Issuu on Google+

puzzl e domino


puzzl e domino

#1 oct.’10 ne găseşti şi pe: facebook.com/puzzledomino

echipa & multumirile , Redactor-şef: SABINA ANDRA BACANĂ (General SS) Layout & DTP: DANIEL IONUŢ MOISESCU (Gadget) Moderatori secţiuni: PAUL ALBERT BERENŞTAIN (Văru’ IT) RADU IOAN DRAGOMIR (Moţu’) ANCA DENISE CIUTĂ (Gadgetina) ANDREI FLOREA (Unchiu’ Florică) ANDREEA STROIA (Skip)

Credite foto: deviantart.com themoood.ro OANA NICHITOV TIMI SLICARU BIANCA GALIANO - Magic FM ALEX LUNGU Caricaturi: prof. CORNEL CORCĂCEL (Şc. nr. 11, Galaţi) prof. RODICA RADU

Profesori coordonatori: prof. MARIANA SOLOMON - LAZANU prof. IOANA ALBU prof. SILVIANA GIURCĂ prof. GEORGETA PRADA prof. DANIELA POPA Redactori: ALEXANDRA STAN BIANCA MURARIU ALEXANDRA PORTASE GABRIEL BÎRA ALEXANDRU BURUIANĂ SÂNZIANA SĂNDICĂ NICOLETA CHICU IOANA STANCIU

Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” Str. Nicolae Bălcescu, nr. 41, Galaţi

ISSN 2810-209x

Mulţumim fundaţiei Collegium Vasile Alecsandri pentru sprijinul financiar acordat, şi măreţului Internet, fără de care această revistă n-ar fi luat fiinţă. Contact şi propuneri de articole: puzzledomino@gmail.com


cuprinsul 04-05 Editorial

18-21 Natura&Ecologie

Titlu edito

Ziua Mondiala a Animalelor Disparitia

06-11 Interviu 22-25 Arta

What’s The MOOoD all about

Monet & Tchaikovsky

12-17 Filosofie&Religie

CriVain

Partea intai

4-17

18-25

21-28

29-39

40-43

43-46

acest numar are:

46 8721 48955

realizarea lui a durat:

31/2 28 70

si si-au adus contributia:

sapt.

pagini

cuvinte

caractere

zile

ore efective

22 5

elevi profesori


editorial // eu când vreau să scuip, scuip

Coltul , inteligentei ,


L

Titlu Editorial PAUL ALBERT BERENSTAIN / 11C

orem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Mauris sed ante neque. Etiam id magna at justo commodo ultricies. Ut vulputate leo non dolor imperdiet at dignissim erat lobortis. Proin fringilla posuere nisl ac egestas. Donec pharetra semper ultrices. Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Ut quis tempus justo. Nulla id nulla consectetur leo mollis interdum eu sit amet libero. Donec eros tellus, ultricies ac pulvinar a, congue non quam. Etiam sodales, ipsum at vulputate egestas, tortor urna imperdiet justo, vitae tristique lacus arcu sit amet tellus. Donec non felis sit amet urna vulputate laoreet. In vulputate elit id urna pharetra eget congue ligula pellentesque. Proin eu metus sit amet arcu egestas egestas. Proin aliquet metus in diam volutpat eget laoreet mauris accumsan. Quisque turpis metus, blandit et imperdiet in, congue et metus. Vivamus pellentesque ipsum ac diam pretium in dictum enim lobortis. Sed non ipsum velit. Suspendisse potenti.

Phasellus ac porta nulla. Donec sed magna ac sem euismod lacinia eget ut libero. Cras justo libero, egestas a dapibus tincidunt, molestie in velit. Proin placerat dui a sem lacinia id volutpat massa varius. Nulla tempus iaculis nulla in pellentesque. Pellentesque libero ligula, luctus non iaculis ut, suscipit eget magna. Proin gravida turpis et mauris ultricies vel eleifend dui semper. Morbi id mauris ante.

Donec hendrerit augue neque, at molestie elit. Curabitur in ante ut sem sollicitudin auctor. Fusce eros sem, vulputate vel euismod at, porta a odio. Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. Aliquam erat volutpat. Vivamus laoreet consectetur volutpat. Morbi vitae ante turpis, et volutpat ante. Sed in sapien nisl, sit amet aliquam tortor. Pellentesque aliquam lorem at mi rutrum quis gravida est scelerisque. Nam egestas ultricies placerat. Donec at erat nibh, in congue eros. Nunc congue vestibulum justo ac elementum. Vestibulum id nisi nibh, vitae mattis felis. Ut quam dolor, laoreet ac luctus quis, lacinia Aenean tellus est, adipiscing eu non turpis. Ut mattis, sem sit amet eleifend bibendum vehicula, viverra interdum sapien. eleifend, quam mauris dapibus magna, id tinPraesent molestie facilisis ipsum, a tincidunt cidunt sapien ligula vitae sem. Integer fringlectus venenatis eget. Maecenas euismod illa porta magna in tincidunt. Aliquam ultricies ornare quam, sit amet tristique eros suscip- rutrum pretium. Aliquam eget mauris turpis. it non. Aliquam a purus nec urna tincidunt Duis vitae ipsum eget metus mollis bibenvestibulum. Curabitur sit amet dapibus arcu. dum nec vel urna. Suspendisse ac mattis nisl. Mauris faucibus enim a magna mollis ullamcorper. Curabitur sagittis lobortis sollicitudin.


interviuri // război şi tace

What’s

h T

O M e


O

D o O all about. un reportaj de Alexandra Stan / 11A paginile 8-11


La de nu să

noi nu e ca la un concert de muzică cameră, unde stai şi te gândeşti dacă cumva ai uitat să incui uşa. La noi vii dai din cap, să ţipi, să te simţi bine.


The MOOoD este o formaţie de rock alternativ care pe 24 septembrie a susţinut cel de-al treilea concert (incendiar!) la Galaţi. Cei 4 băieţi (Marius Moise vocal, Mircea Valah - chitară, Bogdan Spirea - tobe şi Horia Stere - bass) s-au gândit acum câţiva ani că ei vor sa cânte şi asta fac încă de atunci (chiar prea bine am zice noi). Au evoluat enorm pe parcursul timpului, ajungând să cânte în deschiderea formaţiilor precum OCS şi la festivaluri precum B'estFest. De menţionat este că ei au fost singura formaţie invitată să deschidă concertul din 2008 de la Bucureşti al lui Lenny Kravitz. De câţiva ani încoace ei ne arată că românii au talent şi că românii ştiu cum să ridice un club întreg în picioare pe acorduri sonore de Back in the shop sau Silence. Cu un stil complet nou şi total diferit faţă de ce se aude în general pe la noi, alături de un solist care cântă în falsetto, un chef nebun de viaţă şi o pasiune adevărată pentru muzică, băieţii nouă ni s-au părut unici şi demni de luat in seamă. Am vrut să ştim totul despre ei ca să aflaţi şi voi mai multe despre una din cele mai bine văzute formaţii din România. Prin urmare, făceţi-vă comozi şi fiţi atenţi în continuare! Cum aţi ajuns voi împreună? Bogdan: Eu cu Mircea am fost colegi de liceu, cu Virgil (fostul basist, înlocuit acum de Horia) colegi de şcoala generală şi ne-am hotărât să ne facem o trupă. În anul I de facultate ne-am apucat de cântat. După vreo 2-3 luni de zăngănit ne-am dat seama că nu prea merge treaba şi că ne trebuie o voce. Am dat un anunţ pe un forum pe Internet. Marius: Eu nu intrasem niciodată pe forumul ăla, a fost o nimereală. Aveam un prieten Andi şi de fiecare dată când mă duceam la el îl gaseam că-şi căuta formaţie pe forumul ăsta. Din întamplare am dat odata click la “căutam vocal” şi m-am gândit să-l sun pe Bogdan. Mi-a zis să ma duc la o proba şi să pregătesc un cover. M-am dus cu foarte mult tupeu şi le-am zis că nu vreau niciun cover şi să cântăm pur şi simplu. Am cântat şi cam asta a fost… Chestia bună a fost că atunci când ne-am adunat eram toţi la început. Ne-am dezvoltat împreună. Şi încă ţinem…

Voi cântaţi la Flacăra Roşie, nu? Cum e acolo? Marius: La început cântam în primul corp. Era un fel de garaj. Am cântat vreo 2 luni acolo apoi la Republica cu cei de la Pistol cu Capse cam un an. Neam împrietenit apoi cu chitaristul de la Blister Blue şi ne-au întrebat dacă nu vrem sa repetam cu ei la Flacăra Roşie. Ştiţi, asta este fosta fabrică de pantofi a Elenei Ceauşescu. Acum suntem 4 formaţii acolo. Aţi cântat în deschidere la Lenny Kravitz. Cum a fost? Mircea: Genial! Marius: A fost genial dar nu prea genial. În opinia noastră s-a întamplat prea devreme. A fost la 2 ani după ce neam format noi şi nu prea aveam experienţă.. Mai ales pe scenă mare… Îţi dai seama, noi visam să ajungem la Stufstock şi ne-am trezit în deschidere la Lenny Kravitz.

De unde numele vostru? The MOOoD? Bogdan: Ne gândeam foarte foarte mult la un nume de trupă. La un moment dat chiar stăteam la masă şi mă gândeam… Sticla: The Bottle…The cigarettes… Am luat apoi un spray de cameră şi din plictiseală am început să citesc ce scria pe el. Era făcut in Israel şi se numea Sano Mood. Şi am zis Gata, The MOOoD. Cum aţi ajuns să aveţi primul concert? Bogdan: Noi am început pe Messenger. Făceam câte o idee şi trimiteam la lume. Aveam bucăţele de câte 1 minut. Şi aşa de la unul la altul am ajuns la nişte băieţi care ne-au invitat să cântăm împreună cu ei, în deschiderea lor. Mircea: A fost incredibil concertul ăla! Marius: Visul nostru era sa cântam la Stufstock! Care s-a împlinit. Visul suprem! ----------------------------------------------Vi se pare că tot succesul ăsta v-a schimbat pe voi cu ceva? Marius: Am văzut mult mai multe lucruri de atunci. Am călătorit foarte mult. Nu ştiu dacă am fi mers prin Timişoara sau în Galaţi. Horia: Nişte experienţe noi!


Sunt unii care chiar ne zic că ar trebui să fim şi noi mai rockstars, mai distanţaţi de public, dar noi chiar ne respectăm publicul.

C

V n


Cum e cu stilul vostru de muzică? Marius: A, păi a fost super confuzie. Noi habar n-aveam ce cântam. Noi căntăm Alternativ. Şi apoi a început să se zică Mamă ce formaţie de indie! Şi crede-mă că habar n-aveam ce înseamnă. Dar de atunci oamenii ne-au catalogat astfel. Dar noi mereu negam, spuneam ca nu suntem indie. În rest, principalul cuvânt la noi este “energie” La noi nu e ca la un concert de muzică de cameră, unde stai şi te gândeşti dacă nu cumva ai uitat să incui usa. La noi vii să dai din cap, să ţipi, să te simţi bine. In Galaţi şi în Chişinău e o atmosfera extraordinară. Mircea: The Hot spots !

Oricum voi aveţi o relaţie foarte bună cu fanii. Relaţia asta e cheia succesului vostru? Marius: Asta în primul şi în primul rand. Sunt multe formaţii care cantă bine dar nu le au cu comunicarea. Noi avem mult respect pentru oamenii care vin la concert. Încercăm să dăm tot ce putem pe scenă. Dupa concerte, noi stăm şi vorbim cu oamenii. Sunt unii care chiar ne zic că ar trebui să fim şi noi mai rockstars, mai distanţaţi de public, dar noi chiar ne respectăm publicul. Horia: Când ne felicită, e impulsul de care avem nevoie!

Ce să aşteptăm în continuare? Marius: Spunem cu mâna pe inimă că în sfârşit scoatem un album. Anul ăsta în octombrie intrăm în studio şi înregistrăm. Maxim în mai avem un album. Sunt vechile melodii şi încercăm şi o piesa nouă, pe care nu a auzit-o nimeni. Principalul plan e însă să scoatem albumul ăsta şi să-l dăm afară. Chiar am un feeling că anul ăsta o sa fie anul nostru afară. Aveţi planuri serioase. Dar întâmplări haioase de povestit? Marius: Am căzut la mai multe concerte. Prima oară la B’est Fest. Era ultima piesă şi nu prea mi-a plăcut cum a ieşit concertul. Nu se auzea bine şi eram foarte supărat. Am vrut să lovesc cu super multa putere o sticlă de pe scenă şi am căzut pe spate. Dar m-am ridicat şi a fost ok.

Ceva pentru cei care citesc?

Vă mulţumim mult că veniţi la concertele noastre şi că daţi mai departe muzica noastră!

www.themoood.ro myspace.com/themoodofficial


filosofie&religie // Apocalipsa după Radu “Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra.”

Partea intâi


Î

Prolog

ntre “dacă” şi “poate”, dincolo de “ar fi trebuit”, dincoace de “ar fi fost posibil”, fericirea e un concret care se hrăneşte din idealul spiritului nostru. Există prin alţii aşa cum şi nefericirea proprie se naşte din fericirea lor, a celor din jur, atunci când e neîmpărtăşită. Fericirea tuturor nu e neapărat fericirea unui singur individ, pentru că toate sentimentele generate de sufletul nostru sunt într-o relaţie de interdependenţă cu stările prin care trec cei din jur.

Dacă nu te-aş vedea fericit alături de alte mâini mici, unele noi, nu ale mele, încercate de tine şi de Timp, nu aş realiza cât mă doare. Acea înţelepciune, acea seninătate de a spune că fericirea ta îmi face bine vine greu, extrem de greu, poate doar dacă întâlnesc o iubire şi mai mare decât a noastră. Zâmbetul tău adresat alteia închide pentru două-trei secunde ploapele peste ochii mei, magnetul tău. Nu, nu plâng… nefericirea mea se bucură pentru tine, te celebrez. Realizezi oare cât rău îmi faci fără să ştii ori fără să vrei? Îţi înţeleg neînţelesurile cele mai mari, dar pare să nu fie de ajuns. Tocmai asta pare să te îndepărteze de mine…ţi-e frică să iubeşti, ţi-e teamă de o iubire prea mare. Mie mi-e frică de nefericirea mea tunci când ea e provocată de tine şi…ştii de ce? Pentru că amintirile nu pot ucide, dar pot face să sângereze răni de mult închise. BIANCA MURARIU / 12G


I. AVEM TIMP.. ^ TIMP IN LIBER * * nia * de la început, în care avem timp pentru

Avem timp pentru toate…Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să greşim, să regretăm că am greşit, să-i judecăm pe alţii şi să ne cerem iertare…Avem timp să citim, să scriem, să regretăm ce-am spus, ce-am scris…să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu…Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul, să privim natura, o nuntă, un accident care tocmai s-a petrecut…să ne facem prieteni şi să îi şi pierdem…Avem timp să primim lecţii şi să le uităm la scurt timp…De ce? Pentru că timpul este o valoare de sentiment – pentru unii trece prea încet, prentru alţii prea repede…Pentru că timpul este modalitatea naturii de a face să nu se întâmple tot odată…Şi dacă nu mai am timp? A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, înseamnă “a trăi în echilibru perfect”…spunea Mircea Eliade. Şi totuşi…suntem tineri, ţinem cont de ceea ce ne spun cei mai în vârstă şi anume că nu trebuie să ne grăbim, este timp pentru toate, toate la timpul lor! Timpul ar trebui să fie singurul mentor căruia omul ar trebui să-i dea ascultare, căci el ne dă învăţătura de minte! Chiar dacă el este considerat cel mai bun profesor, pentru că în timp putem învăţa, timpul este şi singurul profesor care-şi omoară elevii! Pe noi ne omoară timpul…Cine suntem noi? Noi suntem cei care considerăm că timpul este un punct care se numeşte “acum”, înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă. Noi suntem cei care stăm în faţa unei clepsidre care se va consuma în zece săptămâni şi va ajunge în momentul în care tot noi vom avea de susţinut cel mai important examen din perioda liceului! Când vine vorba de examenul de bac, noi, ca elevi, nu mai putem trăi în armo-

toate…pentru noi, timpul este focul în care ne ardem existenţa…Cred că Nietzsche s-a gândit la noi când a scris acest lucru.. Tineri fiind, considerăm că timpul înseamnă bani şi suntem criticaţi de cei din jur că nu suntem interesaţi decât de ceea ce vom câştiga! Însă timpul este moneda vieţii noastre. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu o poţi cheltui. De ce este oare importantă această monedă? Pentru că trebuie să fim atenţi ca nu cumva să lăsăm pe alţii să o cheltuie pentru noi… Chiar dacă uneori considerăm că suntem atât de calculaţi încât am reuşit să ne împărţim timpul exact să ne ajungă să facem tot ceea ce ne-am propus, se-ntâmplă deseori, să pierdem timpul. Atunci, ne scoatem capul, nemulţumiţi, din beţia existenţei, încercând să evadăm şi să ne negăm timpul pierdut! Cu toate acestea, ne plângem de timpul în care ne plictisim! Avem timp să ne plictisim! Însă nu trebuie să uităm că în acele momente timpul este bolnav; el ne aşteaptă… este timpul în care trebuie să trăieşti şi cu care nu ai ce să faci.Apoi, după ce ne trece plictiseala, după ce viaţa ni se pare iar un univers pe care trebuie să-l explorăm, ne dăm seama că am pierdut din nou timp. Însă timpul este singurul drum cu sens unic, de la începutul vieţii până la sfârşit! Ai voie să te opreşti, dar nu ai voie să te întorci! În concluzie, timpul este un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi, la ordinele lui. Greşeala noastră este să ne închipuim că-l putem trage pe sfoară. ALEXANDRA PORTASE / 12G.


.. RTATE.


Era u


)

un om odata. Călca în picioare cadranele orologiilor, apoi zgâria cu unghiile sale puternice sticla acestora, le fărâmiţa şi le arunca la gunoi. Nu ducea niciodată gunoiul, pentru că prefera ca timpul calculat de el să stea strâns legat în saci, în găleată. Aceea era perioada reală, profanul universal; unitatea de măsură era zeul. Nu exista decât unul singur şi niciun institut intrenaţional nu a acceptat noua descoperire. Dintr-o divinitate unică a ajuns proscris şi indivizibil, aşa cum şi-a dorit dintotdeauna. A ajuns piatră de căpătâi a solitudinii. Dimineaţa, seara contemplă singurătatea, iar la prânz şi spre asfinţit se blestemă. Nu va reuşi nicicând să priceapă rigoarea cu care Dumnezeu poate acţiona din umbră asupra infinitului. De o parte şi de alta a omului, coexistă cerul şi marea. Acolo şi-ar putea construi o lume căci, în nimicnicimea sa, grâna de nisip cântăreşte cât o bucată de stâncă. Eliberarea îi este ostilă şi mintea sa atotcuprinzătoare se limitează, de această dată, la un eveniment biblic:potopul. Doi câte doi au reconstruit lumea de care s-a izolat pentru a-şi împlini măreţia. Acum din nefericire se naşte rolul unui Noe lăsat singur. Contrar aşteptărilor, el nu va avea nicio moştenire de lăsat în urmă. Lumea este deja stabilită, există o conduită care să echilibreze tot întregul, există guvernatori, suverani şi oameni particulari, care într-o măsură mai mică sau mai mare se autoproclamă iniţiatorii propriei lor existenţe. Nu se deosebeşte cu nimic de nimeni: în final va sfârşi pe pământul insulei, într-o depărtare ce-l obligă să adere la castitate, în timp ce trupul său inert va permite apelor să se adune în puhoaie, să-l sfărâme şi să-l vâre într-o groapă la capul cărei nu va fi nimic altceva decât vântul, poate, sau o grămăjoară de pământ reperezentând cenuşa sufletului împovărat de însemnătatea exagerată a spaţiului anodin. Se va crăpa zilnic de ziuă, iar el se va aprinde precum un jăratec, înghiţind pământurile, sondând nisipurile şi transformându-se într-o clepsidră distructivă prin cinismul ei. Pe când va lega şi dezlega misterele unei complexe iminenţe a ne-existentului panexistent printre înjosirile tulburătoare ce planează de jur împrejurul unei comunităţi imaginare, sforile se vor subţia până la cedare şi, înnebunit, cu faţa brăzdată de sute de riduri se va întreba cum de

a ratat dumnezeirea. “Dumnezeu îl lasă pe om să-şi aleagă calea pe care o va urma la naştere, când înţelepciunea, experienţa, vârsta vor fi favorabile unei astfel de introspecţii.” A ales să fie dumnezeu şi soarta i-a fost mai aprigă decât a diavolului. Lipsa chipurilor îi macină sufletul, iar când o să ajungă la trup, boala se va fi extins deja pe o atât de mare porţiune încât doar durerea carnală, imensitatea efectului indus de stimul, îl va face să creadă că încă n-a murit, că încă este blestemat, chiar dacă funeraliile sale au avut de mult loc într-un cimitir al oamenilor, cu oameni, cu slujbă, cu plânset şi toată pompa. Gândul acesta îi provoacă revoltă; vrea să se jupoaie. Furia sa a oprit valurile să se spargă de mal, cerul să se mişte dintr-o parte într-alta a paharului din care şi-a sorbit cândva graba; vântul bate, urmând o reală constanţă, în aceeaşi copaci sterpi, păsările îşi fâlfâie deasupra sa aripile croncănind întruna, râvnind la relicva putregăită. Monotonia toată s-a oprit. A pierdut punga în care avea cadranele orologiilor. Şi-ar smulge limba şi-ar arunca-o în mare pentru a reintegra legile timpului universal, dar conştientizează prea târziu că pământul este aici, sub el, într-o cutie a falselor amintiri. Vrea să se pipăie. Uitase semnificaţia acestui cuvânt. Nu mai e el. El s-a transformat într-un gând ce trăieşte pe seama obişnuinţei. E spirit! În sfârşit, e spirit! Dar unul inuman, rătăcit pe sol pustiu. Dumnezeu nu i-a promis întunerciul printre oameni. Întunericul este curpins în această exuberanţă a decorului. I-a fost tot timpul frică să se depărteze de punctul de referinţă stabilit cu stricteţe. Capcane sunt la tot pasul, iar ambientul pare mult prea lin pentru a nu ascunde pierzarea ca următor nivel. Dori să facă un experiment. Îşi ridică mâinile. Nu existau decât într-o foarte profundă conştiinţă. Le depărtă deasupra capului. Le coborî până la nivelul umerilor, părând să contracareze două forţe ce veneau spre el, încercând să-l strivească. Era aer în jur, dar în iluzia mâinilor sale, eterul se solodifică, se epuiză şi universul lui deveni circular. Zăcea într-un tub. Dintotdeauna i-au plăcut ramele tabloului. Erau fine la atingere şi poleite cu aur. RADU IOAN DRAGOMIR / 11C


natură&ecologie // Verde de Paris

)

Ziua Mondiala a Animalelor (4 octombrie) ANCA DENISE CIUTA / 10C

P

resupun că fiecare dintre voi a avut la un moment dat un animăluţ care să-i fi marcat copilăria, un suflet ce nu are nevoie de cuvinte ca să spună ce simte, cineva destul de inteligent cât să înţeleagă ce simţim, dar şi destul de "prost", astfel încât să nu ne simţim inferiori (deşi ştim prea bine cine e mai sus pe scara evoluţiei, aviz celor care se simt). Asa că simţul meu câinesc îmi spune să dedic o pagină istoriei animalelor (ştiţi cumva dacă istoria animalelor face parte din programă?), tot fiind azi Ziua Mondială a Animalelor. Să luăm câinele drept exemplu: se ştie că bunicuţul cu barbă albă al câinelui este nimeni altul decât lupul... (ce mai bunic!), care de-a lungul istoriei a fost îmblânzit prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe. Mulţi istorici spun că îmblânzirea acestor animale a început acum 14.000 de ani, ca o simbioză (= SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme – Din fr. symbiose.). (Nota redactorului: Nu e remarcabil cum omul din Epoca Pietrei [Nu Epoca de Piatra!!!, desi judecand dupa "materialul" cenusiu al oamenilor din acea perioada nu inteleg de ce nu ar fi corect]. Revenind, am terminat ce am de spus la acest capitol. Acum sa trecem la lucruri cu adevarat serioase: de unde vine Ziua Mondiala a Animalelor? Ce legatura au animalele cu Biserica? De ce 4 octombrie? Simplu: in cinstea Sfantului Francisc de Asissi, care este sarbatorit pe aceasta data, si care a fost un protector al animalelor, si un iubitor de natura. Asa ca, mi-am “mirosit” tot drumul pana ce am aflat de ce este atat de deosebit

acest Francisc. De ce tocmai el cand de-a lungul istoriei au existat numerosi iubitori de animale ? Doar n-o fi putut vorbi cu animalele? Eih, uite ca putea, doar asa ca sa faca voua in sac [si nu, nu va doresc niste animale vorbitoare, nu de alta, dar mamele voastre nu au nicio vina]. Continuand, conform unor izvoare istorice, el ar fi avut darul vorbirii, facand multe minuni in randul animalelor, si implicit oamenilor [se putea altfel?]. Ce interesant! [stiu ca nu-mi impartasiti entuziasmul]. Dar cand a fost luata aceasta decizie, si de catre cine [acum lucruriile devin cu adevarat booooo-ring!rang rung!... dar asta e cultura generala, niciodata nu a daunat sanatatii, doar cateva adancituri creierului, dar nimic mai mult, garantez!]. Deci, ii dam drumul, “Evenimentul s-a născut în Florenţa, Italia, în 1931, la o convenţie a ecologiştilor pentru a sublinia nevoia de a proteja speciile aflate pe cale de dispariţie. În această zi, este celebrată viaţa animală în toate formele ei, iar evenimente speciale au loc în toată lumea.” .


Disparitia , ...inevitabilul se intampla.

ANDREEA STROIA / 11C

Problema animalelor nu este de ieri sau azi. Ea a existat din totdeauna, doar că atunci când activitatea omului a sporit si numărul speciilor ameninţate a crescut. Există câţiva factori fundamentali ce duc la declinul anumitor specii.

)

stiati , , ca...

1. Distrugerea habitatului

Salamandra siberiană poate supravieţui îngheţată ani de zile până la temperaturi de -40º?

Probabil teritoriul este lucrul cel mai important pentru aceste fiinţe, deoarece acolo se nasc, se hrănesc, se înmulţesc şi în cele din urmă mor.Este ciclul esenţial al vieţii. Fără un loc necesar desfăşurării activităţilor de perpetuare a speciei, Felinele sunt descendente ale unor existenţa ar fi imposibilă. Faptul că omul a început să mamifere mici numite miacide, care au invadeze teritoriile locuite de animale în scopuri proprii trăit acum cca 60 milioane de ani in urmă? a inceput să îşi arate efectele.Dezvoltarea industrială, poluarea, hazardele antropice, otrăvirea (apelor, Tigri au cei mai lungi canini dintre felinele mari? Partea care este la vedere poate ajunge solurilor), tăierea copacilor, toate aceste lucruri au până la 5 cm lungime? un impact negativ asupra mediului inconjurător. Este şi normal ca unele animale să nu mai poată Răgetul unui leu poate fi auzit de la aproximativ 8 rezista în astfel de condiţii. Supravieţuirea a km depărtare? devenit din ce în ce mai grea. Un alt efect, pe lângă cel de dispariţie ar fi, faptul că În Egiptul Antic, felinele erau atât de respectate , încât nemaiavând loc, teritoriul animalelor se omorarea lor era împotriva legii. O persoană putea fi suprapune peste cel al oamenilor. Sunt condamnată la moarte pentru aşa ceva? nenumărate cazuri unde elefanţi, tigri, lupi, şerpi, crocodili, etc., au O caracatiţă are 3 inimi? pătruns în aşezările omeneşti Pisicile pot emite până la 100 de sunete diferite iar câinii cauzând pagube materiale mari numai 10? sau chiar pierderea de vieţi omeneşti.Vina ne aparţine Majoritatea peştilor marini pot supravieţui într-un acvariu cu în totalitate. Voi ce aţi face sânge uman? dacă ar trebui să locuiţi intr-o cameră de 2x2 m? Un gândac poate supravieţui până la 2 săptâmâni fără cap?

2. Speciile extraterestre Speciile native de plante şi animale sunt special adaptate regiunii lor. Datorită introducerii unor specii din cadrul altor regiuni geografice, diferite faţă de cea originară, se provocă un dezechilibru al ecosistemului respectiv. Acum vă intrebaţi cum ar putea afecta un singur animal un întreg ecosistem? Foarte simplu. Aceste noi specii odată introduse, nu au duşmani naturali şi concurează cu speciile native pentru hrană. În cele mai multe cazuri au reuşit să le înăbuşe. Un clar exemplu ar fi introducerea broaştelor în Australia în scopul distrugerii insectelor. Totul perfect, până când s-a observat o explozie neaşteptată în numărul broaştelor. Neavând duşmani naturali totul a fost mult mai uşor pentru ele, deci s-a ajuns de la un simplu amfibian care iniţial trebuia să ajute comunitatea, la un invadator.


3. Braconajul

4. Factori diversi ,

Braconajul se datorează în totalitate dorinţei nemărginite a omului de a vâna legal, sau nu anumite animale. Motivele sunt diverse: financiare (în cea mai mare parte a cazurilor), medicinale, etc. Din păcate vânatul excesiv a dus la dispariţia multor specii mai ales în perioada marilor descoperiri când multe dintre animale nici nu apucaseră să fie studiate si au dispărut. Doar dupa o perioadă mai lungă s-au infiinţat organizaţiile ce au restricţionat braconajulul în mare parte prin intermediul unor interdicţii şi legi.

Boli, încălzirea globală, poluarea. Toate aceste elemente influenţează evident într-un mod devastator mediul în care trăiesc animalele şi bineinţeles noi. Diverşii viruşi creaţi în laboratoare şi scăpaţi, reprezintă un pericol iminent. Ploile acide otrăvesc solul, în sol cresc plante, plantele sunt mâncate de animale, acestea se imbolnăvesc şi pot muri. Sau ele supravieţuiesc iar noi le consumăm astfel contaminându-ne la rândul nostru.

)

Disparutii: , Stare de conservare: dispărut Locaţia: insulele Mauritius - reprezintă strămoşul porumbeilor din zilele noastre. Măsura 3 metri în înălţime, nu putea zbura şi îşi făcea cuibul la nivelul solului. - Pasărea Dodo a dispărut încă de la sfârşitul secolului XVII, datorită vânătorii excesive a omului. - Odată cu descoperirea insulei Mauritius oamenii au adus pe insulă diferite animale neoriginare zonei, care prin urmare au produs un dezechilibru ecologic. Păsările Dodo au avut mult de suferit de pe urma acestor oameni. - Se presupune din scrierile oamenilor din acele vremuri că gustul cărnii era foarte neplăcut si de aceea pasărea nu era comestibilă.

Stare de conservare: dispărut Locaţia: Africa de Sud - Această specie a fost primul mamifer sudafrican ce a dispărut în cadrul istoriei moderne. - În sec. XII când europenii au ajuns în Africa de Sud, această specie era deja în declin. Oamenii au ajutat şi mai mult la împuţinarea lor prin vânat excesiv şi transformarea teritoriului lor în zone agrare. - Ultimul exemplar se estimează a fi dispărut în anul 1800. - Din toată populaţia existentă acum 2000 ani au rămas doar 2 cranii, 4 blănuri şi câteva oase.

Statusul de conservare: Dispărut Locaţia: N. Europei, Asiei, Africa de Nord - Reprezintă o specie la o scară mai mare a bizonului din zilele noastre. - Este ruda principală a vitelor domestice. - Această specie a dispărut datorită dezvoltării agricole şi industriale ale omului. Ultimul specimen a murit cu aproximaţie în anul 1627. - Se presupune că au fost domesticiţi în anul 2000 I.C. în Asia. Câteva specii din ziua de azi incă mai au anumite asemănări cu stramoşul lor.


In pericol: Status de conservare: vulnerabil Locaţie: zonele arctice Statusul de conservare: vulnerabil Locaţia: America de Nord - Castorul este un rozător semiacvatic vestit pentru construcţia digurilor de-a lungul râurilor. - Există doar două specii în lume de castori: cel american şi eurasian. Între cele două există mici diferenţe la nivel fizic. Strămoşii castorilor atingeau mărimile urşilor din zilele noastre. - Uneori castorii sunt aruncaţi cu paraşuta pentru a construi diguri si pentru a reduce eroziunea în râuri. - Un castor poate rezista sub apă până la 15 minute datorită abilităţilor de stocare a aerului atât în plămâni cât şi în alte ţesuturi.

- Caribou reprezintă numele nordamerican al cerbului eurasian. - Populaţiile de inuiţi creşteau aceste animale şi le exploatau din toate punctele de vedere. Ei foloseau toate părţi din corpul lor incepând cu carnea si ajungând la blană. - Cu toate că au nume diferite, Caribou-ul si Cerbul european sunt considerate a fi o singură specie. - Blana lor captează moleculele de aer, astfel având o izolare perfectă. - Aceştia sunt adaptaţi vieţii aspre din zonele arctice deoarece pot supravieţui mâncând licheni.

Statusul de conservare: Critic Locaţia: Africa Centrală - Cimpanzeul este o maimuţă aparţinând Africii Ecuatoriale. Fizic şi genetic vorbind este cea mai apropiată rudă a omului. - Exista 2 specii de cimpanzeu: cimpanzeul comun şi cel pigmeu (bonobo); - Ambele specii sunt considerate a fi în stare critică de existenţă. - Cimpanzeii sunt renumiţi pentru inteligenţa lor atât în comunicaţii cât şi în rezolvarea diferitelor probleme. - Aceştia nu înoată. - Alcătuiesc diferite instrumente ce le folosesc fie în scopul prinderii hranei, fie în construcţia adăposturilor.


artă recenzii şi critică // Ars Gratis Artis

&

MonetTc

SABINA BACANA / 11C

În timp ce evadam din acest sistem draconic, uvertura anunţase deja începutul tabloului. Totul părea foarte ilicit, iar pictorului parcă îi era frica să se contopeasca cu peisajul si sa simta armoniile simfoniei in labirintul inefabil al mintii.

Stateam si priveam cum maestrul zbura, dansa si picta in acest ineluctabil joc al impresionismului. Da, era chiar el, fondatorul celui mai grandios curent artistic. Era Demiurgul unor peisaje neverosimile, era compozitorul unui libretto de mare anvergura. Totul a inceput intr-un “Vis de iarna” si s-a terminat cu 3 baleturi divinatorii. Le-a fuzionat intr-o diorama, unde a prezentat cele mai “melodioase” valuri ale unui lac plin de nuferi. Creatorul nostru este un mélange entre deux volets artistiques qui represent le perfectionisme. Predomina un aer atat de feeric incat l-am rugat sa ma initieze si pe mine printre aceste carari ale divinului.


A inceput printr-un solfeggio, redand niste sunete nepamantesti combinate cu panzele proaspat pictate ale unor celebre tablouri.

&

In frumoasa gradina din Giverny, m-a comparat cu-n dulce rasarit de soare. Asa ca pe fundalul unui balet dedicat lacului lebedelor, el a inceput sa picteze orizontul inimii mele in armonie cu soarele. Ma simteam ca cerul spalat de ploaie intr-o dimineata placuta de vara.

Tchaikovsky S-a gandit sa reprezinte le cygne dans deux mods‌ Printr-un mesager al soarelui, afisat ca un frumos antreu al razelor pe panza, si printr-o frumoasa coloana sonora a unui paradis. M-am uitat in ochii lui si am vazut portalul catre o lume celesta, unde predominant este solipsismul pe care-l transmite.

Am vrut sa-i dedic sufletul meu, am vrut sa ma solidarizeze, sa ma inece intr-unul din tablourile sale cu malul Senei. Sa raman ca firul de nisip blocat in clepsidra notelor si-a culorilor. Sa uit de existenta mea efemera, dar el nu m-a lasat, mi-a spus ca sunt doar un peisaj “melodramatic� a tot ceea ce reprezint. M-a abandonat in fata tabloului lasandu-ma fara orchestra. Am stat si l-am asteptat sa se razgandeasca. Dar ca orice artist el trebuie sa moara pentru a renaste..


roackerinc.deviantart.com

OAMENII DELTEI expozitie foto de VLAD GHEORGHIU



Puzzle Domino #1