incorect` de redactor, f`r` s` te consulte. Au loc [i asemenea scurtcircuite. Rar, dar au loc.“

Munca de jos \n sus P\n` la urm`, rezultatul plictisului de la curs a ap`rut: prima carte tradus` [i ap`rut` a fost Îngerii negri de François Mauriac. A urmat o list` lung` [i variat`, expresiv` \n sine prin diversitatea autorilor, genurilor, stilurilor: William Golding, Virginia Woolf, Frederick Forsyth, Henry Kissinger, D.H. Lawrence, Kazuo Ishiguro, David Lodge, Petru Popescu, Salman Rushdie, Julian Barnes, John Grisham, John Steinbeck, Jonathan Coe [i al]ii. Plus c\teva ,,antologii Disney“ [i vreo treizeci de c`r]i-juc`rie pentru copii, la Editura RAO. În fa]a unei asemenea liste de nume prestigioase, apare presupunerea c` a avut de la \nceput un ,,proiect“, ni[te op]iuni, un sistem. Nu e a[a. A pornit ,,de jos“, plictiseala care a dus la descoperirea talentului a fost

67


PROFIL urmat` de nimereala care l-a afirmat: ,,La \nceput n-am avut [ansa s` aleg. Am tradus ceea ce mi s-a oferit [i am emis doar dou` obiec]ii de principiu: \mpotriva textelor de reabilitare a comunismului [i \mpotriva literaturii pornografice (vorbesc de pornografia gratuit`). Din clipa c\nd am dob\ndit o oarecare cot`, mi-am permis s` fiu n`zuros“. {i cum s-au manifestat nazurile, ce c`r]i ai ales? „{tiu c` spun o banalitate, dar am ales c`r]i pe care mi-ar fi pl`cut s` le fi scris eu. N-are rost s` m` ascund. {i \nc` un lucru: am tradus mai mult literatur` englez` dec\t american`, canadian` etc.“ Traduceri „la comand`“, prest`ri de servicii? Traduc`torul din zilele noastre este un executant cu b`taie limitat` sau un cunosc`tor al culturii din care traduce? „Sigur, ideal ar fi ca traduc`torul s` nu fie un simplu prestator de servicii. E recomandabil, dar nu obligatoriu, ca el s` fie \n tem`, s` aib` imaginea contextului, s`-l poat` \ncadra pe scriitorul de care se ocup`, s` [tie care sunt tendin]ele culturii din care provine acel scriitor. Acum e mai simplu, fiindc` Internetul te ajut` s` te informezi repede, de la masa de lucru. Totul e s` te la[i informat.“ Dar traduc`torul se las` subjugat de autorul din care traduce, n-are orgoliu? De exemplu s-ar putea m\ndri c` p`trunde \n intimitatea textului tradus, \i

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

Selec]ia personal` „Dintre c`r]ile pe care le-am tradus, mi-au pl`cut mult O istorie a lumii \n zece capitole [i jum`tate de Julian Barnes, Casa somnului de Jonathan Coe, Copiii din miez de noapte de Salman Rushdie, R`m`[i]ele zilei de Kazuo Ishiguro, Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea de John Steinbeck [i Revela]ie pe Amazon de Petru Popescu. Rushdie mi-a dat cele mai mari b`t`i de cap, din cauza frazelor luxuriante [i a puzderiei de trimiteri indo-pakistaneze. M-au iritat comenzile de la \nceput de carier`, de genul Palatul mutantului de Tim Powers (fiindc` nu prizez literatura SF), nu mi-a pl`cut Ghemul fund`turilor de William Burroughs, de[i traducerea mi-a ie[it, [i m-au melancolizat c`r]ile proaste pitite dup` titluri atr`g`toare (Turnul secretelor de Victor Shemov).” descoper` mecanismele cele mai profunde [i le restituie \n alt` limb`... Radu Paraschivescu nu se las` prins \n capcan`: „Traduc`torul nu p`trunde dec\t \nt\mpl`tor \n intimitatea autorului – de


D I L E M AT E C A ●

PROFIL

IULIE 2006

exemplu, dac` e prieten cu el. Nu i se ofer` o imagine a laboratorului sau a atelierului de crea]ie, ci doar un text \n avanpremier`. Privilegiul lui e c`-l parcurge \naintea celorlal]i cititori [i c` [tie c` va fi mijlocitorul \nt\lnirii dintre scriitor [i public. Ba chiar s-ar putea s` existe [i traduc`tori sedu[i de amploarea propriului rost, care \[i [optesc cu m\ndrie «s\nte]i la m\na mea, n-o s`-l citi]i pe X, ci pe X a[a cum o s` vi-l redau EU». Fire[te, cine procedeaz` a[a e \n pragul smintelii“.

Care este statutul traduc`torului? „Nici nu [tiu, are cu adev`rat un statut? Nu mi se pare. Nu se a[teapt` nimeni s` existe vedete din c\mpul traducerii a[a cum exist` vedete pop. Dar de aici p\n` la cvasianonimatul \n care tr`ie[te traduc`torul acum e cale lung`. Crezi c` \ntoarce cineva capul pe strad` dup` Irina Mavrodin, Ileana Scipione, Sorin M`rculescu sau Antoaneta Ralian? C\]i traduc`tori ai v`zut invita]i la emisiunile TV (la cele unde ar avea ce s` caute)? Cum crezi c` sunt pl`ti]i oamenii `[tia? Situa]ia e nepl`cut` [i \ntrist`toare. Avem stadioane, parcuri [i chiar str`zi cu nume de fotbali[ti sau atle]i, dar \n acela[i timp \nc` avem edituri care-l ascund pe traduc`tor undeva \n preajma ISBN-ului, de parc` le-ar fi ru[ine cu el.“ Dac`-i a[a, ce bucurii \i r`m\n acestui „personaj secundar“ numit traduc`tor? „Marea bucurie vine din \mp`timire [i din con[tiin]a faptului c` e[ti, \n

© Rare[ Avram

Final cu \ntreb`ri scurte

felul t`u, un creator. L\ng` ea se a[az` mul]umirea interioar` a celui care [tie c` a devenit vocea \n limba român` a unui scriitor de anvergur` intercontinental`. Despre frustr`ri, triste]i [i dezam`giri am vorbit deja: munc` mult` [i grea pe bani pu]ini, lipsa recunoa[terii, anonimat sau cvasianonimat. {i s` nu uit la acest ultim capitol, m\hnirea, presupus` sau real`, a celor care traduc fiindc` vor s` uite c` n-au ajuns scriitori“, mai spune scriitorul [i traduc`torul Radu Paraschivescu. ■ Mircea Vasilescu

Cum ([i de ce) st`m cu traducerile proaste „Infla]ia de traduceri submediocre, unele chiar catastrofale, are dou` explica]ii simple. Una se leag` de puzderia de edituri diletante care au ap`rut dup` 1990. Cealalt`, de convingerea nestr`mutat` a multor oameni c` dac` pot sus]ine o conversa]ie pe plaj` cu un turist str`in, s\nt automat traduc`tori de isprav`. Acum, din fericire, breasla editorilor [i cea a traduc`torilor s-au profesionalizat, a[a c` rateurile s\nt mai pu]ine ca la \nceputul anilor nou`zeci. Atunci editurile procedau \n prip`, neselectiv, [i d`deau c`r]i la tradus unor amatori care nu aveau con[tiin]a actului traducerii [i acceptau s` fie subpl`ti]i \n numele unei iluzorii notoriet`]i (aceea de a-[i vedea numele pe pagina de gard`). Profilaxia \n domeniul `sta e complicat`. Am propus la un moment dat antologarea marilor boac`ne ale traducerilor din România, dar ideea n-a sedus pe nimeni. La r\ndul ei, cronica traducerilor \nc` nu e ce-ar trebui s` fie. Vorbesc autocritic, ca unul care ]ine o asemenea rubric`. Înc` n-am apucat s` \ncondeiez vreun impostor, fiindc` de fiecare dat` am g`sit o traducere memorabil`, care merita o vorb` bun`. Dar sper ca la un moment dat s`-mi g`sesc vreme [i pentru amendarea traducerilor [chioape, neghioabe sau carente.”

69


u Š Tudor Jebelean

Š Gerard Malanga

Fotografii din arhiva personal`


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

INTERVIU

„Visul meu acum e s` tr`iesc cu c`r]i [i animale“ Andrei Codrescu Anul trecut lui Andrei Codrescu i s-au tradus \n limba român` trei c`r]i plus un volum \n dialog, semn c` recuperarea scriitorului american de origine român` se afl`, \n sf\r[it, pe drumul cel bun. Anul acesta, la Editura Polirom au ap`rut Scrisorile din New Orleans, o culegere cu articolele publicate \n Dilema [i \n Dilema veche, concomitent cu alte c\teva s`pt`m\nale din Statele Unite, s-a reeditat romanul Mesi@, iar Wakefield este \n curs de traducere. Andrei Codrescu va veni \n România, \n toamn`, ca invitat al Festivalului interna]ional de literatur` de la Neptun. Mircea C`rt`rescu l-a caracterizat memorabil drept „dadaist surrealist neoavangardist nihilist umanist organist ametist din New Orleans“ [i \nc`: „românamerican [i americanromân, everyman [i strict Andrei Codrescu, evreu f`r` ostenta]ie [i ostentativ democrat. Atemporal p\n` la delicate [i crude chinez`rii, dar mai ales plasat \n lume ca o for]` de reac]ie rapid`, de r`spuns coleric la imediat, la orice-l contrariaz` [i oripileaz`. Graffiti \mpro[cate cu spray-uri pe ziduri igrasioase, t`ieturi cu diamantul pe geam, ducturi gra]ioase cu tuburile sub]iri de plastic ale instala]iilor de perfuzie, cicatrice [fichiuite cu [i[ul peste un piept p`ros, arta lui Codrescu este gestual`, chirurgical`, radical`, virtual`, textual` [i sexual`. O art` vie ca o scolopendr`, ca o femeie sau ca un riff de chitar`“.

În ultimii ani s-au tradus c\teva dintre c`r]ile dvs. importante; ave]i feedback din România? Cititorii mei români au fost buni. Cronicile publicate \n România au fost de[tepte [i mi-au plasat scrisul \n contexte cunoscute mie – dar cam invizibile \n State –, dar [i nea[teptate. Am citit cu pl`cere infantil` cronici despre ce [i cum scriu, aceea[i pl`cere infantil` cu care citeam \n copil`rie [i \n tinere]e recenzii despre poe]i \n gazetele timpului. Criticii tineri care au recunoscut av\nturile mele romantice [i nepoliticoase mi-au prins grozav de bine, au fost ca

un pluton de sprijin care apare \n momentul critic pe deal. Momentul critic \nsemna, pentru mine, o plictiseal` enorm` datorat` criticii americane contemporane. {i nu numai \n ceea ce m` prive[te, dar \n general. Mai [ti]i ce se scrie \n literatura român`? S\nte]i la curent cu polemicile intelectualilor de la noi? Am un apetit abnormal pentru literatura voastr`. Devorez revistele [i c`r]ile pe care le primesc [i citesc ziarele pe Internet. Polemicile au grade mai mari sau mai mici de importan]` pentru mine. Nu

71


D I L E M AT E C A ●

prea [tiu cine s\nt mul]i dintre combatan]i [i de ce st\rnesc o vehemen]` at\t de mare, pentru c` la voi exist` obiceiul enervant de a comenta diverse lucruri nenumite. Citesc c\teodat` un \ntreg articol de ironii fine [i atacuri [lefuite, dar nu am nici o idee care s\nt crimele originare. Polemicile \n care am avut [i am un interes s\nt cele dintre autohtoni[ti [i cosmopoli]i, dintre tradi]ionali[ti [i a[a-zi[ii postmoderni (care la voi s\nt mai mult un pretext polemic dec\t o literatur`), [i \nfrunt`rile politico-culturale \ntre urma[ii lui Noica [i restul poporului cu carte. În politic` urm`resc fiecare zv\cnire a na]ionalismului tip Vadim [i legionar pentru c`-s periculo[i pentru România. M-a surprins atacul regimentelor de fo[ti comuni[ti \mpotriva lui Vladimir Tism`neanu – a avut accente v`dit antisemite [i a dezgropat un limbaj de partid (comunist [i legionar) pe care-l credeam mort. Urm`resc [i progresul României c`tre UE [i m` simt jenat enorm de minciunile oficiale menite s` p`c`leasc` Vestul despre succesele României \n economie, eradicarea prejudec`]ilor \mpotriva minorit`]ilor, situa]ia copiilor din orfelinate, masacrul g`inilor etc. Am avea nevoie de o c`ru]` plin` de ghilimele cu care s` \nconjur`m aceste soiuri de „progres“. În ce rela]ii s\nte]i cu arti[ti români r`sp\ndi]i prin lume, cum ar fi Norman Manea, Herta Müller, Andrei {erban, Alexander B`l`nescu, Matei Vi[niec,

Gabriela Melinescu, pentru a numi doar c\]iva? Îl pre]uiesc enorm pe Andrei {erban. L-am \nt\lnit \n New York chiar c\nd venise s`-[i monteze primele piese la „La Mama”, Ubu Roi [i Andrew of Faversham. Pe Vi[niec l-am \nt\lnit acas` la Denisa Com`nescu [i Nae Prelipceanu, \n Bucure[ti, \n 2005, [i i-am citit o carte de piese extrem de frumoase. Am citit un roman al Hertei Müller despre o femeie care se duce la sediul Securit`]ii \ntr-un autobuz – mi-a dat fiori de paranoia, ca [i cum st`team l\ng` ea \n autobuz. Am citit [i poeziile Gabrielei Melinescu din anii ’70 – mi-a adus cineva un volum la San Francisco – [i-mi amintesc de intensitatea muzical` a versurilor, care mi-au pl`cut enorm. Dar nu asta m-ai \ntrebat. R`spunsul la \ntrebare este: nu am nici un fel de rela]ii personale sau profesionale cu cei pe care-i nume[ti. Cititor, cam at\t.

© Brian Baiamonte

INTERVIU

72

IULIE 2006

Imagina]ia este abilitatea de a te juca Ajuns \n America anilor ’60, faptul c` era]i poet evreu exilat v-a adus vreun avantaj? Pentru mine exilul [i s`r`cia au fost bune fiindc` a trebuit s` m` reinventez. C` eram evreu nu [tia nimeni \n America, pentru c` numele meu a fost [i este „Codrescu“. Dimpotriv`, mul]i americani au crezut c` eu eram antisemitul legionar „Codreanu“ [i, din cauza asta, unii nu m-au luat \n seam`, iar al]ii au avut nevoie de explica]ii. Nu am fost avantajat de faptul c` eram „evreu“, dar am fost mult dezavantajat de confuzia cu legionarul român. Privind \n urm`, considera]i un „noroc“ faptul de a fi cunoscut, direct sau indirect, trei forme social-politice – fascismul, comunismul [i capitalismul –, fiecare opresiv` \n felul ei? În ce m`sur` s\nte]i un scriitor politic? Acest „noroc“ (cum a spus undeva Cioran) istoric de a cunoa[te diverse forme de guvernare mi-a priit scrisului. E facil s` enumeri aceste sisteme de guvernare ca [i cum ar fi echivalente. Fascism n-am cunoscut – m-am n`scut \n 1946. Comunismul timpuriu nu prea m-a atins din cauz` c` eram copil protejat de ve[tile rele. Am fost critic al unor forme de capitalism care degradeaz` mediul [i oprim` oamenii, dar am fost entuziasmat de democra]ie [i de capitalism cu con[tiin]` (care exista). Am scris o mul]ime de eseuri politice [i vorbesc liber \n poezie [i \n fic]iune despre idei politice. M` face asta scriitor politic? Da


IULIE 2006

INTERVIU

[i nu. N-am fost niciodat` chemat s` scriu cuv\nt`ri pentru un politician. N-am pus semnul echivalen]ei – Doamne fere[te! – \n enumera]ia de mai sus. A fost doar o formulare st\ngace. Virgulele s\nt inamicul suprem al poeziei. La [coal`, prima lec]ie pe care o fac este despre exterminarea virgulelor. Restul lec]iilor se ocup` de eliminarea ortografiei \n general. Poe]ii mei scriu coloane curate c\nd termin` cursul – sensul vine din inflexiune. Cu proza [i cu eseurile e mai complicat – acolo s-a mutat ortografia de la latin` \ncoace [i se simte acas`. Glumesc, desigur, dar s\nt [i extra-atent la nuan]e c\nd v`d umbrele uria[e ale Conceptelor Mari pe pere]ii chiliei. S\nte]i deopotriv` un spirit suprarealist [i livresc-borgesian, dar [i un beatnik ancorat \n real. A]i vorbit despre imagina]ia care salveaz` pe exilat, dar v-a]i afirmat [i \ndoiala c` imagina]ia ar exista cu adev`rat… La ce bun, ast`zi, imagina]ia? M` \ncurci. Nu [tiu ce s` fac cu acest „spirit suprarealist [i livresc-borgesian“. Îmi plac c\]iva suprareali[ti (Gherasim Luca, \n primul r\nd) [i Borges, dar ce fel de etichete pun ei pe spiritul meu? Preocup`rile mele [i ceea ce scriu s-au format cu mult \nainte de lectura acestora. Am fost posedat de un dybbuk (spirit exclusiv evreu) la Sibiu, \n muzeul Bruckenthal, care, ajutat de Arghezi, Bogza [i Co[buc, m-a lansat pe orbita scrivn`reasc`. A[a \mi imaginez acum \nceputurile imagina]iei cu care dep`[eam Sibiul, familia, [coala [i patria. Imagina]ia este abilitatea de a te juca. C\nd am fost copil am supravie]uit prin joac` [i asta a devenit rutin`. Oamenii f`r` imagina]ie nu pot comunica cu copiii. Oamenii care nu pot comunica cu copiii s\nt mor]i spiritual. Spiritul [i imagina]ia s\nt chestii copil`re[ti, juc`rii. F`r` ele nu putem tr`i. C\nd dep`[im (sau t`iem) leg`tura dintre via]` [i joc, murim. Spun c` s\nte]i un spirit livresc-borgesian, \n primul r\nd, datorit` filtrului cultural-literar cu care discuta]i lumea, apoi [i datorit` „ecumenismului“, aten]iei culturale acordate tututor religiilor [i \ncrederii \n scris ca un act oarecum magic, ce influen]eaz` [i schimb` realitatea… {i, nu \n ultimul r\nd, pentru c` versul dvs. „the poet’s job is to short-circuit the imaginary globe“ mi-a amintit de cel borgesian „metafora poetului ia prin surprindere imagina]ia“. Compara]iile m` flateaz`, dar perspectiva pe care o vezi a crescut \n mine din experien]a genera]iei

mele, atras` de experiment cu droguri psihedelice. Experimentul nostru s-a n`scut (sau a re-n`scut \n America) din revolta \mpotriva adul]ilor ipocri]i (p`rin]ii) care ne trimiteau \ntr-un r`zboi f`r` noim` (Vietnam). Noi am fost obliga]i s` reinvent`m realitatea zilnic (din cauza s`r`ciei) [i s` \nv`]`m cum s` tr`im din raze de suflet cu cinci dolari pe s`pt`m\n`. Ne-am ales, ca sprijin literar [i artistic al poe]ilor, \n primul r\nd, pe Whitman. La sf\r[itul anilor ’60, armata tinerilor era bine echipat` cu o muzic` nou`, cu o poezie nou` (Ginsberg, Snyder, Rothenberg etc.) [i o viziune ecumenic` \n care tot ce e viu e sacru [i toate religiile au un aspect al celebr`rii sacrului \n indivizi [i \n natur`. De acolo au venit multe din ideile contemporane despre mediu, despre guvernare, despre „world without borders“. Am eliminat – imaginar, se vede – grani]e de tot felul. Internetul [i ecologia nu ar fi fost posibile f`r` convingerile noastre. Eu am avut \n plus darul pur românesc – mo[tenit de la Caragiale [i de la Tzara – de a descoperi absurdul \n chiar cele mai evlavioase formul`ri ale propriilor noastre idei. În acela[i timp, experien]a oglinzilor borgesiene, spiralele Crick-Watson, Escher [i Goedel, toate acestea le g`seam \n perdele, dar, frumos spuse, [i-n Borges [i-n Bhagavad G\ta.

D I L E M AT E C A ●

Acum e ora poeziei Este fic]iunea, ast`zi, concurat` de realitate? Sigur c` realitatea dep`[e[te literatura, dar asta a f`cut-o totdeauna. Preten]iile apologe]ilor modernismului despre „autonomia literaturii“ s\nt absurdit`]i critice, „hubris“. Îns` literatura nu a f`cut niciodat` concuren]` realit`]ii, cu excep]ia, poate, a unui anotimp victorian, vienez sau parizian \ntr-o cafenea din centrul ora[ului pentru exact 25 de minute. În acela[i timp, realitatea este fic]ional` fiindc` r`spunde la adierea fiec`rui g\nd. E paradoxal, dar chiar n`scut` din fic]iune, tot realitate r`m\ne. Cum v-a]i apucat de proz`? Ce satisfac]ie special` v` aduce romanul? Am scris dintotdeauna proz` – jurnal, schi]e, scrisori. Am \nceput s` scriu un roman la 20 de ani, dar am avut nevoie de cinci ani ca s`-mi dau seama despre ce era vorba – l-am abandonat. Îmi place formula romanului fiindc`-i o pivni]`: pot pune \n`untru tot felul de lucruri pentru care nu-i loc \n cas`. Dar poezia? Trebuie ea citit` maselor cu megafonul \n m\n`? Cine mai s\nt azi cititorii de poezie?

73


N`scut la Sibiu \n 1946, Andrei Codrescu a emigrat \n Statele Unite \n 1966, iar din 1981 este cet`]ean american. Comentariile sale s\nt difuzate la National Public Radio, este redactor-[ef al publica]iei on-line Exquisite corpse. A journal of books & ideas (www.corpse.org) [i pred` cursuri la Louisina State University. A scris [i a jucat \n filmul Road Scholar, distins cu Peabody Award. Cele mai recente apari]ii editoriale \n limba englez`: New Orleans, Mon Amour (Algonquin Books, 2006), The scandal of Genius: How Salvador Dali Smuggled Baudelaire into the Science Fair (Salvador Dali Museum, 2004), Wakefield (Algonquin Books, 2004). În limba român`, i s-au tradus urm`toarele titluri: Domnul Teste \n America [i alte momente realiste (Editura Dacia, 1993), Dispari]ia lui „Afar`”: un manifest al evad`rii (Editura Univers, 1995), Gaura din steag (Editura Athena, 1996), Alien candor/ Candoare str`in` (Editura Funda]iei Culturale Române, 1997), Contesa s\ngeroas` (Editura Univers, 1997), Mesi@ (Editura Funda]iei Culturale Române, 2000), Poezii alese / Selected poetry (Editura Paralela 45, 2000) Instrumentul negru. Poezii. 1965-1968 (Editura Scrisul Românesc, 2005), Era azi (Editura Institutului Cultural Român, 2005), Casanova \n Boemia (Editura Polirom, 2005), Miracol [i catastrof` (dialoguri cu Robert Lazu, Editura Hartmann, 2005), Scrisori din New Orleans (Editura Polirom, 2006), Mesi@ (ed. a II-a, Editura Polirom, 2006). Mai multe despre Andrei Codrescu la www.codrescu.com.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ●

Poezia e de dou` feluri: [optit` (de Ungaretti) [i zbierat` (de Maiakovski). Prefer vocea normal`. Cititorii de poezie azi s\nt studen]ii [i pu[c`ria[ii, cam ca \n toate timpurile. Se discut` \n America despre vreo criz` a poeziei? În America se discut` ad nauseam despre criza de poezie, dar discu]ia este purtat` \n mediile revistelor academice, la \nt\lnirile dintre edituri [i scriitori, pe forum-uri unde nu se elucideaz` nimic din cauz` c` a[a-zisa „criz`“ nu are nimic de-a face cu poezia sau cu crea]ia. Ultimul poet cu adev`rat popular a fost Allen Ginsberg, un rock star al poeziei. Criza este a c`r]ii, nu a poeziei. Performan]a „vie“, Internetul, blog-urile, site-urile literare, i-Pod-urile, transmisiile de tot felul (cur\nd telepatice), acestea s\nt mediile prin care se transmit poezia [i g\ndirea acum. Tr`im o rena[tere a formelor literare poetice, dar nu \n pachetul obi[nuit. Problema editurilor este cu romanul, nicidecum cu poezia: romanele nu se v\nd pentru c`-s prea lungi [i prea plictisitoare. O m\n` de romane atrag aten]ia [i adap` motorul publicitar c\nd se face film din ele, dar s\nt, de obicei, proaste sau explica]ii anecdotice ale unor idei poetice. Acum e ora poeziei, amurgul e al romanelor. Romanele exist` mai

bine \n c`r]i, pe Internet poeziile-s mai accesibile; noua genera]ie are aten]ia multilateral scurtat` [i circuite rapide. A]i scris numeroase reportaje din toat` lumea; care e rela]ia dintre reportaj [i poezie? Este c`l`toria numitorul lor comun? Bine zis. C`l`toria le leag`, cum leag`, de altfel, totul: omul de poveste, povestea de \nt\mpl`ri… E [i chestie de timp: carnetul se umple de semne.

74

IULIE 2006

Fericirea e o zi ploioas` \n provincie… V` place profesoratul? Despre ce le vorbi]i studen]ilor? Depinde de an [i de clas`. În ani buni, cu studen]i buni, facem lucruri frumoase, ne juc`m, e o comunitate intim`. În al]i ani suferim. Citim mult, eu fac liste lungi de c`r]i [i le cump`r pentru ei dac` ei nu au bani. Programul mic de creative writing la universitatea unde predau este o umbrel`, \i pune pe tineri la ad`post pentru pu]in timp. {tiu c` scrie]i o carte despre Tristan Tzara; de ce tocmai despre el?


D I L E M AT E C A ●

INTERVIU

IULIE 2006

Acum doi ani am citit poeziile lui Tzara, pe care credeam c` le citisem deja, [i am descoperit un poet mare pe care nu-l citisem deloc. Era ascuns [i de notorietatea lui literar`. Ideea mea a fost s` c`l`toresc prin locurile unde a tr`it Tzara, s`-i citesc poeziile [i s` scriu ceva despre experien]`. Am vreo dou` carnete, dar e un proiect lung, nu cred c`-l realizez \ntr-o carte. În România s\nte]i o poveste cu final fericit: t\n`rul evreu cu o copil`rie grea, obligat la exil, ajuns un scriitor renumit \n America. S\nte]i perceput ca un model de succes care inspir` [i d` curaj. V` considera]i un scriitor \mplinit? A[a se zice \n România? Dau curaj [i românilor, [i evreilor? Bine, atunci am reu[it. }elul meu (cum spuneau tovar`[ii) a fost s` ajung \ntr-un viitor unde tinerii de toate etniile s` cread` c` pot reu[i cu chutzpah [i cu obr`znicie. Asta-i numai pe jum`tate glum`. R`spunsul (de la Radio Erevan [i Vocea Americii) este: da, s\nt fericit fiindc` se aude de mine \n România, unde am \nceput s` visez la destinul de scriitor! M` bucur c` ceea ce scriu se public` \n ambele limbi, \n englez` [i \n român`. De c\teva ori \mi pare [i r`u c` se public` ceea ce scriu. Atunci visez la autocenzur`. V` plictisi]i vreodat`, ave]i momente de depresie? Cum v` \nchipui]i fericirea? În afara scrisului, s\nt om \n regul`, „who puts his pants on one leg at a time“, cum spunea Ted Berrigan. Am pl`ceri [i nepl`ceri [i timpul e cam necru]`tor cu carnea. Fericirea e o zi ploioas` \n provincie, \ntr-o camer` de hotel cu domni[oara Z.N. {tiu c` ave]i nostalgia Sibiului, dar v-a]i g\ndit vreodat` c` v-a]i putea \ntoarce pentru mai mult` vreme? Acum vreo cinci ani m` g\ndeam la o \ntoarcere \n Sibiu – am avut o fantezie despre un centru de poezie american`, o cas`-bibliotec` cu un apartament pentru un poet american care s` stea vreo lun`-dou`, s` \mprumute c`r]i tinerilor, s` discute poezie, s` se fac` serate etc. – un fel de cenaclu de poezie \n englez` [i \n român`. Locuiam [i eu acolo, la etajul doi. Acum vreau numai s` m` ascund \ntr-o pe[ter` \n mun]i, s` citesc [i s` scriu f`r` \ntrerupere. Nu [tiu ce a intervenit. Con[tiin]a mortalit`]ii, probabil. Nu cred c` am destul timp. Visul meu acum e s` tr`iesc cu c`r]i [i animale. ■

a consemnat Marius Chivu

C`utam evreu pentru Lidia Vianu m` uit ad\nc m` uit ad\nc \n interior privesc \mprejur m` uit departe la st\nga m` uit departe la dreapta m` uit \n mine afar` peste tot 360 de grade un orizont de un kilometru o mie de verste p\n`-n siberia [ase centimetri de la funda la]ului de la g\tul meu c\]iva milimetri de la rana supur\nd` a tovar`[ului meu de pat patru centimetri de la ecranul laptopului cinci sute de mile p\n` la pe[tera mea un milion de ani p\n` la atelierul paleolitic bizonul meu prinde contur [i con[tiin]a uman` sare un milion de ani c`tre viitor m` uit \n viitor [i-s mai mic dec\t nimic m` uit \n trecutul \ndep`rtat [i s\nt \nc` [i mai nimic tata [i mama s\nt [i ei tot nimic iar bunica [i bunicul [i str`mo[ii mei mai au mii de ani p\n` s` se nasc` m` uit \n trecutul mediu [i ei tot nu s\nt m` uit cinci mii de mile \n ad\ncime la cinci mii de ani dep`rtare [i v`d nu v`d nimic dar \mi \nchipui c`-l v`d \mi v`d bizonul la muzeu eu l-am desenat \i spun fetei de [aptesprezece ani care era nimic c\nd s-a ridicat muzeul acum cincizeci de ani m` uit ad\nc \n`untru v`d o s`m\n]` e israel e evreul e s`m\n]a de mu[tar am n`scocit totul de fapt nu e israel e o castan` rotund` cafenie [i catifelat` sau un nasture de la o uniform` tot nu v`d nici un evreu m` uit departe \n st\nga lui trotsky m` uit departe \n dreapta lui hitler m` uit la \n`l]ime de d-zeu [i de ioshua \n cer tot nu v`d nici un evreu oare unde m` aflu nu v`d nici un evreu [i nu m` v`d nici pe mine m` uit [i m` uit simt dar nu v`d e mama m` cheam` la mas` m` simt mai bine mul]am de \ntrebare (28 aprilie 2006, \n zborul dintre New Orleans [i Detroit cu Northwest Airlines)

75


A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ●

C~R}I DE PLASTIC

bune [i abandonate (panseuri de c\te cinci r\nduri, scrise pe mijlocul paginii, de ad\ncimi ca „Bucuria c` el s-a \ntors… va topi f`r` drept de apel castelul de ghea]` \n care… am \ncremenit. Valurile n`scute vor lua cu ele resturi de m\ndrie [i neputin]a de a ur\“) [i cel al lui Sava Sandorian „cunoscut ca [i crai (sic) al Senatului“ României de azi (cu aluzii st\ngace la realitatea politic` imediat`). Trec\nd indiferent prin bra]ele „muierilor“, el am\n` mereu actul sexual, pentru a reflecta la probleme politice, la propria-i ascensiune (de parvenit postcomunist), la… „G\sca asta arat` prea bine ca s`-mi scape, spuse senatorul \ntre dou` probleme ce urmau s`-l solicite \n zilele urm`toare [i de a c`ror rezolvare depindea cariera lui“. De foarte multe ori, am\n` intrarea \n trupul femeii g\ndind la intrarea României \n UE. Scena e, mereu, aceea[i: \ntins, gol, \n a[teptare, un trup de femeie (feti[ul par s` fie s\nii, stropi]i cu [ampanie) e privit de ochiul s`rac \n nuan]e al unui epitom al „masculului (mioritic?) alfa“, tr`dat de un monolog incredibil de sincer: superior („Da, muieri proaste ce s\nte]i, ar`ta]i! Mii de semnale excitante vin dinspre voi \nspre mine, m` \nnebuni]i...!“), misogin („Asta v` este menirea [i nu este cazul s`-mi declan[a]i un proces de con[tiin]`...“), narcisiac cu preten]ii („Doamnelor, \n sens filosofic, \mi pare nespus de r`u c` a]i dat tocmai peste mine, un b`rbat n`ucitor [i greu de pus \n ecua]ia iubirii“), speriat de posibilitatea ca una s` „\i toarne un copil“ (abia pe la p. 130, dup` ce „M-a p`c`lit [i mi-a furat pic`tura pe care nu voiam s` o las \n urma mea“, folose[te [i el metode contraceptive), de homosexuali, de Robert Turcescu („Prea t\n`r ca s` fi fost securist, […] Doar bilele alb-negre te mai pot salva din am`r`ciunea \n care te scalzi ca pe[tele \n ap` […] m` g\ndesc cu groaz` c` dac` te-ai fi n`scut mai devreme ai fi fost un tor]ionar pe cinste...“), \n sf\r[it, speriat de impoten]`: „Întotdeauna, c\nd ]in \n bra]e un trup de femeie […] m` \ntreb \ngrozit oare s\nt un b`rbat pe punctul de a-mi pierde identitatea sexual` sau este vorba doar de ura mea pentru muierile moderne?“ Ratat [i ca literatur` de consum, romanul vorbe[te \n schimb despre poncifele unei Românii profunde, nostalgice, machiste, speriate, s`rac` \n vise [i \n stil. Desigur, \n final, b`rbatul alfa revine la prima iubire, se termin` cu bine! Dar eu, cititor ingenuu, r`m\n cu \ntrebarea: oare prin ce seam`n` cu romanele lui Breban? ■

Ioana Bot

Un roman brebanian Dedat` fiind la lectur` ca la un viciu, nu nesocotesc c\tu[i de pu]in ra]iunile de a fi ale literaturii de consum; cred c` nume precum J. Grisham, J. Clavell etc. se bucur` de o „onorabilitate“ justificat`. Literatura de consum nu e har, ci meserie. Exist` mari scriitori capabili s` scrie [i numai cu me[te[ug, dup` cum exist` mare literatur` care [i-a \nceput drumul prin veacuri ca lectur` pentru clasele de jos. Dar p\n` [i me[te[ugarului i se cere o treab` bine f`cut` (mai ales lui!); cu toate acestea, multe din tentativele autohtone recente ofer` tabloul dezam`gitor al unei trebi de m\ntuial`. {i aici, la noi, lucrurile s\nt tulburi, ceva \ncearc` mereu s` se legitimeze drept altceva, hurmuzul vrea s` fie diamant. A[a este romanul Floric`i Bud, ce apare (2005) \n prestigioasa Colec]ie de proz` a Bibliotecii Editurii Dacia, unde au fost publica]i Rebreanu, }epeneag, Breban, romancieri ai marelui canon occidental, Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu etc. El este prezentat de Horia Gârbea, \n encomiasme cu efecte involuntare de ambiguitate: „acest roman […] aminte[te de proza lui Nicolae Breban \n ceea ce are ea mai rezistent“ (dar nu ni se spune ce e aceasta). Extratextual, romanul acesta soft-porn de serie B se legitimeaz` ca un mare roman. Titlul este, ca [i coper]ile kitsch, gr`itor: B`rbatul care mi-a ucis sufletul \ntr-o joi. Textul \n sine nu dep`[e[te nivelul stilistic al unor „apa limpede ca [i cle[tarul” sau „femeia, c`reia via]a nu-i oferise aproape nimic, se g\ndi cu ciud` c` va trebui s` spele piscina“. El alterneaz` dou` monologuri, cel al femeii

76

IULIE 2006


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

CINE CE CITE{TE

Drago[ Ghi]ulete

Masturbarea ca „\mplinire“ sexual` a omului nou Michel Houllebecq, Particulele elementare Editura Polirom, 2006

Dac` ar mai fi tr`it, Khomeini, fostul ayatollah al Iranului, cel care a emis acea fatwa prin care scriitorul Salman Rushdie era condamnat la moarte pentru def`imarea islamului, ar fi f`cut probabil acela[i lucru [i \n cazul francezului Michel Houellebecq. „E dreptul meu s` ur`sc islamul“ – afirma Houellebecq dup` atentatele de la 11 septembrie. De altfel, \n Platforma, iubita personajului principal, amator de turism sexual, plecat s` depun` „lap]i“ \n Thailanda, este ucis` \ntr-un atentat comis de fundamentali[tii islamici. Pu]in rasist, pu]in misogin, pu]in pervers, singuraticul Michel Houllebecq a g`sit o re]et` literar` care \i asigur` succes f`r` a-l trimite \ns` \n ridicolul pornografiei gratuite. Vorbind despre Particulele elementare, Houllebecq crede c` \n lumea occidental` nimeni nu mai [tie s` tr`iasc`. O dat` concluzia tras`, biologul Michel Djerzinski, \[i poate „netr`i“ via]a a[a cum \[i dore[te: s` \ncerce s` iubeasc` f`r` s` cear` nimic \n schimb. În raport cu el, fratele s`u vitreg e un dionisiac. P\n` \n ultima clip`, Bruno, un scriitor ratat, va c`uta o pl`cere, o mic` bucurie \n plus. O fela]ie bine f`cut` e o pl`cere real`. Dou` moduri de a „netr`i“. Dou` fe]e ale „schizoidului“ Houllebecq. Michel [i Bruno s\nt doi copii ai unei familii

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA destr`mate, ai unei societ`]i destr`mate. În timp ce Bruno caut` s`-[i satisfac` dorin]ele sexuale, Michel se ad\nce[te \n studiul biologiei. Copil`ria lui Bruno a fost marcat` de abuzurile sexuale la care a fost supus de c`tre colegii din internatul \n care [i-a petrecut o parte a copil`riei, cea a lui Michel de singur`tatea pe care a suportat-o cu stoicism, f`r` iubire [i f`r` prietenie. Houllebecq \[i am`ge[te totu[i personajele cu o promisiune a iubirii. Michel \nt\lne[te o prieten` din copil`rie, Annabelle, o fat` de care n-a vrut s` se lase sedus atunci c\nd era timpul. C\nd s-au \nt\lnit, era prea t\rziu pentru am\ndoi. Bruno, plecat s` caute experien]e sexuale, g`se[te o partener` \n Christiane. Era, de asemenea, prea t\rziu pentru am\ndoi. Le r`m\ne iluzia sexului de unul singur, masturbarea, ca \mplinire sexual`, rece la Michel, frenetic` la Bruno. Cercet`rile biologului Michel Djerzinski produc un [oc \n lumea [tiin]ific`. Potrivit teoriei lui, orice specie animal`, oric\t de evoluat`, putea fi transformat` \ntr-o specie \nrudit`, reproductibil` prin clonare [i nemuritoare. Omenirea trebuia s` dispar`, s` dea na[tere unei noi specii asexuate [i nemuritoare. M` \ntreb dac` nu cumva sociali[tii spanioli nu s-au inspirat din aceast` carte atunci c\nd au anun]at c` vor cere Camerei Deputa]ilor ca „drepturile omului“ s` fie acordate [i maimu]elor superioare, adic` cimpanzei, bonobo, urangutani [i gorile. În Particulele elementare, crearea primului reprezentant al noii specii inteligente are loc la 27 martie 2029, la 20 de ani de la dispari]ia lui Michel Djerzinski. Transmiterea televizat` a evenimentului a avut un impact mult mai mare dec\t cel din 1969, c\nd peste 600 de milioane de oameni „vechi“ au urm`rit omul care p`[e[te pentru prima oar` pe Lun`. {i cum nimic nu este \nt\mpl`tor, \n noaptea de 21 iulie 1969, Michel Djerzinski a putut urm`ri acest eveniment \n direct, gra]ie unui televizor cump`rat, cu dou` luni \nainte, de bunica lui. În 1998, Michel Houllebecq a primit Grand Prix National des Lettres Jeunes Talents, pentru \ntreaga oper`. Particulele elementare a primit distinc]ia Prix Novembre [i a fost tradus \n peste 30 de limbi. În 1999, a colaborat la ecranizarea primului s`u roman Extinderea domeniului luptei, tradus la aceea[i editur` Polirom \n 2005, iar \n prim`vara lui 2000 a fost lansat primul album muzical inspirat din versurile sale.

77

Drago[ Ghi]ulete este realizatorul emisiunii „Actualitatea Altfel“ la Radio France Internationale România


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

DOCUMENTE Gabriel Liiceanu

Un seminar despre presocratici \n 1948 sau Ce se poate face c\nd comunismul vine la putere

Alexandru Dragomir

În anul 2004 ap`rea, la Editura Humanitas, volumul lui Alexandru Dragomir, Crase banalit`]i metafizice. Scurt` vreme dup` apari]ia sa, am primit o scrisoare de la Laura Gu]anu, cercet`toare la Biblioteca Central` Universitar` din Ia[i, care, citind lunga prefa]` a volumului, s-a g\ndit c` poate s` arunce un plus de lumin` asupra straniului destin pe care \l avusese Alexandru Dragomir \n istoria culturii noastre. În plic se afla, xerocopiat`, o scrisoare pe care doamna Gu]anu o primise \n ianuarie 1998 din Geneva, de la Dinu Manoil, [i \n care era relatat` o scen` petrecut` \n anul 1948, av\ndu-l pe Dragomir ca protagonist. Dar cine era Dinu Manoil? Din discu]iile cu Alexandru Dragomir, Noica sau Paleologu nu re]inusem niciodat` numele lui. {i totu[i, din scrisoare rezulta c` \n tinere]e f`cuser` parte din aceea[i lume. M-am adresat din nou doamnei Gu]anu. Mi-a trimis o pagin` ap`rut` la moartea sa \n revista românilor din Elve]ia, C`minul românesc din iunie 1999, semnat` de Ilinca Bal[. Dinu Manoil s-a n`scut la Pa[cani \n 1918. Tat`l s`u era inginer de mine cu studii \n Germania. Din copil`rie s-a str`mutat la Bucure[ti [i a f`cut liceul la „Spiru Haret“. În 1938 \ncepe studiul dreptului la Paris, \ns` \n 1940 era chemat \n ]ar` pentru \nrolare. Ca locotenent de cavalerie merge cu frontul german p\n` la Odessa, apoi, \n acela[i an, \nainte de a fi trimis pe frontul din Transilvania, se c`s`tore[te cu Cristina Mociorni]`, student` la drept, sora lui Ion Mociorni]`, marele industria[ român. Studiile de drept le termin` la Bucure[ti dup`

78

r`zboi, \ns`, dat` fiind instaurarea comuni[tilor la putere, nu mai apuc` s` profeseze. Biografia lui \ncepe s` semene din acest moment cu a lui Alexandru Dragomir, de fapt cu a tuturor „b`ie]ilor de viitor“ care s\nt personajele scrisorii sale. Inteligen]a, cultura, studiile str`lucite, eventual averea, devin, toate, \n noul context istoric, un handicap, un argument pentru a fi expediat \n subsolurile istoriei. Tipic pentru aceste personaje cu destinele fracturate este perindarea prin locuri de munc` subalterne. În cazul lui Manoil: cazangiu, corector, traduc`tor, documentarist. (S` ne amintim de traiectoria lui Dragomir: sudor, corector, documentarist, redactor, [ef aprovizionare, merceolog.) Asta dac` nu intervenea de la \nceput domiciliul for]at (precum \n cazul lui Noica) sau dac` nu cumva cursa \nceput` pe aceast` nou` linie a vie]ii nu sf\r[ea cu \nchisoarea (cazul lui Noica, al lui Mihai R`dulescu, al lui Steinhardt, al lui Dinu Pillat, al lui Paleologu [i al multor altora). Iar`[i ca Dragomir, Dinu Manoil nu a trecut prin \nchisoare. A cunoscut-o doar ca amenin]are perpetu`, ca teroare a iminen]ei. Cu toate acestea, se pare c` a traversat cele trei decenii de comunism ale vie]ii sale – a plecat \n Elve]ia [i a decis s` r`m\n` acolo, g\ndindu-se la fiul s`u, abia dup` v\rsta de 60 de ani – cu un tonus bun, cu un considerabil sim] al umorului, r`m\n\nd, \n amintirea celor care l-au cunoscut (vezi o alt` evocare din ziarul românilor din Elve]ia, semnat` S.R.), ca un adev`rat „domn“, curtenitor, politicos [i distins, plin de entuziasm [i de optimism, cople[itor prin erudi]ie (istoria [i muzica erau domeniile lui prefe-


IULIE 2006

DOCUMENTE

rate) [i printr-o inepuizabil` curiozitate. În Elve]ia a lucrat \ntr-o banc`, a animat Le Club des a\nés din cartier, a participat prin conferin]e [i ac]iuni directe la ac]iunea Opération Villages Roumains.

r`m\ne singur [i ne\n]eles, doar cu gazda [i cu cel mai apropiat prieten (cu Mihai R`dulescu, primul care, de altfel, cade victima groz`viei care vine, primul care se sinucide \n \nchisoare). Interesant c` Povestitorul, prin \nsu[i faptul c` poveste[te a[a cum poveste[te [i distribuie astfel rolurile, pare s` \mprumute [i el ceva din m`re]ia solitar` a lui „S`nduc“, a Celui-care-[tie. Mi-ar fi pl`cut ca lucrurile s` arate a[a [i pesemne c` ele a[a ar fi [i r`mas s` arate, dac` \nt\mplarea n-ar fi f`cut s` aflu, dintr-o relatare a lui Dragomir \nsu[i, f`cut` pe parcursul uneia dintre cozeriile sale din Intrarea Lucaci, c` Dragomir avusese privilegiul s` \nt\lneasc` cu pu]in` vreme \n urm` pe cineva care venise din Uniunea Sovietic` [i care-i descrisese de-a fir-a p`r cum aveau s` decurg` lucrurile odat` sistemul importat [i montat \n Estul Europei. {i \nc`! Dragomir calculeaz` cu „cel pu]in 25 de ani“. {tim c` totul a durat 45. Acest detaliu meschin, faptul c` Dragomir ob]inuse prin informa]ie „de la surs`“ baza empiric` a demonstra]iei sale [i c` avea astfel un avantaj \n judecat` fa]` de ceilal]i, nu o face pe aceasta mai pu]in impresionant` [i nu scade de fapt cu nimic m`re]ia dramatic` a scenei. Interesant c` Dragomir nu caut` s` conving` prin banalul „cineva a venit [i mi-a spus“ (fapt care \ns` s-ar fi putut s`-l fac` mai credibil), ci prefer` s` r`m\n` pe terenul analogiei istorice (sl`biciunea endemic` a democra]iilor – vezi Atena antic` [i Occidentul care a cedat \n fa]a ru[ilor) [i la prestigiul unor principii metafizice ale domina]iei universale pe care, \n epoca noastr`, urmau s` le \ntrupeze ru[ii.

D I L E M AT E C A ●

Dou` lucruri m-au impresionat citind scrisoarea lui Dinu Manoil. Pe primul \l voi numi turmentarea \n fa]a istoriei. Pe cel de al doilea, cultura ca unic vehicul de traversare a infernului istoriei. Primul. C\nd, „\ntr-o zi cald` de sf\r[it de var`“, 16-17 „b`ie]i de viitor“ \n jur de 30 de ani (Noica era singurul mai v\rstnic, tocmai \mplinise 39 de ani) se str\ng la Dinu Manoil acas` pentru a c`uta s` \n]eleag` ce se \nt\mpl` [i ce \i a[teapt` \n noua conjunctur` politic`, lucrul care s-ar putea s` ne uimeasc` pe noi, cititorii de ast`zi ai scrisorii, este ceea ce am numit „turmentarea \n fa]a istoriei“, incapacitatea de a vedea propor]iile catastrofei care urma s` se abat` asupra lor. Am gre[i \ns` f`c\nd asta. O asemenea uimire nu ar fi dec\t expresia suficien]ei pe care ]i-o d` o experien]` consumat` \n raport cu ignoran]a care o preced`. Un om care a traversat o boal` nu-i poate imputa unuia s`n`tos ignorarea bolii [i a ravagiilor pe care ea le poate face. Lipsa de imagina]ie \n fa]a r`ului neexperimentat nu este condamnabil`. Dimpotriv`, tocmai prin aceast` lips` a mijloacelor la \ndem\n` de a imagina r`ul noi putem m`sura groz`via f`r` precedent a r`ului survenit. În nici o perioad` a istoriei României imbecilitatea [i crima nu fuseser` ridicate pentru decenii la rangul de regul` a lumii [i sistem. Tinerii str\n[i \n dup`-amiaza aceea la Dinu Manoil acas` nu aveau la ce s` se raporteze pentru a \n]elege ce urma s` li se \nt\mple. Cum s` po]i crede, din`untrul celei mai elementare speran]e omene[ti [i a \ncrederii spontane \n capacitatea lucrurilor de a se aranja, c` o groz`vie pe termen lung precum comunismul este cu putin]`? Dar atunci, cu at\t mai mult, s\ntem \nclina]i s`-i acord`m lui Dragomir, prin discursul de o spectaculoas` luciditate pe care \l ]ine, fie o inteligen]` excep]ional` \n`untrul unei impresionante grup`ri de inteligen]e, fie de-a dreptul propriet`]i de vizionar. Punctul culminant – [i \n cel mai \nalt grad dramatic – al paginilor lui Dinu Manoil este cel al desfacerii adun`rii, cel \n care, ca \ntr-o oper` de Verdi, dup` aria eroului (aici, \n scrisoare, dup` discursul care cade \n gol), corul (format din nobili) c\nt` ar`t\ndu-[i orbirea ([i, implicit, condamn\ndu-l pe erou), dup` care scena se gole[te: cei care nu pot vedea ce st` s` vin` ies, iar {tiutorul, clarv`z`torul,

Al doilea lucru impresionant din scrisoarea lui Manoil. Dragomir [tie c` urmeaz` o epoc` \n care r`ul este at\t de masiv [i abandonul nostru at\t de total, \nc\t rezisten]a \n fa]a ocupantului este principial imposibil`. Ce este de f`cut \n aceste condi]ii? Cum te po]i preg`ti pentru aceast` lung` iarn` a istoriei? Întrebarea, pentru Dragomir, este chinuitoare [i \ns`[i punerea ei face parte din con[tiin]a unei acute responsabilit`]i istorice. („Ne revine fiec`ruia datoria de a ne preg`ti pe noi, apoi de a preg`ti pe cei din jurul nostru la ceea ce ne a[teapt` \n mod inevitabil pentru a \nfrunta \n cuno[tin]` de cauz` [i cu tenacitate aceast` pagin` a istoriei ]`rii noastre.“) Ce \nsemna \n acest context solu]ia propus` de Dragomir? („Uite ce e, dac` vre]i, tot n-avem mare lucru de f`cut niciunul, eu v` propun un seminar de filozofie; ...vom \ncepe cu filozofia presocratic`; cursul ni l-a f`cut

79


DOCUMENTE

D I L E M AT E C A ●

Heidegger \n ultimul an [i \nc` \l mai am \n minte.“) Nu cumva ne afl`m aici la r`d`cinile faimoasei sintagme „rezisten]` prin cultur`“? Pe vremea c\nd a fost rostit discursul lui Dragomir, expresia „rezisten]a prin cultur`“ nu exista, a[a cum ea nu a existat nici \n perioada P`ltini[ului. Seminarul despre presocratici desf`[urat vreme de cinci ani \ntre Dragomir, Mihai {ora [i Dinu Manoil era „rezistent“ altfel dec\t o alternativ` palid` [i la[` la ie[itul cu arma \n m\n` sau la organizarea unei manifest`ri de strad` \mpotriva comunismului proasp`t instalat. El era „rezistent“ pur [i simplu la alt` scar` dec\t cea a m`sur`rii efectelor \n imediat. În fiecare epoc` de revenire la barbarie, pentru c\]iva oameni din genera]ia astfel \ncercat`, se repune – pentru a folosi expresia drag` t\n`rului Marx – „problema umanit`]ii omului“. Iar umanitatea amenin]at` acum era aceea depozitat` sub forma culturii clasice ca tradi]ie a istoriei Europei. Era umanitatea Europei. Lui Dragomir, amenin]at \n umanitatea sa, i se trezesc reflexele de european. Dragomir simte c` lovitura de moarte, comunismul, urmeaz` s` o aplice la r`d`cinile spiritului [i \n mod spontan el se refugiaz`, asemenea anticorpilor care se mobilizeaz` \n locul r`nit al trupului, la izvoarele g\ndirii europene, \n g\ndirea presocraticilor. Cultura \nceteaz` dintr-odat` s` mai fie o chestiune de „cult“ [i „incult“ [i cap`t` o dimensiune pe

care, \n Jurnalul de la P`ltini[, am numit-o „soteriologic`“, o dimensiune care angajeaz` dimensiunea salv`rii. Practicarea sistematic` a culturii cu scopuri m\ntuitoare (ceea ce \nseamn`: \n vederea nerinoceriz`rii, a nemutil`rii interioare, a slujirii c\torva valori eterne pentru umanitate) devine o chestiune \nalt politic`. Nu e \nt\mpl`tor faptul c` istoria acestei \ncerc`ri disperate de a p`stra o coeren]` a chipului interior prin recursul la r`spunsurile pe care cei mai de seam` oameni de-a lungul vremii \l d`duser` \ntreb`rii „ce este omul?“ a fost \nso]it` \n România comunist` de teama \nt\lnirii \n mai mult de dou` persoane (cei trei se \nt\lneau, o dat` pe s`pt`m\n` la ora 8 seara, „cu grij` [i team`“), de cenzur`, de c`r]i [i manuscrise confiscate, de dosare de urm`rire ale Securit`]ii deschise vreme de decenii, de arest`ri [i condamn`ri la ani grei de pu[c`rie. Scrisoarea lui Dinu Manoil reprezint` o dubl` provocare. Mai \nt\i, provocarea de a \n]elege un trecut din care nu am ie[it pe deplin, de vreme ce noi s\ntem marca]i \n continuare de desp`r]irea impus` \n urm` cu cinci decenii, vorba lui Allan Bloom, de „Marile C`r]i“. A doua provocare este de a ne pune problema ob]inerii unui chip interior \ntr-un prezent \n care nimeni nu ne mai oblig` s` ne desp`r]im de c`r]ile mari ale omenirii. O facem de bun` voie, t\mp, vesel [i uit\ndu-ne la televizor.

Geneva, 20.01.98

t\nd prim`ria din Predeal; era fosta vil` a mamei Christinei (Mociorni]`), na]ionalizat` – vila, nu mama –, \n care, copii, petreceam la „ceaiuri dansante“ sau ne \nc`lzeam cu c\te o „t`rie“ dup` o bun` ie[ire prelungit` pe schiuri. P`cat, oamenii cumsecade au tendin]a s` plece mai devreme: probabil c` se dezgust` mai repede de via]`, ale c`rei vicisitudini [i nedrept`]i le suport` mai greu. Punct. Dar s` revenim la subiectul central. }i-am promis ni[te (nu-mi place cuv\ntul, e vulgar, dar n-am altul la \ndem\n`) amintiri despre „circul Dragomir“, cum \i pl`cea s`-l numeasc` – cu o v`dit` invidie – Dinu (Noica). Iat`-le. Dar, pentru a \n]elege cum am ajuns la ele, mai \nt\i o introducere. Încep\nd cam de la sf\r[itul anului 1946, din lumea \n care ne \nv\rteam noi, chiar [i cei mai naivi, creduli \n formula „nu ne las` americanii pe m\na ru[ilor“, au \nceput s` aib` dubii. Cum fiecare dintre noi – aveam cam \ntre 26 [i 32-33 de ani –

Duduie drag`, Mai \nt\i, mul]umesc pentru revist`: e frumos [i \ngrijit editat` [i – a spus [i Christina (so]ia mea) – de la \nceput se vede c` e vorba de o publica]ie serioas`: are „]inut`“. N-am citit prea mult din ea (am primit-o alalt`ieri) dar mi-a pl`cut Bi[…]: scris cu talent [i imagina]ie [i l`s\nd s` se vad` – at\t c\t este decent f`r` s` suscite ironii geloase – o serioas` cultur` – f`r` arogan]`. Cel`lalt – G. M. Cantacuzino, arhitectul – \l pomene[te [i pe un bun prieten de-al nostru Radu Patraulius; era \n liceu – Spiru Haret –, \n urma mea cu un an (coleg cu Alexu Paleologu, Lalescu etc.) [i am dus coresponden]` cu el p\n` cam o lun` \nainte de a muri. Avea – printre multe alte calit`]i [i o onestitate de baz` – humorul lui; cu noi, gluma lui preferat`: \mi trimitea regulat o carte po[tal` ilustrat` reprezen-

80

IULIE 2006


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

DOCUMENTE

\ncepuser`m o carier` continu\nd – f`r` prea mult` convingere – tradi]ii din familie, eram, de bun` seam`, interesa]i de desf`[ur`rile politice, mai bine zis de dou`-trei probleme esen]iale: Pleac` ru[ii? Reu[esc comuni[tii s` pun` m\na pe tot [i s` conduc` singuri (ni se p`rea aberant, c\nd \i auzeam vorbind, at\t erau de incul]i, mitocani, fal[i [i servili dogmelor partidului de care, nou`, ni se sp`rgea capul. Nu eram \nc` obi[nui]i cu jargonul – langue de bois – care consta \n a repeta papagalice[te ce scrie \n c`rticic` [i cu polemica lui „care cojoc?“)? Se vor respecta tratatele interna]ionale? Etc. S-a \nt\mplat \ns` c` – prin toamna lui 1947 \mi pare – ultimii „reac]ionari“ din guvern au fost da]i afar` – \n cap cu Gu]` T.[`t`r`scu] –, Ana Pauker a luat externele prin prim`vara lui ’48 [i a m`turat tot ce era fibr` burghez` (printre ei, mul]i dintre prieteni: Mihai R`dulescu, muzicolog, mort; Alecu Paleologu; Ionel Fuhu[…]) [i a[a c` ultimele noastre \ndoieli – cel pu]in ale mele – au luat sf\r[it: trebuia s` ne resemn`m la o situa]ie la care pu]ini dintre genera]ia noastr` a „b`ie]ilor de viitor“ se a[teptaser` (pe mine m-au dat afar` din barou). De altfel, \ncepuser` [i „rechizi]iile de case“. Noi – Christie [i cu mine – mai st`team \nc` \n casa noastr`, pe Intrarea Arma[ului nr. 4 (l\ng` Gr`dina Icoanei). Era o str`du]` cu farmec: st`team \n a doua cas` pe dreapta de la col] (prima era a lui Manole T`t`r`scu, fratele lui Gu]`), l\ng` noi, M`c`r`scu (moldovean de pe l\ng` Bicaz), apoi Doamna Patzac (cu c\rn`]`ria), apoi casa Doamnei Goga (nevasta poetului), devenit` Clubul Agricol, apoi Dan Gr[…], termin\ndu-se, pe trotuarul cel`lalt, exact peste drum de noi, cu casa lui Ha]ieganu (fratele profesorului clujean). Eram aproape o familie; [i deasupra Clubului Agricol, pe vremea aceea, se jucau – gros – jocuri de noroc obi[nuite: Tassian, Dinu […], {tef`nescu-Goang` de la Oper`, […] Cantacuzino [i mul]i al]ii de care n-ai avut cum auzi. Noi, de la ferestre, le p\ndeam sosirea [i, cum ap`reau, le d`deam la maximum de decibeli pe pe]itoarele de atunci – muzica favorit` a fiec`ruia: Goang` – Wagner, Tassian – Verdi, un altul Beethoven etc. Auzindu-[i sl`biciunile, fiecare c`dea \n curs`; se sprijinea de gard [i \ncepea s` fredoneze: le f`ceam semne de la fereastr`, ne z\mbeau [i r`m\neau c\teva minute: „foi]ele“ sau „tablele“ pu-

teau s` mai stea. Cam asta era atmosfera: un aer iresponsabil de „dolce far niente“; de fapt, fiecare vroiam s` uit`m ceea ce ne a[teapt`, pentru c` devenise evident c` lucrurile nu pot dura: tr`iam pe datorie. De fapt eram […] [i, eu cel pu]in, aveam netul sentimentul c` tr`iesc o irealitate, a[tept\nd – cu o lene voit` – s` se \nt\mple ceva ca s` ne trezeasc` pe to]i. În aceast` atmosfer` – de a[teptare n`t\ng`, a[ spune – ne \ntrebam cu S`nduc (Dragomir) [i cu Mihai (R`dulescu) \n special, ce e de f`cut? Cum ne puteam \mpotrivi? Ca [i c\nd am fi putut face ceva. S`nduc a avut atunci ideea de a \ncerca s` trezeasc` pe „b`ie]ii de viitor“ [i s` le ]in` o scurt` prelegere care s` nasc` discu]ii [i s` \ncerc`m cel pu]in o reac]ie „intelectual`“; el, proasp`t \ntors de la Heidegger, eu av\nd \nc` proasp`t` amintirea r`zboiului, a sacrificiilor inutile pe care nu le putusem \nc` digera; [i am\ndoi av\nd con[tiin]a net` c` tr`im fals. Ne-am apucat deci [i, la mine acas`, unde era loc berechet, am str\ns \n jurul mesei mari din sufragerie (casa stil mauro-florentin, mobil` lucrat` de m\n` din nuc), vreo 16-17 min]i, spuneam noi, dintre cele mai luminate [i, \n acela[i timp, „oameni siguri“, care s` nu vorbeasc` la Securitate. (Ce naivitate! Noroc c` pe vremea aceea Secul era ocupat cu treburi mai importante.) Erau prezen]i \n ziua aceea – o zi cald` de sf\r[it de var` 1948, \mi pare, to]i cei ce formau, ziceam noi, crema. Citez din memorie: Dinu Noica, Papu, Goghi Florian (premiantul clasei noastre de la Spiru), Alecu Paleologu, Mihai R`dulescu, Ione Fuhu, Dan-Amedeu L`z`rescu (actual senator), Alex. DragomirescuBaranga, Sandu L`z`rescu, Dinu Pillat, Sandu Danielopol, Paul Dimitriu (actual eseist de dubioas` faim`), Dudu Cordescu etc., etc. Femeile, excluse, cu excep]ia Christinei. S`nduc, \ntr-un cap, eu \n cel`lalt al mesei. Începe S`nduc [i, \n stilul lui propriu, \ndesat, pu]in chinuit – pentru min]ile noastre de atunci prea adunat \n dorin]a de a spune, \n pu]ine cuvinte, esen]ialul – ne spune, verde române[te-n fa]`, exact ceea ce noi nu voiam s` accept`m. Pe scurt – bine\n]eles c` citez din memorie, toate notele mele, inclusiv caietele cu seminarul de mai t\rziu, fiind arse sau l`sate la Bucure[ti, pierdute, c\nd am fugit din ]ar` –, deci, pe scurt [ne spune]: „Istoria

81


DOCUMENTE popoarelor onduleaz` ca valurile m`rii, pendula]ia aceasta se poate observa de mii de ani, omenirea este stimulat` – mi[cat` – de acelea[i principii active. Cine le studiaz` [i le cunoa[te [tie unde se afl`. Nu este nevoie s` te ]ii la curent cu ultimele convorbiri dintre Stalin, Roosevelt sau Churchill pentru a putea [ti ce se va \nt\mpla m\ine: ac]iunile lor sunt determinate de ani de zile, c`ile de g\ndire sunt deja trasate, ei nu fac dec\t s` urmeze orbitele stabilite; dac` Roosevelt [i americanii n-au citit pe Lenin [i Stalin [i n-au \n]eles nimic din comportamentul ru[ilor [i scopurile pe care le urm`resc, \n mod obligat, cu at\t mai r`u pentru noi românii [i neamurile care ne \nconjoar`: Ru[ii \[i vor face politica p\n` la sf\r[it (Proletari din toate ]`rile uni]i-v`), adic` domina]ia universal` a ru[ilor, prin comunism – care nu este dec\t o hain` –, indiferent de meandrele prin care vor trece pentru a-[i ajunge scopul. Concluzie ineluctabil`: Ru[ii s-au instalat \n Europa pentru mul]i ani de-acum \nainte, iar regimurile democrat-capitaliste din apus n-au \n]eles \nc` pericolul, cum nu l-au \n]eles nici pe Hitler, de[i scrisese exact ce are de g\nd s` fac`, pentru c`, prin structura ei politic`, o democra]ie este legat` de picioare \n momentele critice – dovad` decaden]a Atenei – [i nu dispune de celeritatea de reac]ie necesar`, chiar dac` are superioritatea min]ilor [i a mijloacelor. Deci, regimul comunist, introdus cu for]a [i sus]inut de ru[i, va dura c\t va dura [i puterea ru[ilor, \n ciuda neverosimilit`]ilor: incapacitate, inaptitudine, imbecilitate etc. Aspectul neverosimil este numai al nostru, \nv`]a]i cu alt` lume [i alte valori. Ei – capete [i suflete simple, sau lichele – sunt convin[i c` s-au instalat pe bun` dreptate. {i vor sta m`car 25 de ani!“ C\nd, dup` vreo 20 de minute, S`nduc a t`cut, s-a l`sat o t`cere ad\nc` [i stingher`. Mai ]in \nc` minte atmosfera: „b`ie]ii de viitor“ \ncercau sentimente complexe. Pe de o parte erau [oca]i de modul de expunere: de la un eminent elev al lui Heidegger, se a[teptau la considera]ii de un nivel mai \nalt; la subtile specula]ii filozofice, nu la o vorbire at\t de plat`. Erau, pe de alt` parte, pu]in jigni]i c` nimeni nu g\ndise a[a mai \nainte. În sf\r[it, erau [i contraria]i: cum s` accepte, a[a dintr-o dat`, instalarea lumii `steia troglodite, pentru m`car o genera]ie, la c\rma destinelor ]`rii, deci ale lor? Ce se va

82

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

\nt\mpla cu frumoasele proiecte? Adev`rul e c` to]i se sim]eau prost (eu mai pu]in pentru c` S`nduc \mi d`duse textul [i-l citisem; eram oarecum preg`tit). Mai ales c` S`nduc \ncheiase hot`r\t: „Ne revine fiec`ruia datoria de a ne preg`ti pe noi, apoi de a preg`ti pe cei din jurul nostru la cele ce ne a[teapt` \n mod inevitabil pentru a \nfrunta \n cuno[tin]` de cauz` [i cu tenacitate aceast` pagin` a istoriei ]`rii noastre“. Perplexitate general`. Dup` o bun` bucat` de vreme, au \nceput s` se trezeasc`. Nu mai ]in minte fiecare ce a spus, dar \n mod evident erau al`turi de miez. Nu \n]eleseser` – sau nu voiser` s` \n]eleag` mai nimic. Pe m`sur` ce vorbeau pe r\nd, vedeam dezam`girea care se instala pe fa]a lui S`nduc. Cei care luau cuv\ntul nu reu[eau s` intre \n miez: vorbeau mai mult ca s` se conving` pe ei, dac` nu pe ceilal]i, c` au \n]eles, c` majoritatea nu sunt de acord cu S`nduc care expediaz` lucrurile prea superficial (sic!) etc. [i c` noi, românii, ne-am format o destul de solid` cultur` pentru a rezista invaziei ruso-comuniste. Erau penibil de ascultat. Se vorbea. „B`ie]ii de viitor“ fuseser` zg\l]\na]i, deranja]i \n firul lor de g\ndire. C\]iva au t`cut. Mihai R., Dinu Pillat, Papu. În sf\r[it, oarecum „\nc`rca]i“ [i contraria]i de cele auzite, au plecat pe r\nd, tri[ti [i g\nditori. R`mas singur cu S`nduc, Mihai [i Christie, comentarii fr\nte [i sumbre: dac` asta a fost reac]ia unor oameni dintre cei mai inteligen]i din mijlocul nostru, a celor care, spuneam noi, suntem datori s` ducem tradi]ia culturii noastre mai departe, ce pot g\ndi ceilal]i? At\t de nepreg`tit` s` fie oare lumea \n fa]a realit`]ii comuniste care st` deja \n fa]a noastr` [i n-o vedem? Ne sim]eam r`spunz`tori. Eram [i de iertat: eram prea tineri, f`r` nici o experien]` \n materie [i pu]in preg`ti]i suflete[te. Din vorb`-n vorb`, lui S`nduc \i vine o idee: „Uite ce e, dac` vre]i (Christie, Mihai [i cu mine), tot n-avem mare lucru de f`cut niciunul, eu v` propun un seminar de filozofie; [i pentru ca s` \n]elege]i mai bine, vom \ncepe cu filozofia greac` presocratic`; cursul ni l-a f`cut Heidegger \n ultimul an (e adev`rat, am verificat ulterior) [i \nc` \l mai am \n minte; am [i note. Vre]i?“ Cum s` nu vrem! {i a[a, din „patriotism romantic“ [i sete de cultur`, dar [i pentru a umple timpul, a \nceput „seminarul“. „Circul Dragomir“ – cum spunea Dinu N. – a durat vreo 5 ani, transform\ndu-se cu vremea


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

DOCUMENTE

\n simple \nt\lniri s`pt`m\nale, \n patru, mai \nt\i la noi acas`, apoi, c\nd am fost da]i afar`, la S`nduc [i mai rar la noi – aveam o singur` odaie \ntr-un apartament de 4 camere \n care eram \nghesuit` toat` familia, la un moment dat 8 persoane – c`ci \n camera noastr` aveam dou` u[i cu ferestre [i vorbele circulau liber prin ele. Între timp, Securitatea s-a mai organizat [i [i-a \nceput supravegherea \ndeaproape. (Cum de nu au aflat nimic de celebra [edin]`, nu-mi pot explica nici acum, dup` cum nu-mi pot explica nici incon[tien]a noastr` de atunci: eram pasibili de pu[c`rie. Iar noi, am \nceput s` ne c`ut`m slujbe [i, odat` g`site – cu greu –, trebuiam s` ne ]inem de ele, a[a c` nu ne mai puteam aduna dec\t seara, dup` 8, cu grij` [i team`, dar cu c\t` bucurie. Înt\lnirile noastre serale, o dat` pe s`pt`m\n`, erau a[teptate cu \nfrigurare, ca o \nt\lnire de \ndr`gosti]i; ca un du[ care s` ne spele de murd`ria moral` pe care o tr`iam. Renun]aser`m de a mai preg`ti românii pentru a \nfrunta comunismul, dar serile noastre erau modul nostru de a protesta \mpotriva regimului: ne u[uram sufletele [i min]ile, reg`seam vorbirea normal`, ne \nc\ntau glumele idioate, discu]iile despre c`r]ile noi care ajungeau – prin contraband` – p\n` la noi, muzica, tot ce putea s` ne ]in` laolalt`. {i, c\teodat`, ne desp`r]eam pe la ora unu noaptea, mor]i de oboseal`, dar ferici]i. Începuser`m s` [i \mb`tr\nim. Înv`]asem lec]ia comunismului – b`ie]ii de viitor deveniser` „fo[ti b`ie]i de viitor“ – dar p`stram, \mpotriva tuturor realit`]ilor, o mic` flac`r` de speran]`. În ce? În f`ptura uman`. {i a venit un moment c\nd [i aceste „serate“ au luat sf\r[it: au \nceput arest`rile [i s-a deschis procesul Noica [i al lui Dinu Pillat. Eu aveam \nc`, acas` la mine, o bun` parte dintre manuscrisele lui Dinu: anti-Goethe [i, \nceput, un studiu despre Hegel. Nu mai era vreme de „reac]iune“; nici nu mai puteam risca; devenisem \ntre timp tat` de familie [i aveam altfel de responsabilit`]i. Dar au r`mas amintirile. Punct. Cele de mai sus nu sunt destinate tiparului, bine\n]eles. Le-am scris pentru mata, pentru a \n]elege, peste noianul anilor, c\t de c\t, spiritul [i entuziasmul juvenil – cam iresponsabil – care ne st`p\nea [i rezerva de idealism pe care, la 30 de ani trecu]i, o mai aveam \nc`; \n acela[i timp [i nevoia

de cultur` european` – ca o reac]ie, fizic` aproape, fa]` de lumea capetelor p`trate \n care trebuia s` tr`im [i s` ne c\[tig`m via]a. Nu sunt destinate tiparului [i pentru c` nemaiscriind de aproape un an de zile cu toate bolile mele (ochi, oase etc.) – vreau a spune scris adev`rat, nu scrisori de familie – am pierdut obiceiul: m\na trebuie comandat`, nu mai urm`re[te singur` g\ndul, iar g\ndul trebuie adunat, nu l`sat s` curg` singur, cum pretindea A. Breton c` trebuie scris (suprarealistic). De data asta, f`r` efort – nici n-a[ fi capabil \nc` – am l`sat s` cad` pe h\rtie, ca pe fire de tors, g\ndurile pe care mi le-au dep`nat amintirile – nimic mai mult. Dar nu fi sup`rat`. Sper c` \ntr-o s`pt`m\n`-dou`, s`-mi revin` [i m\na (nu vezi ce ur\t scriu? {i ordinator nu mai am) [i s`-mi disciplinez [i mintea. Te previn \ns` – at\t pe mata c\t [i „colectivul-care\mi-a[teapt`-cu-ner`bdare-povestirea“ – c` tot ce scriu, scriu din memorie (cele dou` caiete cu filozofia presocratic` au r`mas pierdute la Bucure[ti, iar restul notelor „incriminatorii“ au fost arse) [i \n nici un caz nu am preten]ia de a reda doctrinele primilor filozofi sau comentariile lui Heidegger dup` ele; ar fi lung, incomplet, fastidios [i – probabil – st\ngaci [i incompetent expus. Cum ]i-am mai scris, voi \ncerca s`-]i scriu „o poveste“; o poveste care s` poat` da cititorului o idee de nivelul la care se discuta [i – eventual – humorul; c`ci de multe ori \l l`sam pe Empedocle s` sar` \n Etna cu c`lc\iul lui de argint* cu tot, pentru a ne spune ultimele pove[ti cu Romulus Z`roni sau Bul`. Scurt buletin sanitar: merg \nc` \ntr-un b`] (\nc` vreo lun`), am c`p`tat de 2 s`pt`m\ni ochelarii, dar durerile de oase sunt \nc` persistente. Moralul… m` lupt cu mine \nsumi (nici nu mai stau de vorb` cu Minulescu) [i m` agit pentru a uita de necazuri: la Club des a\nés (cite[te b`tr\ni) pe care \l prezidez (cam 100 de babe totaliz\nd peste 8.000 ani), am de ]inut 3 „causeries musicales“: Don Giovanni de Mozart [i B`rbierul de Rossini. N`d`jduiesc pentru mata c` vor mai exista burse (exist` celebra Biblioteca Ambrosiana de la Milano [i aceea a Medicilor de la Floren]a) [i c` vei r`m\ne \n plin` c`utare [i entuziasm pentru a beneficia de ele. Cu prietenie, D. Manoil

83

* De fapt, este vorba despre sandaua de aur a lui Empedocle, pe care, la prima erup]ie, vulcanul a aruncat-o afar`, n`ruind astfel legenda pe care Empedocle voise s` o acrediteze c` s-ar fi ridicat, precum un zeu, \n Olimp.


Biblioteca „Nichita St`nescu“

Fotografii de Lucian Muntean


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

R E P O R TA J Stela Giurgeanu

Cartea lumii Bibliotecile publice: improviza]ie [i realitate

Suprema]ia g`urilor din asfalt (asupra celor din cultur`) Acum ceva vreme, \n paginile Dilemei vechi, am scris un articol despre \nchiderea abuziv` a Bibliotecii Publice „B.P. Hasdeu“, prin retrocedarea spa]iului de func]ionare. Ce aveam s` descop`r \ns`, dincolo de neregulile acestei retroced`ri dubioase, f`cute pe temeiuri absolut nefondate, doar \n vigoarea unui amendament care d`, p\n` la urm`, m\n` liber` primarului de a trece peste Justi]ie [i de a retroceda case [i terenuri dup` bunul s`u plac [i cu de la sine putere, era situa]ia precar` a filialelor Bibliotecii Metropolitane Bucure[ti. Pe scurt, a bibliotecilor de cartier. Habar n-aveam, p\n` atunci, c` \n spatele vitrinelor anoste, pline de plante pr`fuite [i c`r]i m\ncate de timp [i de soare, se desf`[oar` mici drame. Nici m`car nu-mi puneam problema c` acele biblioteci publice mai s\nt frecventate. Ar`tau ca ni[te institu]ii p`r`site, uitate de timp [i cititori. Aveam s` descop`r \ns`, pe de o parte, bibliotecari devota]i unei meserii pe care erau nevoi]i s` o improvizeze [i s` o adapteze din mers la condi]iile vitrege, pe de alta, cititori f`r` bani, pentru care biblioteca public` r`m`sese singura conexiune cu cartea. Nu [tiam la momentul acela c`, v\n\nd un subiect „tare“, via politic` [i nereguli \n administra]ia public`, voi da, pe dup` tradi]ionalele perdele albe de dantel`, de un subiect trist, revolt`tor; de o lume pe cale de dispari]ie. De un anumit soi de a fi. De o comunitate amenin]at` cu desfiin]area, de ignoran]a [i nep`sarea Administra]iei Locale. Aveam s` aflu, a[adar, \n egal` m`sur`, de existen]a Legii Bibliotecilor, chipurile, protectoarea acestei comunit`]i, [i de nerespectarea ei. Aveam s` iau la cuno[tin]` eforturile depuse de bibliotecari pentru men]inerea [i bunul mers al bibliotecilor, despre dragul de a citi [i frustrarea de a-]i fi refuzat acest drag, despre Carte, despre lipsa [i despre nevoia de ea. Trec\nd peste statisticile de domeniul absurdului \ntre grani]ele c`ruia se zbat aproximativ 30 de filiale bucure[tene (dintr-un num`r necesar de peste 80 la

nivelul Capitalei), trec\nd [i de hotarele unei legi \nc`lcate cu bun` [tiin]`, care \n genere este o lege minunat`, dar f`r` din]i, deci inutil`, trec\nd [i peste ridicatul plictisit al umerilor autorit`]ilor care par s` spun`, \n zeflemea: „duduie, noi avem lucruri mai importante de f`cut“, am vizitat c\teva sedii de biblioteci, luate absolut aleatoriu. Majoritatea s\nt mici, \nghesuite [i arat` mai mult a depozit de carte, dec\t a bibliotec` public`. Spa]iile alocate s\nt sub standard (nici una dintre cele 30 de filiale nu corespunde normelor legale, adic` minimum 375 m2 ), unele ajung\nd s`-[i desf`[oare activitatea [i \n spa]ii ridicol de mici, de 50-100 m2; unele filiale s\nt \nc` \nc`lzite cu lemne („George Co[buc“, „Dimitrie Cantemir“) sau depind de administratorii de bloc (cum ar fi „Nicolae Labi[“); unele func]ioneaz` \n spa]ii total improprii, f`r` s` beneficieze de grup sanitar; \nc`perile, pentru c` majoritatea s\nt doar at\t, simple \nc`peri, s\nt sufocate de rafturi pline de c`r]i vechi [i uzate. C\t prive[te starea fondului de carte, situa]ia nu e cu nimic mai bun`; rata de \nnoire specificat` prin lege (\ntre 7 [i 10 ani) este, din nou, \nc`lcat`. În anul 2005, \n bibliotecile publice au intrat

85

Biblioteca „Liviu Rebreanu“


R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ●

doar 29.542 de volume fa]` de un minimum anual, legal, de 100.000. În compara]ie cu ]`rile Uniunii Europene, unde rata de \nlocuire a fondului are loc o dat` la 7 ani, la ora actual`, \n bibliotecile noastre publice, o mare parte a fondului de carte exist` de dinainte de ’89, ceea ce poate duce, except\nd uzura [i deteriorarea excesiv`, la o cre[tere considerabil` a riscului de \mboln`vire, at\t a personalului, c\t [i a publicului cititor, prin rularea acelora[i c`r]i, de zeci de ani, \n aceea[i comunitate. Cu toate astea, chiar dac` majoritatea bibliotecilor s\nt, de fapt, „improviza]ii“ de bibliotec`, chiar dac` majoritatea func]ioneaz` \n condi]ii vitrege (uneori, abona]ii s\nt nevoi]i ca, din lips` de spa]iu, s` se \nghesuie sau chiar s` formeze coad`, \n afara lor, la carte, ca pe vremuri la carne), h`l`duind printre ele, am dat, de[i \n num`r extrem de redus, [i de o s`m\n]` de model. Trei, mai bine zis, (din treizeci de filiale, care ar trebui s` fie peste optzeci), \n tot Bucure[tiul, au fost renovate. Chiar dac` nici acestea nu ating \ntru totul normele legale, \n ceea ce prive[te spa]iul, fondul de carte sau dot`rile tehnice, filialele modernizate se apropie, c\t de c\t, de fasonul de bibliotec`. Voi prezenta, a[adar, \n reportajul urm`tor, \n contrast, dou` biblioteci. Filiala din Calea Cr\nga[i, „Nichita St`nescu“, reprezentanta majorit`]ii, [i o minoritar`, biblioteca de la ie[irea de metrou Costin Georgian, „Liviu Rebreanu“.

În fa]a mea, trei persoane cu fi[a \n m\n`. Aduc c`r]ile citite, iau altele la schimb. M` uit primprejur. Am o u[oar` senza]ie de claustrofobie, spa]iul este mic [i \ndesat, rafturi peste tot, ticsite cu c`r]i. În partea dreapt`, numai rafturi, \n cea st\ng`, dou` mese de lemn. Un calculator. „Sala de lectur`“, dup` cum aveam s` le aflu mai t\rziu menirea. „Sala“ este, de fapt, doar at\t: dou` mese de lemn [i un calculator, trei sau patru scaune, toate \nghesuite \n mijlocul c`r]ilor. Ca s` fie. „Frecven]a medie a utilizatorilor pe zi este de o sut` de persoane“, \mi spune [efa Bibliotecii, doamna Liliana Radu, „dar exist` [i zile \n care pragul este trecut de 180 de cititori“. Ce se \nt\mpl` atunci? Din lips` de spa]iu, oamenii mai stau [i la coad`. Cei mai mul]i s\nt tinerii. 976 de elevi [i studen]i. Mai vin [i pensionarii, muncitorii, femeile casnice. Pensionarii vin mai ales pentru pres` [i \ntreb [i mi se r`spunde c` „da“, exist` \n bibliotec` [i ziare [i reviste. Se face tot posibilul; din p`cate, discu]ia ajunge tot la lipsa banilor. Mi se spune [i de revistele scumpe, din cele cu CD-uri, care nu prea „onoreaz`“ biblioteca cu prezen]a lor. Pensionarii vin pentru pres`. Doamnele casnice, pentru romanele de dragoste sau poli]iste, fic]iune u[oar`, \n general. „Vin [i ne roag` s` le d`m «o carte bun`» pentru c` [i a[a au multe greut`]i pe cap, \mi spun «dac` mi-a]i oferi o carte u[oar`, mai uit`m [i noi de greut`]i».“ În Biblioteca din Cr\nga[i nu e spa]iu. De abia te po]i strecura printre rafturi. Exist` \ns` mult` ambi]ie [i ingeniozitate. „Am ]inut s` amenaj`m, cu toate c` teoretic nu aveam unde… un col]i[or [i pentru micii no[tri cititori.“ {i doamna Radu \mi arat` un col] \n care rafturi prichindele \[i a[teapt` mu[terii pe m`sur`. „Exist` o bibliotec` pentru copii \n sectorul 6, dar este foarte departe de aici, la o distan]` de cinci sta]ii, pe undeva prin spatele Pie]ei Veteranilor. Cum avem mul]i p`rin]i abona]i, ne-am g\ndit s` improviz`m ceva [i pentru copiii lor, rafturi la \n`l]imea lor. Faptul c` pot s`-[i aleag` singuri cartea, ca oamenii mari, \i \nc\nt` la culme.“ Mi se poveste[te, mi se arat` fotografii… În spa]iul de nici 100 de metri p`tra]i s-au organizat, [i se organizeaz` anual, patru sau chiar cinci manifest`ri. „Pe vremuri organizam mai multe, dar acum, de c\nd cu calculatorul, spa]iul chiar nu ne mai permite.“ Întreb, uimit`, dar \nainte… cum o permitea? „P`i… f`ceam noi loc. Adic` d`deam la o parte tot ce se putea da, c`ram c`r]ile [i rafturile \n depozitul din spate, birourile le mutam, aranjam scaunele… improvizam… munceam pe br\nci… p\n` la urm` reu[eam s` \ncropim un spa]iu de desf`[urare.“

La coad` la carte La parterul unui bloc, \ntr-o sta]ie de tramvai 41, la picioarele unui pod \n construc]ie. O vitrin`: plante [i c`r]i aranjate pe stative vechi. Într-o parte st` scris: Petrecerea Prichindeilor. Într-alta: Biblioteca „Nichita St`nescu“. Intru.

Calculatoarele [i bibliotecile publice Dintr-un raport al Asocia]iei Na]ionale a Bibliotecilor Publice din România reiese c`, spre deosebire de bibliotecile Uniunii Europene, \n care propor]ia documentelor electronice [i audio-vizuale este de 25-30%, \n România acestea de abia ating 0,69%. Tendin]a de cre[tere a acestor documente \n România este extrem de sc`zut` pentru c`, \n primul r\nd, lipse[te dotarea tehnic`, accentul c`z\nd pe c`r]i [i periodice, \n propor]ie de 98,73%. În ceea ce prive[te existen]a calculatoarelor \n bibliotecile publice, raport\ndu-ne la popula]ia României, statisticile s\nt de domeniul absurdului: un calculator la 9.603 utilizatori, iar un calculator conectat la Internet la 58.998 de utilizatori. În 2002, num`rul de utilizatori ai bibliotecilor publice atingea 13,51% din popula]ia României.

86

IULIE 2006


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

(…iar aici, f`r` s` vreau, \mi \ndrept g\ndurile \nspre vremurile comunismului, c\nd oamenii nu aveau de nici unele, teoretic nu se putea nimic, sistemul nu permitea; practic \ns`… se \ncropea)

Cubul de citit În zona de departe a Bucure[tiului, pe bulevardul Lucre]iu P`tr`[canu, cum ie[i din sta]ia de metrou Costin Georgian, o vezi, o ignori, [i mai c` \]i vine s` treci pe l\ng` ea. Arat` prea bine, e alb`, e un fel de cub \mbr`cat \n geamuri de jur \mprejur. Se ]ine m\ndr` [i str`lucitoare de prin 2003. E una dintre cele trei filiale renovate ale Bibliotecii Metropolitane Bucure[ti. Biblioteca „Liviu Rebreanu“. C\nd intru, intru efectiv \n o cu totul alt` dimensiune. Afar`, praf, zgomot [i ar[i]` cumplit`, de[i e nici unsprezece diminea]a, \n`untru, aer condi]ionat, lini[te [i… spa]iu. Aici dau cu ochii de o geometrie perfect`, de un aranjament f`cut cu bun gust [i de o ambian]` taman bun` de lectur`, cu sala (\n adev`ratul sens al cuv\ntului) de lectur`, separat` \ntr-un fel de ad\ncitur` de rafturile pline cu c`r]i, dar aerisite, aflate la o oarecare distan]` unele de altele. Mobilierul este impecabil (aflu c` o bun` parte din mesele [i scaunele pe care le v`d s\nt noi). Exist` chiar loc pentru flori decorative [i, \ntr-o parte, chiar dou` calculatoare. (Tres`rirea inimii \mi este \ns` readus` imediat la normal de Anca Badea, bibliotecara de serviciu, care \mi spune c` cele dou` computere s\nt exclusiv pentru personalul bibliotecii, pentru „\ndosarierea“ c`r]ilor \ntr-o baz` de date. E \ns` [i `sta un \nceput.) În zona s`lii de lectur` exist` ziare, enciclopedii, dic]ionare, c`r]i informative cu date despre Bucure[ti, despre bibliotecile din Bucure[ti, un raft cu carte pentru copii. Urmeaz` col]ul scriitorilor români, col]ul de filologie, autorii a[eza]i \n ordine alfabetic`. Printre rafturi te plimbi lejer, f`r` s`-]i a[tep]i „r\ndul“. Undeva, mai ferit, col]ul cu bibliografia [colar`, amenajat [i pentru studiul la mas`. Trei mese albastre pentru elevii care vor s` \nve]e [i s` studieze acolo, \n bibliotec`. Un sector cu carte \n limba francez`, altul, cu literatur` englez`, carte pentru copii de v\rst` pre[colar` [i [colar`.

R E P O R TA J r`mas tot bibliotec`! Dup` renovare, majoritatea a crezut c` au transformat-o \n magazin sau sediu de partid. Ce s` zic? N-a[ mai fi plecat… Chiar dac` are 259 de metri p`tra]i, fa]` de 375 specifica]i de lege, diferen]ele se v`d. Am vorbit [i cu c\]iva cititori, abona]i de mult sau chiar atunci. Un student la Facultatea de Construc]ii din Bucure[ti, 26 de ani, pe care l-am prins taman la \ntocmirea unui nou permis… „La Roman` se renoveaz`, nu [tiu dac` biblioteca de acolo mai e func]ional` sau nu. De ce vin la bibliotec`? Cred c` e cel mai frumos mod de a-]i petrece timpul liber. N-am cump`rat dec\t dou` c`r]i \n via]a mea, dar am citit tot ce am apucat. La «Sadoveanu» aveau c`r]i faine, acolo aveai de unde alege, erau [i c`r]ile \n vog`. Citesc romane psihologice, de cap` [i spad`… cam asta. În general, c\nd vin la bibliotec`, m` \nv\rt printre rafturi, aleg c`r]ile [i le citesc prefa]a. Dac` pare interesant`, o iau, dac` nu, nu. În general iau literatura clasic`, romanele despre care se spune c` au valoare. Nu, nu m` ata[ez de cartea citit`, e p\n` la urm` doar o carte… [i nu mi-a[ putea permite s` dau o gr`mad` de bani s` o cump`r, av\nd mai apoi riscul de a nu-mi pl`cea. Dac` totu[i o cump`r, prefer, dup` ce o citesc, s` o fac cadou altcuiva. Altfel, s` o p`strez, nu.“ Domnul Paraschiv este pensionar. Cite[te Dilema veche pe Internet… {i ce dac` apare cu o s`pt`m\n` \nt\rziere? O cite[te cu aceea[i pl`cere. Îi mul]umesc [i-l \ntreb. Dou` motive de a veni la bibliotec`: acas`, \mi spune, are mii de volume str\nse de-a lungul unei vie]i de cititor. {i s` aib` bani s` le cumpere, tot n-ar mai avea loc unde s` le pun`. Al doilea motiv: nici bani s` le cumpere n-are. Ini]ial, domnul Paraschiv venea sporadic, „pentru nepoata

Ce era \nainte? Doamna Badea \mi r`spunde c` aceea[i reac]ie pe care am avut-o eu la depistarea bibliotecii au avut-o [i fo[tii abona]i. Intrau cu… team`, pentru a exclama, dumiri]i pe urm`, plini de \nc\ntare: Ce bine c` a]i

87

Biblioteca „Liviu Rebreanu“


R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ●

mea“, \ns`, de c\nd cu renovarea, are motive s` vin` din ce \n ce mai des. „Aici mi-e comod, e \n cartier, are program convenabil. În plus… spa]iu, lumin`, tot confortul pentru a citi.“

Florentina, student` \n anul II la ASE, \mpline[te chiar anul acesta 20 de ani [i z\mbe[te. „S\nt abonat` de la 7 ani. Pe vremuri, biblioteca era mai mic`, intrarea se f`cea prin bloc… dar \mi pl`cea mai mult, nu [tiu, era mai… intim`… Condi]iile de acum s\nt indiscutabil mult mai bune, mobilierul e fain, dar…“ De trecut o leag` nostalgia de \n]eles a c`r]ilor buchisite \n copil`rie. „Vin la bibliotec` pentru c` \mi place s` citesc.“ {i plec [i le mul]umesc [i m` g\ndesc, oprit` \n fa]a unei alte vitrine de bibliotec`, de data asta una majoritar`, din cea plin` de flori [i c`r]i m\ncate de timp [i soare, c` \n`untru m` a[teapt` o sumedenie de alte subiecte „tari“. Condi]ii insalubre, articole de lege \nc`lcate, cititori care vor [i n-au de unde, bibliotecari care se lupt` cu sistemul… Oftez [i-mi trece prin minte c\t de inutil ar fi fost \ntregul meu reportaj, dac` raportul \ntre bibliotecile renovate [i cele care de-abia mai respir` ar fi fost inversat. {i c` uneori [i reporterii s-ar lipsi bucuro[i de unele subiecte. Dar, asta e, ridic din umeri [i dau s` intru. „Nicolae Labi[“. F`r` grup sanitar [i intrare blocat`.

Situa]ia bibliotecilor publice din Bucure[ti pe sectoare În sectorul 1, exist` doar [apte filiale, din nou` necesare, doar cinci calculatoare, fa]` de treizeci (minimum necesar). Sectorul 2, care are o popula]ie de peste trei sute [aizeci de mii de locuitori, are la dispozi]ie doar cinci filiale, fa]` de paisprezece, recomandate de lege, iar fa]` de o suprafa]` legal` de 2.521 de metri p`tra]i, spa]iul alocat filialelor de aici fiind de doar 718 de metri p`tra]i. Dintr-un minimum necesar de patruzeci [i dou` de calculatoare, exist` doar trei. În sectorul 3, la o popula]ie de aproape 400.000 de locuitori, exist` doar [ase filiale [i trei calculatoare, iar spa]iul alocat este de 1.395 de metri p`tra]i fa]` de necesarul de 4.961. În sectorul 4, exist` cinci filiale existente (din [apte necesare), spa]iul alocat este de 506 de metri p`tra]i, fa]` de 3.882, exist` un singur calculator (fa]` de minimum 36). În sectorul 5, din opt filiale necesare, exist` doar trei care func]ioneaz` \ntr-un spa]iu \nsumat de 486 de metri p`tra]i, fa]` de 3.630, iar \n sectorul 6, [ase filiale care func]ioneaz` \ntr-un spa]iu de 422, fa]` de 5.646, av\nd, de asemenea, un singur calculator, fa]` de un minimum de treizeci [i trei.

IULIE 2006


CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Afaceri la Craiova Din c\nd \n c\nd, \n amintirea vremurilor de mult duse, c\nd scriam romane cu o oarecare culoare istoric`, ochii \mi z`bovesc pe c\te o terfeloag` nim`nui folositoare azi. Negustorul improvizat m` \mbie s` o cump`r la un pre] de nimic, c` nici el n-a dat mult pe ea, mai bine zis n-a dat nimic, fiindc` a recuperat-o de la groapa de gunoi. A[a m-am pricopsit, pl`tind pre]ul unui ziar, cu volumul Me[te[ugari [i negu]`tori din trecutul Craiovei – Documente (1666-1865), ap`rut la Bucure[ti, \n 1957. {i ce s` zic, nu mi-a p`rut r`u deloc, cu toate c` singurele lucruri care \mi prisosesc \n cas` s\nt c`r]ile. În respectivul op am g`sit reproduse c\teva documente referitoare la b`rbierii din Craiova. La 1838, b`rbierii erau cinci la num`r [i anume: Ioni]` Naltul, Dinic` Scundicelul, Ioni]` Petrovici, Stanciu Constandin [i Gheorghe B`rbieru. Cei cinci erau obliga]i printr-o hot`r\re a Oc\rmuirii jude]ului Dolj s` se aprovizioneze cu lipitori, astfel \nc\t nimeni care avea trebuin]` de ele s` nu duc` lips`. Cum odat` cu venirea frigului b`l]ile \nghea]`, iar lipitorile se dau la fund pentru iernat, aprovizionarea trebuia f`cut` din timp. Scandalul izbucne[te pe 14 noiembrie 1838, c\nd Poli]ia ora[ului Craiova, dup` cercetarea st`rii lipitorilor, constat` c` \n ora[ s\nt numai 845 de lipitori, cu mult sub cantitatea necesar` peste iarn`. Pe 17 noiembrie, doftorul Petre Veron confirm` [i el constat`rile poli]iei: „…lipitorile ce le au d-abia pot fi d` ajuns pentru o lun`. {i a[a ora[ul se afl` \n primejdie d` a r`m\nea f`r` lipitori [p` iarn`]“. Cei cinci b`rbieri au ridicat din umeri a neputin]` \n fa]a \ngrijor`rii autorit`]ilor. Ei \nc` din 5 maiu \[i f`cuser` datoria [i anun]aser` Departamentul Trebilor Din`untru c` f`r` doar [i poate ora[ul Craiova va intra \n iarn` \ntr-o criz` de lipitori. Iat` jalba isnafului b`rbierilor din ora[ul Craiova: „J`luim \n`l]imii

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

m`rii voastre c` aici \n ora[u Craiova s-au ivit c\]iva ovrei du peste grani]`, cari au coprins b`l]ile d` v\neaz` lipitori, din care pricin` aduce politii lips` p` deoparte la vreo vreme d` primejdie, iar pe de alta d` le lor v\na, aduce scump`tate, c`ci la unii din or`[ani care sunt \n stare pl`te[te, iar al]ii find sc`p`ta]i, s\ntem sili]i d` le punem lipitori f`r-d` plat`. D` aceea alerg`m la milostivirea \n`l]imii voastre, ca prin luminat` porunc` s` se conteneasc` v\narea d` asupr`-le, ca s` nu cerce op[tia vreo lips`, c`ci l`cuitorii au s`rit cu to]ii d` prinde lipitori [i le vinde la acei ovrei, cunosc\nd pre]u mai multu [i noi suntem propi]i du p` la b`l]i, fiind toate coprinse d` ei, d` nu v\n`m lipitori pentru trebuin]a ora[ului“. ■

89


© Lucian Muntean © Lucian Muntean


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

FRAGMENTE Sorin Stoica

Aventurile unor români \n str`in`tate Aparent nu va fi vorba aici despre ni[te aventuri demne de a fi consemnate. Doar de o banal` excursie din urm` cu 10 ani a unor români obi[nui]i. A[adar, nici m`car proximitatea temporal` nu ar fi un argument. {i totu[i, dup` cum ve]i vedea, cei patru excursioni[ti români au ceva din candoarea, ingenuitatea primilor exploratori care pleac` spre Indii. Sau, [tiu eu, a unor badea Câr]ani dota]i cu Dacie 1300.

Spre Strasbourg cu antifon natural În ’94 am v\ndut [i noi ni[te p`m\nt [i am f`cut rost de ceva bani. A[a am zis s` plec`m [i noi, io cu nevast`-mea [i cu copiii, s` vedem Fran]a. Preg`tirile au durat destul de mult, c` era ma[ina lovit` de tanc [i a trebuit vopsit`. Ne-o lovise calul unui br`nean, de fapt, nu tancul. A s`rit cu picioarele pe parbriz. M` rog. Asta e mai pu]in important. Cum am plecat, era diminea]a frumos de tot [i aproape de Poiana M`rului am v`zut turmele cu bivoli care st`teau \n lunc`. {i ajungem \ntr-un sat, nu-mi mai aduc aminte cum se numea. La fiecare poart`, din asta \n stilul s`sesc, \n fa]`, erau c\te doitrei porci a[a, sau scroafe cu purceii. Fac, iete, m`, `[tia scot porcii la p`scut! {i mai \ncolo erau ni[te in[i d-`[tia must`cio[i cu ni[te zg\rbace, ni[te bice. Dup` aia m-am dumirit [i i-am zis nevesti-mii, p`i, tu nu-]i mai aduci aminte de Lic` S`m`d`ul? Adunau porcii a[a cum \n satele astelalte adun` oile, vacile. Era b`legar de pe drum pe ma[in` de la ditamai tur-

mele de porci. A trebuit s` opresc ma[ina, porcii plini de noroi s-au [ters pe ma[ina noastr`. Se f`cuse stratul de mizerie de cel pu]in un deget [i de-atunci a r`mas chestia c` noi avem ma[in` cu antifon natural. Abia aproape de Strasbourg, c\nd ne-a plouat r`u de tot, s-a luat rahatul de porc. Am plecat pe 11 iulie. Prima sear` ne-am cazat la N`dlac. Zic, \nt\i ne ducem la vam` s` vedem care s\nt treburile, c` nu ie[isem niciodat`, ]i-am spus. Ne-am dus pe acolo [i hot`r\m: m\ine venim la vam` la 6. Nevast`-mea, seara, hai s` te cinstesc! Eram speriat ca de bombe. Aveam de condus, nu-mi trebuia nici un rachiu...! Pusesem ceasul s` sune la 6. Cum era pozi]ia camerei, cum b`teau luminile, naiba [tie, cert e c` ne-am trezit suspect de repede. N-am auzit ceasul [i am v`zut afar` lumin`. Hai, repede, str\nge calabal\cul! M` uit la ceas, parc` era [ase [i zece. Ce s` mai bei cafea! Mi-am f`cut o cafea cu ap` rece. Ziceam c` e t\rziu [i pe urm` se aglomereaz` la vam`. La recep]ie ne \ntreab`, ce face]i, de ce pleca]i a[a devreme? C` o s` fie vama mai strict`, la ora asta e foarte periculos. C\nd ne uit`m la ceas, abia era trei f`r` un sfert. Nu era [ase [i zece, fusese ceasul d-andoaselea sau [tiu io ce se \nt\mplase! Nu era nici o lumin` afar`, io nu [tiu ce v`zusem! Ne-am dus p\n` la urm` la vam`. Aveam dou` canistre de benzin` [i `ia ne-au \ntrebat: spre Iugoslavia? Nu putem trece cu benzin` c` era embargoul. Nu, c` o lu`m \n sus, spre Ungaria. Am trecut vama simplu, nu ne-a \ntrebat nimeni nimic. Dar din spate, la un moment dat, o ma[in` ro[ie ne tot semnaliza. Ce pizda m`-sii vor `[tia? Era poli]ia.

91


FRAGMENTE C` s` treci la patru diminea]a, intraser` la b`nuieli. S-au uitat prin portbagaj la toate cutiile alea ce aveam, droguri, alcool. P-orm` a luat copiii. VeziDoamne, [tiau c` ]iganii no[tri v\nd copii.

Mit fruhstuck

■ Sorin Stoica (19782006) a publicat: Povestiri cu \njur`turi, Editura Paralela 45, 2000; Dincolo de frontiere, Editura Paralela 45, 2002; Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (cu Zoltan Rostas), Editura Tritonic, 2003; Povestiri mici [i mijlocii, volum colectiv de proz` scurt` (cu Ciprian Voicil`, Cosmin Manolache [i C`lin Torsan), Editura Curtea Veche, 2004; O limb` comun`, Editura Polirom, 2005; Televizorul \n micul infern, volum de etnografie mass-media (cu Zoltan Rostas), Editura Tritonic, 2005; Cartea cu euri, volum colectiv de proz` (cu Roxana Moro[anu, Cosmin Manolache, C`lin Torsan, Ciprian Voicil`), Editura Curtea Veche, 2005.

Am ocolit tot lacul Balaton, c` Budapesta am zis s-o l`s`m pentru la \ntoarcere. Pe la trei jumate dup`-mas`, [tiam c` trebuie s` ne apropiem de Viena. Prima senza]ie a fost a[a. Se auzea un zumzet, ca un stup, parc` te-a b`gat cineva \ntr-un cazan [i zdruncin`. {i din ce \n ce mai tare, din ce \n ce mai tare... Pe ce strad` om fi intrat noi, c` la un moment dat m-am trezit c` aici s\nt patru-cinci benzi, acolo patru-cinci benzi, p-orm` unele-n jos, altele-n sus. Începuse s` curg` transpira]iile pe mine, b` frate, unde s\ntem? C\nd v`d scris, mare de tot: Viena. O iau acuma pe unde o da Dumnezeu! Am luat-o la \nt\mplare. Cert e c`, pe unde am fost, n-am g`sit loc de cazare. Cu c\t \naintai, pre]ul cre[tea. {i ne-am \ntors, v`zusem la intrare: rooms, rooms, rooms. Zimmer frei. Erau pensiuni din astea foarte dr`gu]e, cu vegeta]ie, mi-a pl`cut mie. Am b`tut la o poart`. Costa invariabil echivalentul a 200 de m`rci de persoan`. Mit fruhstuck peste tot. Ni[te or`[ele-satelit unde vin barosanii \n week-end. Vorbeam pe la to]i mit fruhstuck. M-au \nnebunit. Las`-l dracu’ de fruhstuck. Nu, c` intr` \n pre]. Problema era c` nu prea ne \n]elegeam. Nu mai vorbisem german` din liceu. V`d unul pe drum. Hai s` m` l`mureasc` `sta. Iau io dic]ionarul cu 14 limbi [i cu expresii uzuale [i, cu c`r]ulia \n m\n`, m` duc spre `la, guten tag! Era blonziu cu ochi alba[tri, fa]` de neam] pur s\nge! I-am spus io a[a! Ein zimmer... ~la se cam uita ciudat la mine! M`, nu i-oi fi vorbit corect! Scot, deschid c`r]ulia [i recit de acolo, la care `sta, fericit, scoate [i el o c`r]ulie [i-mi arat` c` are [i el. Era ucrainean. Da’ tot blonziu ca un neam]. Ne-a explicat el unde g`sim mai ieftin. Ave]i zwei kinder, dou` camere. {i mit fruhstuck, altfel nu se putea. Las` dom’ne c` dormim noi acolo \ntin[i pe jos, vedem noi cum. Nein! Nu se poate! Au \nceput ei s` fac` combina]ii, c` dorm io cu b`iatu’ [i mama cu fata! P\n` la urm`, las`, d`-ne camerele! Hai s` facem c\te un du[, c` eram mizerabili dup` ce str`b`tuser`m toat` Ungaria plus o por]iune din Austria. Erau cabine din astea de du[. Fii-mea, c` ea face baie prima. Intr` \n cabina de du[, tragem noi alea acolo, c\nd s` dau drumul la ap`, nu venea apa deloc, m`, ce pizda m`-sii? Mai

92

D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

v`zusem baterii din astea mono-bloc. Am tras de aia \n sus \n jos, nimic. M`, trebuie s` fie o dandana aici. Am \nceput s` caut ventilele, m`, trebuie s` aib` ventile de siguran]`. M` apuc, ap`s pe butoane pe acolo, facem ce facem, d`m drumul la ap`. Îi ar`t fii-mii pe ce s` apese. Ea n-a v`zut probabil pe unde umblu io acolo. P\n` la urm`, a f`cut ea s`r`cu]a ce-a f`cut \n`untru, \i tr`sesem perdelele alea ca s` n-o vad` fii-miu c` chiar dac` atunci c\nd erau mai mititei f`ceau baie \mpreun`, acuma aveau 9 [i 10 ani [i deveniser` mai pudici. La un moment dat, v`d c` se deschide o u[` din aia [i se revars` vreun metru de cl`buc [i-n el fiimea, care atunci avea [i ea tot vreun metru [i-un pic. {i cl`bucul at\rna s` cad` jos. Fii-mea disperat` pl\ngea c` pe du[ nu venea dec\t spum`. M`, ce-a f`cut asta? B\z\ia acolo, o fi zis c` se \neac`. Cine o mai scoate pe ea din cabin`? Am ap`sat io ce-am ap`sat, p\n` la urm` am oprit apa. Acuma cum s` bagi spuma aia la loc? Îi dau iar` drumul la ap`, iar venea numai spum`. {i-a revenit apoi. Probabil era b`gat s`pun lichid direct acolo. P\n` la urm`, am mai \nv`]at ceva.

Parcarea bolgie A doua zi, dup` ce-am m\ncat mit fruhstuck-ul, am plecat de acolo la Viena. Cu g\nd c` avem traseu lung. Vedem Viena, pe urm` o lu`m spre Salzburg, voiam neap`rat s` v`d Salzburg-ul. Aveam un fost vecin care fusese aici, \mi trimisese ni[te vederi [i \mi f`cusem io o p`rere foarte bun`. Ce mai citisem, Mozart [i... Am intrat iar \n Viena. Bine\n]eles, certurile. C` nevast`-mea, copilot, nu [tie s` citeasc` o hart`. A zis c` io s\nt prost c` ea mi-a zis la st\nga [i io am luat-o la dreapta. Hai s` vedem unde l`s`m ma[ina ca s` vizit`m centrul Vienei, Opera [i ce mai era de vizitat. Ar`ta parcare, dar nimic p-acolo. M`, unde au `[tia din Viena parc`rile? Ha], m` trezesc la intrarea la un tunel. Bariera pus`, unul \ntr-o gheret` pe dreapta. S-a uitat `la la noi, io \i fac semn s` ridice bariera. A scos un tichet pe care scrisese probabil data ora ziua, minutul, secunda. Deschide bariera, ha] \n jos. (Interjec]ia care apare cel mai frecvent. {i poate nu \nt\mpl`tor.) Primul nivel full, ocupat tot. Era a[a, circular` parcarea. Al doilea nivel – tot full. Al treilea… Pe urm` n-am mai ]inut cont. Mai jos am v`zut c` mai erau locuri. Ha], cu ma[ina acolo. Îi spun lu’ nevast`-mea s` scrie locul de parcare, era un A 311, nu mai [tiu 814, nu conteaz`. Sau


IULIE 2006

FRAGMENTE

cum zice Luci pai’[pe nou` doi’[pe. La el totul e pai’[pe nou` doi’[pe. Am l`sat ma[ina acolo, am \ncuiat-o. Ne ar`ta acolo ie[ire pe picioare, h\[ti, sus [i am revenit la suprafa]`, ne-am dus ne-am plimbat, am vizitat catedrale. Am pierdut vreo patru ore poate mai bine. Hai s` plec`m! Era t\rziu.

~[tia mici poate era cam devreme pentru ei, dar au r`mas cu ni[te treburi \ntip`rite. La ei intervenea u[or oboseala [i mai a]ipeau, mai picoteau. {i \n special c\nd eram pe autostrad` [i era ceva mai monoton, p`i, tr`geau ni[te soamne de n-aveai treab` cu ei. Hai s` vedem unde mai mergem. La Innsbruck. Eeeee, [i-acum \ncep aventurile cu parc`rile! Oprim \ntr-o parcare, frumos de tot, soare p-acolo. M\nc`m ceva, \mi fac o cafelu]`, m` \ntind, c` s` conduci at\tea ore, \]i dai seama… C\nd, descoperim c` nu e ap` la bud`. Ce pizda m`-sii, aceea[i treab`, s` mai umblu pe la ventile, eram io marele instalator s` caut pe-acolo. Face ce face fii-miu, \nt\mplarea a f`cut c` a dat cu m\na, ha] a \nceput s` curg` apa! S-a speriat. M`i, tata, da’ curge. Io am v`zut faza. Mare automatist, mi-am pus inteligen]a la contribu]ie, am decretat c` are senzori! Puneam m\na, \ncepea [i curgea apa, luam m\na, se oprea apa. Ne-am distrat acolo, plus copiii, era tot o treab` pe ei s` se stropeasc`, c` era var`, cald. Buuuuun, se duce nevast`-mea la veceu. {i st`. Cinci, zece, dou`zeci de minute. Apare [i ea dup` vreo 25 de minute. Io st`team la o mas`. C` erau mese cu scaune, containere cu g`urele \n care aici puneai sticlele, aici cutiile, aici gunoiul menajer, aici h\rtia! La noi au ap`rut de c\]iva ani doar. {i vine nevast`-mea, ce dracu’ ai f`cut, tu? Ai tras un pui de somn pe c`c`stor? Cic`, nu, dar s` vezi tu ce de[tep]i s\nt `[tia! M-am a[ezat pe veceu [i dup` ce am terminat, m-am uitat de h\rtie, nu aveam h\rtie,

D I L E M AT E C A ●

Ca privitor de lucruri de art` [i de frumuse]i, Golescu e un primitiv. El are \n]elegerea ]`ranului care merge la b\lci, sperietura de tot ce e mare [i cu me[te[ug. M`sura estetic` a lui e st\njenul. La Pesta a m`surat cu pasul o latur` a unei pie]e [i a f`cut socoteala c` ocoli[ul tot va fi fost de 800 de st\njeni. (G. C`linescu) Am intrat \napoi \n parcare cu liftul, am ap`sat iar pe butoane pe acolo. Am ie[it din lift la nu [tiu ce etaj. Nu mai era ma[ina! Ne-au furat ma[ina! Începusem [i cu alte teorii, e[ti tu proast`, probabil c` `[tia au vreun mecanism [i, cu c\t se gole[te un nivel, urc` ma[ina mai sus. Cum s` urce c` erau de beton? Hai mai sus, poate o fi mai sus! Nimic! Hai mai jos, iar` coboar` vreo dou` etaje! Iar nimic! M`, `[tia ne-au furat ma[ina! P\n` la urm` am g`sit-o, pup`turi, uite ma[inica mea! Cea mai pr`p`dit` din Viena! Stai a[a s`-i pun un pic de ulei, stai s`-i schimb [i bujiile c` parc` nu merge prea bine. M-am moscolit, hai s` plec! Ha], am ie[it, ne cere `la tichetul! Era prima treab` cu tichet c` p\n` atuncea nu v`zusem. Bag` `la, g\l-g\lg\l au \nceput s` se \nv\rt` roti]ele alea, ne-au luat \n jur de 80 de m`rci.(Un fel de teroare a tichetului, butoanelor. Nu putem s` nu observ`m la conchistadorii no[tri c` mai mult` energie risipesc \n chestiuni utilitare, \n \n]elegerea mecanismelor birocratice ale teritoriului str`b`tut dec\t \n „vizitarea obiectivelor“.)

{i-acum \ncep aventurile cu parc`rile Am plecat. Am trecut prin Salzburg, am vrut s` urc [i pe la cetate, dar se urca doar cu piciorul [i am renun]at. Or`[elul – foarte frumos \mp`r]it \n dou`. La poduri d`dea \n`l]imea, lungimea podului [i te aten]iona, avea ni[te d-`lea, cum e c`ciula lui Mo[ Cr`ciun, care se umflau mai mult sau mai pu]in [i \n func]ie de alea trebuia s` reduci viteza. Cea mai mare ad\ncime era de vreo 260 de metri. Ditamai h`ul.

© Simion Ivanoschi

93


FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ●

am ap`sat pe un buton, a venit h\rtia! Taci c` m-am descurcat! Dup` un oarecare timp a \nceput s` curg` apa \n alt` parte s` te speli pe m\ini! P-orm`, a \nceput s` mai b\z\ie ceva din perete. De la usc`tor, [tii. Am stat, m-am uscat, m-am \ncheiat la pantaloni [i, pe urm`, s` trag apa! Nu era nimic de tras apa. {i m-am uitat [i am ap`sat pe butoane [i iar mi-a dat h\rtie, [i iar a curs apa, iar a \nceput s` b\z\ie peretele. {i i-am zis, tu, nu cumva aveau `[tia [i vreun f`c`le] ca s` te [tearg` [i la cur? Vreo m`tur` ceva. {i ce crezi, zice, am ie[it, d`-i \n m`-sa! {i, c\nd am ie[it, s-a tras [i apa! De-aia r\dea nevast`-mea de nu mai putea! A auzit \n spatele ei c` s-a tras [i apa! Am stat acolo, am m\ncat. Dup` aia am mai oprit \ntr-o parcare. Mi-a pl`cut mie, erau ni[te bolovani uria[i. C\nd aud, h\rrrr, o h\rj\ial` pe sus. M`, ce-i p-acolo? La un moment dat, \ntrez`resc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai \ncolo. C\nd o locomotiv` micu]` cu un trenule] de agrement – probabil pe sus pe acolo erau cabane ceva. Am mai stat special \nc` vreo or` p\n` c\nd am v`zut trenule]ul urc\nd. Ca moc`ni]ele care c`rau lemne pe vremuri. Probabil avea [i cremalier`. Adic`, \n por]iunile foarte \nclinate, mai intra \nc` o roat` cu un soi de crest`turi din]ate [i roata aia ajuta s` treac`

de por]iunile grele. O roat` suplimentar` cu ni[te din]i ca de fier`str`u. La Innsbruck am v`zut trambulinele unde a fost Olimpiada prin ’60 cu Jean Claude Killy.

IULIE 2006

Bariere [i bariera[e Pe urm` am mai f`cut o bucl`, am intrat \n Germania. Am venit iar \n Austria. Am v`zut [i acolo trambulinele. Acolo, la Innsbruck, am p`]it una dintre cele mai groaznice nop]i. Am oprit la o pensiune, n-am g`sit s` dormim, am fost pe la s`teni, era un mo[ulete cu care nu ne-am \n]eles. {i era sear`, \ncepe ploaia. To]i tr`geau pe dreapta, st`teau lini[ti]i, numai io cu Dacia mea de nici pe viteza mare nu aveau [terg`toarele cum s` fac` fa]`, m` d`deam coco[. P\n` la urm`, se [i \nnoptase, tragem pe dreapta. Fuseser`m \n[tiin]a]i, s` nu sta]i noaptea prin parc`ri, c` se fur`, c` Tiruri, c` turci… c` [i românii mai repede \i fur` pe români. Tragem pe dreapta, din ce \n ce mai r`u. O noapte de co[mar. Ne-am \nghesuit \n ma[in`. Patru in[i \ntr-o Dacie. Am b`gat copiii \ntre noi. Aveam ni[te perne, ni[te cergi din Maramure[ s`-i ducem cadou lu’ madam Gabi, care ne a[tepta \n Fran]a. Toat` noaptea am pus p`turile \n geamuri,

© Vasile Dorol]i

94


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

c` `[tia mici dac` a]ipeau imediat f`ceau ca to]i dracii... Groaznic, parc` se sp`rgea totul \n capul t`u. Cum-necum a trecut ploaia, nu ne-a atacat nimeni, cu toate c` \n fa]` erau dou` tiruri turce[ti. Fiecare [i-a v`zut de somnul lui. Diminea]a mai picura. Zic, azi ajungem la Paris c` era 14 iulie, [i s` prindem focurile de artificii de pe Champs Elysées. La Strasbourg a \nceput [i acolo o ploaie. La vam`, actele. Dup` ce ne-au controlat, ne-au b`gat \ntr-un birou ne-au luat la puricat. Declara]ii cum c` nu ne vindem copiii. Se speriaser` `[tia mici, intraser` la b`nuieli. Cum c` nici io [i nici nevast`-mea nu s\ntem de acord s`-i vindem. C` cunoa[tem legile statului. Ne-a ]inut vreo or` \n vam`. Cum am plecat din Strasbourg, n-am mai avut benzin`. M`, dac` n-am c`utat... M` tot opream [i \ntrebam, dar nu mai [tiam cum se spune benzin`, le-am ar`tat la `[tia rezervorul, poate se prind. P\n` la urm`, \mi spune unul, aaa, essence! Essence-ul benzinii pizdii m`-tii! {i ne-a ar`tat, era la vreo 50 de metri mai \ncolo, o benzin`rie. Am luat benzin`. Frumuse]ea care-a fost? Trag ma[ina la benzin`rie, vine o feti]` dr`gu]`, z\mb`rea]`, c\t v` pun? Bag` acolo p\n` crap`! {i st`team, m` jucam cu capacul de la rezervor. {i pe capacul de la rezervor scria foarte mare essence, c` Dacia era copiat` dup` Renault. A fost circul dup` lume! Dup` Strasbourg, continua s` plou`, vedeam ceva, a[a, care bara drumul, numai bariere [i bariera[e. M`, ce se \nt\mpl` aici? Am f`cut ca \ntr-un film cu Mister Bean. ~ia, dac` plou`, trag pe dreapta. {i io eram singur cu toate barierele alea \n fa]`, [i acolo nimeni. Pe cine s` \ntrebi? Stau [i m` uit. M`i, nevast`, uite, arat` \n dreapta trei bariere cu ni[te m`g`oi de-alea mari de ma[ini. Interesant, ce era? C` mai ar`ta [i o m\n` cu un cartona[ galben [i ni[te buline colorate. Pe urm`, ar`ta vreo patru din astea cu ma[ini mici, dou` cu ceva, altele cu ni[te cercule]e. În partea ailalt`, mai ar`ta ceva pentru motociclete. M` duc acolo, nimica, dar nici bariera nu se ridica. Dau \napoi, h\\\], m` trag pe dreapta de tot. Într-un t\rziu, apare unul cu o ma[in` din asta pricopsit`, ha], opre[te \n fa]a barierei, bag` ceva pe st\nga, se ridic` bariera, d`-i `la mai departe, ha] se pune bariera. Ca-n Mister Bean. Definesc semnul ca pe orice este astfel determinat de ceva diferit, numit obiectul s`u, [i care determin` astfel un efect asupra unei persoane-

FRAGMENTE efect pe care \l numesc interpretant – acesta din urm` fiind mediat de obiect. Faptul c` am ad`ugat c` e vorba de un efect „asupra unei persoane“ este o pr`jitur` aruncat` lui Cerber, c`ci am ajuns la disperare din cauz` c` nu-mi pot face \n]eleas` concep]ia mai larg`. (Charles Sanders Pierce) Fac [i io-n a[a fel s` m` ]in dup` unul. Mai vine unul, tot la fel. Hopa, gata, deja m-am de[teptat. Ap`s pe buton, nimica. ~ia b`gau cardul, ap`sau pe buton, extr`geau [i gata. Hai s` mergem la `ia cu guguloaiele. Era o barier` lung`, vreo 20 de metri. Vreo nou` jum`t`]i de [osea. Ap`s pe butona[ul ro[u, apare pe un ecran – 18 franci. Pune]i \n monezi de zece, cinci [i de unu. B`g`m acolo, nimic. Acolo scrie mai da]i un franc. C\nd m` uit mai bine, jos, \ntr-un co[ule], refuzase o moned`, probabil mai deformat`. Hai s` b`g`m alta, ha], s-a ridicat bariera, Doamne ce de[tep]i s\ntem! Mergeam pe autostrad` pe partea pro[tilor, ne claxonau [i tirurile. Mergeam de se zg\l]\iau [i tablele de pe Dacie – [i era nou`. Aveam 140 lini[tit. Mai \ncolo, alt` barier`, preg`te[te banii, c\nd, ha], \mi d` un tichet, parc`-l v`d [i acuma. A, e bine, asta e f`r` bani! Dup` n kilometri, iar barier`, dar aici erau ghi[ee [i era o f`tuc` acolo. Tu, hai s` oprim undeva, c` nu mai puteam, m` durea spatele. O parcare, frumos de tot, cu juc`rele pentru copii. Am m\ncat, mi-am f`cut ditamai cana de nes. Am tras un pui de somn de vreo or`. Primisem alt tichet pentru tronson. Am pierdut acolo o groaz` de timp. La urm`torul ghi[eu, s` mi se fac` p`rul m`ciuc`. Fuseser` numai vreo 30 de kilometri [i-mi luase mai mult dec\t de la Strasbourg [i p\n` la tronsonul `la. P-orm` mi-am explicat treaba c` \n toate parc`rile nu pl`teai nimica, dar ei probabil aveau un timp calculat, cu o vitez` de, de aici p\n` aici at\t faci, \n rest \nseamn` c-au folosit parc`rile, veceurile, a[a c` s` pl`teasc`. Dinicu Golescu (...) nu pare s` fie deloc un artist. Totul e orientat spre utilitate, spre notarea factorilor de civiliza]ie material`. (Nicolae Manolescu) În noaptea aia n-am ajuns dec\t p\n` la Verdun. Am v`zut focuri de artificii. Mai erau 200 de km p\n` la Paris. Am g`sit un hotel pentru camionagii [i ne-am cazat acolo.

95

De acela[i autor


FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ●

O c`m`ru]` l\ng` hipodrom

Era o c`m`ru]`, dar pentru noi era foarte bine c` ne apuca dou`-trei noaptea prin centru. C\t sta]i? 10 zile! C\nd termina]i, veni]i s`-mi da]i cheile.

A doua zi, era duminic`. Noi vorbiser`m cu madam Gabi c` o lu`m \nainte [i, c\nd \nt\lnim Sena, oprim ma[ina, \i d`m telefon s` vin` ea s` ne ia. Intr`m \n Paris, o ploicic` m`runt`, b`ltoci. D`m de Sena, aia trebuia s` fie. Am intrat pe poarta Est. Dup` toat` chestia asta, hai s` d`m un telefon, de unde cartel`? Era duminic`, toate astea de tutun \nchise. Ne-am rugat de una, ne-a dat aia cartela. Gabi era plecat` la Karsluher. Erau ni[te doctori la ea care ne-au spus cam cum ajungem. Ne-am \nv\rtit pe periférique extérieure, s-a f`cut noapte [i cu chiu cu vai ajungem. C\nd vedem Sainte-Luce-la-Fôret, unde trebuia s` ne ducem noi. Facem ce facem, ne rotim pe acolo, ajungem la Prim`rie. Era panou cu str`zile, strada pe care o c`utam noi nu era. Hai s` d`m telefon, apare unul beat ]`nd`ri, dintr-o spelunc`. Dar, p\n` la urm`, dr`gu], mi-a adus telefon mobil \n m\n` [i m-a pus s` sun. ~sta era un cartier nou, care se numea ceva cu nuci. {i mi-a spus c` e o strad` \nainte de gar`. Ne \nt\lnim cu doctoru’, cu Dacia, dom’ne? Se \nchina, cum a]i ajuns, dom’ne? Era medic anestezist, trei scaie]i. Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi d`m peste unul b`rbos care, c\nd ne vede, \ncepe s` urle, prahovenii mei! El era din V`lenii de Munte. Plecat din ’85, \[i luase [i so]ia, [i fata prin Crucea Ro[ie. Fusese profesor de desen. F`cea treburi din astea cu artele plastice. Prinsese treaba asta cu o expozi]ie a tinerilor arti[ti. Spre deosebire de românul de afar`, care e \n stare s`-i spun`, ca Petru lui Isus, io nu-l cunosc pe omul `sta!, artistul `sta era mai omenos. Cu al]i români n-am mai avut de-a face. Era o ]iganc` la metrou, una de-a noastr`, c` se cuno[tea. {i ies doi tipi [i unul \i trage un [ut \n cutia unde str\ngea bani. Asta, merde, merde, dracu’ s` te ia! Fii-miu, imediat, tati, asta e de-a noastr`! Taci, m`, din gur`, s` nu se prind`! Era ]iganc`, ]iganc` român`. Cel mai reprezentativ tablou al `stuia din V`leni era o p\nz` albastr` [i cu tot o dung` galben`. Pe diagonal`. Dar ce era aia... Ne-am dus la ei, nu mai [tiau ce s` pun` pe mas`, semipreparate de-ale lor. Le-a dat la copii c\te 50 de franci. Pe urm` ne-am \ntors la madam Gabi care venise din Germania. Ne-a dus \ntr-o garsonier` \n buricul t\rgului, vizavi de hipodromul din Paris. O c`m`ru]`, dar \ntr-un bloc cu totul automat [i, c\nd plecai de acas`, ap`sai pe ni[te butoane [i oprea gazul, apa, tot, lumina, plus c` intra sistemul de securitate \n func]iune.

96

IULIE 2006

Milo din Venus [i Casa fantomelor Prima zi s-au stricat `[tia mici la stomac c` au b`ut ap` menajer`. Francezii nu beau ap` de la robinet, doar ap` plat`, sucuri. N-am s` \n]eleg niciodat` de ce apa era mai scump` dec\t sucurile. M` rog. Ne bag` madam Gabi la metrou. N-o]i fi pro[ti s` pl`ti]i patru bilete. Lua]i c\te un copil \n fa]` [i trece]i \mpreun`. Galeriile Lafayette. De aicea s` nu cump`ra]i nimic, e numai pentru vizitat. Nu lua]i nimic de pe centru. Prima dat` ne-am luat camera video. Apoi am fost la Luvru, la Tuilleries. La Luvru am stat o zi \ntreag` [i n-am v`zut nici un sfert. Mi-am f`cut socoteala, vreau s` v`d neap`rat Civiliza]ia egiptean`, am v`zut pe Milo din Venus, cum zicea fii-miu. Tablouri mari pe jumate de perete. Am v`zut partea asta greac` [i roman`. Am fost la Euro-Disney, ne-am plimbat cu vaporul cu zbaturi, c`pitanul f`cuse o pasiune pentru copii. C\nd ne-am dat jos, ne-a [i salutat [i a tras o salv` de-aia, uuuu. În Tunelul groazei, la Casa Fantomelor, am mers doar cu fii-miu, noi, b`rba]ii, las` c`c`cioasele astea c` le \n]eap` inima. Era \ntuneric a[a, groaz`, mai sc\r]\ia c\te o plac`. Cic`, bine a]i venit \n Casa Fantomelor! De aici nimeni nu mai iese zdrav`n! Îi traduceam lui fii-miu ce mai \n]elegeam [i io. De fapt, era chestie de iluzie optic`. Noi am intrat \ntr-o camer`, dar zidurile se mi[cau c` ziceai c` intri \n fundul p`m\ntului. Dup` care se deschide o u[`: pofti]i \n cale[tile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de calea[c`, cu scaune duble, prins [i acolo cu centuri de siguran]`, numai muzic` funebr`, lilieci, l`tr`turi [i url`turi de lupi. Ap`reau c\te un stol de lilieci, personaje din astea, pe urm` o mas` cu cotoroan]e, numai cranii, numai oameni decapita]i, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar ni[te draci. Acum a]i ajuns \n fundul iadului! Nu ne crede]i? S\ntem cu voi! O chestie foarte interesant`. Scaunele, cum st`team, s-au mutat, pe perete ap`rea chipul t`u, [i \n spatele nostru, dracii, care f`ceau hi, hi, hi, hi. {i schele]i, [i fantome. S` te str\ng` de g\t. Cu vr`jitoare zbur\nd. Tot nu s\nte]i convin[i? Acum ajungem \n focul iadului. A \nceput s` ne zg\l]\ie, f`ceau scaunele cu noi ca toate alea. Fii-miu


D I L E M AT E C A ●

IULIE 2006

chiar se speriase, fugi, m`, tu nu vezi c` s\nt prinse cu sfoar`. Pe el l-a \nsp`im\ntat treaba c` \ntr-adev`r s-a v`zut chiar pe el. Nu c` r\deau dracii... I-am spus, p`i, r\zi [i tu la ei… F`cea: hi, hi, hi. Tot o hlizeal`. De diminea]a, de la 8, p\n` seara am stat acolo. Le-am luat ni[te baloane superbe cu Mickey Mouse. Au stat cu ele pe post de perne \n ma[in`. Alea [i acuma s\nt dezumflate, s\nt pe undeva puse bine. Au stat umflate sau le-am dat lu’ cumnat`-miu, c` are [i el copil mic acuma.

Cu ce estem inchercat? La \ntoarcere n-am mai avut a[a peripe]ii. Am oprit la Bruxelles s` vedem NATO, Parlamentul European, s` vedem Catedrala din Köln. {i ajungem la vama din Slovacia, unde ni[te români \njurau c` s` pl`tesc iar`, b`ga-mi-a[, se auzeau acolo cele mai frumoase cuvinte române[ti. {i, c\nd intr`m \n vam`, unul gr`su] st`tea c`lare pe barier` [i vorbea a[a, c\ntat, unde mergeeeem? Cu ce estem inchercaaaaat. Vorbea române[te, dar io nu \n]elegeam nimic. Ce zice, ce zice `sta? Cu ce estem inchercaaaat... Suna ceva aproximativ. Trebuia s`-i spun, tot c\ntat, c-un butoi mare cu c`cat! Ne-am \ncurcat \n Budapesta, pe podul `la mare,

FRAGMENTE Elisabeta sau cum \i zice. Am luat-o \napoi spre Polonia. Cum-necum, am ajuns \n Oradea. În vam` la Oradea am stat vreo dou` ore. Ziceam, [tii de ce ne ]in `[tia aicea, s` ne spun`, m`, da’ pro[ti s\nte]i, de ce a]i mai venit \napoi? Cum am ajuns \n centru, \n Oradea, i-am spus nevesti-mii, [tii ceva, acum m` duc, \mi iau juma’ de vodc` [i patru beri [i m` \mb`t [i m` la[i s` dorm p\n` m\ine diminea]`! (A[adar, dac` ie[irea din ]ar` st` sub semnul abstinen]ei, reacomodarea la rigorile patriei se face prin, birocratic spus, consumul de b`uturi alcoolice.) Am b`ut vodca, am b`ut berile [i, c\nd m-am sculat diminea]a, l\ng` ma[ina noastr`, dou` babe st`teau s` ne \ntrebe de unde am luat baloanele cu Mickey Mouse. Acu’, apropo de amintiri, am \ntrebat o vecin` de vreo 80 de ani, c\nd a venit de la nepoat` din America, ei, cum a fost? A[a de frumos, mi-a spus, te rog s` m` mai la[i vreo lun` de zile, c` acuma nu e nimic \n capul meu! {i la noi la fel. C\nd am venit, era un haos total, p\n` a \nceput s` se a[eze probabil, [tii. A trecut un timp p\n` am putut s` povestim. Am avut sentimentul c` nici n-am fost \n Fran]a. Noroc c` am avut pozele [i casetele [i ne-am reamintit c\t de c\t. ■

Fragmentul de fa]` face parte din volumul Abera]ii de bun-sim], \n curs de apari]ie la Editura Polirom


iulie 2006 DILEMATECA

SCRIERI

AUTORI

ANDREI CODRESCU

LECTURI

O scrisoare a lui Dinu Manoil, cu o prezentare de Gabriel Liiceanu

DOCUMENTE

Literatura de consum, literatura de vacan]`

DOSAR

Anul I ● nr. 3 ● iulie 2006

DILEMATECA

INTERVIU

100 PAGINI ● 4,90 LEI



dilemateca3-varianta mica1