Page 21

Tanga Specie dominantă sau ameninţată cu dispariţia? Pro

pe când eram studentă în anul I am început tranziţia de la vestimen‑ taţia‑uniformă a anilor ’90 – blugi şi tricou –, la ceva mai feminin. Adică pantaloni negri, mulaţi. Odată cumpăraţi, i‑am prezentat colege‑ lor de cămin, mai ieşite în lume. Privire din faţă? ok. Privire din spate? No‑no‑no! Au decis pe loc că trebuie să îmi cumpăr tanga, altfel aş fi demnă de arătat cu degetul pe stradă, pantalonii şi‑ar pierde farmecul, iar viaţa mea socială s‑ar duce de râpă. Chiloţii tanga îmi păreau ceva destrăbălat şi nepotrivit unei domnişoare decente. Şi eram sigură că purtarea lor e un supliciu. Cum să‑ţi fie bine cu o aţişoară plasată atât de neinspirat? Dar am cedat – voiam să fiu în rând cu lumea şi lumea zicea că trebuie să am tanga. A doua zi, mi‑am cumpărat prima pereche, unii negri. A fost dragoste la prima probă fără niciun efect ad‑ vers. Într‑o secundă mi s‑au risipit toate temerile: erau confortabili, iar fundul era o încântare. În cei peste zece ani care au trecut de atunci, tanga şi‑au câştigat supremaţia în garderoba mea. Când intru într‑un magazin de lenjerie, mă îndrept natural către ei. Probabil sunt ca un bărbat care îşi cumpără 20 de perechi de şosete de acelaşi fel şi le foloseşte concomitent pentru a scăpa de corvoada găsirii perechii: prefer să fiu pregătită întotdeauna. N‑am să‑i părăsesc pentru că n‑am chef de dungi pe materialul perfect întins al pantalonilor. Dacă nu se vor mai produce la un moment dat, probabil voi decupa chiloţii cei mari şi cuprinzători. – Raluca Stroie Ilustrație de Carmen Gociu

A

Contra

„ai nişte dungi pe cur de la chiloţi de se văd de pe lună, frate”, mi‑a spus în clasa a VII-a prietena mea cea mai bună. „Tu nu te uiţi în oglindă când ieşi din casă?” Pe atunci, băiatul care îmi plăcea mie umbla după ea. Am hotărât că dacă vreau să mă placă băieţii, va trebui să port şi eu chiloţi cu aţă. Prima zi cu tanga a fost nasol. Mă rodeau şi în faţă şi în spate, mă fă‑ ceau să mă scarpin la ore, dar erau sexy şi din dantelă. Îi cumpărasem cu mândrie, sub ochiul ager al ma‑ mei, de la un magazin din centrul Piteştiului. După menstruaţie, a fost a doua confirmare că intrasem în rândul femeilor. Băieţii au venit însă abia peste câţiva ani, când tanga erau deja a doua mea natură şi restul chiloţilor se transformaseră în cârpe de praf. Când mergeam cu fetele în oraş, ele îşi luau cercei şi bluze, eu cumpăram tanga. Mi‑am pierdut virginitatea cu o pereche aproape porno, special aleasă. Pe

T trup

toate celelalte perechi le‑am iubit la fel de mult, fiindcă erau uşor de dat la o parte pe bancheta din spa‑ te a maşinii. În plus, îmi încăpeau în orice geantă. Anul trecut am început să mă îngraş, iar foştii chiloţi de scandal nu s‑au mai ridicat la dimensiunile aşteptărilor. Mă simţeam ca Beyon‑ cé în slipii lui Kate Moss. Mi‑am luat unii mai mari. Veneau ca dracu’. Am trecut la chiloţi de bumbac şi boxeri – am zis că poate acoperă mai mult. Aşa a fost. M‑am îndrăgostit, mi‑am făcut stocul şi n‑am mai ieşit din ei de atunci. Am încercat ulterior să revin la tanga, dar a revenit şi mâncări‑ mea şi am abandonat. Mai păstrez câteva perechi pe care le port când nu mai am chiloţi curaţi. Pe cele mai multe le‑am aruncat fără să privesc înapoi. Am iarăşi un fund cu două dungi groa‑ se, vizibile prin blugi. Băieţii se pare că n‑au nicio problemă cu asta. – Oana Titică

Decât o Revistă #2 (Primăvara 2010)  

DoR #2, apărut în aprilie 2010, propune pe copertă următoarea teză: un nucleu de femei tinere schimbă lucrurile în România. Ajută oameni, de...

Decât o Revistă #2 (Primăvara 2010)  

DoR #2, apărut în aprilie 2010, propune pe copertă următoarea teză: un nucleu de femei tinere schimbă lucrurile în România. Ajută oameni, de...