Issuu on Google+


Mentor revista oamenilor inteligenţi

Acest număr al revistei „MENTOR“ a fost realizat de Edgar Andrei Olaru (membru Mensa)

www.conceptie.ro


revista oamenilor inteligenţi

cuprins 2 Timpul 4 Mensa Gifted Youth 7 „Lucrurile ies bine numai de puține ori în cariera cuiva“ 10 Mecanismul Antikythera 12 Prima mea zi de școală

13 Capitulare de villis

(vel curtis imperii)

25 Yann Martel: „Life of Pi“ 28 Esențele tari se țin în sticluțe mici 32 Jocuri logice 35 Supliment „Mensa World Journal“ 1


revista oamenilor inteligenţi

Dana Diaconu

Timpul

2

Timpul… un concept abstract a cărui acţiune o vedem printre ridurile feţei noastre, în amintirile din memoria noastră și în culoarea sufletului nostru. Nu îl vedem, nu îl putem atinge, dar totuși există și îl simţim prin toţii porii! Este coordonata în jurul căreia orbitează viaţa. Încă de când ne naștem primim o oră, un anumit moment în timp în care ne-am făcut simţită prezenţa lumii. Fiecare eveniment este marcat în TIMP… și spaţiu, dar despre care vom vorbi poate cu altă ocazie! Secunde, minute, ore, zile, luni, ani… toate ne încadrează în ramele timpului și ne etichetează pașii. Timpul este acel fir constant care „curge” la infinit și faţă de care ne raportăm, orice-am face. Nu mi-aș putea imagina o lume fără timp, pentru că deja trăim într-o lume în care nu mai avem timp să pierdem timpul! Trece atât de repede, încât cu greu reușim să ne mai oprim din alergare. Sau, parafrazându-l pe Ibrăileanu, noi alergăm din ce în ce mai repede prin același timp molcom și calm de când e lumea. Îmi este greu să presupun posibilă intervenţia în vreun fel sau altul în evoluţia timpului; nu ne este menit să avem o astfel de putere și nici nu am avea puterea să controlăm o astfel de menire! Din punctul meu de vedere, pe linia timpului există punctul „acum” din care privim în

urmă pașii peste care nu are sens să mai călcăm și înainte drumurile încă necălcate, menite să devină puncte „acum”. De ce să te oprești într-un punct, când sunt încă atâtea de atins în faţă? Dar să nu uităm că timpul este relativ și, cum spunea Einstein, „o oră petrecută în compania unei fete drăguţe trece mult mai repede decât o oră petrecută pe scaunul unui dentist.” Să încercăm să dăm o definiţie a timpului ar fi o pierdere de vreme. Sf. Augustin din Hippo spunea că „încercarea de a defini timpul se manifestă prin înșiruirea unor cuvinte ce se vor pierde fără a reuși, însă, să contureze un portret al acestuia”. Astfel că înainte de-a mi se pierde cuvintele, vreau să vă povestesc câte ceva despre cei care au încercat să îmblânzească timpul: Galileo Galilei (1564 – 1642): a fost primul om de știinţă care a înţeles importanţa timpului, realizând o schiţă a unui ceas cu pendul, neavând însă posibilitatea de a-l construi în timpul vieţii. Desenele sale au fost folosite de un om de știinţă olandez, Christiaan Huygens, pentru construirea primul ceas cu pendul în 1656.


revista oamenilor inteligenţi

Isaac Newton (1642/1643 – 1727): fizica sa nu poate fi disociată de conceptele inteligibile de timp absolut și spaţiu absolut, opuse timpului și spaţiului sensibil sau datorate simţului comun. Timpul absolut, adevărat și matematic, este numit de Newton Durata. Alexander Friedman (1888 – 1925): a creat primul model matematic privind universul în expansiune și folosește pentru prima dată termenul de Big Bang. Albert Einstein (1879-1955): a revoluţionat concepţia newtoniană, înlocuind-o cu una mai extinsă, valabilă pentru viteze apropiate de cea a luminii. Esenţa teoriei relativităţii restrânse este constatarea că toate măsurătorile timpului și spaţiului depind de judecăţi asupra simultaneităţii a două evenimente diferite. Hermann Minkowski (1864 -1909): a realizat că teoria relativităţii introdusă de Einstein poate fi cel mai bine înţeleasă în spaţiu

de patru dimensiuni, cunoscut ca și „Spaţiul timp Minkowski”, în care timpul și spaţiul nu sunt simple entităţi separate, ci întrepătrunse în cele 4 dimensiuni. Explicaţia sa, devenită celebră a fost publicată în septembrie 1908: „The views of space and time which I wish to lay before you have sprung from the soil of experimental physics, and therein lies their strength. They are radical. Henceforth space by itself, and time by itself, are doomed to fade away into mere shadows, and only a kind of union of the two will preserve an independent reality.” John Archibald Wheeler (19112008): a introdus și dezvoltat noţiuni fundamentale în fizică, precum gaură neagră, spumă spaţial temporală, gaură de vierme ș.a. El spunea „Timpul este ceea ce previne ca totul să se întâmple deodată.”

3


revista oamenilor inteligenţi

Mensa Gifted Youth De mult tot încerc să pătrund în lumea tinerilor mensani, deși timpul și contextul nu mi-au permis, și iată că a sosit și această clipă minunată! De ceva vreme am observat o evoluţie importantă în Mensa România și anume crearea unui climat necesar pentru a atrage și membri ceva mai tineri. Direcţia către care ne îndreptăm este una extrem de importantă, mai ales în ceea ce privește extinderea organizaţiei noastre. Ionuţ Grecu: Dar înainte de afla mai multe despre Mensa Gifted Youth, spune-ne te rog, cine este Sorana? Ce faci tu în viaţa de zi cu zi? Sorana Burcușel: Am 40 ani, sunt inginer chimist, am un job part-time și o familie formată din soţ și o fată de 11 ani. IG: De când ești membru Mensa și cum ai auzit de această organizaţie? Ce te-a determinat să dai testul? SB: Sunt membru Mensa din 2009. Am auzit de Mensa căutând teste IQ pe net în 2007. M-am dus să dau testul din curiozitate, era primul test organizat în România după o pauză de 3 ani.

4

IG: Observ că ești o persoană ce se regăsește pe sine în preajma copiilor, de unde pasiunea ta de a lucra cu „prichindeii”? SB: Nu mă regăsesc în preajma copiilor și nu am nicio pasiune de a lucra cu ei. Copiii supradotaţi, pe de altă parte, sunt

de cele mai multe ori „în aceeași barcă” cu mine, neizbutind să se integreze în grupurile de copii. Unul dintre semnele că ai un copil supradotat este faptul ca nu tolerează copiii și preferă să își petreacă timpul cu adulţii. Tinerii mensani sunt foarte departe de a fi „prichindei”, sunt foarte maturi și simpatici :D. IG: Ce te-a determinat să creezi tânărul vlăstar numit Mensa Youth România? SB: Radu Jianu a avut ideea de a ne alătura numărului mare de ţări care testează și acceptă membri sub 16 ani. În cadrul Mensa, Mensa Gifted Youth funcţionează ca și un SIG. IG: Presupun că este o muncă destul de dificilă să coordonezi acest segment, ne poţi spune câteva lucruri despre echipa cu care lucrezi? SB: Deocamdată Mensa Gifted Youth are 10 membri din care 7 sunt peste 16 ani. Nu există o echipă propriu-zisă și, în afara președintelui Mensa România, singura persoană implicată este un fost membru al grupului Gifted Youth. În viitor, odată cu creșterea numărului de membri tineri, sper să se implice încă alţi câţiva dintre ei în organizarea de evenimente și în treburile administrative. În plus, tinerii mensani sunt membri cu drepturi depline ai organizaţiei, ceea ce presupune faptul că nu îi „coordoneaza” nimeni,


revista oamenilor inteligenţi

pot face voluntariat ca orice alt membru, pot organiza întâlniri ca orice alt membru, pot participa la orice întâlniri Mensa (însoţiţi de un părinte dacă au sub 16 ani) etc. „Jobul” de Cordonator Gifted Youth constă în a-i susţine administrativ pe tineri pentru a face ceea ce își doresc să facă, în a-i descurca în hăţișurile SIG-urilor și grupurilor interne și internaţionale existente, în a raspunde întrebărilor și solicitărilor tinerilor mensani și ale părinţilor lor non-mensani. IG: Ne poţi face un scurt istoric al evoluţiei de la faza de proiect până la implementerea efectivă a ideii Mensa Youth România? SB: Începutul proiectului a fost pentru mine plin de întrebări și de senzaţia că nu ne vom descurca :D. Acum realizez că cele mai multe griji erau inutile, omisesem cel mai important lucru: tinerii mensani nu sunt tineri obișnuiţi, ceea ce face ca majoritatea problemelor pe care le-ai putea avea cu un grup de tineri să nu se aplice în cazul nostru. La început am luat legătura cu câteva dintre organizaţiile altor ţări și am intrat în grupul GYC International. Apoi, cu suportul psihologului naţional dr. Anca Dobrean și al membrilor Consiliului Director al Mensa am organizat o testare-pilot pentru grupa de vârstă 10-16 ani. Prima (și singura) testare oficială a fost organizată în Cluj în luna iunie, pentru 11-16 ani. În următoarele 2 luni (septembrie – octombrie) sper să se organizeze astfel de testări în București, Iași și Cluj. De fapt, presupun că de acum înainte orice testare Mensa va fi pentru persoane de peste 11 ani în loc de peste 16 ani cum era în trecut.

IG: Cam câţi membri are Mensa Gifted Youth și cum plănuiţi să creșteţi numărul? SB: În acest moment Mensa România are 10 membri sub 18 ani. Presupun că numărul va creste în urma organizării testărilor, ceea ce este valabil pentru Mensa România în general. IG: Pe segmentul de proiecte Mensa Gifted Youth, care sunt planurile de viitor în privinţa activităţilor de implicare ale tinerilor mensani? Ce activităţi desfășuraţi în prezent cu tinerii? SB: Până acum s-a organizat de către Gifted Youth o singură întâlnire în București, la care au participat și mensani adulţi. Pe de altă parte mă bucur să constat că tinerii

5


revista oamenilor inteligenţi

noștri au participat (câte unul sau în grup) la diverse activităţi Mensa (ale SIG-urilor și la AGA). De asemenea este îmbucurător faptul că unul dintre foștii membri ai Gifted Youth este implicat în continuare în grup, după împlinirea vârstei de 18 ani, fiind în acest moment admin al grupului internaţional M<18. Ca și „planuri” de viitor, sper de la tinerii mensani ceea ce sper de la mensani în general – să se implice în activitatea organizaţiei, să organizeze întâlniri și activităţi, să trimită articole revistei Mentor :D etc.

pot intra în legătură cu familiile altor copii supradotaţi pentru a-și împărtăși experienţele legate de acești copii. Experienţa ţărilor care au organizaţii de tineret Mensa arată că tinerii membri beneficiază, în special din punctul de vedere al socializării, de contactul și întâlnirile cu alţi tineri supradotaţi. IG: Cum ar arăta o școală pentru astfel de copii? Cum ar trebui să fie cadrele didactice? SB: Nu am nicio idee. Pentru propriul copil aș prefera să facă o școală normală, să trăiască în fiecare zi în societatea normală, să se adapteze societăţii fără a i se crea „condiţii speciale” în functie de IQ. Pentru fiecare copil în parte, cea mai bună decizie este cea luată de părinţii lui. IG: Îţi mulţumim din suflet pentru timpul acordat acestui interviu și sperăm că pe această cale cititorii noștri vor fi motivaţi să se implice cât mai mult în organizarea Mensa România și în special în mobilizarea segmentului tânăr! Până la următorul număr, când sper că ne vom auzi din nou, îţi doresc mult succes în activităţile pe care le desfășori! A consemnat Ionuţ Grecu

6

IG: Cum îi sprijiniţi pe copiii gifted? Se pot ei integra cu ușurinţă într-o școală normală sau este necesar un altfel de climat pentru a le stimula inteligenţa? SB: Mensa nu oferă servicii educaţionale și nu poate oferi sfaturi individuale pentru părinţi referitoare la copilul lor, școlarizare etc. Totuși familiile copiilor membri Mensa


revista oamenilor inteligenţi

„Lucrurile ies bine numai de puține ori în cariera cuiva“ Continuare din numărul trecut

Emisiunea BBC „Discuri pe o insulă pustie” a fost difuzată pentru prima dată în 1942 şi reprezintă cel mai vechi serial radiofonic de până acum. În cadrul programului au fost intervievaţi scriitori, actori de teatru, muzicieni, actori şi regizori de cinema, campioni, comici, bucătari, grădinari, învăţători, dansatori, politicieni, membri ai familiei regale, caricaturişti şi oa‐ meni de ştiinţă. Invitaţilor, consideraţi întotdeauna ca nişte naufragiaţi, li se cere să‐şi aleagă: ‐ opt discuri pe care le‐ar lua cu ei dacă ar fi abandonaţi singuri pe o insulă pustie. ‐ un obiect de lux (neînsufleţit) ‐ o carte care să‐i însoţească (se presupune că un text religios adecvat ‐ Biblia, Coranul, ori o carte analoagă ‐ se află acolo, împreună cu operele lui Shakespeare). Se consideră că mai există şi aparatele pentru ascultarea discurilor; anunţurile mai vechi din introducerea programului sunau cam aşa: …presupunând că acolo se află un gramofon şi o provizie inepuizabilă de ace Programul este difuzat săptămânal, iar discurile alese de oaspete sunt transmise în timpul interviului, care, de obicei, durează 40 de minute. Totuşi acest interviu cu Stephen Hawk‐ ing, transmis în ziua de Crăciun a anului 1992, a fost o excepţie şi a durat mai mult. Interviul este luat de Sue Lawley.

Sue: Treaba merge însă încet. Stephen: Încet, aproape de zece ori mai încet decât vorbirea normală. Dar sintetizatorul de voce este mult mai clar decât vorbirea mea.

Britanicii îi descriu accentul ca fiind american, iar americanii spun că este scandinav sau irlandez. Oricare ar fi accentul, toată lumea îl înţelege. Copiii mei mai mari s-au adaptat la

7


revista oamenilor inteligenţi

vocea mea pe măsură ce se înrăutăţea, dar fiul cel mai mic, care avea doar 6 ani când mi s-a făcut traheotomia, nu m-a putut înţelege niciodată. Acum, el nu are probleme. Aceasta înseamnă foarte mult pentru mine. Sue: Aceasta înseamnă că poţi cere dinainte întrebările și că, atunci când ești gata, nu trebuie decât să dai răspunsurile? Stephen: Pentru programele lungi, înregistrate ca acesta, mă ajută să am întrebările scrise dinainte, astfel că nu este nevoie să folosesc ore și ore de înregistrări. Într-un fel, am mai mult control. Dar, în realitate, prefer să răspund direct la întrebări. Fac asta după seminarii și lecţii de popularizare. Sue: Dar, așa cum spui, procedeul îţi oferă posibilitatea controlului, iar eu știu că acesta este important pentru tine. Familia și prietenii te consideră încăpăţânat sau despotic. Îţi recunoști vina? Stephen: Orice om inteligent este considerat din când în când încăpăţânat. Eu prefer să spun că sunt un om hotărât. Dacă n-aș fi fost un om foarte hotărât, n-aș fi fost acum aici. Sue: Ai fost așa întotdeauna? Stephen: Vreau doar să am un anumit grad de control asupra vieţii mele, cum au ceilalţi. Mult prea des, persoanele handicapate au viaţa impusă de alţii. Nici o persoană validă nu s-ar resemna cu așa ceva.

8

Sue: Să trecem la al doilea disc. Stephen: Concertul pentru vioară de Brahms. Acesta a fost primul disc long play pe care l-am cumpărat. Era în 1957 și dis-

curile de 33 de turaţii pe minut abia apăruseră în Marea Britanie. Tatăl meu ar fi privit cumpărarea unul picup ca pe o nesăbuinţă, dar l-am convins că pot asambla unul din piese ieftine. Ca unul născut în Yorkshire, i-a plăcut ideea. Am așezat platanul și amplificatorul în cutia unui vechi gramofon cu turaţia de 78. Dacă l-aș fi păstrat, acum ar fi fost foarte valoros. O dată construit, picupul are nevoie de un disc. Un coleg mi-a sugerat concertul pentru vioară de Brahms, deoarece nimeni din cercul nostru de la școală nu-l avea. Îmi amintesc că a costat 35 de șilingi, ceea ce atunci era mult, mai ales pentru mine. Preţurile discurilor au crescut, dar ele reprezintă astăzi mult mai puţin în termeni reali. Când am auzit prima dată discul în magazin, mi s-a părut că sună cam ciudat și nu am fost sigur că îmi place, dar am considera necesar să spun că da. Totuși, peste ani, discul a căpătat o mare importanţă pentru mine. Aș dori să pun începutul mișcării lente. Sue: Un vechi prieten de familie a spus că, pe vremea când erai un băieţel, familia voastră era, citez „foarte inteligentă, foarte isteaţă și foarte excentrică”. Retrospectiv, crezi că este o descriere corectă? Stephen: Nu pot comenta dacă ai mei erau foarte inteligenţi, dar cu siguranţă că nu ne simţeam excentrici. Totuși, presupun că puteam fi priviţi astfel faţă de standardul din St. Alban, care era un loc destul de așezat pe vremea când trăiam acolo. Sue: Iar tatăl tău a fost un specialist în boli tropicale.


revista oamenilor inteligenţi

cerul nocturn așa ca niciodată, cu Calea Lactee drept de-a curmezișul. Pe insula mea pustie nu vor fi deloc felinare, astfel că voi vedea bine stelele.

Stephen: Tatăl meu făcea cercetări în domeniul malariilor tropicale. El călătorea deseori în Africa pentru a testa acolo noi medicamente. Sue: Așadar, mai multă influenţă asupra ta a avut mama, iar dacă este așa, cum i-ai caracteriza influenţa? Stephen: Nu, aș spune că tatăl meu a avut o influenţă mai mare. M-am modelat după el. Deoarece tata era cercetător, am simţit că cercetarea știinţifică era profesia firească de urmat când voi fi crescut mare. Singura diferenţă a fost că nu m-a atras medicina sau biologia, deoarece ele îmi păreau prea inexacte și descriptive. Eu doream ceva fundamental și l-am găsit în fizică. Sue: După spusele mamei tale, ai avut întotdeauna calitatea descrisă drept capacitatea de a te mira. „Pot vedea cum îl atrag stelele”, spunea ea. Îţi amintești? Stephen: Îmi amintesc cum m-am întors odată noaptea târziu de la Londra. În acel timp, iluminatul public era oprit la miezul nopţii pentru economie. Am văzut atunci

Sue: Desigur, că ai fost strălucit în copilărie, ţi-a plăcut mult să te joci acasă cu surioara, dar la școală erai practic în coada clasei și nu-ţi prea păsa de asta, nu-i așa? Stephen: Aceasta s-a întâmplat în primul meu an de la școala din St. Alban. Dar trebuie să spun că era o clasă foarte bună și că eram mult mai bun la examene decât în clasă. Eram sigur că pot mai mult în realitate – de vină erau scrisul meu de mână și dezordinea care mă plasau atât de jos. Sue: Al treilea disc? Stephen: La începutul studenţiei de la Oxford am citit romanul lui Aldous Huxley, Contrapunct. Cartea se dorea un portret al anilor ’30 și avea un număr imens de personaje. Multe dintre ele erau mai degrabă din carton, dar era unul mai uman, modelat evident după Huxley însuși. Acest personaj îl ucide pe liderul fasciștilor britanici, figură inspirată de sir Oswald Mosley. El își dezvăluie partidului fapta și își pune pe gramofon Cvartetul de coarde opus 132 al lui Beethoven. La mijlocul celei de-a 3-a mișcări, deschide ușa și este împușcat de fasciști. Este un roman cu adevărat slab, dar Huxley are dreptate în alegerea muzicii. Dacă aș știi că fluxul oceanului este pe cale să-mi acopere insula pustie, mi-aș pune discul cu mișcarea a treia a cvartetului. ~ VA URMA ~

9


revista oamenilor inteligenţi

Dana Diaconu

Mecanismul Antikythera servat cîteva părţi care semănau cu un angrenaj de roţi dinţate. Mecanismul misterios a fost studiat timp de decenii de oameni de ştiinţă, uimiţi de complexitatea a ceea ce s-a dovedit a fi un calculator astronomic construit în perioada 150 – 100 î.e.n.

10

Este unul din misterele Greciei antice: un dispozitiv mecanic cu funcţie de ceas astronomic care determină cu o extraordinară precizie poziţiile corpurilor cereşti, descoperit în urmă cu un secol la bordul unui vas roman scufundat în apropierea insulei Antikythera, între Kythera şi Creta. Aproximativ de mărimea unei cutii de pantofi, relicva a zăcut un timp într-un muzeu de antichităţi din Atena, pînă cînd un custode al muzeului a ob-

Gradul de sofisticare mecanică este comparabil cu a unui ceas elveţian din secolul al XIX-lea. Artefacte tehnologice cu manoperă şi complexitate similară nu vor mai apare până în secolul 14, atunci când ceasurile mecanice astronomice au fost construite în Europa. Mecanismul vine in forma unei cutii ce are pe exterior câteva cadrane, iar în interior un ansamblu complex de angrenaje. Cadranele sunt protejate de uşiţe şi pe toate suprafeţele libere ale cutiei, uşitelor şi a cadranelor au fost inscripţionate instrucţiunile de utilizare şi de construcţie a aparatului. Au mai fost recuperate 20 de piese, inclusiv un ansamblu sofisticat de angrenaje montate pe o placă rotativă şi care funcţiona ca un sistem epiciclic. Toate componentele metalice ale mecanismului par a fi tăiate dintr-o singură foaie de bronz de aproximativ 2 milimetri grosime. Toate angrenajele au dinţii realizaţi la un unghi de 60 de grade, iar mărimea e identică, rotiţele se îmbinau fără probleme. Jacques-Yves Cousteau a vizitat epava pentru ultima oară în 1978, dar nu a găsit nicio rămăşită suplimentară a Mecanismului Antikythera. Profesorul Michael Edmunds de


revista oamenilor inteligenţi

la Universitatea Cardiff, care a condus cel mai recent studiu al mecanismului, a declarat: „Acest mecanism este extraordinar, e primul de acest fel. Proiectarea sa este fără cusur, iar calculele astronomice sunt corecte. Mecanismul intern e de-a dreptul uimitor. Cel care a realizat acest mecanism a făcut acest lucru cu o grijă şi minuţiozitate imensă – dacă ne raportăm numai la valoarea istorică şi raritatea sa, trebuie să recunosc că acest mecanism e mai valoros decât Mona Lisa.”

vizualizare foarte avansate a reuşit să descifreze modul de funcţionare al mecanismului antic şi a construit un model capabil să reproducă originalul în detaliu. Dispozitivul este expus la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, însoţit de o reconstituire a sa realizată şi donată muzeului de către Derek de Solla Price. Alte reconstituiri sunt expuse la American Computer Museum din Bozeman, Montana, Computer History Museum din Mountain View, California, Children’s Museum of Manhattan din New York şi în Kassel, Germania.

Aparatul ar fi putut servi la: - crearea unei diagrame astrologice, pentru care era necesar să se cunoască sau să se afle configuraţia cerului la un moment dat. Pentru a realiza aceste calcule manual e nevoie de un volum mare de muncă şi de timp, de aceea un mecanism ca acesta ar fi uşurat considerabil munca unui astrolog. - stabilirea datelor festivalurilor religioase ce erau în legătura cu anumite evenimente astronomice. - corectarea calendarelor, care erau bazate pe ciclurile lunare, dar şi pe anul solar. Recent, o echipă de cercetători folosind tehnologii de decripţie şi

11


revista oamenilor inteligenţi

Ionuţ Grecu

Prima mea zi de școală

12

Nu prea pot dormi, ceva nu-mi dă pace și mă tot frământă. Cum mă voi descurca eu mâine? Colegi noi, săli de clasă, bănci, cataloage… Emoţiile îmi alungă somnul și, într-un final, adorm chinuit și-n vis de mii de gânduri. Dimineaţa vine mult prea repede, iar alarma de la ceas nici nu mai trebuie oprită. Ca de fiecare dată sunt mai rapid și mă trezesc mai devreme. Am ajuns și în această zi, o zi pe care nu o voi uita, precum multe alte zile deosebite din viaţa mea: prima zi de școală! Cu toţii cred că ne amintim de ea… școala, prima bancă în care am stat, primul coleg de bancă, dar mai presus de toate, emoţiile! Emoţiile unui nou început, un nou drum pe care pășim timizi, plin de lacrimi de bucurie și tristeţe, realizări și insuccese. Mă alin că totul va fi bine și-mi privesc cu admiraţie hăinuţele ce-mi vor ascunde, sper eu, nesiguranţa necunoscutului. Timpul deja capătă alte valenţe pentru a mai încerca măcar să mă opun… dar în prima zi trebuie să fiu punctual! Vorba aceea: prima impresia contează! Iar impresia primordială ţine de punctualitate, nu chiar cel mai forte punct al meu… Pregătirile sunt scurte: trezit, spălat, mâncarea o refuz cu încăpăţânare! Nu vreau să mănânc dis-de-dimineaţă! Nu vreau și pace, chiar nu mă poţi forţa! Deja e prea târziu de argumente, trebuie să mă-ncalţ și plec. Pe străzi toţi par adormiţi, mai puţin copilașii ce zglobii se-ndreaptă și ei cu pași grăbiţi către prima zi de școală. Oare ei la ce școală se duc? Cu siguranţă nu la școala mea.

Se duc în altă direcţie. Iar acel gol insuportabil în stomac… Îmi simt emoţiile în gât, iar obrajii mă cam dau de gol. Mă vorbește cineva, ar fi spus bunica sau chiar mama. Dar eu știu mai bine de ce mi-s obrajii roșii, parc-arzând: e prima mea zi de școală! Mergând, mai mult plutind printre gânduri, ajung în staţia de-autobuz. O voi vedea destul de des anul acesta, dar nu mă deranjează naveta. Tind să cred că e un inconvenient mult prea mic să mai conteze. Un punct alb în depărtare… microbuzul meu! Niște doamne aranjate urcă. Cred că sunt profesoare. Mă așez în spate. Drumul e scurt, nici nu am timp să privesc prea bine peisajul și ajung la școală. O clădire cochetă, recent renovată. Sentinţa e rapidă: îmi place cum arată! Mi-am cunoscut destul de repede colegii. Sentinţa-i scurtă: sunt de treabă! După câteva vorbe decid să-mi văd și clasa. E prima după colţ! Nu e departe! Intru. Toţi copiii sunt deja în bănci. Zeci de ochi mă aţintesc. „Bună ziua!” A fost tot ce mi-a trecut prin minte. Dar gata cu emoţiile! Mă așez la catedră și mă prezint: - Numele meu este Ionuţ și sunt noul vostru profesor!


revista oamenilor inteligenţi

Vladimir Vrânceanu

Capitulare de villis (vel curtis imperii) Traducere şi adaptare din limba engleză după H.R. Loyn şi J. Percival, The Reign of Charlemagne. Documents on Carolingian Government and Administration Documents of Medieval History 2 (Londra 1975) pag. 64-73. Versiunea în limba latină: http://www.hsaugsburg.de/~harsch/Chronologia/Lspost08/CarolusMagnus/kar_vill.html

Documentul în sine Capitulare de villis reprezintă un document legislativ socotit ca aparţinând sfârşitului de secol al VIII‐lea, aproximativ 795 ‐ 800 d. Hr. (nu este hotărâtă o dată exactă), prin care pe drept cuvânt cea mai impunătoare figură a Evului Mediu Timpuriu – Carol cel Mare – stabilea anumite îndato‐ riri şi drepturi pentru cei care‐i populau ţinuturile imperiului, fie ei nobili/ispravnici însărcinaţi cu supravegherea bunului mers al lucrurilor, fie servi lucrători ai pământurilor ori oameni liberi. Studiat destul de mult de către specialişti, cu precădere în ţările din vestul Europei, docu‐ mentul reprezintă o veritabilă sursă de informaţii detaliate cu privire la perioada istorică pe care o vizează, în mod deosebit despre agricultura care se practica la momentul respectiv, dar şi referitoare la relaţiile interumane de genul suzeran – vasal caracteristice feudalităţii. O aten‐ ţie deosebită merită mai ales ultimului capitol, cel de‐al LXX‐lea, în care este enumerată o listă de plantele ce se poruncea a fi cultivate în grădinile oamenilor de rând şi dintre care lipsesc (evident) cele aduse mult mai târziu de peste ocean ca porumbul, roşia şi cartoful, o listă care, totodată, ne poate forma şi o vagă idee despre posibilităţile şi pretenţiile culinare ale unui veac atât de îndepărtat.

Traducerea În primul rând trebuie menţionat faptul că textul documentului (original în latină) nu pare să mai fost tradus în limba română până în momentul de faţă, iar acest lucru se datorează cel mai probabil lipsei unei conexiuni directe cu istoria noastră. Aşa cum este specificat sub titlu, traducerea are la bază o versiune a documentului în limba engleză – o variantă care, cu siguranţă, ţine cont şi de explicaţiile date de Benjamin Guérard,

13


revista oamenilor inteligenţi

renumit istoric francez specialist al perioadei carolingiene, în lucrarea sa „Explication du capi‐ tulare de villis” dat fiind faptul că textul original este caracterizat de anumite ambiguităţi spe‐ cifice limbii latine, mai mult sau mai puţin corect mânuite de cancelarii de la curtea lui Carol cel Mare. În cazul de faţă – al variantei în limba română – efortul principal s‐a axat atât pe adaptarea textului la un vocabular cu tentă arhaică (dar care să nu‐i facă parcurgerea greoaie de către cititor), cât şi pe surprinderea cât mai exactă a înţelesului fiecărui capitol, înţeles care, de altfel conferă întreaga savoare a acestui document atât de vechi. Acolo unde s‐a dovedit necesar, au fost adăugate anumite note între paranteze pentru a da lămuriri suplimentare ori a facilita înţelegerea textului.

14


revista oamenilor inteligenĹŁi

15


revista oamenilor inteligenĹŁi

16


revista oamenilor inteligenĹŁi

17


revista oamenilor inteligenĹŁi

18


revista oamenilor inteligenĹŁi

19


revista oamenilor inteligenĹŁi

20


revista oamenilor inteligenĹŁi

21


revista oamenilor inteligenĹŁi

22


revista oamenilor inteligenĹŁi

23


revista oamenilor inteligenĹŁi

24


revista oamenilor inteligenţi

Yann Martel: Life of Pi Editat de Alfred A. Knopf Publicat în Canada, ISBN 0‐676‐97376‐0 (prima ediţie, hardcover) Roman publicat în limba română în traducerea Andreei Popescu şi Cătălinei Chiriac cu titlul „Viaţa lui Pi”

Roman câștigător al „The Man Booker Prize” în 2002

manul Life of Pi al scriitorului canadian Yann Martel nu reprezintă nimic din toate acestea şi totuşi este câte puţin din fiecare, suficient cât să condimenteze o poveste uimitoare pe care autorul o anunţă din prefaţă ca fiind una „În pofida premisei extraordinare şi a neobişnuită, una „care vă va face să credeţi exuberanţei literare, cititorul poate descoîn Dumnezeu”. peri în Viaţa lui Pi nu atât o alegorie sau o Life of Pi este o carte structurată pe trei fabulă magico-realistă, cât o aventură expărţi care istoriseşte de fapt viaţa personajutremă. [...] Pi este determinat să supravieţului principal al romanului, Piscine Molitor iască imposibilului.” Patel (sau mai pe scurt Pi aşa cum va alege el să se intituleze), petrecută timp de 227 de zile Justine Jordan, The Guardian în apele mai mult sau mai puţin ostile ale Pacificului în compania lui Richard Parker, un Capodopera Life of Pi este cu siguranţă tigru bengalez adult, ambii ajunşi în aceeaşi unul dintre acele romane care îmbină atât de barcă în urma scufundării vasului pe care cănatural realul cu fantasticul încât graniţele lătoreau. Rezumată doar la această idee princelor două componente sunt insesizabile în cipală la care eventual am putea adăuga că, amestecul lor. Ar putea fi un tratat de zoolode fapt, în barca de salvare s-au aflat iniţial şi gie care încearcă să descrie cele mai fine ino zebră plus o femelă de urangutan devorate stincte animalice, o teză de istorie a religiilor între timp de o hienă pătată care, la rândul ei, cu intenţii de contopire a hinduismului, islaa devenit prada tigrului, cu siguranţă că pomismului şi creştinismului la un loc şi de des- vestea lui Yann Martel va apărea ca ceva total coperire a rădăcinilor lor comune sau poate neverosimil, însă atitudinea scriitorului faţă un scurt ghid de supravieţuire pe mare, într-o de personajul său şi felul în care a ştiut să ia barcă, alături de un tigru bengalez adult care în calcul toate amănuntele vieţii acestuia şi nu cunoaşte termenul „vegetarian”. Însă roale situaţiilor prin care a trecut face ca, ajuns

25


revista oamenilor inteligenţi

26

la finalul cărţii, cititorul să-şi pună întrebarea dacă nu cumva Pi şi Richard Parker au existat cu adevărat în realitate. Născut în Pondicherry, fostă colonie franceză din sudul Indiei, Piscine Molitor Patel, eroul romanului, primeşte oarecum prin voia sorţii numele unui bazin de înot din Franţa care-i va crea neplăceri în primii săi ani de şcoală prin stâlcirea de către colegi şi profesori a prenumelui său în „Pişulină”, o situaţie destul de dezagreabilă, fireşte, care-l va determina să se prezinte în faţa celor care nu-i cunoşteau neplăcuta poreclă drept „Pi”, atunci când va avea ocazia. După cum se va

adeveri în a doua parte a cărţii, faptul că tatăl lui era posesorul unei grădini zoologice şi că micul indian şi-a petrecut întreaga copilărie în preajma animalelor sălbatice se va dovedi de un real folos, am putea spune chiar hotărâtor, în încercarea sa de a supravieţui atâtea zile şi nopţi pe mare. Deşi hindus prin naştere, tot în copilăria petrecută în Pondicherry, Pi va face cunoştinţă mai întâi cu Iisus şi creştinismul, iar apoi cu Mahomed şi islamismul, îmbrăţişând în continuare toate aceste religii devenite familiare şi neînţelegând în nevinovăţia sa copilărească de ce nu poate urma concomitent calea fiecăreia dintre ele în dorinţa sa de nestăpânit de aL iubi pe Dumnezeu. Criza politică din India anilor ’70 îl determină pe tatăl lui Pi să decidă părăsirea ţării împreună cu toată familia şi emigrarea în Canada, prin urmare vinde mare parte din animalele grădinii zoologice şi împreună cu ai lui şi cele câteva vietăţi rămase se îmbarcă pe nava comercială japoneză Tsimtsum care avea să-i ducă de-alungul Pacificului către continentul Nord-American. Soarta însă face ca, din motive necunoscute, la câteva zile după părăsirea portului vasul japonez să se scufunde, astfel începând extraordinara aventură de 227 de zile a lui Pi (acum în vârstă de 16 ani) pe mare, într-o


revista oamenilor inteligenţi

barcă de salvare alături de alte patru animale: o zebră cu un picior rupt şi în agonie, o hienă pătată, o femelă de urangutan cu numele de Orange Juice şi tigrul bengalez Richard Parker, singurul care-i va ţine în continuare companie după ce hiena care devorase celelalte două animale va deveni la rândul ei prada felinei. În urma descoperirii în interiorul bărcii a unui compartiment special prevăzut cu provizii de apă, hrană concentrată şi diferite unelte utile unui naufragiat, Pi elimină rând pe rând toate soluţiile pe care le luase în calcul pentru a putea supravieţui şi concluzionează că unica variantă verosimilă este să hrănească tigrul şi să încerce dominarea acestuia prin aceeaşi modalitate prin care un dresor de circ îşi stăpâneşte fiarele în arenă. Utilizându-şi cunoştinţele cu privire la psihologia animalelor Pi izbuteşte să-şi ducă la bun sfârşit planul şi să inoculeze în mintea tigrului bengalez faptul că el, omul, este masculul alfa, reuşind să-i controleze foarte inteligent instinctele cu ajutorul unui fluier, atâta timp cât putea să-l ţină sătul cu peşte, ţestoase şi apă potabilă. Cei doi naufragiaţi, acum nedespărţiţi din voia destinului şi a Pacificului, urmează să înfrunte zile nesfârşite de arşiţă anostă, de furtuni care-i duc până în pragul morţii şi îi readuc apoi subit la viaţă, zile condimentate de un nesfârşit rău de mare, de speranţe spulberate şi de o deznădejde fără liman; dezumanizarea lui Pi se produce însă numai din punct de vedere fizic, spiritual tânărul rămânând neclintit în convingerile sale atât de simple. După „escala” pe o insulă ciudată populată doar cu suricate neobişnuit de insensibile în

rândul cărora Richard Parker face ravagii, insulă care se dovedeşte mai apoi ca fiind deosebit de periculoasă pentru viaţa celor doi naufragiaţi (pe timpul nopţii algelele din alcătuirea acesteia secretau un fel de acid ce s-ar fi putut dovedi letal), barca de salvare eşuiază pe coastele vestice ale Mexicului, eliberându-şi prizonierii. Fără să stea pe gânduri ori să-şi ia „la revedere” tigrul se face nevăzut în jungla din apropiere, iar Pi este trasportat la infirmeria din Tomatlán. Cea de-a treia parte a cărţii şi totodată ultima, prezintă discuţia dintre Pi şi doi oficiali de la Departamentul Maritim al Ministerului de Transport Japonez interesaţi să afle circumstanţele în care s-a produs scufundarea navei Tsimtsum. Povestea lui Pi nu li se pare, însă, deloc plauzibilă şi eroul romanului se vede nevoit să inventeze alta asemănătoare, în care locul animalelor este luat de către oameni ce se dedau la acte de canibalism. Întrebaţi pe care dintre cele două poveşti o vor alege, oficialii susţin că o preferă pe cea cu animale; atunci Pi le mulţumeşte şi adaugă în replică: „la fel stau lucrurile şi cu Dumnezeu”. Iniţial romanul lui Martel a fost respins de cel puţin cinci edituri londoneze înainte de a fi acceptat la Knopf – Canada, care îl publică în septembrie 2001, ediţia englezească fiind laureată cu Premiul Booker anul imediat următor. Intervievat în 2002 de către PBS (Public Broadcasting Service) scriitorul şi-a dezvăluit sursa de inspiraţie: „Am fost sortit să caut o poveste (sortit nu cu «s» mic, ci cu «S» mare), ceva care să-mi dirijeze viaţa”. A vorbit despre singurătatea sa şi despre nevoia unei direcţii în viaţă. Romanul Life of Pi a devenit acea direcţie şi scop din viaţa sa.

27


revista oamenilor inteligenţi

Andrei Dinca

Esențele tari se țin în sticluțe mici Durham, UK. Câţi dintre voi aţi auzit de orășelul din nord-estul Angliei? Poate nu mulţi. Cu toate acestea, Durham este o comunitate ce merită amintita, iar University of Durham este unul din motivele principale pentru acest lucru. În Durham fiinţează una dintre cele mai bune universităţi din Marea Britanie și, implicit, din lume, ce aduce împreună aproximativ 16000 de studenţi din toate colţurile globului. Dintre aceștia fac parte și câţiva români ce se reunesc sub ‘umbrela’ Romanian Society. Dar despre asta puţin mai târziu.

Începuturi

28

Din punctul meu de vedere, Durham este imaginea perfectă a orășelului universitar: orașul este universitatea sau universitatea este orașul. Durham City pare să fie construit în jurul Universităţii care este principalul actor din zonă, mai ales în urma sistării activităţii miniere din timpul regimului Ţâcher. Sistemul academic din Marea Britanie e construit în așa fel încât să distribuie ‘materia cenusie’ pe tot cuprinsul ţării, încercând astfel să diminueze polarizarea educaţiei către sudul Regatului Unit (în speţă Londra și împrejurimile). Acesta organizare datează de foarte mult timp, mai exact începând cu secolul al XI-lea, când celebra universitate din Oxford a luat naștere. Aproximativ 100 de ani mai târziu, a luat fiinţă și universitatea din Cambridge, tot în afara Londrei. Durham este considerată a3a cea mai veche universitate din Marea Britanie, continuând astfel tradiţia îndepărtării centrelor de excelenta academică de furnicarul Londrei. Povestea în jurul acestei afirmaţii este una cu implicaţii destul de interesante și am s-o rezum în rândurile ce urmează. În 1286 a apărut prima formă de invatamand supe-

rior în Durham. Cu toate acestea, încercările regelui Henry VIII și ale lui Oliver Cromwell de a oficializa prezenţa unei Universităţi în partea de nord a Regatului s-au lovit de opoziţia aprigă a celor din Oxford și Cambrdige, venită în contextul rivalităţii NordSud din acele vremuri. Pentru a vă oferi un context mai apropiat de cel românesc, în acea perioadă, pe teritoriul actual al României, abia apăreau primele forme de organizare statală. Din această paralelă se pot deduce multe, însă aceasta ar fi o cu totul altă discuţie. Revenind la Durham și la universitatea de acolo, ea este recunoscută în formă ei actuală din 1832. În prezent ea se înfăţișează ca un centru de excelenta academică, fiind de foarte multe ori comparată cu Oxford și Cambridge. Toate detaliile formale despre University of Durham și sistemul de colegii pe care-l promovează, pot fi găsite pe site-ul universităţii, unde nu e foarte greu să te pierzi printre paginile cu informaţii. Aș prefera să vă împărtășesc idei ceva mai personale, ce trec bariera marketing-ului universitar din Marea Britanie, care, din punctul meu de vedere, marșează pe o promovare excesivă și relativ uniformă a statisticilor favorabile fiecărei universităţi. Repet, este doar un punct personal de vedere (ca să nu avem vorbe la proces). Așadar, cum e să înveţi în Durham? Cum ești privit ca student (roman) la Durham? Și ce înseamnă și ce face Romanian Society în cadrul Durham University? Să le luăm pe rând. Aflat la 3 ore de mers cu trenul de Londra sau 1015 minute de Newcastle, Durham oferă studenţilor un mediu propice dezvoltării academice. E un orășel vechi, plin de tradiţie și istorie, ce reușește să îmbine noul cu vechiul și să creeze cadrul perfect pentru ce-i ce-și doresc să înveţe cu adevărat. Mie îmi place foarte tare să-l asemăn cu stilul Harry Potter (fact:


revista oamenilor inteligenţi

Durham Cathedral a fost unul dintre locurile unde sau filmate scene din Harry Potter). Există o magie a Durham-ului. E un loc ce te cucerește prin simplitatea și decenţa să. Imaginile pe care ţi le oferă în fiecare zi, fie că te duci spre universitate, fie că mergi la cumpărături sau doar să te plimbi, sunt uimitoare. Începând cu plimbările pe lângă râu și terminând cu senzaţia impunătoare a Catedralei, Durham lasa un aer medieval, unde Castelul (acum Colegiu al Universităţii unde studenţii de la University College pot sta) își are locul său. Pentru turiști, orașul este unul de-o zi sau chiar de câteva ore. Pentru studenţi este locul unde-și petrec câţiva ani din viaţă, în funcţie de nivelul de studiu pe care-l urmează. Cu toate acestea, să fii student în Durham este orice, dar nu plictisitor. Singurul amendament la această afirmaţie este ca valabilitatea să se păstrează pe parcursul perioadelor de studiu. Vacanţele schimbă complet atmosfera și implicit orașul. Totul parcă își pierde din suflare și rămâne doar “un oraș de-o zi”, un oraș mult mai tăcut.

Cu toate acestea, marea majoritate a studenţilor și a vieţii de student se concentrează în timpul anului universitar. Așadar, vom continua periplul prin Durham prin a ne referi la perioada academică. Să înveţi în Durham, e ușor. Sau mai bine spus e la îndemână. Trebuie doar să-ţi dorești. Din start, stresul provocat de drumul spre școală se transformă într-o plimbare de maxim 20-25 de minute prin oraș. Asta se întâmplă evident, dacă îţi iei din timp cele 20-25 minute și nu ai ora la 9:00 dimineaţa când alergi buimac spre școală. Stau și mă gândesc că în România începeam orele la 7:30 dimineaţa și aveam aceeași problemă doar că eram dependent de un autobuz, de trafic, de vreme, de cât de plin era autobuzul și așa mai departe. Dar acestea sunt detalii (detaliile fac diferenţa, nu?). Și pentru că tot vorbim de detalii, unul important ar fi felul cum ești tratat în calitatea ta de student. Probabil multora ne e bine cunoscută ierarhia profesor-elev. Ei bine, aici nu există așa ceva, iar ei ţin să subilinieze acest lu-

29


revista oamenilor inteligenţi

30

cru de la primul contact. Profesorii te văd că pe un “fellow geographer/sociologist/pshychologist/etc. “. Ei sunt doar cei care îţi deschid drumul și te ghidează pentru a-ţi urmări scopul și interesele academice. Acest mod de a face educaţie nu se rezumă doar la vorbe, ci se extinde și la fapte. Cel mai la îndemână exemplu este afirmaţia unui profesor de-ai mei „There îs no stupid question. Feel free to ask anything you like and anything you might think would help you develop your understanding of a particular issue”. Ce vor să spună prin asta? Simplu, dacă ai o problemă/nelămurire/întrebare, întreabăi – direct sau prin mail și fără prea multe formule de politeţe. Poţi să le scrii și dacă nu ești de acord cu un punct de vedere al lor, ba chiar ești încurajat s-o faci și astfel să stranesti o discuţie în contradctoriu, baza pe argumente, ce nu poate duce decât la aflarea unor lucruri noi. Un astfel de comportament duce către o apropiere a relaţiei dintre student și profesor și, personal, mă face să-mi doresc să descopăr mai multe. Toate acestea sunt însă caracteristici generale ale sistemului din Marea Britanie și ar fi exagerat să afirm că se întâmplă doar la Durham. Excepţii exista fără îndoială, însă regulă generală se păstrează și se înscrie într-un spaţiu al civilizaţiei, respectului și bunului simţ. Dacă greșesc faţă de tine și ai argumente pentru a arăta acest lucru, vor avea întotdeauna curajul să-și recunoască greșeala și să-și ceară scuze. Sunt o grămadă de multe alte detalii ce fac diferenţa, o diferenţă ce, cu regret o spun, se vede și se simte. Cel mai evident și de apreciat lucru este faptul că în foarte mare măsură totul depinde de tine, studentul la University of Durham. Temele, eseurile, examenele și tot ce ţine de evaluare sunt construite de-așa natură încât să-ţi ofere tot timpul și toate resursele posibile pentru a le îndeplini la cele mai bune standarde. Diferenţă o faci tu și munca ta. Nu intru însă în detalii plictisitoare despre cum este organizat acest sistem și mă rezum doar la a afirma că, aici, simt că mi se oferă toate șansele să arăt ce pot și nu depinde de factori externi într-o prea mare. Așadar, atmosfera și condiţiile din Durham se împletesc și creează mediul optim pentru a avea viaţă de student pe care-o dorești. Poate unul dintre cele mai importante și, în același

timp, mai puţin evidenţiate aspecte ale acestui sistem, este evitarea blazării și a intrării în rutină. Ce vreau să spun prin asta? Că nu te plictisești de învăţat, ca întotdeauna apare o discuţie nouă, un subiect nou, ceva ce nu știai, ceva ce-ţi deschide pe cât de multe orizontouri, pe atât de multe întrebări. Dar din nou, totul depinde numai de tine și de cât de mult îţi dorești să realizezi. Trebuie evidenţiat faptul că, Durham University este recunoscută ca un centru de excelenta academică ce te pregătește la un nivel educaţional foarte înalt. Este cunoscut faptul că aici, ca și la Oxford și Cambridge, accentul este pus pe cunoaștere și cercetare, făcând din Durham o universitate de elită, unde se pregătesc în special cei ce-și doresc o carieră academică ceva mai dezvoltată. Cu toate acestea, este la fel de cunoscut și faptul că Durham oferă pieţii muncii unii dintre cei mai bine pregătiţi absolveti ce-și pun cunostiintele în practică în toate sectoarele de interes ale societăţii.

Oamenii. Am scris destul despre instituţii, sisteme sau organizare și am amintit destul de puţin de oamenii din jurul meu (nostru). Una dintre cele mai dezbătute și la modă teorii ale zilelor noastre este ActorNetwork Theory (ANT). Unul dintre principiile fundamentale ale acestei teorii afirma că totul în jurul nostru este produsul unei serii de alţi actori ce interacţionează permanent și creează o reţea. Acești actori sunt atât vii cât și non-vii. Așadar, pentru a creiona o imagine completă a ceea ce înseamnă University of Durham, trebuie să facem o mică incursiune și în subiectul oamenilor peste care dai aici. E un subiect extrem de delicat și am să încerc să fiu pe cât de clar și argumentat posibil. De asemenea, v-aș ruga să luaţi această părere că pe una personală. Un proverb românesc spune că Omul sfinţește locul. Luând în considerare principiile enunţate ale ANT-ului și parafrazând acest proverb, și locul sfinţește omul. Sau cel puţin îl influenţează. Cert este ca unul fără altul poate n-ar mai avea farmec. De profesori v-am schiţat câteva idei mai sus și nu vreau decât să adaug faptul că


revista oamenilor inteligenţi

profesorii îţi vor preda întotdeauna ceva în care ei sunt super-specialisti și că întotdeauna te vor privi ca pe unul de-ai lor, care într-adevăr știe mai puţine, dar își dorește să afle mai multe. Nu se așteaptă de la tine să fii perfect. Nici măcar să fii de acord cu ei. Se așteaptă doar să vadă că vrei și ești interesat de un anume subiect. Totuși, profesorii nu sunt singurii oameni cu care ai de-a face. M-aș opri astfel asupra studenţilor. Durham este recunoscută ca una dintre cele mai posh universităţi din Marea Britanie – cam la același nivel cu Oxford, Cambridge sau St. Andrews. Acest fapt are avantaje și dezavantaje. În majoritate, studenţii au într-adevăr un nivel superior mediei, aducând un aer (stereo)tipic britanic Durham-ului. Totodată, pe lângă studenţii englezi, sunt și studenţii internaţionali. Aceasta dihotomie între englezi vs. internaţionali duce oarecum la o delimitare destul de clară între aceștia. Se spune că englezii sunt cu englezii și internaţionalii cu internaţionalii. Pe propria-mi piele am simţit o oarecare bariera culturală între noi și ei. Acest sentiment este împărtășit de o mare parte a studenţilor non-britanici. Există explicaţii pentru aceste fapte, se fac eforturi de a minimiza această diferenţă, dar realitatea pare a fi cu greu schimbată. Acest fenomen pare a fi specific întregului sistem educaţional vestic. Așadar, să fii student roman în UK, este tot una ca a fi student internaţional în UK. Faptul că ești roman nu are un impact specific asupra ta, iar munca îţi este în continuare apreciată în funcţie de calitatea ei și nu de autorul ei. Cu toate astea, să stabilești relaţii strânse cu englezii e o adevărată provocare a cărui răspuns este destul de greu de aflat. Excpetii, evident exista și în acest caz, dar impresia generală este cea a unei barieri (explicabile) între studenţii englezi și cei internaţionali. E o diferenţă de cultură și valori, în primul rând, iar acest lucru nu poate fi schimbat peste noapte. Astfel, să fii student roman la Durham este o aventură ce trebuie asumată cu bune și cu rele. Va exista întotdeauna un dor de casă, o încercare de a aduce ceea ce înseamnă „acasă” în acele locuri străine. Așa se îndreaptă discuţia noastră către Romanian Society, o societate a studenţilor români ce a fost înfiinţată și

funcţionează în continuare ca un principal loc de întâlnire a românilor ce studiază la Durham. Pe lângă asta, Romanian Society își dorește să promoveze pe cât posibil valorile și cultura românești prin evenimente precum vizionari de film românesc sau seri românești. Comunitatea romanilor de la University of Durham este una mai de grabă restrânsă, numărând anual în jur de 10-15 membrii. Durham nu este una dintre cele mai atractive destinaţii educaţionale pentru studenţii romani din cauza promovării inexistente a universităţii în România. Astfel, cei ce intenţionează să studieze în Marea Britanie nu au un prim contact cu universitatea. Cu toate acestea, cei ce aleg Durham nu regreta sub nicio formă acest lucru, descoperind farmecul acestei universităţi pe parcursul studiilor. Așadar, esenţele tari se ţin în sticluţe mici, iar University of Durham – una dintre cele mai renumite și respectate universităţii din Marea Britanie – fiinţează în micuţul oraș Durham, un fost oraș minier, ce, actualmente, se dezvoltă în jurul turismului și al universităţii. Durham are un aer aparte, ce poate fi cel mai bine simţit și mai puţin povestit. Cu bune și cu rele, University of Durham poate fi întotdeauna răspunsul la întrebarea „Unde vreau să studiez?”. Castelul, Catedrală, străduţele înguste, Universitatea și celelalte mărunte detalii ce fac din Durham un colţ de lume aparte, pot fi mereu inspiraţia și motivul de a alege un sistem de învăţământ ce-ţi oferă oportunitatea de a te dezvolta așa cum îţi dorești. În același timp, Romanian Society, poate reprezenta un colţ de „acasă” și un sprijin în cazul alegerii de a studia în Durham. Totodată, Romanian Society va oferi întotdeauna un cadru deschis celor ce doresc să ducă mai departe valorile și traditile românești. În Durham nu umbla câinii cu covrigi în coadă (de fapt nu prea umblă câinii de capul lor), dar fiecare are șansă lui, fie el roman, chinez, german, englez, congolez, peruan sau orice altceva. Toate acestea au însă un cost. Cu toate acestea, merită să ajungi undeva unde tradiţia și istoria se întâlnesc cu cele mai noi tendinţe și descoperiri academic, fapt ce te va ajuta să-ţi deschizi larg ochii.

31


revista oamenilor inteligenţi

Dana Diaconu

Jocuri logice u Un joc al răbdării și al atenţiei! În tabelul de mai jos sunt aranjate numerele de la 1 la 90 într-o ordine aleatorie! Sarcina voastră este să le identificaţi pe fiecare, pornind în ordine crescătoare de la 1 și sfârșind cu 90! În funcţie de timpul necesar acestei operaţii, puterea voastră de concentrare și atenţie este excepţională sau doar satisfăcătoare; pentru referinţă, un timp de 5-10 minute corespunde excepţionalului! Și acum, deschideţi larg ochii și jucaţi-vă

!

uX&O Cu toţii știm că în versiunea clasică jocul se termină foarte repede și de cele mai multe ori cu o remiză. Dar creativitatea unor matematicieni au transformat jocul într-unul palpitant și cu un rezultat incert, în funcţie de atenţia și măiestria jucătorilor Jocul este prezentat pe un blog tare simpatic, http://mathwithbaddrawings.com pe care vi-l recomand pentru a vă convinge că matematica este frumoasă! În fiecare pătrat al tablei de joc, se desenează o altă tablă

32


revista oamenilor inteligenţi

Regulile de bază sunt: 1. Fiecare mutare constă în marcarea cu x sau 0 a unui pătrat mic

2. Când ai 3 pe linie într-o tablă mică, ai câștigat-o!

3. Pentru a câștiga jocul, trebuie să câștigi 3 table mici într-o linie!

4. Decizia privind următoarea mutare nu vă aparţine; adversarul ne spune unde trebuie să mutăm, așa cum și noi hotărâm pentru el. Cum? Simplu… Poziţia acelui pătrat ales pentru marcare, reprezintă poziţia tablei din matricea mare unde joacă următorul! Dacă primul jucător a ales astfel…

33


revista oamenilor inteligenţi

atunci următorul trebuie să mute aici…

Sper că am explicat destul de clar regulile jocului! Distracţie plăcută!

u Răspunsurile problemelor din numărul anterior: 1. 3. Celelalte 3 triunghiuri satisfac relaţia [număr-din-triunghi] = {[număr-de-sus]-[număr-din-stânga]} * [număr-din-dreapta] 2. 38 pe rândul A, în care toate numerele au numai rotunjimi, fără colţuri 79 pe rândul B, în care numerele au și rotunjimi și colţuri 14 pe rândul C, în care numerele au doar colţuri 3. 7, 58, 70, 88, 10, 79, 76, 91, 46, 94 sunt de forma 3n+1

_________________ 34

Menţionez că problemele nu îmi aparţin, sursa lor fiind diverse reviste, cărţi sau medii online! Mult succes!


Supliment MENTOR: - extras din „Mensa World Journal“, nr. 9 din Septembrie - Octombrie 2013


men e sa wor o ld d jou journ nal a

september 2013 issue 009

from the director of administration... A

for o mer chairman and Honorar y President of Mensa International, ff,, used to the late Victor Serebriakoff speak of his golden vision of Mensa as a global village. Mensa did indeed become that but with the technological facilities of our time, the t realm of Mensa has grown far beyond a village and is more akin to a small city. With approximately 120,000 inhabitants, this global city exists in a parallel dimension, and has a portal in ever y part of the world. Some candidates who receive letters of acceptance are happy just to have the visa to this global city in their pockets foor possible use one daay. Others actually join and get their passports, but are content just to go to the airport to be able to saay, “I’ve been there, I am a member.” Some the airport and even set foot o outside out t start to explore the city, but affter a first encounter – good, bad or indiff ffeerent – think that this typifies Mensa Nothing could be further from the truth. As in ever e y city, there is a wide gamut of people, areas,, cultures and events. Ever y city has its Lefft Bank of artists,, its it Green nwic w h V illage of writers; its Wal a l Street of in nvestors, its F leet Street of Journalists. So, too, does Mensa. But one needs to seek out these areas; knowledge of the city comes through exploration, n, wandering down winding alleys, cul de sacs, retracking from deadends and not being distracted by difficult people and other obstacles.. And when foound, mensa world journal september 2013

what riches! The Mensa Green nwic w h Village, for o example, includes Jean Aeul, creator of the Clan off the Cave Bear, Dr Jack Cohen,, scientific writer, SciFi writers such as Arthur C Clarke, and man ny, man ny more. We have hundreds of writers who write magazine articles,, short stories, romantic novels, poetr y, academic tracts … and we havve thousands of writers who have yet to put pen to paper. W ho knows what will emanate from their pens and word processors? Mensan Dan Brown, author of The Da Viinci Code, didn’’t write his first novel until the age of 53.. Now he is a household name. Ever y city also has its ethnic centres: its Chinatowns, its Bohemian quarters; these are easiest to find in Mensa, because of our real-liffe geographical divisions into national Mensas. Yoour citizenship in our Mensan realm givves yoou entr y to all quarters; meetings in ever y part of the world; all enjoying a slightly diff ffeerent flavour and emphasis. And best est yet, e you o can visit several at once: EMAG (European Mensa Annual Gathering) introduces one to Mensans in Europe; AMAG to Mensans in Asia. Last year the AMAG, for o example, was held in Bali. Despite this being a popular holidaay destination, the theme was a serious one: ‘Global Brains foor the Poor’ and a three daays of combined M energ y was directed towards means of ensuring education for o those who n’’t yet aff ffoord to access even the couldn most basic of the three Rs. d,, just as in real-world cities, And,

Therese Moodie-Bloom

we havve a wide range of socioeconomic strata and members have e a wide range of educational levels (some not having completed grade school but ably self-educated, others heads of their academic fields in universities around the world) - with widely divveergent occupations, and personalities. W hile this global city of Mensa lies in a ver y accessible notional dimension,, with entr y tests and IQ scores as portals, it sometimes seems that we have slipped through gh a difffeerent portal – a looking-glass - and ended up in Lewis Carroll’s Wonderland! Like Alice, we meet weird and wonderful people. And, as in Wonderland, our Mensa global city inhabitants can be fascinating, extremely clever e , eccentric, odd, dd,, rude at times, strident, or gentle and kindly ; they offtten appear to speak in riddles, and can be quite unconventional. In my twenty years e of Mensa M membership I have met them all.. I have empathized with some members who have been turned awaay by the more strident characters who sometimes seem to dominate a meeting, but Mensa is far bigger and greater than an ny local group. Explore the

01


men e sa wor o ld d jou journ nal a Mensa realm as you would an ny new city – you will find wonderful surprises if yoou kee keep seeking. Prior to joining Mensa I had enjoyed a varietty of occupations and liffeestyles: a magic childhood on a sunn ny Sydney beach, as a rebellious nt,, a musician in Viet university student, Nam and SE Asia during the war, a teacher of classical music in Europe, an English language teacher in the Middle East,, an and a puzzles columnist for o a national newspaper. I livved e and worked in both first and third world countries,, I experienced Islamic, Bhuddist and Christian religious en nvvironments,, aand lived under man ny t yp pes of government. Yeet Mensa has d my liffe immeasur i further enriched ably, in innumerable waays. I am proud to have this opportunity to givve something back to Mensa, as Director of Administration.

Therese e Moodie-Bloom admin-mil@mensa.org

Marrk Your o Diaries October 4 - 8 GOM (Mensa Croatia Annual Gathering) gom@mensa.hr October 26 - 28 Dutch October-W ober-W b Weeekend k d More details to come 22 November e 2 - 24 Au ustralian Mensa Conffer e ence + Kids’’ Conffer e ence.www w. mensa.org.au/amc-2013 amc2013@mensa.org.au Nov 29 - Dec 8 Au ustralian MAP (Mensans At Plaay) y Camp: Cam www w..mapsig. com mensa world journal september 2013

the man man b behind ehind o our ur sscience cience news... news... ations for John Blinke has been writting i for o Mensa publications o 23 years and his column, SuppleMenttaallyy, has been of widespr desprreead intterest e to memb mem ers worrldwide l during that time i . Manyy, many thanks to Joohn - the longgeest-ser ving contributtor o to the Intternattional i Journal and now the Mensa nsa Woorrld l Journall.

John lives in Rochester Hills, Michigan, USA. He joined Mensa in 1984 and iss a liffe member. He’s an electrician/thermographer foor Foord Motor Compan ny, is single, has no kids and is 62 years old. He earned a Bachelor of Arts degree in English at Wayne State University in 1973, has been a civil deffeense en volunteer and is a trained tornado spotter. He blames his sixth grade science o his interest in science. “Dr teacher for Nor vel Scott treated my class like a p of lab assistants.. He even took group us on tours of other schools to show off the obser vational skills he taught us.. Dr. Scott ’s classroom was lined with aquariums full of ant colonies, frog eggs, lizards ...” SuppleMentally was created by then-editor of the American Mensa a Cleave. He asked Bulletin, Kent Van John to take over the column in 1990, and he has been writing it eveer since! John hosts a monthly Mensa science discussion group called RA R AM (Rochester Area Mensa) and has given science presentations at a

number of RGs and AGs on varied topics.. He also helped organ organize two Colloquia: Dark Matter and Human Consciousness. His local group is Southeast Michigan Mensa (SEMM) and for o his contribution to all things e a Mensa, he was givven ce Awar w d Mensa Ser vice in 1992. He drifftts between a number of “nerdy ” hobbies: ham radio, astronomyy, rocketr y, chemistr y, and nd “just j foooling around to find stuff out ”. John reads a lot of periodicals and listens to dozens of podcasts, he doesn’’t watch TV and io for o only turns on broadcast radio weather foorecasts. “ Yeears ago,” John writes, “I read about flying saucers,, medita meditation and witchcrafftt, among other things. ings.. All swore to be the TRU TH, H, b but none of them were. W hen I discovered science, it claimed to know nothing with certainty, but it tried honestly to find things out. It is still tr ying. And, so am I.”

September 19-23 International Board of Directors Meeting Calgar y, Canada www w.ibd2013.com .ibd2013.co .

02


men e sa wor o ld d jou journ nal a o overcoming vercoming the o odds... dds... John Pirola reecently joined American Mensa in Minnesota. His rooad ffeerent - and more diffic ffi ult - path than is to Mensa was a rather diff usual. John outlines his journey for us below. Earrlie l r this yearr, I stumbled upon the Mensa sa Brraain Teest app p and was immediat ediattely l hookedd. Having completted e all the tests, e I purchhased a book off Mensa M puzzles and found o d these to be even more challeng h ingg. Compllettely l intrigued by these th puzzles, I begaan to wonder iff I was physic h cally a capable off endur endu ing the for o mal Mensa Admisssions Teest... In 2001, I had been diagnosed with a cholesterol granuloma located deep within the base of my skull. Though benign,, this t aggressivve tumor had eroded significant bone mass and,, lefft unchecked, would soon have e and/or damaged my cranial ner ves infiltrated my brain tissue. Eight years e and half a dozen surgeries later, the tumor relentlessly recurred yeet again and I suff ffeered a traumatic brain stem injur y during another surger y in 2010. For o tunately, I finally found o a surgeon who was able to eradicate the tumor in 2011; to him I am eternally grateful. Upon awaking from the 2010 surger y, I was paralyzed on the h lef l ft side id . Affter t months off intensivve physical therapy, I re-learned to walk and use my lefft arm fairly well, but still have other lingering physical issues to this daay. As a result of this brain injur y, I unffoortunately struggle with sever ee facial pain on a daily basis. This intractable pain is exacerbated by an ny activity, including speaking and prolonged concentration, which has for o ced me to leave the workffor o ce altogether. O ver the years, I had several breaks in my mensa world journal september 2013

e nal employment as a contracts proffessio (draffting tin t and negotiating various contractual documents for o the deffeense, sofftware and healthcare industries), but I alwaays returned to work. Since the brain injur y, however, I havve been unable to seek another position similar to the last one I held as Director of Contracts and Procurement. All known surgeries, drugs and treatment options have proven e unsuccessful, including intrathecal infusions of incredibly powerful drugs via an implanted pain pump, which was recently surgically removed. However, although the injur y was physically devastating, my cognitive functions, foortunately, remain intact.. Rather concerned that these too might atrophy without continued mental stimulation, I made a concerted eff ffoor o t to work my brain on a regular basis. This has been rather challenging since the act of foocused concentration exacerbates my condition fairly quickly. Nonetheless, heless,, I had been working hard each daay by engaging in various mental activities (mostly on my iPhone), e.g. plaaying chess,, Soduku and working on analytical puzzles. Then I began to concentrate on ffoort to fooster a Mensaa puzzles! In an eff o young teachable moment foor my four children (two boys and two girls, ages

eight to foourteen), I decided to sign up foor the test and givve it a tr y, understanding that the outco o me was secondar y to putting for o th my best eff ffoort. Each daay, as my children diligently studied and pored over their homework,, I too was deep in i thought, reviewing countless Mensa puzzles while fighting through the exacerbated pain. I decided to use this increased mental activity as a precursor to also increasing my physical ffoort to activity in an eff further build upon my already extraordinarily high pain tolerance. My ultimate goal: having the ability to re-engage with my family, as I had eff ffeectively become a housebound in nvalid v since the injur y. As the Maay 2013 test date approached, my children’s excitement level began to surpass my own and provided additional impetus to continue my preparation.. Not surprisingly, the test experience required a Herculean eff ffoort (both mentally and physically), but in the end, it was worth it,, as this exercise went a long waay in further increasing my pain tolerance - not to mention the fact that I somehow scored high enough on the test to gain admission into Mensa! Upon hearing the news that I had achieved a score at or above the 98th percentile, my eight yeear old daughter

““Not Noot surprisingsurrpprisingly, ly y, the ttest es e eexpeest xperrience ience rrequired eq equir e ed a Herculean H erculea c an effort eff ffoort (both nttally a (both mentally ment and pphysically), hysic iccally), ally) a but in thee end, endd, it was was worth worth it...” it...”

continued on p6

03


men e sa wor o ld d jou journ nal a Dyslexia - an over view is a problem of letters and word reversals; juxtapositions of letters,, words or entire sentences. These “Dyyslexia is a speecch learning disabilitty “move about ” or “dance” that is neurroobiologiccal a in origin. It is ies with accu- and appear in char h ractterized by difficult d rat ate and/or fluent worrd recog e nition and various posiby poor spelling and decoding abilities. tions on the These difficulties tyypiccally reesult from page being a deefi ficit in the ph hono h logiccal a component read. But, writing and reading words off languagge that is i oftteen unexpectted e backwards is quite common in the in relation to other cognitive abilities incipient stages of learning to read and and the prrovision n off eff ffeecttive classrroom write among both the “average” and instruction.” (L Lyon, Shaaywitz y and the dyslexic person. The presence of Shaaywitz y 2003) this “extra condition” does not necesThe word “dyslexia” is made up sarily indicate a reading disability. of two distinct parts: “dys”, meaning (Reading disability is the most com“not ” or “difficult ”, and “ lexiaa””, mean- mon and carefully studied of all learning “words”, “reading” or “ language”. ing disabilities, aff ffecting ffe ti 80 percent of those who are learning- disabled). Research indicates that the dyslexic’s problem originates in the brain, more Dyslexia is neurobiological in precisely in the geniculate body in the origin, meaning that it is a physical thalamus. At the heart of the problem problem in the brain. Dyslexia is not of the dyslexic is his or her inability the result of poverty, develop e mental to correctly identify speech sounds delaay, speech or hearing impediment in spoken language. A “short circuit ” or learning a second language. Chilin the medial geniculate area in the dren with dyslexia offten t show ttwo w auditor y thalamus causes an error in main difficulties when asked to read the processing of speech sound. Hence, a grade-level appropriate text: they dyslexic or “reading disabled” adults will not be able to read by first sight and children incorrectly transffeer audi- as man nyy words as the average reader; tor y inffoormation from the ear to the guessing, stumbling, and unsuccesscortex. fully attempting to sound out some The dyslexic adult and child do words. Secondly, they will offten t show not lack the intelligence necessar y to decoding difficulties: they will not be read as a “normal” person; however, ver y accurate in using letter-sound persons with dyslexia have difficulty relationships in combination with reading and explaining isolated words context to identify unknown words. and entire texts. A common misunDyslexia is a condition that aff ffeects derstanding about dyslexia is that it people from childhood through to

Thomas Hally

Although most of us have the ability to read and write with little or no hindrance, for o the th dyslexic, these fundamental skills are elusive and difficult to master. Beffoore I go an ny further, let us look at one ver y good definition of “dyslexiaa””:

mensa world journal september 2013

old age. With remedial instruction, some of the difficulties can be helped significantly. Imaging research has shown that the brains of people with dyslexia show diff ffeerent and less effficient patterns of speech and sound processing than average readers during specific tasks. One commonly used method foor imaging brain function is functional magnetic resonance imaging (fMR RII), a saffe, non-in nvvasive method that measures physiological signs of neural activation using a powerful magnet to pinpoint blood flow. Participants perfoorm tasks while “under the magnet ” rather than letting the activity of the brain be measured while it is “at rest ”. Hence, the fMRI technique is “functional”. In a 2003 study (Haaywa y d et all)) ywar using brain-imaging techniques, 10 children with dyslexia were compared with 11 average readers beffor o ea 28-hour inter vention that only the students with dyslexia received. The two groups of students were compared in “out-of-magnet ” reading tests as well as sound identification tasks based on level of activation. The results showed that while the control children showed (continued on p06)

04


men e sa wor o ld d jou journ nal a a look look ins inside ide chi children’s ldren’s minds Wh hen youngg chhildrreen gaaze intteently at something or furrow their brows in concentraattiion, you know their heir minds arre busily at worrkk. But you’re never enttiirrely surre what theey’re thinkingg. Now you can get an inside look. Pssychhologists ledd by the Universitty off Iowa foor the first time have peereed inside thee brrain a with opttiical neuroimaging to quantify how mucch 3- and 4-year-old chhildren arre grasping a when theey ssur veey what ’s around them and to learn what arreeas off the brraain n arre in play. The study looks at “visual working memor y,” a core cognitive function in which we stitch together what we see at an ny given point nt in time to help focus o attention. In a series of object-matching tests, the researchers foound that 3-yyear-olds e can hold a maximum of 1.3 objects in visual working memor y, while 4-yyeear-olds ear-old reach capacity at 1.8 objects. By comparison, adults max out at 3 to 4 objects, according to prior studies. “ This is literally the first look into a 3 and 4-yyeear-old ear-o ’s brain in action in this particular working memor y task,” saays John Spencer err, psyycholog y proffes esor at the UI and corresponding author of the paperr, which appears in the journal NeuroImage. The research is important, because visual working memor y perfomance has been linked to a variety of childhood disorders, including attention-deficit/h /h hyp peractivity disorder (ADHD), autism, developmental coordination disorder as well as aff ffeecting children born prematurely. The goal is to use the new brain imaging technique to detect these disorders beffor oe they maniffest e themsel the ves in children’s behavior later on. “At a young age, children maay behave the same,” notes Spencer, who’s also affiliated with the Delta Center and whose department is part of the College of Liberal Arts and Sciences, “but if you o can distinguish these prob lems in the brain, n,, then it ’s possible to mensa world journal september 2013

inter vene early and get children on a more standard trajector y.” Plenty of research has gone into better understanding visual working memor y in children and adults. Those prior studies divined neural nettw works in action using function magnetic resonance imaging (fMRI). That worked great foor adults, but not so much with children, especially young ones,, whose jerky movements threw the machine’s readings off kilter. So, Spencer and his team turned to functional nearinfrared spectroscopy (fNIRS), which has been around since the 1960s but has never been used to look at working memor y in children as young o as three years of age. Like fMRI,, fNIRS records neural activity by measuring the diff ffeerence in oxygenated blood concentrations an nywh ywher y e in the brain. Yoou’ve likely seen similar technology when a nurse puts your finger in a clip to check your circulation. In the brain, when a region is activated, neurons fire like mad, gobbling up oxygen provided in the blood. Those neurons need another shipment of oxygen-rich blood to arrive

to keep going. The fNIRS measures the contrast between oxygen-rich and oxygen-deprived blood to gauge which area of the brain is going full tilt at a point in time. The researchers outfitted the youngsters with colorful, comffor o table ski hats in which fiber optic wires had been woven. The children plaayed a computer game in which they were shown a card with one to three objects off diff ffeerent shapes for o two seconds.. Affter t a pause of a second, the children were shown a card with either the same orr diff ffeerent shapes. They responded whether they had seen a match or not. The tests revealed novel insights. First, neural activity in the right frontal cortex was an important barometer of higher visual working memor y capacity in both age groups. This could help clinicians evaluate children’s visual working memor y at a young o er age than beffor o e, and work with those whose capacity falls below the norm, the

05


men e sa wor o ld d jou journ nal a researchers saay. Secondly, 4-yyeear olds showed a greater use than 3-year olds of the parietal cortex, located in both hemispheres below the crown of the head and which is believed to guide spatial attention. “ This suggests that improvements in perfor o mance are accompanied by increases in the neural response,” adds Aaron Buss,, a UI graduate student in psycholog y and the first author on the paper. “Fu urther work will be needed to explain exactly how the neural response increases - either through changes in local tuning, or through changes in long range connectivity, or some combination.” Contributing authors include David Boas from Massachusetts General Hospital and Har vard Medical School and Nicholas Fox, research assistant at the UI. (http://now.uiowa.edu/2013/06/lookinside-childrens-minds)

********** (continued from p03)

squealed with delight. The next daay, she told her whole class that, although her Daddy is ver y sick, he’s still smart and now “does Mensa”. Aside from my helpful Mensa test proctor with whom I still communicate from time to time, I havve not yet e met an ny other M Mensans. Hopefully, the daily struggle to increase my pain tolerance will aff ffoor o d me the opportunity to do so (bef beffor o e too long),, as I havve been unable unab to socialize on a one-to-one basis much at all since the injur y, let alone in a large, public setting. Other wise, perhaps my current team of physicians maay be able to eventually identify a helpful treatment option. I remain cautiously optimistic... mensa world journal september 2013

(continued from p04)

no diff ffeerences betttw ff ween the ttw wo readings, the dyslexic students showed a significant increase in activation in those areas important foor reading and language during the phonological task. Beffor o e the inter vention, the readingdisabled children showed significant under-activation in these areas compared with the control children. The profiles of both groups were ver y similar when the treatment was over. This appears to be good news,, although a word of caution is advisable. The results are somewhat “suspect ” due to a lack of specificity about the inter vention that was provided, the small sample size, and the lack of an experimental control group. All is not negativve for o the dyslexic, howeveer. The average reading-disabled person has a pretty niffty ” collection of abilities and assets which can be of great use in the right situation. Dyslexics are hyper-perceptive and en nvir v onmentally-aware; highly curious, intuitive and insightful, and they havve

livvel e y imaginations.. Most are ver y creative, adaptable to change, and they are holistic, getting to the gist of the matter and not getting “bogged down” in details. And above all,, dyslexics are offten t leaders and in ir destin ny. charge of their There havve beeen man ny, man ny accomplished people in the annals of histor y who are dyslexic, among them: Alexander Graham Bell, actress Ann Bancrofft, t Pierre Curie, Thomas Edison, Michael Far a adaay, Albert Einstein,, and actor Tom Cruise. There are currently a number of research studies in progress with the goal of determining the most st eff ffeectivve and utilitarian methods of inter vention to help the child or adult afflicted with dyslexia. The future looks ver y bright indeed for o the reading-disabled person.

““Dyslexia D yyslexia is neuneurobiological ro obiologgiiccaal in origin, or riiggin, i meaning that it is a pphysihysiccal al a problem prrooblem in the br raain.” brain.”

Reeferences: 1)““D yyslexia and the Brain: Whhat Does Current Research Tell Uss?”” by Roxanne F. Huudson, Leslie Hiigh, and Sttep e hanie Al Ottaaiba. LD online (2007). 2)““New Insights intto the Neur e oscience ce off D yyslexia” by Rick Nauert, PhD D, Senior News Edittor or. Pssychcentral al..com 3)“ The Upside off D yyslexia”” by Anne Murrphy Paull. The New Yoorrk Times Sunday Review.

S.I.G.H.T SIGHT is an acronym meaning Ser vice foor Inffoormation,, Guidance, and Hospitality to Travvellers. SIGHT connects Mensans who want to meet other Mensans. Some travel themselves e while others o givve advice to travellers including the best places to stay or visit. SIGHT also puts members in touch with each other as hosts and guests, sts,, providing each party with h the inffor o mation to make contact.

sight@mensa.org 06


men e sa wor o ld d jou journ nal a boo books ks ttom om elliott elliott This Waay Madness ss Comess by Robert Alan (Cycd Press). s).. Although written for o entertainment purposes, this tale admittedly touches upon the dangers of the double-edged sword of technolog y and extreme ideologies. And a spellbinding tale ale it is.. In a remote Arctic laborator y, Soviet scientist Alexi Truskov discovers a virtually unlimited source of energy (no, it isn’’t cold fusion) that sets off a desperate intercontinental race for o a device that could change the course of human histor y – or end it. A thriller full of unexpected twists and turns both in the air and nd under the sea,, the book’s cover sports more seals than a well-used passport, including the 2011 International Book Awar w d for o “Best New Fiction” and 2011 Indie Excellence Awar w d for o “Fiction/Adventure”. Naviggat a ing the Path a ways to Modern Liffe by Patrick Fritton (Good Oak Press LLC). Conflict in liffe is nothing new, but what wha seems to cause us the most striffe is getting along with others. Designed to be a “swissarmy tool for o liffe’s problems”, this self-help guide focuses o on these relationships: how to understand them and rebalancing ourselves e to solve liffe’s problems,, big and small. But it gets quite deep and requires leveels and an charts showing the

ny diff ffeerent categointeractions of man ries such as physical, psychological, mental, volitional, spiritual, and metaphysical and how they all combine to aff ffeect who we are, what we believe, and how we behave. Getting the Best Price on a Used s Car byy Lynnette n wig Harttw w (CreateSpace). A mechanical engineer, mechanic, daughter of an auto repair shop manager, and journeyman toolmakerr, Lynnette has the chops to steer you right not only about choosing the best car for or yoou, haggling over e the price, ar aranging ng for o financing, and getting the most for o your trade-in,, but also about finding a good mechanic, negotiating warranty work and repairs,, and the man ny other details of car ownership. Bottom line: if yoou’re planning to buy a used bugg y, don’t leave home without this guide!

sites to which she alludes. Morgan Morgan’’s quiet liffe in Sutton alongside her cat, Juliet, is suddenly shattered when she stumbles across a body in Sutton Wooods, first assuming an accident but soon suspecting something more sinister, a turn that puts her liffe in danger. To tempt yoou further, know that Lisa has woven in bits and pieces of poetr y, literature, science-fiction,, computergaming, yoga, music, and other elements that Mensans will especially understand and appreciate. God, Angels, Yoogga, a and Maslow: A Search for o Meaning in a Chaotic Woorrld ld by Andrew A. Kenny (CreateSpace).. I’m not all that keen on self-help books in general, but I’ve alwaays wanted to learn a bit more about yoga o and Buddhism,, and this book provides a relatively painless waay for o me to do so. Andrew describes the eff ffeects of moving up in Maslow ’s Hierarchy beyond the God Union level that characterizes Christianity and delineates the distinctions between insights derived from experiential versus those from intellectual knowledge. Don’t let all the tables and diagrams throw you o off ff,, as ever ything will begin to fall together and start making sense ense as you o continue.

Asspen Allleegaations:: A Sutt utttoon Mass. Myster y by Lisa Shea (Miner va Web e works LLC).. Lisa,, as I’ve mentioned beffor o e, is the founder o and leader of the Boston Mensan Writers group and a prolific author in her own right.. I love stories set locally, and am familiar with All books reviewed in this column arre Mensans Sutton, n, Purgator y Chasm, and other authored by Mensans.

Check C heck www www.mensa.org w.mensa.o . org ffor o or contact contact details of eevents vents e open to al alll members inter internationally nationally mensa world journal september 2013

07


men e sa wor o ld d jou journ nal a What do do these these o rganizations sshare organizations hare in common? common?

 do these these peo ple sshare hare in comm on? What do people common?

     Mensa International International Board of of Directors Directors iinvites nvites y ou to a g ala Mensa you gala induction session and banquet banquet secret agent induction Satur Saturday, day,

tŚĞŶ͗ tŚĞŶ͗

Delta

t tŚĞƌĞ͗ ŚĞƌĞ͗

September 21,, 2 2013 September 21 013 at 7:00 7:00 pm

Bow Bow Valle Valley y – 209 – 4 4th th Aven Avenue SE,, Calgary ue SE Calgary  ƌĞƐƐŽĚĞ͗ ƌĞƐƐŽĚĞ͗

Spy Wear Wear

international international directory director y Chairman: Ms Elissa Rudolph chairman-mil@mensa.org Teel: +31 (0)20 661 2718 Director Admin: Ms Therese Moodie-Bloom +612 99549937 admin-mil@mensa.org Director Development: Mr Mr Björn Liljeqvist development-mil@mensa.org Treasurer: Mr Rudolf Challupner treasurer-mil@mensa.org Dir. Smaller National Mensas: Mr Lars Endre Kjølstad dsnm-mil@mensa.org Hon. President: Dr Abbie Salny 407 Breckenridge, Wayne NJ 07470 USA Teel: +1 973 305 0055 SIGHTCoord: Mr Steve Mai SIGHT@mensa.org Int. SIG Coord: Ms Barbara Kr yyvvko sigs@mensa.org Ombudsman:Mr Martyn Davies ombudsman@mensa.org

editorial editorial staff Editor: Ms Kate Nacard 407/23 Corunna Rd, Rd, Stanmore NSW 2048 Australia Teel: +61 2 9516 1024 mwjeditor@mensa.org Science: Mr John Blinke Johnb44221@cs.com Books: Mr Tom Elliott tme@verizon.net Feature Articles: Mr Thomas Hally tjh@thomas-hally..com Executive Executive Director: Director: Mr Michael Feenan, e , Slate Barn,, Church Lane, Caaythorpe, Lincolnshir Lincol e NG32 3EL,, UK Teel/Fax+44(0)1400272 675 mensainternational@mensa.org The Mensa Woorrld l Jour Jo nall (MWJ) is produced under the auspices off the Mensa Intternational Boarrd off Dirrectors. Mandatorry conttent e as identified by the MWJ edit ed or must be published in every national Mensa maggazine a . Publication off other conttent is recommended e but optionall. Opinions expressed in thee MWJ arre those h off the h authors and do not necessarily refl flect the views off any a other individual or any official Mensa body. Submission Guidelines: Languagge: e: English only. Text:: MS M Woorrd ( Windo i ws), .rrtf ( Woord/Mac), plain text, Pag ageMake e r ( Wiindows), InDesign ( Wiindows) Length: h:: 500 worrd limit. Send by e-maill, fax, snail mail to the Editorr. The Editorr rese e r ves the right to include or edit submissions foor space and conttent en e considerations. a All unoriginal submissions must be accompanied by writt ttten e permission for o publication f rom the original authorr.P .Permission is graanted for o MWJ articles to be reprintted e in any Mensa publication provided that the authorr, MWJ and MWJ ’ss editor are acknowledgged ed. Permission must be sought f rom the MWJ editor for o reprinting off any parrt off the t MWJ in non-Mensa publications.

mensa world journal september 2013

08


men e sa wor o ld d jou journ nal a from the director of development...

october 2013 issue 010

Spontaneous order and Mensa As I type these words,, I am catcht an intense and ing my breath affter stimulating four o daays in Bratislava, where Mensa Slovakia pulled off a spectacular EMAG, with close to 350 participants from man ny countries. Lectures,, tours, games, es,, food o and music, all in good and intelligent compan ny. The countdown foor the th seveenth European gathering next year, in the Swiss city of Zürich, has now begun. The first meeting of the new international executive committee was held in conjunction, and we had several fruitful discussions. And a lot of hot air. Literally; a delightful heat wave warmed that charming old central European capital at the time. As I watched new ideas emerge out of all the inspired interchange, it occurred to me that I was watching spontaneous order in action.. As this goes to the veer y heart of intelligence, I chose to dedicate my column to this topic.. Allow me to explain. Spontaneous order emerges from the bottom-up, in i complex systems where each component has some degree of independent freedom. It is a simple fact of nature and such order can be seen eveer ywhere, in ecolog y, in technology and most certainly in human culture. Nature is full of spontaneous order. Wat ater a molecules are never ”aware” how their respective movements in an atmospheric freezing process leads to the emergent symmetr y of the snow flakes, and yet there they are. W ithout a central intelligence, an ant colony can still express more intelligence than each ant acting alone. Human intelligence itself can be mensa world journal october 2013

seen as a phenomenon that emerges from the interaction of billions of independent neurons collaborating in a spontaneous order. In a spontaneous order, intelligence is not so much the property of each single component, but rather something that appears ”bettw ween” all parts, making the whole bigger than merely the sum. This is true foor individual brains,, but all the more soo foor groups of people acting together. Society is a spontaneous order, both bot in its universal meaning as the community of which each citizen is a part, and in the more limited sense, as in the th high IQ Q societty of Mensa. Anyone maay have a vision of what society should be, and dream of the road to get there, but at the end of the daay, there is simply no waay tha that a master plan can be imposed top-down, detailing ever ything. For o the th devil is in those details,, flapping stormstarting butterfly wings when nobody is looking, and so great plans are turned to nothing. Creatures of evolution as we are, we would not be here if it were not for o the emergent orders that arise spontaneously out of the chaos.. Liffe

itself exhibits several such properties,, but in the pop literature about chaos and spontaneity, it is easy to get the impression that there is something inherently ”good” about abo b them. Spontaneous order is neither good or bad, it just is, but wise leaders must remember to account for o it. it From anyy givveen perspective, some emergent orders are harmful, others are useful, and we can only tell affter t wards. We can start by putting the chess pieces where we want them,, but then th the plaayers will shuffle them around; out of simple game rules, complex strategies will emerge, culminating culminatin in that intangible thing that makes chess worth plaaying. A ver y famous and visually stunning spontaneous order is the Mandelbrot set, the source for o end e less excruciatingly beautiful fractal pictures such as the one pictured at lefft. t One of the most complex graphs known,, it could not be explicitly described in a thousand years. We can only watch as shapes, cur ves and colourful imaginar y gems emerge. How does it happen? Easily, it would seem.. For o each complex number C in a plane, square it and add C. Square it again and again add C. Count how man ny times you must do this beffor o e the result starts to take off towards infinity, and colour the spot

01


men e sa wor o ld d jou journ nal a accordingly. And voilà! This is emergence. Now, of all possible ble things yoou could do with a number, m most calculations will not spontaneously result in awesome graphics. Usually we just get some un nw wanted blur. And this is where it gets interesting, and where Mensa comes into the picture. How do we build our society so that the emergent order foosters intelligence and growth, instead of un nwanted w blur? As a director of Mensa,, I am interested in the mechanisms that causes one national group up take off ff,, and another group to staay stuc stu k below the event horizon. We all have testing, and we allow just a small percentage into our club. But then what? The most successful groups have more than a few things in common. Above all, they recognize the he need foor more than just laissez-faire social gatherings. On o top of the necessar y social foundatio n, they also seek to put the Mensa name and its pool of member resources to a good purpose. A ver y recent example is n started the ”Mensa Fonds” ds”” foundatio o by Mensa The Netherlands, inspired by the American counterpart, MERF. Another is the hugely successful ”Logical Olympics”” held yearly by Mensa Czech Republic – both presented at the EMAG this year. Now, who would not want to see oundatio ns or Logical OlymMensa Foundati o pics in all countries? Someone could be tempted to regulate all Mensas into starting fooundatio oundati ns or olympics – but that would not work. Each countr y has to find the solutions that work for o them, taking input from each other. The delicate task of Mensa International remains to establish the minimum principles that will unite all countries and at the same time givve enough freedom for o intelligent spontaneous order to emerge.

Björn Liljeqvist Directtor o off Development deveelopment-mil@mensa.org lopm l mensa world journal october 2013

International SIGs – Denmarrk an ny of you probably know that Man Denmark is a soveereign state located south of Sweden and Nor waay. It is made up of over 400 islands, ands,, 76 of which are inhabited. This diversity of land mass is reflected in the creativity of the Danish people. From fair y tale creator Hans Christian Andersen to physicist Niels Bohr, from the simple Lego brand children’s toy to the worldwide communication application Skype, Denmark has ny creative people produced man and products. The Mensa Denmark SIG list reflects this national creativity, listing oveer thirty exciting choices foor Danish Mensans to experience. It ’s no surprise that Denmark Mensa’s SIG list includes a Beer SIG, a W hisky SIG, a Dinner Party SIG, an Absinthe SIG, an Eating Weell SIG and a Chocolate SIG. W hen they aren’t eating or drinking, they meet other Mensans at Plaay SIG for o gaming, at MoSIGon for o running, at HåndarbejdsSIG foor handicraffts t (and port wine!), or at Film SIG for o members. JuleSIG is of interest to people who are interested in Christmas, including paper elves,, Christmas trees, and roast pork etc. SIG members can give each other advice on practical problems around Christmas - and afftter Christmas…including how to handle a Christmas tree that is too large.

The Liffe Extension SIG advises members that it is “ver y sensible” to familiarize themselves with what can be done to prolong liffe. If you are interested in taking over e the world,, I suggest that you join the Pinky and the Brain SIG. My personal favorite is the Benægte-SIG, or Denial SIG (although it ’s rumoured, it does not exist – and Stefan is not the coordinator). If you are interested in reading more about Danish SIGs, visit http://mensa.dk/sig.xml.

Barbarra Krr yvko Intternat’l SIGs Coorrddinattor o siggs@mensa.org s@m s

Marrk Your o Diaries October 26 - 28 Dutch October-W Weeekend More details to come November e 22 - 24 Austr u alian Mensa Conffeerence + Kids’’ Conffeerence.www www w. mensa.org.au/amc-2013 amc2013@mensa.org.au Nov 29 - Dec 8 Austr u alian MAP (Mensans At Plaay) y Camp: www w.mapsig . . com

02


men e sa wor o ld d jou journ nal a Univversit e ies are run by super uperrher h oes Asso s ciatte Proffessor e Kimberle ley Roehrigg, a member of Australian a M Mensa, is a reesearch-t h teeachhing-ser vice academic, co-orrddinattoorr off the undergraduatte major in Paathologg y of Laborraattoorr y Medicine M e, and academic lead off the New Approach hes to Teeach hing teeam in the h Sc Schhool off Paatho h log l g y andd Laborraattoorr y M Medicine at the Universitty of West e tern Australia. a

Is it a bird? Is it a plane? No, it’s a research-teaching academic, faster than a speeding board of examiners’’ deadlines, more powerful than a lecture theatre full of first year undergrads,, and able to leap through competitivve grant hoops in a single bound. With all the pressures facing the modern univversity – competition for o grant funding, dwindling commonwealth support with escalating expectations of outputs – it ’s a wonder they function at all. The feat e of operating a university is indeed superhuman,, and the people who pull it off are nothing short of superheroes. Like the X-Men, the Aveengers or the Incredibles, the university community is a family of superheroes, each with their own superpowers and weaknesses. The Phantom postgraduate student stalks the research lab in the depths of night, the F lash (a.k.a.. the fastest proffessio e nal staff member alivvee) zips bettw ween appointments across multiple campuses with little to no hope of a parking space at either destination, and School Managers must be Timelords,, bec be ause surely nobody but Doctor W ho could manage School expenditure a year ar beffor o e finding out ffeers. how much is in the coff O ur Wonder women bring superhuman strength and resilience, healing powers, and telepathy, let alone much needed gender balance to committees high and low. He Heads of School and mensa world journal october 2013

Deans must have spider-senses to keep abreast of ever ything that ’s happening within their Faculty, and some of the press statements and party lines they deliver can only be described as a tangled, d,, woven web. They know more than an nyone that “with great power comes great responsibility ”. And what about our innovators and trend-setters? They ’re Batman. All the hi-tech state of the art teaching tools and research toys a superhero could wish foorr, coupled with the expectation that they will know how to use them when the time counts. The comic books don’t show the hours Batman must have spent poring over instruction manuals,, completing competencybased training modules foor saffe and eff ffeective use of Batarangs, or popping the hood on the Batmobile when the jet afftte terburners fail to fire. Standing in front of an expectant group of students wondering which icon to tap on the iPad that drives the multi-million dollar classroom must be similar to how Batman n feeels whenever e the Bat-signal Bat-signa adorns the Gotham skyline. O ur heroes walk among mere mortals sometimes celebrated but offten t unseen u and their heroic eff ffoorts unrecognised. Most of the time the unsuspecting pecting student body doesn doesn’’t even realise what grave danger they are in. So who then are the archenemies

of the universitty superhero? W ho is destined to bring about the ultimate demise of the university and ever ything it stands foor? Is it those tho who hold the purse strings, that most vile and corruptible commonwealth? Is it the underperfoorming academic, armed with a mortally insufficient two or less papers over two academic years? Or perhaps it is the most evil villains of all, the people responsible for o pushing ever-increasing numbers of graduates out into a workffor o ce too competitivve to handle them. Be careful,, heroes! Even the good guys can be seduced by the dark side of the For o ce. So Kapow! Bam! W hoosh! Shazam! In the face of advversit e y the univveersity continues to exist, expand, innovate and achieve, with all the class and swagger a superhero team needs. W hen your workload is getting you down and you feeel like you o ’re drowning in a sea of kr yptonite-laced exam papers,, just remember yoou ar a e not only surrounded by superheroes, but chances are you’re one of them. So kick off yoour secret identity, don your cape and tights (been to a graduation ceremony lately?), slip on yoour power ring and keep fighting the good fight. Waatchful protectors and guardians,, the world of higher education is counting on you.

03


men e sa wor o ld d jou journ nal a Does Being a Bookworm Boost Your Brainpower in Old Age? New research sugge g sts that reeading books, writing and particip pating in brain-stimulating activities at any agge may preserve memory. The study is published in the Jul uly 3, 2013, 2013 online issue of Neurologyy®, the medical journal of th the American Academy of Neurology. “O ur study suggests that exercising your brain by taking part in activities such as these across a person’s liffetime eti , from childhood through old age, brain is important foor b health in old age,” said study author Robert S. Wilson PhD, working at Rush University Medical Center in Chicago. Foor the studyy, 294 people were given tests that measured memor y and thinking ever y year foor about six years e beffor o e their deaths at an average age of 89. They also answered a questionnaire about whether they read books, wrote and participated in other mentally stimulating activities during childhood, adolescence, midd mid le age and at their current age. Afftter they died, their brains were examined at autopsy opsy foor evidence of the physical signs ns of dementia,, such as lesions, brain plaques and tangles. The research found o that people who participated in mentally stimulating activities both early and late in liffe had a slower rate of decline in memor y compared to those who did not participate in such activities across their liffetime e , affter t adjusting foor diff ffeering levels of plaques and tangles in the brain. Mental activity accounted foor nearly 15 percentt of the diff ffeerence in mensa world journal october 2013

decline beyond what is explained by plaques and tangles in the brain. “Based on this, we shouldn’’t ffeects of ever ydaay underestimate the eff activities, such as reading and writing, on our children, ourselves and our parents or grandparents,” said Wilson. Thee study foound that the rate of decline was reduced by 32 percent in people with frequent mental activity in late liffe, compared to people with average mental activity, while the rate of decline of those with infrequent activity was 48 percent faster than those with average activitty. The study was supported by the National Institute on Aging and the Illinois Department of Public Health. (Ameriiccaan Academy off Neeurrologg y July 4, 2013. Does being a bookworrm boost your brrainp a ow er in old age? ScienceDaily. Retrriieved August 14, 2013, frroom htttp://www p .sciencedaily.com m)

Deadline Deadline ffor o or cont contributions ributions to the December issue of the Mensa W World oorrld l Journal: Journal: October 1.

Get SMAR RT and ‘‘raise IQ levels’ An Irish university team claims to have come up with a new waay to raise IQ levels. The new SMAR RT (Strengthening Mental Abilities with Relational Thinking) programme claims to have a lasting eff ffeect with, they saay, the benefits from a foour-month programme still evident four o yeears later. Research at NUI Maaynooth, led by psycholog y lecturer Dr Br yan Roche and psychologist Dr Sarah Cassidyy, has led to the foormation of a commercial compan ny called Raise Yoour IQ which has packaged a series of training programmes into an online game, where users acquire points as they move through the leveels. According to Dr Roche, SMAR RT training helps to improve skills such as vocabular y, abstract thinking, concentration, memor y, judgment, task management,, alertness to detail, eyee-to-hand coordination, non-verbal reasoning and processing speed foor inffoormation. Their most recent trials were conducted with fifftteen students stu at Rathmore National School, Athboy, Co Meath, who participated in training exercises two to three times weekly over four o months. Among the findings, was an average IQ rise from 97 to 120. In two cases, diagnoses of dyslexia were revised foollowing improvements in reading skills. Dr Roche said, “much of what we need to know in order to solve problems cannot be figured out by the brain on its own and in nvolves skills rather than mere brain mass”. Extractteed f rom Mensa Magazinee, August 2013, Edd. Brian Paage

04


men o ld d jou journ nal a e sa wor orr the b brain: rain: universe o the universe where does w here d oes sscience cience originate? originate? Mathematics describes and prredicts e the worrlld all around us - from the helical structurre off D DNA A to the spirraals of gaalaxies. But does this mean our worrld l is inhereently mathemattiical? The question has become a hot topic of debate as neuroscientists continue to uncover mathematical abilities we seem to be born with, and have pinpointed regions in the brain responsiblee for o mathematical thinking. “Numbers are not properties of the universe, but rather they reflect the biological grounding ding foor how people make sense of the world,” saays Rafael Núñez, proffessor e of cognitive science at the University of Califfoornia,, San Diego and member of UCSD’s Kavli Institute foor Brain and Mind. Says Brian Butter worth, emeritus proffessor e of cognitiv cogn e neuropsychology at the Institute of Cognitive Neuroscience at Univveersity College London, “Numbers are not necessarily a property of thee univverse e , but rather a ver y powerful waay of describing some aspects of the universe.” Núñez and Butter worth are among mensa world journal october 2013

four o scientists sc who recently grappled with this question at the in nvvitation of The Kavli Foundatio o n. Off ffeering a difffeerent perspective: physicists Simeon Hellerman and Max Teegman. “I think man ny physicists, including myselff, agree that there should be some complete description of the universe and the laws of nature,” saays Hellerman,

just interesting as an academic idea; if correct, then mathematics has a special role foor advancing human knowledge. “If math is inherent out in the universe, then mathematics can give us hints foor solving future problems in physics,” Teegman saays. “If we really believe that nature is fundamentally mathematical,, then we should look for o mathematical patterns and regularities when we come across phenomena that we don’t understand. This problemsolving approach has been at the heart of physics’’ success foor the past p 500 years.” Foor more, visit: http://www.kavliffounda o tion.org/science-spotlights/kavli-origins-ofmath

cryptic cr yptic cities cities associate proffessor e at the Kavli Institute foor Physics and Mathematics of the Univ nivverse e at the Univveersity of Tokyyo, Japan. “Implicit in that assumption is that the universe is intrinsically mathematical.” “Nature is clearly giving us hints that the universe is mathematical,” saays Tegmar eegma k, proffessor e of physics at the Massachusetts Institute of Teechnology, and member of MIT ’s Kavli Institute foor Astr Ast ophysics and Space Research. According to Tegmar e k, man ny mathematicians cians feel e that they don’t just in nvent mathematical structures,, that “they just discover them- that these mathematical structures exist independently of humans”. Teg egman also points out this isn’’t

Can yyou ou o sol solve lve these cr cryptic yptic identify world cities? cclues lues to ident ify w orld cit ies? a) Mother did rright ight in this Eur Euroopean cit cityy b) More More is bad bad in this ccapital apital cit cityy Talc c) T aalc cut a blend in India Indi d) Leaders new Leaders let out ne w disaster on on UK cit cityy e) Antipodean Antipodean cit cityy useful in the rrain? ain? f) P Pairs airs fal falll out in Europe Europe g) P Partially artially get get OK; yyou’re ou’re in Japan h) Fresh Fresh youth yoouth leader, leader, or backpack ba b ckpack in America America answers on p08 answers coppyright Therese copyright Therese Moodie-Bloom Moodie-Bloom

05


men e sa wor o ld d jou journ nal a Overexcitabilites O ver e excitabilites ites In Gifted Gifftted Children Children by Leslie Sword psychologically and physically.

When working or living with gifftted children, the characteristics that are mentioned most offtten are Intensity and Sensitivity: intensity of feelings, e , of experience and sensitivity to the physical en nvvironment and other people. The concept of O verexcitabilites (OEs) or supersensitivitiess is a waay to explore this intensity and sensitivity. Dabrowski’s concept of O veerexcitabilites allows gifftted children to recognise their OEs and this can help them better understand themselvees and help them get along better with other people. Kazimierz Dabrowski (1902 1980) was a Polish Psychiatrist and Psyychologist who worked with creative adults and adolescents. He noticed that man ny of his clients who were y creative shared “giffted t ” and/or highl h personality traits relating to heightened intensity and supersensitivity of the ner vous system. Michael Piechowski, who worked with Dabrowski, explains the over excitabilities as an abundance of physical, sensual, creative, intellectual and emotional energy that can result in creative endeavours as well as advanced emotional and ethical deveelopment in adulthood. O veerexcitabilities are assumed to be innate: a genetic predisposition of the ner vous system to respond more mensa world journal october 2013

Overexccitaabilitties i appear in fivve for o ms: Psyychomotor - surplus of energ y, rapid o speech, pressure for action,, restlessness, impulsive actions, ner vous o habits hab and tics, competitiveness, sleeplessness. intensely to liffe’s stimuli. This causes those with strong overexcitabilities to have more intense than usual experiences. In other words,, some individuals tend to react more strongly than avver eage to things that happen to them and they also tend to react to these things for o a longer time than average. These reactions are a part of the physical and mental make-up of the individual, so such individuals do not react this waay on purpose. They are simply a part of their personality : who they are. Knowing about and understanding this particular concept gives students increased insight into their personality traits and reassures them that they are not alone in some of their feelings e and reactions to various stimuli. Also, parents and teachers find that the concept of overexcitabilities helps them to be more understanding of Giffted t children (and offtten themselves as well!). They maay come to realize that at least some of what these children do is not necessarily done to “bug them,” but is a natural outgrowth of who the child is; how the child is “wired”

Sensual – sensor y and aesthetic pleasure: heightened sensor y awareness e.g. sights, smells,, tastes,, textures, sounds, appreciation of beautiful objects, music, nature, sensitivity to fooods and pollutants, intense dislike of certain clothing, craving for o pleasure. Intellectual – learning, problemsolving, curiosity, concentration, theoretical and analytical thinking, questioning, introspection,, lo l ve of learning, moral concern, thinking about personal and social moral values. Imaginational – vivid imagination, creative and in nventivve, a rich and active fantasy liffe, superb visual memor y, elaborate dreams, daay dreams, love of poetr y, music and drama, fears e of the unknown,, mixing of truth and fantasyy, great sense of humour. Emotional – intensity of feeeling, complex emotions, extremes of emotion, empath hy with others, sensitivity in relationships,, strong memor y foor feeelings, difficulty adjusting to

06


men e sa wor o ld d jou journ nal a change, fears e and anxieties, inhibition, timidity, sh hyness, self-judgment, feelings e of inadequacy and inffer e iority, heightened awareness of injustice and hypocrisyy. (Piechowski,, 1979) Not all Gifftted children have all of the overexcitabilities. Some have only one or ttw wo. However, some Giffted t children appear to have all of Dabrowski’s O verexcitabilites and this can have both positive and negativve eff ffeects. These children n offtten exhibit excessive physical energ y, an overactive imagination, intense reactions that can hinder their interactions with others and extreme sensitivity. Howeverr, on the positiv tivve side, they havve endless energy, a vivid imagination, an insatiable love of learning and an unusual capacity to care. Knowledge of and acceptance of their over e excitabilities can help giffted t children to develop not only self-understanding but also acceptance of human diff ffeerences. Gifftted children can be helped to realize that, by understanding their predisposition towards certain reactions in certain situations, they can rejoice in the joys of overexcitabilities and at the same time learn to cope with difficulties that are sometimes related to this waay of being. As Michael Piechowski saays “O veerexcitabilities es feed, e enrich, empower and amplify talent ”. (Piechowski,, 1999, 199 pp325-6) Coppyright 2003, Lesle esleey Sworrd..Directorr, Giftted e & Crreative Ser vices Austraalia Ptty Ltd © 2003

books boo ks Teeam m Charrllie by Mark Evan (AuthorHouse). Charlie Davis,, a talented talente pianist,, is middleaged, divorced, has been hearing voices in his head for o years, e and is living under the protectivve care of his elderly father. Suddenly the old guy dies, and Charlie is lefft to face the real world and fend e foor himselff. But he’s not entirely alone, because those voices are still there – an 18th centur y pirate, a beatnik bohemian,, and a lovely heartthrob from his younger daays, among others.. At the center are the human mind, the power of human delusions, and the stigma of mental illness, and Mark’s intent is not only to entertain,, but to also inspire questions about these concepts and how they impact all of us.

ttom om elliott elliott grade leveel…” That alone puts him in a special group by itselff. But then you read further: Lefft high school, ool,, joined the Air For o ce, and became an aircrafft mechanic and instructor. Earned a BS in Geology and a Master’s in Natural Science and taught junior college science courses foor 35 years. Wasn a ’t diagnosed until age 70. Joined Mensa at age 76. An amazing and inspiring liffe that ever yone should read, but especially an nyone with dyslexia, or who works with dyslexic or special needs students.

We Believe:: A Commenttar ar y on the Nicene-Consttant a tinop i olittan a Crreeed of 381 A.D. by Chancellor Carlyle Roberts, II (PublishAmerica). O utside of the Bible, there is nothing that defines Christian belieffs more clearly and succinctly as the Nicene Creed and its variations, one of which – refferr e ed to as the 381 AD NiceneConstantinopolitan Creed – is an expanded version of the original Nicene Creed of 325 AD. It ’s being more detailed as well as adding to the list of essential belieffs of the holy catholic church: Two Lives in One: baptism,, resurrection of The Strugggles g and the dead,, and liiffe in the Triump mpphhs off a D ys yworld to come. That was lexic Mensan by Glenn Harrington news to me, even though I was raised (glenn0380@comcast.net).. “My name in the Anglican-Episcopal Church, is Glenn Harrington and I am a one of man ny Christian denominations Primar y D yslectic and read on a 4th that incorporate recitation of the N-C

Check C heck www www.mensa.org w.mensa.org . g for fo or contact contact details of eevents vents e open to alll members inter internationally al nationally mensa world journal october 2013

07


men e sa wor o ld d jou journ nal a Creed into its liturg y. Yoou learn some- Other M-written books received included Labor Relations for o Scchhool thing new ever y daayy! Leaderss by Richard W. Perrha h cs (Pennsylvania School Boards Association), a Sin of Omission by Kimberly A. “personal, ‘street-level’ book to provide Taylor (CreateSpace). This is an acpublic school administrators and electcount of Kim’s personal experiences ed school board members growing up in a dysfuncwith a waay to manage their tional family, at the root relationships with the unof which was a condition ions that represent school known as narcissism or employees, including how Narcissistic Personality to negotiate contracts; The Disorder (NPD). She is Insider’s Guide to Tec echni h both narrator and procal Writingg by Krista Vaan tagonist as she describes Laan (XML Press) foocuses ocuse “situations in which the on that honored proffes eantagonist pits one family member against another until relation- sion to which I once belonged explains ships are stretched and strained beyond how a tech writer combines writing repair.” It maay bee that yoou’ ll recognize skills, technical knowledge, and people skills to produce documentation that or a famil yourself o fam y member or close enables clients to learn and utilize the friend among this cast, and hopefully products they purchase and use – and realize that narcissism is no laughing matter but can have tragic and chilling how you can become part of this trade; and Freudian Slips and Other App p arel: eff ffeects if lefft untreated.

Dressing for o Success with the Goob Collection by “Robert Writewell” (In the Rain Press) can probably best be described (as it is by its creator) as “a mix between Kurt Vonnegut, David Sedaris, and Stephen King with a bit of Bret Easton Ellis’’ American Psyycho tossed in, a tongue-in-cheek commentar y on the gullibility of society and the questionability of the individual, and set in a simpler time to better isolate the issues we still deal with todaay.” Wild, woolly, and insane! (All books reviewed in this column are by Mensan authors)

Answers to Cr yptic Cities a) Madrid b) Rome c) Calcuttta d) London e)W Wellington f ) Par a is g) Tokyo h) New Yoorrk

international international directory director y Chairman: Ms Elissa Rudolph chairman-mil@mensa.org Teel: +1 561 496 0124 Director Admin: Ms Therese Moodie-Bloom +612 99549937 admin-mil@mensa.org Director Development: Mr Mr Björn Liljeqvist development-mil@mensa.org Treasurer: Mr Rudolf Challupner treasurer-mil@mensa.org Dir. Smaller National Mensas: Mr Lars Endre Kjølstad dsnm-mil@mensa.org Hon. President: Dr Abbie Salny 407 Breckenridge, Wayne NJ 07470 USA Teel: +1 973 305 0055 SIGHTCoord: Mr Steve Mai SIGHT@mensa.org Int. SIG Coord: Ms Barbara Kr yyvvko sigs@mensa.org Ombudsman:Mr Martyn Davies ombudsman@mensa.org

editorial editorial staff Editor: Ms Kate Nacard 407/23 Corunna Rd, Rd, Stanmore NSW 2048 Australia Teel: +61 2 9516 1024 mwjeditor@mensa.org Science: Mr John Blinke Johnb44221@cs.com Books: Mr Tom Elliott tme01@verizon.net Feature Articles: Mr Thomas Hally tjh@thomas-hally..com Executive Executive Director: Director: Mr Michael Feenan, e , Slate Barn,, Church Lane, Caaythorpe, Lincolnshir Lincol e NG32 3EL,, UK Teel/Fax+44(0)1400272 675 mensainternational@mensa.org The Mensa Woorrld l Jour Jo nal (MWJ) is produced under the auspices off the Mensa International Board off Directors. Mandatorry contteent as identified by the MWJ edit ed or must be published in every national Mensa maggazine a . Publication off other conttent is recommended e but optionall. Opinions expressed in thee MWJ arre those h off the h authors and do not necessarily refl flect the views off any a other individual or any official Mensa body. Submission Guidelines: Languagge: e: English only. Text:: MS M Woorrd ( Windo i ws), .rrtf ( Woord/Mac), plain text, Pag ageMake e r ( Wiindows), InDesign ( Wiindows) Length: h:: 500 worrd limit. Send by e-maill, fax, snail mail to the Editorr. The Editorr rese e r ves the right to include or edit submissions foor space and conttent en e considerations. a All unoriginal submissions must be accompanied by writt ttten e permission for o publication f rom the original authorr.P .Permission is graanted for o MWJ articles to be reprintted e in any Mensa publication provided that the authorr, MWJ and MWJ ’ss editor are acknowledgged ed. Permission must be sought f rom the MWJ editor for o reprinting off any parrt off the t MWJ in non-Mensa publications.

mensa world journal october 2013

08


Mentor revista oamenilor inteligenţi

Președinte: Radu Jianu presedinte@mensa-romania.ro

Consiliul Director: Radu Jianu (Președinte)

Corina Fodor (Membru) juridic@mensa-romania.ro

Valeriu Gheorghe Mureșan (Secretar) secretar@mensa-romania.ro

Mihaiu Rudolph (Membru) pr@mensa-romania.ro

Cătălin Bulbariu (Trezorier) trezorier@mensa-romania.ro

Sabin Sarmaș (Membru) responsabil.activitati@mensa-romania.ro Mihai Belcea (Ex-Președinte) dezvolta-re.regionala@mensa-romania.ro

Revista „Mentor" reprezintă un punct cheie în ceea ce privește dezvoltarea organizației noastre, de aceea mulțumim colaboratorilor noștri care au făcut posibilă apariția unui nou număr al revistei „Mentor". Ionuț Grecu - coordonator „Mentor” -

MENSA ROMÂNIA www.mensa-romania.ro Redacția: revista.mentor@yahoo.co.uk


Revista mentor nr 3