__MAIN_TEXT__

Page 52

R

opinie

Revolution media Revoluţia nu va fi pe Twitter. Nu în România, cel puţin. De Bogdana Butnar Ilustrație de Iulia Sima

A

nul trecut, la câteva săptămâni după revoltele stradale din Iran, Malcolm Gladwell, pop‑profetul care a popularizat studiul epidemiilor sociale, a scris în revista The New Yorker că noile tehnologii social media n‑au nimic de‑a face cu mişcările populare din Iran sau cu mişcările populare în general. Teoria lui Gladwell era simplă: sâmburii revoltei există în interiorul individului, indiferent de geografie şi dotări tehnice. Ca să rodească, ei trebuie să simtă alţi sâmburi aproape – să‑i simtă fizic. Facebook şi Twitter încă nu şi‑au confirmat capacitatea de a fi o seră care să‑i facă să rodească. Despre revoluţia din ianuarie din Egipt s‑a spus că a fost coagulată exclusiv prin reţele de socializare şi microblogging. La trei zile după izbucnirea protes‑ telor, guvernul egiptean a tăiat complet accesul la internet. La strigătele victorioase ale analiştilor web 2.0, Gladwell a răspuns placid „nici asta nu are nimic de‑a face cu tehnologia”, stârnind o serie de reacţii, dintre care cea mai pertinentă a fost în The Guardian: „Tehnologia nu iscă revoluţii, ci le organizează”. Din toate astea eu am înţeles un lucru simplu: că prin alte părţi oamenii folosesc reţelele sociale şi alte instrumente online şi pentru chestii serioase. Facebook şi Twitter par să facă preşedinţi, vezi Oba‑ ma, sau să îi doboare, vezi Mubarak. Deşi mă trezesc dimineaţa cu gândul la Facebook, aşteptările mele despre social media în România nu merg mai departe de un citat decent, copiat de cineva în grabă.

50 • dor • primăvară 2011

Ştiu că o să dau peste aceleaşi notificări de schim‑ bări de poză de profil, împrieteniri şi dezprieteniri, poze de la cheful de ieri, poze din vacanţa de vară şi, mai recent şi mai deprimant, poze cu bebeluşi în varii stadii de adormire. În România, reţelele sociale sunt cronici nesfârşite ale unui cotidian mărunt; niciodată instrumente de catalizare a unor mişcări civice. România nu e în cea mai bună stare şi există un oarecare consens printre oamenii cu scaun la cap că trebuie schimbate anumite lucruri şi persoane. Cu toate astea, liniştea din reţelele sociale e uşor deconcertantă, de parcă am fi toţi suporteri secreţi ai guvernării actuale şi, în general, indiferenţi la mizerii ca furtul de voturi în plenul Parlamentului, numirea de personaje dubioase în poziţii cheie, cumpărarea de frunze cu milioane de euro pentru brandul de ţară, distrugerea cu bună ştiinţă a unui post public de tele‑ viziune, doar pentru a‑l aservi puterii. Nu înţeleg de ce americanii au fost în stare să convingă Gap să renunţe la o siglă proastă, iar noi nu am fost în stare să o convingem pe doamna Udrea să renunțe la o siglă şi proastă, şi plagiată. Nu înţeleg nici de ce două milioane de oameni de pe Facebook sunt deranjaţi de dobânzile la credite, dar nu şi de votarea unei legi absurde. Nu înţeleg de ce nu putem funcţiona mai ca englezii, care se anunţă de starea traficului rutier sau feroviar şi se scutesc astfel de potenţiale ambuteiaje. Cu ceva vreme în urmă, editorul Wired, Chris Ander‑ son, discuta despre efectul democratizant al interne‑ tului, argumentându‑i două efecte principale: orice produs sau serviciu digital va trebui, la un moment dat, să se transmită gratis şi dictatura nu va mai fi po‑ sibilă în era informaţională. Raţionamentul din spatele

Profile for DoR (Decât o Revistă)

Decât o Revistă #5: Metamorfoză (Martie 2011)  

Tema DoR #5 este Metamorfoză – prima temă declarată –, rafinată după ce ne-am jucat cu termeni ca reinventare, schimbare, actualizare, trans...

Decât o Revistă #5: Metamorfoză (Martie 2011)  

Tema DoR #5 este Metamorfoză – prima temă declarată –, rafinată după ce ne-am jucat cu termeni ca reinventare, schimbare, actualizare, trans...

Advertisement