Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C
Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012
Comisia Tehnică Consultativă a Ateneului; 1891-arhitect al Ministerul Lucrărilor Publice; în anul 1891 figurează printre membrii fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români, al cărui președinte a fost între anii 1913-1918; Director General al Poștelor (19051908). În 1900 şi între anii 1913-1927 a fost și membru în Comisia Monumentelor Istorice. Lucrări: Între anii 1890-1915, a construit în București câteva locuinţe în stil neogotic sau eclectic: casa proprie pe Calea Victoriei/str. Sevastopol (1885, demolată în anul 1985); casa Ilie Niculescu-Dorobanţu, str. General Manu 9 (1911) (v> Casa I. Niculescu Dorobanţu); vila Iancu/Ioan Cerkez, bd. Lascăr Catargiu 48; Casa Lahovary, str. Orlando 10 (1910); vila Herescu, bd. Dacia 26; vila Manu din bd. Aviatorilor 22 (1915). Tot dintre lucrările sale trebuie amintite: Casa Dissescu de pe Calea Victoriei/str. general Manu la care a lucrat împreună cu Al. Clavel (v>Casa Constantin Dissescu); imobilul de pe Calea Victoriei 31, construcţie între calcane, cunoscută în perioadă sub numele de „Café de la Paix”, ambele în București și Casa Suţu din Constanţa (1889). Tot lui Gr. Cerchez i se atribuie și faţadele Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (1906), din București, realizat împreună cu ing. M. Rocco, precum și un Conac pentru NiculescuDorobanţu, la Darvari, în apropiere de București. Într-o vreme când principiile de restaurare mult contestate ale lui Lecomte de Nouy care implicau dărâmare și rezidire, se experimentau la Biserica Episcopală din Curtea de Argeș, la Mitropolia din Târgoviște sau la cea din Craiova, Gr. Cerkez, afirma, cu privire la restaurarea pe care a executat-o la Biserica Domnească din Curtea de Argeș că: „Principiul care m-a călăuzit a fost să conserv clădirea astfel cum am găsit-o, consolidând-o și să o restaurez aducând-
o pe cât se poate în forma pe care o avusese la întemeiere, înlăturând toate părţile aduse fără pricepere”. Consolidarea bolţilor și pereţilor a efectuat-o cu elemente metalice. Tot Gr. Cerkez a restaurat și Biserica Sfinţilor din București. A fost însărcinat să completeze Palatul Cotroceni cu mai multe corpuri noi, precum și cu construirea sediului Școlii de Arhitectură de pe str. Biserica Enei din București, lucrare realizată între anii 1912 -1927. Alte lucrări: școala „Clemenţa”, str. C.A. Rosetti, București (1877) – prima şcoală „mixtă”, de băieţi şi fete – în prezent este grădiniţă; Reședinţa Regală de pe str. Kiseleff 13-15, realizată prin transformarea și amplificarea casei Iarca (1910-1911); Palatul Cantacuzino din Zamora, Bușteni (1911); Teatrul Comedia (1911); Teatrul din Turnu Severin (1919); imobil locuinţe, Calea Victoriei 31, București (1912). La Teatrul Comedia de pe Calea Victoriei, prin utilizarea elementelor structurale metalice a realizat tavanul glisant al sălii de spectacole. Tot de acest nou material de construcţie – metalul – s-a folosit la Academia Comercială din Piaţa Romană din București, realizată împreună cu arh. Ed. van Saanen Algi (1926). Numit Inginer Șef al Primăriei Capitalei (18741879), Gr. Cerkez s-a implicat în proiectarea și conducerea lucrării de ample proporţii, a rectificării și adâncirii cursului Dâmboviţei pe traseul din oraș. Se pare că lui Gr. Cerkez i se datorează și un prim studiu pentru un plan de sistematizare al Capitalei. A înfiinţat un birou de arhitectură, sub conducerea arh. Al. Clavel, care a avut astfel ocazia să construiască mai multe săli de poștă (14) în ţară, printre care la Sinaia (1909); Rm. Vâlcea (1910); Târgoviște, Roman, Craiova și Bârlad. Activitate didactică: Profesor de Geodezie, Tehnologie și Construcţii la Școala de Poduri și Șosele din București
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România
Pag. 94